Jocuri dinamice adaptate la elevii cu deficientă de vedere

Din punct de vedere fizic, nevăzătorii prezintă o dezvoltare fizică întarziată și mai puțin
armonioasă, pentru ca lipsa vederii face inutilă explorarea spaîiului cu privirea mai ales in plan vertical,
ceea ce duce la scaderea tonusului muscular care asigură poziția corectă a capului (la nevăzători capul
este aplecat spre piept). Din toate acestea, pot apărea deformări ale coloanei atât în plan frontal
(scolioze), cât și sagital (cifoze, lordoze).
Mișcările sunt lipsite de imaginea vizuală a efectuării și afectează mai ales mersul. Automatismele
mersului trebuie stimulate, altminteri nu se formează. Mersul necesita stimulare și antrenament. Unele
caracteristici ale mersului slab stimulat se întalnesc și la ambliopi.
Unele cercetări comparative  apreciază că la vărsta intrarii în școala primară intarzierea dezvoltarii
fizice la nevazatori ar fi de circa 2 ani. La varsta de 17 ani aceasta intarziere nu ar fi decât de circa 1 an,
în special ăn înalțime și greutate. S-a mai constatat o insuficientă dezvoltare a musculaturii, laxitate
musculaăa si ligamentară, aspect atrofic: membre subțiri, torace îngust; nivel mai scazut al forței fizice
și al rezistentei.
Deficitul lor limiteaza mișcarea, iar limitarea mișcării accentueaza deficitul: mișcări retinute,
șovăitoare, economie de mișcări. Deficitul apare pregnant și pe planul motricitatii manuale : la început
mâinile nevazatorului sunt “oarbe”, adica el nu știe sa exploreze tactil-kinestezic, are dificultati în a
coordona mișcările celor doua mâini pentru a apuca un obiect. Nivelul scazut al dexterității manuale se
datoreaz și lipsei unei conduceri vizuale a mișcărilor mâinilor.
Mersul nevăzătorilor este descris ca fiind rigid, nesigur, ezitant, uneori cu capul inainte, ridicând
mult piciorul, asezând apoi talpa cu grijă (“mers de barza”), cercetând solul cu vârful pantofului,
prelungind sprijinul bilateral pe sol înainte de a face urmatorul pas. Brațele nu se mișcă simetric în
timpul mersului , ci atarnă în jos.
Mobilitatea scazută accentueaza dizarmonia dezvoltarii fizice. Nu sunt antrenate corespunzator
toate grupurile musculare, unele ramân subdezvoltate.
Se pare ca nevăzătorul capătă mai greu conștiinta propriului corp și reprezentarea acestuia, adică
ceea ce numim de obicei schema corporala. El nu se vede in oglinda, nu vede diferitele părti ale
corpului sau și raporturile acestuia cu obiectele inconjuratoare. Aceasta este o dificultate în construirea
identității sale corporale.
 Ramânerea în urma în dezvoltarea fizica este insotita adesea de atitudini posturale deficiente : capul
si gatul aplecate inainte sau inclinate lateral, umerii cazuti, care cu timpul devin deprinderi.
La toate acestea se adauga uneori manierisme, ticuri, stereotipuri, uneori dizgratioase cunoscute sub
numele de blindisme : leganarea capului, a bratelor, a picioarelor, frecatul mainilor. Sunt miscari
parazitare, fara functie de comunicare cu mediul, foarte greu de dezradacinat. Ele apar pentru ca
nevazatorul nu are constiinta ca este vazut. Pentru a facilita integrarea lui printre vazatori, trebuie ajutat
sa se debaraseze de astfel de blindisme.
Pentru nevazatori, lipsa vederii inseamna lipsa unor stimuli ai miscarii, lipsa orientarii,
imposibilitatea prevenirii unor pericole ce l-ar putea pandi. El nu are controlul vizual asupra obiectelor
din jur si nici asupra propriilor miscari, pe care sa le corecteze pe parcurs. Aceasta ingradire a libertatii
de miscare si lipsa de independenta in miscare explica scaderea tendintei spre miscare si cresterea
tendintei spre sedentarism si pasivitate a unor copii nevazatori.
Educatia fizică are ca scop intarirea organismului si duce la o pregatire fizica buna, aducand
posibilitati pentru o dezvoltare fizica precoce, orientare spatiala optimizata si siguranta in miscare.
Constituirea unei dominante in viata individului are o influenta deosebita asupra organismului, dar
si asupra personalitatii. Vederea organizeaza si regleaza miscarea, postura, echilibrul, supletea, armonia
actelor motorii de conduita, pronuntia verbala, mimica si pantomimica. Pierderea vederii sau
diminuarea acesteia atrage dupa sine un dezechilibru deosebit de mare in activitatea nervoasa
superioara, in structurarea automatismelor, in starea ei morala, in integrarea sociala a acesteia.
Activitatea de educatie fizica si sport din scolile speciale pentru copii cu deficiente de vedere
acopera nevoia indispensabila de miscare, relaxare si divertisment si completeaza dezvolatarea
armonioasa – fizica si psihica – a individului.  
La persoanele cu deficiente de vedere , are loc formarea si dezvoltarea unor reprezentari spatiale pe
baza explorarii tactil-kinestezice a obiectelor. Atentia si memoria sunt puncte forte ale acestor persoane.
Atentia este relativ bine dezvoltata, este favorabila unei bune evolutii a limbajului, orientand activitatea
mintala prin auditii. Memoria are calitati superioare, prin apelarea permanent la ea,  realizeaza
antrenarea acesteia.In plan fizic poate sa apara o dezvoltare dizarmonica, din cauza sedentarismului,
bazat pe lipsa de libertate in miscare si se datoreaza dezechilibrului intre fortele musculare care stau mai
mult in repaus.
 Exercitiile fizice sprijina formarea corecta a schemei corporale si a lateralitatii, formarea
reprezentarilor spatiale si temporale si, mai ales, a celor proprioceptiv – kinestezice, necesare in
aprecierea corecta a distantelor, vitezei, fortei si anticiparea miscarilor urmatoare.
Limbajul si activitatile trebuie sa fie diferite fata de cele impuse elevilor din scolile de masa, pentru
ca elevul cu deficiente sa fie capabil sa execute miscarile cerute in timpul orelor de educatie fizica.
Astfel fiecare elev trebuie stimulat sa participe la maxima lui capacitate la orele de educatie fizica si sa
desfasoare activitati cat mai diversificate.
Prin complexele de exercitii fizice adaptate posibilitatilor psihofizice si ritmului divers de
achizitionare se urmareste perfectionarea pe cat posibil a calitatilor motrice de baza : viteza,
indemanare, rezistenta, forta.
Competitiile si intrecerile sportive stimuleaza afectiv – motivational copiii cu dizabilitati, de unde si
necesitatea ca profesorul sa puna un accent deosebit pe organizarea de stafete, jocuri, si concursuri
sportive scolare si interscolare.
     Organizarea colectivului de elevi  poate fi realizat prin intermediul urmatoarelor jocuri:
1.   Joc “Alinierea”.
Profesorul si elevii se afla in sala. In momentul in care lectia trebuie sa inceapa, profesorul se va
alinia in stand, si va incepe sa bata din palme. Cate un elev, se va deplasa dupa auzul batailor de palme
spre profesor. In momentul in care profesorul este atins, elevul se aliniaza in stanga sa. In acest moment
profesorul inceteaza in a mai bate din palme, elevul care este acum aliniat va bate din palme, si tot asa
pana cand intreg colectivul se va alinia. La final, la semnalul profesorului (fluier) intreg colectivul va
aplauda.
Obiectivul acestui joc este de a- i ajuta pe acesti elevi cu deficiente sa se organizeze si pentru a-si
dezvolta coordonarea spatio – temporala.

