Translated from English to Romanian - www.onlinedoctranslator.

com

Jansonet al. Progrese în ortodonție2014,15:51 http://

www.progressinorthodontics.com/content/15/1/51

CERCETARE Acces deschis

Evaluarea frecvenței diferitelor protocoale de

extracție în tratamentul ortodontic pe parcursul a 35
de ani
Guilherme Janson*, Fábio Rogério Torres Maria și Roberto Bombonatti

Abstract
Fundal:Studiile care arată frecvențele diferitelor protocoale de tratament ortodontic pot fi utilizați ca parametri valoroși în
interpretarea tendinței de tratament în timp. Scopul acestui studiu retrospectiv a fost acela de a evalua toate planurile de tratament
ortodontic efectuate la Departamentul de Ortodonție de la Școala de Stomatologie Bauru, Universitatea din São Paulo, Brazilia,
începând cu anul 1973, pentru a investiga frecvențele protocolului de extracție și non-extracție selectate la fiecare perioadă luată în
considerare.
Metode:Eșantionul a cuprins 3.413 înregistrări ale pacienților tratați și a fost evaluat conform protocolului ales,
împărțit în 10 grupe: Protocol 0 (neextracție); Protocolul 1 (patru extracții ale primului premolar); Protocolul 2
(doi primul maxilar și doi al doilea premolar mandibular); Protocolul 3 (două extracții premolare maxilare);
Protocolul 4 (patru premolari secundi); Protocolul 5 (extracții premolare asimetrice); Protocolul 6 (extracții
incisive sau canine); Protocolul 7 (extracții de primul sau al doilea molar); Protocolul 8 (extracții atipice) și
Protocolul 9 (ageneză și dinți permanenți lipsă anterior). Aceste protocoale au fost evaluate în șapte intervale
de 5 ani: Intervalul 1 (1973 până în 1977); Intervalul 2 (1978 până la 1982); Intervalul 3 (1983 până la 1987);
Intervalul 4 (1988-1992); Intervalul 5 (1993 până la 1997); Intervalul 6 (1998 până în 2002); Intervalul 7
(2003-2007).P <0,05).
Rezultate:Rezultatele au arătat că 10 frecvențe de protocol au fost semnificativ diferite între cele 7 intervale de timp.
Concluzii:Frecvența protocolului de non-extracție a crescut treptat, cu reducerea consecutivă a tratamentelor de extracție.
Frecvența protocolului de extracție a celor patru premolari a scăzut treptat, în timp ce protocolul de extracție a doi premolari
maxilari a menținut aceeași frecvență de indicații de-a lungul timpului.

Cuvinte cheie:Tratament ortodontic; Frecvența protocoalelor de tratament; Extracție vs non-extracție

fundal o terapie alternativă actuală și accesibilă pare să fie, de asemenea,

Decizia de a extrage sau nu dinți și numărul de dinți care
trebuie extrași pot influența rezultatul final al tratamentului
ortodontic, inclusiv estetica, ocluzia, satisfacția pacienților și a
familiilor acestora, precum și timpul de tratament [1,2]. De
mulți ani decizia de extracție a instigat multe discuții și
controverse, adesea legate de preferințele personale decât de
criteriile științifice [3]. În ultimele decenii, Ortodonția a
cunoscut schimbări conceptuale și tehnologice influențate de
tendințele dominante de fiecare dată. Tratament ortodontic de
extractie, as
susceptibilă la momentele de tranziție.
Studiile retrospective [3-8] ale frecvențelor de extracție în
tratamentele ortodontice sunt destul de rare și reflectă de
obicei realitatea din America de Nord sau Europa. În acest fel,
ar fi interesant de verificat dacă frecvențele de extracție din
alte părți ale lumii sunt diferite de aceste locuri. Prin urmare,
scopul acestui studiu retrospectiv a fost de a evalua frecvența
diferitelor protocoale de tratament la Departamentul de
Ortodonție al Școlii de Stomatologie Bauru, Universitatea din
São Paulo, Brazilia, în ultimii 35 de ani.

* Corespondenta:jansong@travelnet.com.br
Departamentul de Ortodonție, Școala Stomatologică Bauru, Universitatea din São
Paulo, Alameda Octávio Pinheiro Brisolla 9-75, Bauru, SP 17012-901, Brazilia

