Nr 2

1. Balzacianismul relevat ca un element constitutiv al tehnicii romanesti din

Enigma Otiliei, poate fi recunoscut in urmatoarele aspecte: Cele doua subteme
ale romanului, care se impletesc intr-o singura actiune:
- subtema mostenirii;
- subtema paternitatii.
Subtema mostenirii. in centrul actiunii sta lupta pentru mostenirea averii lui
mos Costache; sub acest raport, Enigma... a fost comparata cu Le Cousin Pons si
cu La Rabouilleuse - romane ale lui Balzac.
intreaga miscare epica este construita pe lupta surda care are loc intre doua
familii: pe de o parte, Costache si fiica lui vitrega Otilia, pe de alta - clanul Tulea.
Aceasta inclestare scoate la iveala pasiunile, rautatea, pornirile rudimentare,
zgarcenia - o gama intreaga de trasaturi puse in slujba unui tel nefinalizat: cel
care se va imbogati furand banii lui Costache (si provocandu-i moartea) va fi
Stanica Ratiu.
Tot o "mostenire" este si zestrea pe care Aglae ar trebui sa i-o dea Olimpiei, act
refuzat cu obstinatie de maniacul Simion: "Nu e fata mea".
Cuvintele lui Simion unesc cele doua subteme ale romanului.
Subtema paternitatii. Initial, Calinescu intentiona sa-si intituleze romanul
Parintii Otiiiei, dar a renuntat, la sugestia editorului. in acest sens, Ov.S.
Crohmalriiceanu observa, pe buna dreptate, ca mai toate personajele cartii pot
fi considerate "parinti" ai Otiliei, in sensul ca vor sa aiba grija de viitorul ei.
Subtema paternitatii este privita din mai multe unghiuri: pentru Simion este
obsesiva, pentru Stanica este generatoare de delir verbal, pentru Pascalopol -
devine unul dintre cele doua moduri de o iubi pe Otilia (viril si patern).
In centrul actiunii stau doi orfani: Felix si Otilia. Ei vor alcatui "cuplul adamic"
cazut intr-o lume care si-a pierdut irecuperabil esenta paradisiaca.
In aceasta lume, fluviul heraclitic antreneaza doar noroaiele si murdaria,
aducand, prin moartea lui Costache, sfarsitul iubirii celor doi tineri. O alta fateta
a temei ar putea fi complexul oedipian al tatalui autoritar, al carui rol este
asumat de Aglae.
Tot balzaciana este si descrierea minutioasa a mediului ambiant utilizata ca
mijloc de caracterizare a personajelor. Asa este ampla expozitiune narativa a
romanului, care sugereaza ca in casa neingrijita, cu usi scartaitoare traieste un
zgarcit, toi asa cum odaia Otiiiei reflecta gustul pentru frumos al zglobiei
locatare.
Ex 2
3. O scrisoare pierdută de Ion Luca Caragiale -aparteneță la genul
dramaticGenul dramatic cuprinde toate operele literare care au fost scrise
pentru a fi reprezentate pe scenă, modul de expunere dominant fiind dialogul
urmat de monologul dramatic și de către descriere. Eu cred că opera ”O
scrisoare pierdută” scrisă de I. L. Caragiale aparține acestui gen deoarece
întrunește particularitățile sale: autorul își exprimă în mod indirect ideile,
gândurile, sentimentele prin intermediul personajelor, textul are structură și
așezare în pagină specifice, modurile de expunere dominante sunt dialogul,
monologul dramatic și descrierea, singurele intervenții ale autorului apar sub
forma unor didascalii. În primul rând, ca în orice operă dramatică, textul este
divizat în patru acte care cuprind la rândul lor patruzeci și patru de scene astfel:
primul act, nouă, al doilea act paisprezece, al treilea act șapte și al patrulea act
paisprezece. Are o așezare în pagină tipică: la început apare lisa personajelor cu
rolurile ocupate de acestea în piesă și înaintea fiecărei replici stă numele celui
care o rostește. Apar indicațiile scenice despre decor și despre relațiile și starea
interioară personajelor:”râzând”, ”cu putere”, ”dând din cap”. În al doilea rând,
personajele comunică prin intermediul dialogului și al monologului dramatic.
Acțiunea piesei gravitează în jurul unui conflict dramatic care constă în
scrisoarea de dragoste pe care Tipătescu i-o trimite soției lui Trahanache, Zoe,
și care este pierdută, fiind găsită de Cetățeanul Turmentat și furată mai târziu
de Cațavencu. Apare comicul prin nume: Zaharia Trahanache – numele
sugerează ”tot ce are greu și ticăit”, el este un zaharisit căruia viclenia îi
înlocuiește gândirea limitată; Pristanda- relevă slugărnicia și prostia; Farfuridi și
Brânzovenescu sugerează prin aluzia culinară inferioritatea și vulgaritatea. În
concluzie, opera citată aparține genului dramatic deoarece

4. Au educat gustul public în sensul disocierii unei opere originale de o creaţie

superficială şi al elaborării unor criterii ferme necesar în evaluarea literaturii:
Au încurajat literatura originală şi naţională şi au impus scriitorii de valoare din
epocă în conştiinţa contemporanilor: Eminescu, Creangă, Cargiale, Slavici,
Odobescu şi-au citit mai întâi operele la şedinţele cenaclului, apoi le-au publicat
în paginile revistei „Convorbiri literare”, apărută în 1867.

3. Au impus o limbă română literară prin impunerea principiului fonetic şi a

alfabetului latin, prin combaterea beţiei de cuvinte şi a exceselor neologice.