Legenda:
-                  cercul rosu simbolizeaza profesorul
 -                  cercurile negre simbolizeaza elevii
-                  iar <| )) simbolizeaza bataia din palme
      2. Joc “Culorile”
Elevii vor fi impartiti in patru grupe ( 3 – 3 – 2 – 2 ). Fiecarei grupe i se va atribui un numar ( unu,
doi, trei, patru). In cele patru colturi ale salii vor fi asezate patru persoane din afara colectivului
reprezentand ajutoarele profesorului. Fiecare persoana din cele patru colturi va fi insarcinata cu una din
urmatoarele actiuni: o persoana va bate din palme ( va reprezenta coltul rosu), o persoana va fluiera
(coltul galben),  o persoana va suna dintr – un clopotel (coltul albastru), iar cealalta va striga “ aici, aici,
aici” (coltul verde). Jocul se va desfasura astfel: elevilor li se vor prezenta colturile cu caracteristicile
lor urmand sa execute comenzile profesorului. Comenzile profesorului vor fi urmatoarele: “numarul trei
la coltul verde” sau “ numarul unu la coltul rosu”. Elevii se vor deplasa prin mers ascultand suntele ce
sunt emise. Jocul se termina cand fiecare elev ajunge la coltul unde a fost trimis. Elevii se vor realinia
conform primului joc.

