Disciplina : Administrarea firmei

Unitatea de învățare : Managementul resurselor umane

Fișă de documentare
Temă : Tipologia și salarizarea personalului unei companii

Activitățile de resurse umane la nivelul unei companii sunt gândite strategic , pe baza
unor obiective bine definite ale departamentului de resurse umane. Fiecare activitate se
intercondiționează și trebuie sa facă parte din ansamblul procesului de management al
oamenilor, definiți în cadrul unei companii ca resursa umană a companiei. Resursa umană
reprezintă pentru o companie, resursa primordială, vitală pentru desfășurarea activității
economice. Nici una din celelalte resurse nu poate suplini rolul resursei umane, care este cea
care utilizează resursele, în cantitatea și calitatea corespunzătoare, în momentul și locul
potrivit, pentru buna desfășurare a proceselor de muncă și atingerea obiectivelor firmei.
Ansamblul persoanelor angajate de către o companie pentru desfășurarea muncilor acesteia,
formează personalul firmei. Noțiunea de ”angajat” face referire atât la persoanele angajate
printr-un contract individual de muncă cât și la alte categorii de persoane fizice, care într-un
anumit moment au avut o relație de angajare cu firma în baza unor contracte civile sau de
prestări servicii în beneficiul firmei.
Structura personalului la nivelul unei firme cuprinde următoarele categorii de
personal:
1. Muncitorii
2. Personalul operativ
3. Personalul cu funcții de conducere
4. Personal cu funcții de execuție
5. Personal asociat

1. Muncitorii sunt cei mai numeroși în cadrul companiei. Ținând cont de rolul avut în
companie există muncitori direct productivi și muncitori indirect productivi. Muncitorii direct
productivi sunt direct implicați în procesele de muncă, acționând cu ajutorul uneltelor,
instrumentelor de lucru de care dispun, asupra obiectelor muncii( lăcătuși, instalatori, zugravi)
Muncitorii indirect productivi acționează indirect în procesele de muncă, efectuând deplasări
în spațiile de lucru, pentru livrarea, depozitarea sau prelucrarea diferitelor bunuri implicate în
procesele de muncă( șoferi, recepționeri marfă)
2. Personalul operativ este foarte des întâlnit în domeniul transportului,
telecomunicțiilor și comerțului, desfășurând activități care necesită activități de muncă cu
competențe tehnice și de operare a anumitor proceduri de lucru( controlori de bilete, piloți,
impiegați, casieri, factori poștali)
3. Personalul cu funcții de conducere este format din personalul cu atribuții de
organizare, gestionare, supraveghere a anumitor procese de muncă sau activități, existând
personal de conducerea a unor departamente, compartimente, secții, birouri și personal de
conducere a companiei în rolul directorului de companie, a directorului executiv, a
directorului adjunct , a directorului economic, a directorului tehnic.
4. Personalul cu funcții de execuție este format din personalul care desfășoară
activități administrative sau activități specializate, necesitând munci repetitive care urmează
anumite proceduri de lucru, cerințe sau reguli.
5. Personalul asociat este format din persoanele care desfășoară, pentru o anumită
perioadă de timp, anumite activități în beneficiul firmei, pentru desfășurarea cărora firma nu

1
are angajată o persoană cu contract individual de muncă. Sunt activități pe care firma nu le
desfășoară în mod obișnuit potrivit obiectului de activitate, însă la un moment dat sau periodic
sunt necesare (ex: activități de igienizare, întreținere a spațiilor verzi, consultanță tehnică în
utilizarea unor echipamente,etc). Aceste persoane încheie cu firma contracte civile de
angajare sau contracte de prestări servicii prin care se obligă să desfășoare într-o anumită
perioadă de timp o anumită lucrare în beneficiul firmei. Structura organizatorică a firmei, de
obicei, nu include posturi pentru această categorie de personal, însă în structura procesuală pot
apărea procese de muncă sau activități care necesită competențele și atribuțiile unor astfel de
angajați.
Pentru contribuția la realizarea muncii, personalul companiei este remunerat cu o sumă
de bani, denumită salariu. Salariul are din punct de vedere economic trei dimensiuni:
1. este un cost pentru firmă, reprezentând o componentă a consumului total de factori
de producție necesară pentru obținerea unui produs sau serviciu
2. este un venit pentru angajat, asigurând posibilitatea întreținerii angajaților pe
perioada derulării muncii
3. este prețul plătit de angajator pentru munca prestată de angajat

Salariul are și rolul de a aprecia performanța angajaților în urma procesului de

evaluare a performanțelor. Astfel într-un interval de timp determinat și pentru un anumit nivel
de performanță salariul se poate considera ca fiind funcție a variabilelor muncă fizică, muncă
intelectuală și muncă creativă.
Salariul = f( muncă fizică, muncă intelectuală, muncă creativă)
Potrivit Codului Muncii în vigoare în țara noastră, salariul se stabilește prin negocieri
individuale între angajator și angajat și este confidențial. Se plătește direct salariatului sau
persoanei împuternicită de acesta, la data stabilită în contractul de muncă.
Salariul negociat și stabilit în contractul individual de muncă este denumit salariu de
bază. După reținerea impozitului pe salariu și a altor taxe legale, rămâne de plată salariatului o
sumă denumită salariu net.
Important!
O companie nu poate negocia și stabili un salariu de bază prin contract individual de muncă , sub
salariul de bază minim brut pe țară, stabilit anual prin hotărâre de guvern.
Reținerile din salariu, cumulate, nu pot depăși, lunar, jumătate din salariul net.

O companie are multiple posibilități de acordare a salariului către angajați, condiția

impusă fiind respectarea legislației în vigoare. Astfel există următoarele forme de salarizare:
1. salarizarea în regie – asigură salarizarea personalului după timpul lucrat , fără să
specifice cantitatea de muncă pe care salariatul trebuie să o depună în unitatea de timp
stabilită. Acest tip de salarizare se practică în activitățile în care calitatea are o importanță
deosebită, în muncile creative și intelectuale unde lucrările sunt variate de la un moment la
altul, iar eterogenitatea acestora face dificilă aprecierea muncii necesară pentru fiecare
lucrare.
2. salarizarea în acord – constă în remunerarea pe baza cantității de produse sau a
numărului de lucrări executate în unitatea de timp și a tarifului pe produs sau lucrare. Această
formă de salarizare este folosită cu precădere în muncile fizice, fiind mai avantajoasă pentru
muncitori deoarece reflectă mai bine legătura dintre munca salariatului și mărimea salariului.
Este o formă de salarizare care pune accentul pe cantitatea muncii prestate în detrimentul
calității.
3. salarizarea mixtă – constă în stabilirea unui salariu fix pe unitate de timp, ce se
acordă în funcție de îndeplinirea unor sarcini de serviciu.

2
 Pe lângă aceste forme de salarizare, un salariat poate primi adaosuri, care sunt sume
plătite peste salariul de bază, sub formă de premii pentru performanțe deosebite, sau sporuri,
care sunt sume plătite de firme pentru anumite condiții de practicare a muncii sau pentru
anumite competențe deosebite avute de salariat(spor de vechime, spor de penibilitate, spor de
fidelitate, spor de lucru pe timp de noapte, etc)
Indiferent de modul de salarizare ales de o companie să își plătească salariații, aceasta
trebuie să desfășoare activitățile în condițiile legii, cu realizarea de munci în baza unor
contracte de muncă, care asigură respectarea drepturilor și obligațiilor părților implicate.

Consolidare:
Rezolvați jocul de rebus din link-ul primit pe Teams.