© 2014 Janson et al.; licențiat Springer. Acesta este un articol cu acces liber distribuit în conformitate cu termenii licenței de atribuire Creative
Commons (http://creativecommons.org/licenses/by/4.0), care permite utilizarea, distribuirea și reproducerea fără restricții pe orice mediu, cu
condiția ca lucrarea originală să fie creditate corespunzător.
Jansonet al. Progrese în ortodonție2014,15:51 http://
www.progressinorthodontics.com/content/15/1/51
Metode
Datele au fost obținute retrospectiv de la 3.745 de pacienți
tratați consecutiv din dosarele Departamentului de
Ortodonție de la Școala Dentală Bauru, Universitatea din
São Paulo, din 1973 până în 2007. Fișele pacienților
(înregistrări, fotografii extraorale și intraorale, radiografii
și modele de studiu) au fost secvenţial evaluate și au fost
excluse 332 (8,86%), rezultând 3.413 cazuri în eșantion.
Criteriile de excludere au fost transferul pacientului sau
abandonul tratamentului, tratamentul preventiv și
ortopedic fără a urma tratamentul ortodontic cu aparate
fixe și cazurile fără înregistrări complete.
Eșantionul a fost format din 1.475 de bărbați (43,21%) și 1.938 de femei (56,79%) tratați cu o
vârstă medie inițială de 13,76 ani (SD ± 3,65; intervalul 5,20 până la 49,00 ani), împărțiți conform
protocolului de tratament: Protocol 0 (neextracție) ; Protocolul 1 (patru extracții ale primului
premolar); Protocolul 2 (doi primul premolar maxilar și doi al doilea premolar mandibular sau o
variație la trei extracții de primul premolar și unul mandibular al doilea premolar); Protocolul 3
(două extracții premolare maxilare); Protocolul 4 (patru al doilea premolar sau o variație la trei al
doilea premolar și unul mandibular primul premolar extracții); Protocolul 5 (extracții asimetrice - trei
premolari sau doar un premolar); Protocolul 6 (extracții incisive sau canine); Protocolul 7 (extracții
de primul sau al doilea molar); Protocolul 8 (extracții atipice) și Protocolul 9 (pacienți cu ageneză sau
cu dinți permanenți lipsă anterior). Frecvența acestor protocoale a fost evaluată în șapte intervale
de 5 ani similare cu Profitt [8]: Interval 1 (1973 to 1977); Intervalul 2 (1978 până la 1982); Intervalul 3
(1983 până la 1987); Intervalul 4 (1988-1992); Intervalul 5 (1993 până la 1997); Intervalul 6 (1998
până în 2002); și Intervalul 7 (2003 până în 2007). Frecvența fiecărui protocol a fost comparată între
cele șapte intervale pentru a identifica unele tendințe predominante la fiecare perioadă testată. Au
fost, de asemenea, tratamente într-o fază și două faze și cazuri replanificate care au inclus extracții
în noua planificare Intervalul 4 (1988-1992); Intervalul 5 (1993 până la 1997); Intervalul 6 (1998 până
în 2002); și Intervalul 7 (2003 până în 2007). Frecvența fiecărui protocol a fost comparată între cele
șapte intervale pentru a identifica unele tendințe predominante la fiecare perioadă testată. Au fost,
de asemenea, tratamente într-o fază și două faze și cazuri replanificate care au inclus extracții în
noua planificare Intervalul 4 (1988-1992); Intervalul 5 (1993 până la 1997); Intervalul 6 (1998 până în
2002); și Intervalul 7 (2003 până în 2007). Frecvența fiecărui protocol a fost comparată între cele
șapte intervale pentru a identifica unele tendințe predominante la fiecare perioadă testată. Au fost,
de asemenea, tratamente într-o fază și două faze și cazuri replanificate care au inclus extracții în
noua planificare
figura 1Frecvența extracției și a tratamentului neextractiv și protocolul de extracție a premolarilor în toate intervalele evaluate.
Pagina 2 din 7
cuantificat. După 3 săptămâni, 30 de pacienți au fost selectați aleatoriu,
iar protocoalele lor de tratament au fost reevaluate de același
examinator pentru a verifica eroarea intraexaminatorului.
Protocolul de studiu a fost aprobat de Comitetul de Etică
pentru Cercetarea Umană a Școlii de Stomatologie Bauru,
Universitatea din São Paulo.
analize statistice
Frecvențele fiecărui protocol au fost comparate între intervale
cu testul proporțional [9]. Rezultatele au fost considerate
semnificative laP <0,05. Aceste analize au fost efectuate cu
software-ul Statistica (Statistica pentru Windows versiunea 7.0,
Statsoft, Tulsa, Okla.).
Rezultate
Toate cele 30 de dosare ale pacienților reevaluate au prezentat
acord complet cu prima observație, confirmând
reproductibilitatea ridicată a metodologiei. Figura 1 prezintă
creșterea frecvenței tratamentelor fără extracție și reducerea
numărului de tratamente de extracție și protocolul de
extracție a patru premolari în toate intervalele evaluate. Unele
frecvențe de protocol au fost semnificativ diferite între cele
șapte intervale (Tabelul 1). Tratamentele în două faze și
apariția comparației frecvențelor cazurilor replanificate sunt
prezentate în Tabelul 2.
Discuţie
Deoarece eșantionul a fost format din toți pacienții tratați din
Secția de ortodonție de la Școala Stomatologică Bauru, din
1973 până în 2007, nu ar fi necesară aplicarea unor teste
statistice inferențiale. Chiar dacă, pentru a oferi mai multă
precizie matematică, testul proporțional a fost utilizat pentru a
evalua dacă a existat vreo diferență semnificativă în
frecvențele protocolului de tratament între fiecare interval de
timp. Acest tip de test de distribuție a frecvenței este puternic
influențat de numărul de evenimente observate. Așa se explică
de ce, în Tabelul 1, frecvența protocolului
 www.progressinorthodontics.com/content/15/1/51
Jansonet al. Progrese în ortodonție2014,15:51 http://
Tabelul 1 Frecvența a 10 protocoale de tratament în toate intervalele evaluate (testul proporțional)
Protocol Total