      Jocul are ca obiectiv

cunoasterea salii de catre elevi, orientarea spatio – temporala, dar si dezvoltarea memoriei motrice, care
oricum este bine dezvoltata deoarece apeleaza des la ea.
3. Joc “ Atentia”.
Elevii sunt asezati in linie pe un rand. La comanda profesorului elevii executa urmatoarele exercitii:
la enuntarea cuvantului “drepti!” , elevii apropie picioarele, bratele sunt pe langa corp si ridica barbia.
La enuntarea cuvantului “ne aliniem”, elevii isi duc bratul drept pe sold, lundu-si astfel distanta fata de
colegul de langa el, iar la comanda “pe loc repaus”, elevii isi apropie picioarele, duc calcaiul piciorului
stang langa varful piciorului drept dupa care il departeaza la o latine de talpa. Profesorul va exersa de
cateva ori pentru o mai buna origanizare, pentru obisnuirea cu pozitiile fundamentale, dar si pentru
captarea atentiei.
Pregatirea organismului pentru efort
4. Joc “ Traseul”.
Elevii  sunt asezati de catre profesor in coloana. La fiecare colt al salii de sport se afla cate o
persoana din afara colectivului de elevi care  reprezita ajutorul profesorului. La bataia din palme a celei
mai apropiate persoane de coloana formata din elevi, cel care se afla in capul coloanei se va deplasa la
pas spre locul de unde vine sunetul. Odata ajuns la primul colt, va incepe cealalta persoana din coltul de
langa sa bata din palme, astfel incat elevul sa reuseasca cu ajutorul elementelor auditive sa faca o tura
de sala, sa ocoleasca intreaga sala. La sosire il va astepta profesorul care- l va ajuta sa se pozitioneze
din nou in formatie. Cand cea de-a doua persoana va bate din palme, ce- l de- al doilea elev va porni si
tot asa pana ce intreg colectivul va reusi sa ocoleasca sala de doua ori.
Obiective: sa reuseasca sa se acomodeze cu sala, orientare spatio – temporala.

5. Joc “Turneul”.
Idem jocul patru, doar ca acum jucatorii se vor deplasa pana la primul colt in alergare usoara, de la
unu la doi in mers ghemuit cu atingerea palmelor pe sol (pentru siguranta), de la doi la trei, mers pe
calcaie, bratele intinse inainte, iar de la trei la patru, la pas.
Am inceput cu acomodarea cu sala, iar acum am introdus si exercitii( de la usor la greu, de la
simplu la complex), obiectivele fiind: elevii cu ajutorul perceptiei spatio – temporala sa reuseasca sa
execute exercitii necesare pregatirii organismului pentru jocurile ce vor urma (efort) .
Dezvoltarea calitatii motrice indemanarea
- cu ajutorul mingii de baschet putem face urmatorul joc:
6. Joc “ Baschet”
La inceput profesorul le va da fiecaruia cate o minge de baschet, sa puna mana pe ea si apoi sa
execute driblingul pe loc cu doua maini, dupa care ii va aseza pe toti sub forma de coloana intr-un capat
al salii, iar un singur elev in celalalt capat formand o linie imaginara dreapta. Elevului aflat in fata
coloanei, profesorul ii va inmana o minge de baschet, iar elevul aflat in partea opusa, la semnalul
profesorului (fluier) va incepe sa bata din palme astfel incat jucatorul cu mingea sa faca dribling cu
ambele maini pana la el si sa-i ofere mingea. In momentul in care nu se vor mai auzi batai din palme,
jucatorul aflat acum in capatul coloanei va incepe el sa bata din palme, astfel incat jocatorul care se afla
acum cu mingea in mana sa execute dribling cu doua maini inspre el. Jocul va continua pana cand
intreg colectivul va trece de doua ori prin traseu.
Obiective: sa reuseasca sa conduca mingea, sa- si dezvolte indemanarea precum si sa- si sa- si
acorde ajutor reciproc.
 - cu ajutorul mingii de fotbal putem face urmatorul joc:
7. Joc “ Fotbal”
     
