Note introductive

1. Definiție
Comunicarea reprezintă schimbul de mesaje între cel puţin două persoane, din care
una emite (exprimă) o informaţie şi cealaltă o recepţionează (înţelege), cu condiţia ca partenerii
să cunoască codul (să cunoască aceeaşi limbă). Instrumentul comunicării este limba. Limbajul
corpului (mesaje transmise prin tonalitatea vocii, expresia feţei, poziţia corpului, gesturi, etc)
reprezintă, de asemenea, o parte importantă a comunicării. O bună comunicare presupune
combinarea armonioasă a limbajului verbal (mesaje transmise oral, scris şi citit) cu cel
nonverbal (exprimat prin semne, gesturi, desene).
Comunicarea se realizează pe trei niveluri – dintre care, cel logic (cel al
cuvintelor), reprezintă doar 7% din totalul actului de comunicare, 38% are loc la nivel
paraverbal (ton, volum, viteză de rostire) şi 55% la nivel nonverbal (expresia facială, poziţia,
mişcarea etc).
Prin comunicare ne exprimăm gândurile, sentimentele, dorinţele, intenţiile,
experienţele trăite, primim şi oferim informaţii. Din dinamica acestor schimburi, prin învăţare,
omul se construieşte pe sine ca personalitate.
Capacitatea de a comunica reprezintă o premisă a procesului de construire a relaţiilor
interpersonale şi de integrare socială.
Mulţi oameni consideră procesul comunicării ca fiind un proces simplu, deoarece la
majoritatea persoanelor el decurge uşor. Dacă ne gândim totuşi ce anume reprezintă
comunicarea, vom fi surprinşi de cât de complex este acest proces în realitate.
Vorbirea foloseşte buzele, limba, palatul moale, laringele şi plămânii. Scrisul şi cititul
presupun coordonare vizuo-manuală. Limbajul semnelor/gesturilor utilizează mâna, palma,
precum şi întregul corp. Limbajul desenelor implică controlul vizual şi manual. Dar aceste
instrumente, în parte, nu sunt suficiente pentru comunicare; cele mai importante instrumente de
care avem nevoie sunt înţelegerea şi capacitatea de a învăţa.
2. Axiomele comunicării
Axioma1. Comunicarea este inevitabila. Non-comunicarea este imposibila.
Axioma2. Comunicarea se desfasoara la doua niveluri: informational si relational, cel de-al
doilea oferind indicatii de interpretare a continutului celui dintai.
Axioma3. Comunicarea este un process continuu, ce nu poate fi tratat in termini de cauz-efect
sau stimul – raspuns.
Axioma4. Comunicarea imbraca fie o forma digitala(tip “totul sau nimic”) fie o forma
analogical (cu o infinitate de valori, precum criteriile estetice, etc).
Axioma5. Comunicarea este ireversibila.
Axioma6. Comunicarea presupune raporturi de forta si ea implica tranzactii simetrice sau
complementare. In interactiunile tranzactionale rolurile participantilor raman neschimbate pe
intreg procesul comunicarii (ex. Relatia profesor – student la cursuri, vanzator – comparator,
etc). Interactiunea personala nu presupune disparitia rolurilor, ci numai fluidizarea lor. (ex.
Relatiile intre prieteni, soti, colegi).
Axioma7. Comunicarea presupune procese de ajustare si acordare.

3. SCOPURILE COMUNICARII
A invata, transmite sau primi cunostinte
A influenta comportamentul cuiva
A exprima sentimente
A explica sau intelege propriul comportament sau al altora
A intretine legaturi cu cei din jur/a te integra intr o colectivitate sau grup social
A clarifica o problema
A atinge un obiectiv propus
A reduce tensiunile sau a rezolva un conflict
A stimula interesele proprii sau ale celor din jur

4. Structura comunicării