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9
Două maxilare mai întâi Ageneza sau
Asimetric
Interval Patru mai întâi si doi Două maxilare Patru secunde Incisivul sau anterior
Non-
Mai întâi sau
extractii - trei Atipic
premolar secunda mandibulară premolar premolar canin al doilea molar dispărut N %
extracţie premolari sau numai extractii
extractii premolar extractii extractii extractii extractii permanent
un premolar
extractii dintii
N % N % N % N % N % N % N % N % N % N %
1 A A ABC î.Hr î.Hr ABC
15 57 11 6 1 1 0 0 0 0 2 1,90 12 11.43 105 3.08
(1973 - 1977) 14.29 54,29 10.48 5,71 0,95 0,95
2 AB A CD AB î.Hr AB
28 84 5 5 2 1 0 0 0 0 2 1,37 19 13.01 146 4.28
(1978-1982) 19.18 57,53 3.42 3.42 1,37 0,68
3 B B A î.Hr CD A
91 90 40 34 11 4 1 0,32 3 0,96 14 4,46 26 8,28 314 9.20
(1983 - 1987) 28,98 28.66 12.74 10.83 3,50 1.27
4 CD B î.Hr î.Hr î.Hr A
273 170 34 62 7 13 2 0,30 7 1.05 23 3,45 75 11.26 666 19.51
(1988-1992) 40,99 25.53 5.11 9.31 1.05 1,95
5 C B î.Hr CD î.Hr î.Hr
491 281 63 137 13 61 6 0,48 10 0,79 61 4,83 139 11.01 1262 36,98
(1993 - 1997) 38,91 22.27 4,99 10.8 1.03 4,83
6 DE C BCD CD AB C
290 95 25 67 2 44 1 0,16 6 0,98 19 3.10 63 10.29 612 17.93
(1998-2002) 47,39 15.52 4.08 10.95 0,33 7.19
7 E D D î.Hr î.Hr C
168 23 4 23 6 21 0 0 2 0,65 10 3,25 51 16.56 308 9.02
(2003-2007) 54,55 7.47 1.30 7.47 1,95 6,82
Total 1.356 39,73 800 23.43 182 5.3 334 9,78 42 1,23 145 4.24 10 0,29 28 0,82 131 3,83 385 11,28 3.413 100
χ 113.305 222.758 52.847 13.668 19.443 41.901 3.440 2.897 8.640 12.522

P 0,0000* 0,0000* 0,0000* 0,0335* 0,0034* 0,0000* 0,7518 0,8215 0,1948 0,0512

Litere diferite reprezintă diferențe semnificative statistic în același protocol. *Semnificativ statistic laP <0,05.

Pagina 3 din 7
Jansonet al. Progrese în ortodonție2014,15:51 http:// Pagina 4 din 7
www.progressinorthodontics.com/content/15/1/51

Tabelul 2 Frecvența tratamentelor monofazice și bifazice și cazurile replanificate în toate intervalele evaluate
(testul proporțional)
Într-o singură fază În două faze Nu a fost replanificat Replanificat
Interval N
N % N % N % N %
1
105 104 99.05 1 0,95A 104 99.05 1 0,95î.Hr
(1973 - 1977)
2
146 145 99,32 1 0,68A 143 97,94 3 2.06î.Hr
(1978-1982)
3
314 309 98,73 5 1.27A 305 97.13 9 2,87î.Hr
(1983 - 1987)
4
666 636 98.05 30 1,95AB 653 98.05 13 1,95î.Hr
(1988-1992)
5
1262 1172 95.17 90 4,83î.Hr 1226 97.15 36 2,85î.Hr
(1993 - 1997)
6
612 521 92,81 91 7.19D 587 95,91 25 4.09AB
(1998-2002)
7
308 296 93.18 12 6,82AB 306 99,35 2 0,65CD
(2003-2007)
Total 3.413 3.183 93,26 230 6,74 3324 97,39 89 2,61
χ 101.272 12.726

P 0,0000* 0,0475*

Litere diferite în tratamentul în două faze sau în cazurile replanificate reprezintă diferențe semnificative statistic. *Semnificativ statistic laP <0,05.

