EURITMIA-MIJLOC ARTISTIC EFICIENT DE EXERSARE A DEPRINDERILOR

MOTRICE LA PREŞCOLARI

Educatoare Pahomi Maria G.P.N. nr. 1 Dumbrăveni, jud. Suceava

Euritmia este un gen artistic care redă prin mişcare, simbolism, expresie mimico-gestuală
conţinutul unei poveşti sau poezii. Desfăşurându-se cu acompaniament muzical sau vorbit, euritmia
comunică într-o viziune artistică complexă mesajul textului la care face referire. Mişcările ritmice
fundamentale, mersul, alergarea, săriturile, răsucirile, balansările, pantomima, instrumentarea unor
obiecte portative specifice ideii textului, costumaţia corespunzătoare şi accesoriile sunt elemente
care combinate atent conduc la emoţii artistice care călăuzesc copilul spre bucuria şi dorinţa de a
experimenta cât mai mult şi mai variat exerciţiul euritmic.
În exerciţiile euritmice trebuie să se îmbine armonios şi cu o finalitate pozitivă poezia şi
mişcarea, cântecul şi mişcarea sau toate trei: poezia, muzica şi mişcarea.
Aşadar, exerciţiul euritmic îi oferă copilului preşcolar o situaţie de învăţare complexă şi în acelaşi
timp plăcută şi incitantă. Educatoarea poate utiliza această oportunitate a copilului oferindu-i o
gamă bogată de exerciţii euritmice şi euritmii cu teme inspirate din literatura pentru copii . În acest
scop am creat şi am experimentat euritmii după poezii cunoscute de copii: „Primăvara”, Înfloresc
grădinile”, „Tâlharul pedepsit”, Balada unui greier mic”, Fluturaşul”, „Sfada buruienilor” etc

EURITMIE DUPĂ „TÎLHARUL PEDEPSIT” DE TUDOR ARGHEZI

(pentru copii de 5-6 ani)
Personajele: 10 copii (1 şoricel, 9 albinuţe);
Costumele: şoricelul are costum gri, pe cap o căciuliţă gri cu urechi mari , rotunde, în spate i s-a
fixat o codiţă subţire, în picioare are papuci sport de culoare gri;
-albinuţele sunt îmbrăcate cu tricouri galbene cu mânecă scurtă, fustiţe galbene, scurte şi bogate, pe
cap poartă o diademă neagră pe care sunt fixate antene, în picioare cu papuci negri, tip balerini;
- 18 panglicuţe galbene şi o bucată de pânză galbenă cu linii negre (fagurele);
Fond muzical: un fragment din „Simfonia a V a de L.W. Beethoven”(simf. destinului);
Tablou iniţial: grupul de albinuţe este amplasat în spatele scenei în linie dreaptă iar şoricelul în
partea stângă a scenei, ghemuit, cu faţa spre spectatori, la distanţă de trei paşi de grupul de albinuţe;
Strofa I:” Într-o zi prin asfinţit
Şoarecele-a îndrăznit
Să se creadă în putere
A prăda stupul de miere.”
În timpul recitării primelor două versuri şoricelul se apropie cu paşi furişaţi, pe vârfuri, de
grupul de albinuţe.
Pe versurile trei şi patru, şoricelul întinde braţele lateral cu pumnii strânşi şi execută câteva îndoiri
de braţe în sus, spre a-şi evidenţia puterea.
În acest timp, albinuţele se întorc la dreapta, ridică braţele lateral şi pornesc în alergare uşoară,pe
vârfuri, fluturând braţele pentru a imita zborul şi se aşează în cerc, în jurul şoricelului prinzându-se
de mâini.
Strofa a II a: „El intrase pe furiş
Strecurat în urdiniş:
Se gândea că o albină-i
Slabă, mică şi puţină.”
Pe primele două versuri şoricelul ridică braţele sus cu palmele lipite, ca şi cum şi-ar croi
drum în stup şi rămâne în această poziţie.
Albinuţele, pe versurile trei şi patru, coboară în ghemuit , se ridică o dată şi coboară iarăşi,
rămânând aşa, pentru a sugera cât de mici sunt în raport cu şoricelul.
Strofa a III a: „Pe când el e hoţ borfaş,
Lângă ea-i un uriaş.
 Şi-şi pusese-n cap minciuna
Că dă-n stup de câte una.”
Pe primul vers şoricelul coboară braţele, pe al doilea se aşează în faţa fiecărei albinuţe şi
ridică braţele sus iar pe următoarele versuri acestea se ridică si aleargă pe vârfuri, câte una, cu
braţele fluturând , în spatele scenei, aşezându-se în linie dreaptă.
Strofa a IV a: „Roiul de cum l-a zărit
C-a intrat, l-a copleşit!
Socoteală să-i mai ceară?
Nu! L-au îmbrăcat cu ceară,
Tăbărâte, mii, grămadă
Şi l-au strâns cu meşteşug
Încuiat ca-ntr-un coşciug.”
Pe primele două versuri albinuţele îşi iau panglicile, câte una în fiecare mână şi aleargă pe
vârfuri, fluturându-le, îl înconjoară pe şoricel de două ori iar şoricelul se aşează în genunchi cu
palmele pe sol şi capul pe mâini.
Pe următoarele două versuri albinuţele se întorc spre şoricel, întind braţele şi flutură
panglicile sus-jos , lăsându-le în final să cadă peste acesta iar ele se aşează ghemuit.
Pe ultimele două versuri, albinuţele se ridică, apucă marginile pânzei cu tot cu şoricel şi pleacă în
rapid spre colţul din dreapta-faţă unde îl depozitează pe şoricel apoi aleargă spre fundalul scenei pe
vârfuri, fluturând braţele.
În final , şoricelul şi albinuţele vin în faţa spectatorilor de mână, se apleacă, se întorc la
dreapta şi părăsesc scena.