CE ESTE AUTOCONTROLUL?

Autocontrolul este capacitatea de a te controla singur. In mod normal aproape orice

om este inzestrat cu autocontrol, cel putin in ceea ce priveste unele functii ale organismului.
Majoritatea oamenilor isi pot controla functiile excretorii, pot sa-si controleze foamea si setea,
intr-o masura mai mare sau mai mica, pot sa-si controleze pana la un punct vorbirea, gesturile
si chiar gandurile. Acest autocontrol este insa foarte vag, deoarece el se manifesta doar atat
timp cat fiinta se pastreaza in limitele unor stimuli obisnuiti. In momentul in care suntem
nevoiti sa flamanzim cateva zile (pentru unii sunt de ajuns cateva ore) este posibil ca atunci
cand ne aflam din nou in fata mancarii sa nu ne mai putem controla deloc.

Aceasta lipsa de control sau mai exact de autocontrol este evidenta la majoritatea oamenilor.
Autocontrolul trebuie verificat in situatii critice in care fiinta trece prin anumite incercari care
depasesc limitele obisnuitului. Mai ales in fata neprevazutului se poate verifica autocontrolul.
De exemplu, se intampla sa vezi cate un om in toata firea, bine cladit si plin de forta, care
incepe sa planga mai ceva ca un copil atunci cand se confrunta cu o situatie mai ciudata, care
nu face parte din evenimentele sale cotidiene. Cineva poate avea, de exemplu, frica de
broaste. El este foarte puternic, se lupta chiar si cu leii, dar atunci cand in fata lui a aparut o
broasca, si-a pierdut orice control. Referitor la aceasta situatie, in popor se spune apara-ma de
gaini, ca de caine nu mi-e frica.

Forme de manifestare a autocontrolului

Autocontrolul are mai multe forme de manifestare, fiecare avand o anumita nuanta. Acestea
sunt: stapanirea de sine, fermitatea si calmul.

Stapanirea de sine

Stapanirea de sine se refera la conducerea sau controlul sinelui. Despre care „sine' este vorba aici? Daca
ne referim la Sinele nostru Esenta, Eul Superior al psihologilor, atunci expresia ar trebui modificata
pentru ca nu mai are sens. Stapanirea de sine devine acum stapanirea de catre Sine. Fiind vorba de ceea
ce este mai inalt in noi, este clar ca acesta este elementul de conducere si control si nu elementul care
trebuie controlat si condus. Cine si cum sa controleze si sa conduca Sinele Esenta, Eul Superior care se
afla in varful piramidei?

Sinele din expresia stapanirea de sine nu este altul decat egoul nostru. Avand aceasta clarificare,
deducem sensul general al stapanirii de sine ca fiind conducerea si controlul tuturor aspectelor care
formeaza omul ca individualitate.

Stapanirea de sine implica in mod obligatoriu cunoasterea de sine, pentru ca nu este posibil sa conduci
ceea ce nu cunosti.

Calmul este cel mai evident semn al celui care este capabil de autocontrol. Linistea launtrica, gesturile
sale controlate si gratioase, cuvintele sale stapanite induc o puternica senzatie de pace. Calmul este cea
mai desavarsita dintre puteri, pentru ca le contine pe toate intr-o armonie perfecta.
Calmul este ceea ce urmeaza fermitatii. Stapanirea de sine este dorinta de a manifesta autocontrolul;
fermitatea este lupta cu toate obstacolele care apar; calmul este linistea care apare dupa ce am supus toate
fortele adverse. Calmul este o infinita putere, care se manifesta prin non-actiune.

Factorii cei mai importanti care conduc la diminuarea puterii de autocontrol.

Superficialitatea - nu numai ca diminueaza autocontrolul, dar am putea spune ca este de-a dreptul
incompatibila cu acesta. Cel care da dovada de superficialitate in viata este vitregit de multe calitati
spirituale. El poate sa se manifeste ca un om bun, linistit, respectuos dar total ineficient.
Superficialitatea te inchide intr-o cutie de sticla atat de stramta incat ceilalti se mira cum de nu te
sufoci. Avand o personalitate stearsa, anosta, lipsita de initiative, incapabila de a-si forma o viata
atractiva, persoana superficiala este preponderent trista si plina de angoase. Cu toate acestea, tristetile
si angoasele sale sunt de asemenea moderate.

Egoismul este un alt factor care slabeste puterea de autocontrol. Prin intermediul egoului avem o
perspectiva limitata asupra realitatii exterioare si interioare. Astfel, tot ceea ce ramane in afara
perceptiei noastre egotice devine un posibil factor perturbator al stapanirii de sine. Pe de alta parte, o
atitudine egotica ne plaseaza adeseori intr-o pozitie gresita fata de diferite evenimente si forte
exterioare, care tin de legile secrete ale universului, ceea ce inseamna o condamnare sigura. Astfel de
esecuri repetate conduc pe de o parte la cresterea rigiditatii noastre in relatiile cu ceilalti datorita
amplificarii orgoliului, iar pe de alta parte la diminuarea increderii in sine.

Mandria este o mare pacoste. Un proverb romanesc spune ca prostul nu-i prost destul daca nu e si fudul.
Datorita mandriei nu vom cunoaste niciodata binefacerile calmului profund. Mandria ne face sa
cheltuim intotdeauna mult mai mult efort pentru orice bucurie traita.

Lacomia este un alt factor care diminueaza puterea de autocontrol. Ea actioneaza printr-un anumit gen de
orbire a mintii si de opacizare a sufletului.

Dorinta de faima sau de stralucire ne poate conferi pentru inceput o forta puternica si ne inzestreaza cu o
mare putere de autocontrol. Insa, dupa ce scopul a fost atins (obtinerea unei anumite straluciri - si aici
vorbim de un caz fericit totusi) motivatia actiunilor noastre dispare si ne trezim deodata suspendati
deasupra unei prapastii. In acest moment putem inregistra un soc teribil, care ne va ravasi intreaga
viata. Majoritatea 'starurilor' au deviatii comportamentale si un psihic mai mult sau mai putin instabil.
Cei care sunt intelepti si stiu sa se fereasca de dorinta de faima vor straluci chiar cu mult mai mult si
in acest moment celebritatea nu mai devine o povara.

Frica, indoiala si lenea diminueaza autocontrolul. 

Pasiunile inferioare (adica cele care ne creeaza dependenta) de asemenea, slabesc capacitatea de

autocontrol.

Intocmit,
Psiholog
Ilie Georgiana