5 din intervalul 7 (6,82%) este diferit statistic de
intervalul 3 (1,27%), dar nu este diferit de intervalul 1
(0,95%).
În acest studiu, protocoalele de tratament cu
(Protocoalele 1 la 9) și fără extracții (Protocolul 0) au
prezentat o variație semnificativă statistic mare între
intervalele considerate (Figura 1 și Tabelul 1). În primul
interval, 1973-1977, 85,71% din cazuri au fost tratate cu un
tip de protocol de extracție, demonstrând influența
dogmelor de extracție la acea vreme [10,11]. Această
tendință a scăzut, similar altor studii [6-8], până când se
ajunge la o frecvență de 45,45% din cazurile cu extracții în
ultimul interval 2003 până în 2007. Aceste constatări
demonstrează clar influența mare a conceptelor de
extracție asupra procentului de cazuri tratate. cu extracții
în anii 1960 și 1970 [10-13]. De atunci, a existat o scădere a
tratamentului de extracție ca urmare a studiilor care au
evidențiat recăderi chiar și în aceste cazuri [14,15],
posibilitatea proeminenței incisivilor mandibulari în unele
situații [16,17], credința că ar putea exista o relație între
extracții și tulburările temporomandibulare [18,19] și
posibilitatea unor tratamente cu stripping interproximal
[20,21]. De asemenea, modificările tehnice ar putea fi
influențat acest declin, cum ar fi o creștere a utilizării
aparatelor ortopedice [22], expansoarele maxilare [23],
precum și tratamentul în două faze [24,25].
Alegerea pentru patru primii premolari a fost multă vreme
protocolul clasic de extracție [10,26]. Cu toate acestea, mai mult
recent, există rapoarte despre dificultatea tratamentului [27],
timpul mai mare de tratament [28] și riscurile de resorbție
radiculară și probleme parodontale [29], în special la pacienții
adulți. Investigațiile indică faptul că extracțiile dentare tind să
prelungească timpul de tratament, în general [30,31].
În acest studiu, frecvența tratamentelor cu patru
extracții de prim premolar (Protocolul 1) a scăzut
semnificativ, coroborând constatările altor studii [3,6-8]
(Tabelul 1). Frecvența protocolului de extracție a doi
primul premolar maxilar și a doi al doilea premolar
mandibular (Protocolul 2) a demonstrat, de asemenea,
diferențe semnificative statistic între intervalele
evaluate (Tabelul 1). Această reducere, observată și de
alți cercetători [6-8], pare să fi fost influențată de
aceleași motive istorice discutate pentru protocolul de
extracție a primului premolar.
Protocolul de extracție a doi premolari maxilari (Protocolul
3) a arătat o frecvență relativ stabilă în jur de 10% în
majoritatea perioadelor evaluate (Tabelul 1). Acest fapt poate
fi interpretat ca o creștere a preferinței acestui protocol
specific datorită reducerii drastice a tratamentului de extracție
între 1973 și 2007 (Figura 1). În alte investigații, frecvențele au
variat între 5% [5] și 22% [6]. Extracțiile premolarilor maxilare
par a fi foarte utile în tratamentul ortodontic de malocluzie
clasa II [18,28,32,33]. Această abordare de tratament are o
rată de succes a tratamentului ocluzal mai mare în comparație
cu patru extracții premolare [32] și prezintă un timp de
tratament mai scurt al malocluziilor complete de Clasa II.
Jansonet al. Progrese în ortodonție2014,15:51 http://
www.progressinorthodontics.com/content/15/1/51
[28]. Acest lucru poate minimiza resorbția radiculară și efectele
iatrogenice, în plus față de oferirea de beneficii personale și
financiare mai mari pacienților [27,30].
Alegerea terapeutică a patru extracții de premolar secund
(Protocolul 4) a demonstrat o frecvență mult redusă în toate
intervalele evaluate (Tabelul 1). Deși prezintă o frecvență mică,
acest protocol este de obicei utilizat atunci când ancorajul
poate fi pierdut, producând un impact mai mic asupra
țesuturilor moi sau în cazurile cu aglomerare moderată
[34,35]. Frecvența extracției a patru premolare (protocoalele 1,
2 și 4 împreună) a scăzut treptat de la 65,72% (1973-1977) la
10,72% (2003-2007, Figura 1, Tabelul 1).
Protocolul de extracție asimetrică a trei premolari
(Protocolul 5 - doi premolari maxilari și unul mandibular) este
indicat în tratamentul malocluziei de subdiviziune de tip 1
clasa II [36]. Tratamentul cu extracție asimetrică oferă o
mecanică mai ușoară și o rată de succes mai bună a
tratamentului ocluzal în comparație cu extracțiile a patru