      Jocul se va desfasura pe un perimetru de circa sase metri. Va fi compus din doua “porti” si sase
“atacanti”. “Portile” vor fi compuse din patru elevi astfel: doi elevi intr-o parte a perimetrului, iar
ceilalti doi in partea opusa. Se vor aseza in culcat facial fata-n fata prinzandu- se de mana dreapta avand
ca scop sa nu treaca mingea peste mana lor, corpurile lor reprezentand “stalpii portii”. Ceilalti colegi,
trei intr-o echipa, alti trei in cealalta vor fi “atacantii”. Deplasarea lor in teren se va face in “4 labe” sau
prin tarare. Va fi introdusa mingea, iar jucatorul cu mingea va striga “ mingea la mine”. In acest
moment coechipierii sai vor trebui sa strige “sunt aici”  pentru a-l informa de locul unde trebuie sa
paseze mingea. Mingea va fi pasata doar prin rostogolire! De asemenea adversarii vor fi nevoiti sa
profite de conversatiile lor astfel incat sa intercepteze mingea. In momentul in care se apropie de poarta,
profesorul le va da indicatii : “ poarta la dreapta, la stanga..” . Profesorul ii va ajuta cu indicatii, sa
readuca mingea daca aceasta a iesit din perimetru, sa le ofere ajutor sau sa valideze cand mingea a intrat
in poarta. Jocul va dura 10 -  15 minute si se poate termina si egal. La sfarsitul jocului, jucatorii se vor
ridica in picioare si se vor aplauda reciproc.
      Obiectivele jocului sunt dezvoltarea comunicarii intre ei , a spiritului de intrajutorare. Le-am
oferit sansa de a marca, de a se diferentia intre ei, le-am oferit competitia si bucuria de a se juca. Jocul
dezvolta indemanarea sau iscusinta.

inistirea organismului dupa efort

8. Joc “ Foc, apa, avion”.
 Jocul se desfasoara in sala de sport si poate fi folosit ca si linistire a organismului dupa efort. Elevii
se plimba pe marginea salii cu mana pe perete ca punct de reper. La enuntarea cuvantului “foc”, elevii
trec in sprijin ghemuit cu palmele pe sol. La enuntarea cuvantului “apa”, elevii trec in stand pe varfuri,
bratele sus, iar la enuntarea cuvantului “avion” vor trece in culcat facial in extensie “sa nu cada
avionul”. La semnalul profesorului (bataie din palme) ei se vor plimba in sala dupa cum am amintit mai
sus. Jocul dezvolta memoria motrica precum si invatarea unor pozitii cum ar fi sprijin ghemuit sau
culcat facial.

Bibliografie
1.     Rozorea, A., (1998). Deficienta de vedere. Abordare psihosociala si educatia terapeutica,
Bucuresti, Editura Pro Humanitate
2.     Preda, V., (1993). Psihologia deficientilor vizuali, Cluj Napoca , Editura Multiplicare
3.     Curriculum pentru copii cu deficiente ( dizabilitati ) severe si profunde – Reprezentanta
UNICEF in Romania, Asociatia RENINCO Romania
4.     http://www.didactic.ro/lectii-invatamant-primar-19-deficienta-de-vedere-p114096-t3