Virusologie

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Sari la navigareSari la căutare

Question book-4.svg

Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă.

Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le
conține.

Virusologia sau virologia este știința ce se ocupă cu studierea tipurilor de virus și acțiunea lor asupra
organismelor vii. Este considerată de mulți cercetători parte a microbiologiei.

Istoria virusologiei

Unele studii asupra virușilor existau încă în antichitate, când oamenii nu numai că știau de existența
unor mici făpturi care puteau provoca așa maladii ca variola sau poliomelita, dar unii chiar încercau
să găsească un antidot contra acestor maladii. De exemplu, în China era foarte răspândită variola, și
unii medici știau că oamenii care au mai fost bolnavi de această maladie nu se mai îmbolnăveau, așa
că ei făceau antidoturi pe baza crustelor pielii celor imuni. Adevărata imunizare a fost descoperită de
Edward Jenner în 1796. Evenimente notabile în istoria virusologiei:

Anul evenimentului Evenimentul

1000 î.Chr Practicarea variolizării (metodă neeficientă)

1796 E.Jenner folosește virusul variolei taurinelor pentru a vaccina contra variolei umane (primul
vaccin eficient)

1885 L. Pasteur experimentează cu vaccinul antirabic. Folosește pentru prima oară termenul virus
pentru a descrie agentul

1886 Mayer demonstrează infectivitatea VirTutMoz

1892 Dmitri Ivanovski arată că extractele de la plantele bolnave puteau transmite boala la alte
plante folosind filtre ceramice destul de fine ca să rețină chiar și cele mai mici bacterii. Astfel, el
primul face diferența dintre viruși și alți agenți de îmbolnăvire, precum bacteriile, punând bazele
virologiei

1898 Martinus Beijenerinick confirmă și extinde teoria lui Ivanovski

1900 Walter Reed arată că frigurile galbene sunt transmise de țânțari, demonstrând că virușii pot fi
transmiși prin intermediul altor organisme

1908 Karl Landsteiner și Erwin Popper arată că poliomelita este cauzată de un virus, demonstrând
că virușii pot afecta și oamenii

1911 Francis Peyton Rous arată că un virus cauzează cancer la găini, demonstrând că unele forme
ale cancerului poate fi cauzat de viruși

1917 Felix d'Herelle descoperă virușii, ce infectează bacteriile și propune termenul de bacteriofag

1933 Izolarea virusului gripei umane de către Smith și Andrewes

1935 Wendall Stanley cristalizează VirTutMoz

1938 Teste asupra vaccinului frigurilor galebene făcut de Max Theiler arată succes

1940 Helmuth Ruska, folosind un microscop electronic, vizualizează direct virusul pentru prima
oară

1949 John Enders, Thomas Weller și Frederick Robbinds au crescut poliovirus in vitro folosind o
cultură de țesut uman. Metoda lor este folosită la izolarea virușilor

1950 André Lwoff propune termenul de profag

1957 Alick Isaacs și Jean Lindenmann descoperă interferonul

1963 Baruch Blumberg descoperă virusul hepatitei B, descoperind mai apoi un vaccin eficient
împotriva acestui virus și, după părerea unor cercetători, primul vaccin anticancerigen (cancer al
ficatului)

1967 Theodor Diener descoperă viroidul

1972 Paul Berg prima moleculă recombinantă ADN

1979 Variola este declarată erdicată

1981 SIDA este depistată

1983 Luc Montaigner și Robert Gallo descoperă virusul HIV, agent cauzator al SIDA

1985 Departamentul De Agricultură al SUA dă prima licență pentru comercializarea unui produs
modificat genetic

1989 Virusul hepatitei C este identificat

Bibliografie

Elvira Sînziana Ciufescu. Virusologie medicală. Editura Medicală Națională. 2003

Costin Cernescu. Virusologie medicală. Editura Medicală. 2012

Aurel Ivan. Tratat de epidemiologie a bolilor transmisibile. Polirom 2002

Radu Moga Mânzat. Boli virotice și prionice ale animalelor. Timișoara: Brumar, 2005

G. Zarnea, O.V. Popescu. Dicționar de microbiologie generală și biologie moleculară. Editura

Academiei Române, București, 2011