premolare [37] și o retracție mai mică a incisivilor mandibulari
și a țesuturilor moi [38]. O variație a terapiei cu extracție
asimetrică în malocluziile de Clasa II poate include doar o
extracție premolară [39]. În acest studiu, frecvența inițială a
indicațiilor a trei extracții premolare a fost extrem de scăzută
și a crescut la 7,19% între 1998 și 2002, când s-a demonstrat că
oferă o rată de succes ocluzală mai bună decât extracțiile de
patru premolare în malocluziile de subdiviziune de clasa II [37]
( Tabelul 1). În timp ce această frecvență a crescut și a rămas
stabilă în ultimele două intervale, a existat o reducere drastică
a frecvenței indicațiilor de extracție în ansamblu. Astfel, similar
protocolului cu două extracții premolare maxilare, s-a
înregistrat o creștere a utilizării acestui protocol.
Protocoalele 6, 7 și 8 au prezentat frecvențe joase fără
diferențe semnificative între ele (Tabelul 1). Aceste constatări
par să demonstreze o anumită stabilitate a indicațiilor lor în
perioadele evaluate. În consecință, se speculează că aceste
abordări nu sunt susceptibile la influențele filozofiilor
predominante. Frecvențele de extracție a incisivilor
mandibulari au fost observate în literatură a fi în jur de 1% [5],
2,1% [3], 2,2% [7] și 2,5% [6] și extracțiile molare, 3,0% [3].
Extracția incisivilor mandibulari trebuie luată în considerare în
cazurile cu discrepanță în dimensiunea dintelui [40,41], deși
poate crește supramușcătura și overjet [41,42]. Este indicat si
atunci cand este nevoie de mezializarea dintilor posteriori mai
mici, pentru a scurta timpul de tratament, pentru a produce
un impact mai mic asupra profilului facial, pentru tratamentul
malocluziei de clasa III și în cazurile cu unele probleme
parodontale [42-44]. Extracțiile de al doilea molar maxilar pot
fi o abordare terapeutică valoroasă, care ar putea duce la
rezultate mai stabile [45,46], facilitează distalizarea primului
molar maxilar, produce o corecție mai ușoară a
supramuscăturii [41,47] și un impact mai mic asupra profilului
facial și prezintă un procent mai mic. a redeschiderilor spațiilor
de extracție [48].
Pagina 5 din 7
Protocolul 9 a inclus toate cazurile cu absențe
stomatologice anterioare. S-a considerat că acești
pacienți nu trebuie excluși din studiu prin faptul că
circumstanțe similare apar în rutina clinică zilnică și ar
trebui descrise statistic. Ei au fost plasați într-un grup
separat, deoarece starea lor anterioară ar fi putut
influența planificarea tratamentului. Frecvența medie
totală a acestor cazuri a fost de 11,28%, iar frecvențele
lor în mai multe perioade nu au arătat diferențe
semnificative statistic (Tabelul 1).
Unii autori sugerează că un protocol în două faze în
tratamentul malocluziei de Clasa II oferă cele mai bune
rezultate terapeutice și o stabilitate mai mare [49,50]. Cu
toate acestea, această afirmație este foarte controversată
deoarece influența fazei ortopedice în rezultatele clinice
finale este practic inexistentă [51-55]. În acest studiu, s-a
considerat că tratamentul a fost efectuat în două faze când
pacienții au folosit doar aparate ortopedice funcționale
timp de mai mult de 6 luni pentru corectarea malocluziei
de Clasa II [24,49,56,57]. Frecvența tratamentului în două
faze a fost de 6,74% și a fost diferită de alte lucrări care au
găsit o medie de 12% [7] și 20% [6]. Intervalul 6
(1998-2002) a prezentat cea mai mare frecvență a
tratamentului în două faze, care a fost diferită statistic de
celelalte perioade. Această frecvență mai mare s-a datorat
probabil posibilelor beneficii pe care le-ar putea oferi
corecția ortopedică în tratamentul de clasa II, așa cum se
credea în anii 1980 și 1990 (Tabelul 2). Pe de altă parte, tot
în Intervalul 6, a existat o incidență mai mare a cazurilor
replanificate, inclusiv extracții, probabil din cauza
eșecurilor sau lipsei de complianță a pacientului în
abordarea inițială fără extracție [30,58] (Tabelul 2).
Implicații clinice
Studiile care arată frecvențele diferitelor protocoale de
tratament ortodontic pot fi utilizați ca parametri valoroși în
interpretarea tendinței de tratament în timp. În acest fel,
medicul ortodont poate judeca aceste tendințe și poate
înțelege motivele reale pentru care deciziile acceptate s-au
schimbat de-a lungul anilor de practică ortodontică. În cele din
urmă, aceste constatări sugerează ideea că ortodontul
modern nu ar trebui să se țină de paradigme fără a le pune
sub semnul întrebării. Depinde de el să fie mereu la curent și
să nu se bazeze pe abordări dogmatice de tratament.
Concluzii
Din studiu se desprind următoarele concluzii:
1. Frecvența protocolului de non-extracție a crescut
treptat de la 14,29% (1973 la 1977) la 54,55% (2003
la 2007), cu reducerea consecutivă a tratamentelor
de extracție de la 85,71% (1973 la 1977) la 45,45%
(2007).
Jansonet al. Progrese în ortodonție2014,15:51 http://
www.progressinorthodontics.com/content/15/1/51
2. Frecvența protocolului de extracție a celor patru premolari
a scăzut treptat de la 65,72% (1973 până în 1977) la
10,72% (2003 până în 2007), în timp ce protocolul de
extracție a doi premolari maxilari a prezentat aceeași
frecvență a indicațiilor în aceeași perioadă de timp.
Interese concurente
Autorii declară că nu au interese concurente.
Contribuții ale autorilor
GJ a dezvoltat ideea investigației, a supravegheat toate procedurile de
cercetare și a corectat manuscrisul. FRTM a efectuat revizuirea literaturii,
a colectat și interpretat datele și și-a scris teza. RB a redactat și revizuit
manuscrisul. Toți autorii au citit și au aprobat manuscrisul final.
Informațiile autorilor
GJ este profesor al departamentului de ortodonție la Bauru Dental School, Universitatea
din São Paulo, Brazilia, și membru al Colegiului Regal al Dentștilor din Canada. FRTM și
RB sunt studenți absolvenți ai Departamentului de Ortodonție a Școlii de Stomatologie
Bauru, Universitatea din São Paulo, Brazilia.
Mulțumiri
Această lucrare se bazează pe cercetările prezentate de Dr. Fábio Rogério Torres
Maria în îndeplinirea parțială a cerințelor pentru gradul de doctor în ortodonție la
Școala Dentală Bauru, Universitatea din São Paulo.
Primit: 27 mai 2014 Acceptat: 10 iulie 2014
Referințe
1. Robb SI, Sadowsky C, Schneider BJ, BeGole EA.Eficacitatea și durata
tratamentului ortodontic la adulți și adolescenți.Am J Orthod
Dentofacial Orthop.1998;114(4):383–86.
2. Vig PS, Weintraub JA, Brown C, Kowalski CJ.Durata tratamentului
ortodontic cu și fără extracții: un studiu pilot pe cinci practici
selectate.Am J Orthod Dentofacial Orthop.1990;97(1):45–51.
3. Weintraub JA, Vig PS, Brown C, Kowalski CJ.Prevalența extractiilor
ortodontice.Am J Orthod Dentofacial Orthop.1989;96(6):462–66.
4. Trandafir JS.O mie de cazuri ortodontice tratate consecutiv – un sondaj. Br J
Orthod.1974;1(2):45–54.
5. Peck S, Peck H.Frecvența extracției dentare în tratamentul ortodontic.
Am J Orthod.1979;76(5):491–96.
6. Keim RG, Gottlieb EL, Nelson AH, Vogels DS 3rd.Studiul procedurilor de
diagnostic și tratament ortodontic. Partea 1. Rezultate și tendințe.J Clin
Orthod.2002;36(10):553–68.
7. Keim RG, Gottlieb EL, Nelson AH, Vogels DS 3rd.2008 Studiu JCO al
procedurilor de diagnostic și tratament ortodontic, partea 1: rezultate și
tendințe.J Clin Orthod.2008;42(11):625–40.
8. Profit WR.Revizuirea de patruzeci de ani a frecvențelor de extracție la o clinică ortodontică
universitară.Ortodia unghiulară.1994;64(6):407–14.
9. Zar JH.Analiza biostatistică.a 3-a ed. New Jersey: Prentice Hall; 1996.
10. Îndurerare GW.Probleme anatomice și clinice implicate acolo unde extracția
este indicată în tratamentul ortodontic.Am J Orthod Oral Surg.1944; 30:437–
43.
11. Tweed CH.Unghiul incisivului mandibular Frankfort (FMIA) în diagnosticul ortodontic,
planificarea tratamentului și prognosticul.Ortodia unghiulară.1954; 24 3(3):121–69.
12. Begg PR.Dentiția omului din epoca de piatră.Am J Orthod.1954;40(2):298–312. 517–
31.
13. Dewel BF.Aplicarea clinică a aparatului edgewise în
tratamentul ortodontic.Am J Orthod.1956;42:4–28.
14. Micul RM.Stabilitatea și recidiva alinierii arcadei dentare.Br J Orthod.1990; 17(3):
235–41.
15. Little RM, Wallen TR, Riedel RA.Stabilitatea și recidiva cazurilor de extracție a primului
premolar al aliniamentului anterior mandibular tratate prin ortodonția tradițională
de margine.Am J Orthod.1981;80(4):349–65.
16. Mills JR, Vig KW.O abordare a terapiei cu aparate.Br J Orthod.1974; 1(5):
191–98.
Pagina 6 din 7
17. Mills JR, Vig KW.O abordare a terapiei cu aparate – partea a II-a.Br J Orthod. 1975;
2(1):29–36.
18. Luecke PE 3, Johnston LE Jr.Efectul extracției primului premolar maxilar și
al retractiei incisivelor asupra poziției mandibulare: testarea dogmei
centrale a „ortodonției funcționale”.Am J Orthod Dentofacial Orthop.
1992;101(1):4–12.
19. McLaughlin RP, Bennett JC.Dilema extracție-nonextracție în ceea ce privește
TMD.Ortodia unghiulară.1995;65(3):175–86.
20. Sheridan JJ.Actualizare pentru decaparea rotorului de aer.J Clin Orthod.1987;21(11):781–88.
21. Sheridan JJ, Hastings J.Tratament de stripare aer-rotor și extracție a
incisivilor inferiori.J Clin Orthod.1992;26(1):18–22.
22. Frankel R.Decongestionarea în timpul erupției sub influența de screening a
scuturilor vestibulare.Am J Orthod.1974;65(4):372–406.
23. Haas AJ.Expansiunea palatului: doar începutul ortopediei dentofaciale.
Am J Orthod.1970;57(3):219–55.
24. Cançado RH, Pinzan A, Janson G, Henriques JF, Neves LS, Canuto CE.
Rezultatele ocluzale și eficiența protocoalelor cu 1 și 2 faze în
tratamentul malocluziei Clasa II Divizia 1.Am J Orthod Dentofacial
Orthop.2008;133:245–53.
25. O'Brien K, Wright J, Conboy F, Sanjie Y, Mandall N, Chadwick S, et al.
Eficacitatea tratamentului ortodontic timpuriu cu aparatul Twin-block: un
studiu multicentric, randomizat, controlat. Partea 1: Efecte dentare și
scheletice.Am J Orthod Dentofacial Orthop.2003;124(3):234–43.
26. Cauza CS.Problema extractiei in ortodontie.Amer J Orthod.1964; 50(9):
660–91.
27. Alexander RG, Sinclair PM, Goates LJ.Diagnosticul diferențial și planificarea
tratamentului pentru pacientul ortodontic nechirurgical adult.Am J Orthod. 1986;
89(2):95–112.
28. Janson G, Maria FR, Barros SE, Freitas MR, Henriques JF.Timp de tratament
ortodontic în protocoale de extracție cu 2 și 4 premolare.Am J Orthod
Dentofacial Orthop.2006;129(5):666–71.
29. Dyer GS, Harris EF, Vaden JL.Efecte ale vârstei asupra tratamentului ortodontic:
adolescenți în contrast cu adulții.Am J Orthod Dentofacial Orthop.1991; 100(6):523–
30.
30. Shia GJ.Depășiri de tratament.J Clin Orthodont.1986;20(9):602–04.
31. Beckwith FR, Ackerman RJ Jr, Cobb CM, Tira DE.O evaluare a factorilor care
afectează durata tratamentului ortodontic.Am J Orthod Dentofacial
Orthop.1999;115(4):439–47.
32. Janson G, Brambilla Ada C, Henriques JF, de Freitas MR, Neves LS.Rata de succes a
tratamentului de clasa II în protocoalele de extracție cu 2 și 4 premolare.Am J
Orthod Dentofacial Orthop.2004;125(4):472–79.
33. Schutz-Fransson U, Bjerklin K, Kurol J.Stabilitatea incisivilor mandibulari dupa
tratament ortodontic bimaxilar cu extractie premolara in arcada superioara.J
Orofac Orthop.1998;59(1):47–58.
34. de Castro N.Extracția al doilea premolar în practica clinică.Am J Orthod. 1974;
65(2):115–37.
35. Steyn CL, du Preez RJ, Harris AM.Extracții diferențiale ale premolarilor.Am J
Orthod Dentofacial Orthop.1997;112(5):480–86.
36. Janson G, de Lima KJ, Woodside DG, Metaxas A, de Freitas MR, Henriques JF.
Tipuri de malocluzii de subdiviziune clasa II și evaluarea asimetriilor
acestora.Am J Orthod Dentofacial Orthop.2007;131(1):57–66.
37. Janson G, Dainesi EA, Henriques JF, de Freitas MR, de Lima KJ.Rata de succes a
tratamentului subdiviziunii clasa II cu protocoale de extracție simetrice și asimetrice.
Am J Orthod Dentofacial Orthop.2003;124(3):257–64. testul 339.
38. Janson G, Carvalho PE, Cancado RH, de Freitas MR, Henriques JF.
Evaluarea cefalometrică a tratamentului cu extracție simetrică și
asimetrică la pacienții cu malocluzii de subdiviziune de Clasa II.Am J
Orthod Dentofacial Orthop.2007;132(1):28–35.
39. Shelley A, Beam W, Mergen J, Parks CT, Casko J.Tratamentul de extracție asimetrică
a unei malocluzii stângi subdiviziune Angle Class II Divizia 2 cu mușcături
încrucișate anterioare și posterioare.Am J Orthod Dentofacial Orthop. 2000;
118(4):462–66.
40. Kokich VO Jr.Tratamentul unei malocluzii de clasa I cu un incisiv mandibular
carios și fără discrepanță Bolton.Am J Orthod Dentofacial Orthop.2000;
118(1):107–13.
41. Reid PV.O abordare diferită a extracției.Amer J Orthod.1957;43:334–65.
42. Kokich VG, Shapiro PA.Extracția incisivilor inferiori în tratamentul ortodontic. Patru
rapoarte clinice.Ortodia unghiulară.1984;54(2):139–53.
43. Farovig E, Zachrisson BU.Efectele extracției incisivilor mandibulari asupra
ocluziei anterioare la adulții cu malocluzie de clasa III și supramușcare
redusă.Am J Orthod Dentofacial Orthop.1999;115(2):113–24.
Jansonet al. Progrese în ortodonție2014,15:51 http:// Pagina 7 din 7
www.progressinorthodontics.com/content/15/1/51

44. Riedel RA, Little RM, Bui TD.Evaluarea extracției incisivilor mandibulari-
postretenție a stabilității și recăderii.Ortodia unghiulară.1992;62(2):103–16.
45. Quinn GW.Extragerea a patru molari secundi.Ortodia unghiulară.1985;
55(1):58–69.
46. Romanides N, Servoss JM, Kleinrock S, Lohner J.Modificări dentare anterioare și
posterioare în cazurile de extracție a molarului doi.J Clin Orthod.1990; 24(9):
559–63.
47. Basdra EK, Stellzig A, Komposch G.Extracția molarilor doi maxilari în
tratamentul malocluziei de clasa II.Ortodia unghiulară.1996; 66(4):287–92.

48. Halderson H.Extracția precoce a molarului al doilea permanent în ortodonție. J Can

Dent Conf. univ.1959;25:549–60.
49. Bas NM.Coordonarea ortopedică a dezvoltării dento-faciale în malocluzia
scheletică clasa II în combinație cu terapia edgewise.Partea I Sunt J Orthod.
1983;84(5):361–83.
50. Dugoni SA.Tratament cuprinzător al dentiției mixte.Am J Orthod
Dentofacial Orthop.1998;113(1):75–84.
51. King GJ, McGorray SP, Wheeler TT, Dolce C, Taylor M.Comparația evaluărilor de
evaluare de la egal la egal (PAR) din protocoalele de tratament în 1 și 2 faze pentru
malocluzii de Clasa II.Am J Orthod Dentofacial Orthop.2003; 123(5):489–96.

52. Livieratos FA, Johnston LE Jr.O comparație a alternativelor de neextracție într-o

etapă și în două etape în eșantioanele de Clasa II potrivite.Am J Orthod
Dentofacial Orthop.1995;108(2):118–31.
53. Tulloch JF, Phillips C, Proffit WR.Beneficiul tratamentului precoce de clasa II:
raportul de progres al unui studiu clinic randomizat în două faze.Am J Orthod
Dentofacial Orthop.1998;113(1):62–72. test 3-4.
54. Tulloch JF, Proffit WR, Phillips C.Rezultatele unui studiu clinic randomizat în 2 faze
de tratament precoce de clasa II.Am J Orthod Dentofacial Orthop. 2004;125(6):
657–67.
55. Von Bremen J, Pancherz H.Eficiența tratamentului precoce și târziu de clasa
II divizia 1.Am J Orthod Dentofacial Orthop.2002;121(1):31–7.
56. Basciftci FA, Uysal T, Buyukerkmen A, Sari Z.Efectele tratamentului cu activator
asupra structurilor cranio-faciale ale pacienților din clasa II divizia 1. Eur J
Orthod.2003;25(1):87–93.
57. Cozza P, De Toffol L, Iacopini L.O analiză a contribuției corective în tratamentul
cu activator.Ortodia unghiulară.2004;74(6):741–48.
58. Fink DF, Smith RJ.Durata tratamentului ortodontic.Am J Orthod
Dentofacial Orthop.1992;102(1):45–51.

doi:10.1186/s40510-014-0051-z
Citează acest articol ca:Jansonet al.:Evaluarea frecvenței diferitelor protocoale
de extracție în tratamentul ortodontic pe parcursul a 35 de ani.Progrese în
ortodonție201415:51.

Trimiteți manuscrisul într-un

jurnal și beneficiați de:

7Trimitere online convenabilă 7

Evaluare riguroasă de la colegi

7Publicare imediată la acceptare 7Acces

deschis: articole disponibile gratuit online 7
Vizibilitate mare în câmp 7Păstrarea drepturilor
de autor asupra articolului dvs

Trimiteți următorul dvs. manuscris la7springeropen.com