ASPR - Asociația Studenților Psihologi din România

18 aprilie
Tulburarea dismorfică corporală se caracterizează printr-o preocupare excesivă în legătură cu unul
sau mai multe defecte sau imperfecțiuni percepute în aspectul fizic, pe care persoanele îl consideră
urât, lipsit de atractivitate sau atipic. Această percepție este subiectivă, defectele nefiind observate și
de ceilalți oameni.

Persoanele care suferă de această tulburare fac anumite comportamente în mod repetat și excesiv,
cum ar fi verificarea oglinzii, îngrijirea excesivă, căutarea validării la cei din jur. De asemenea, își
compară aspectul propriu cu cel al altor persoane pentru a-și reduce îngrijorările cu privire la defectul
pe care cred că îl au.

Mai mult, tulburarea dismorfică poate afecta modul în care persoana funcționează în plan social,
profesional sau în alte domenii importante pentru aceasta.

Având în vedere aceste aspecte, este importantă o informare corectă asupra tulburării dismorfice
corporale, iar Asociația Studenților Psihologi din România își propune să contribuie la creșterea
conștientizării în legătură cu aceasta. În acest sens, prin campania #minteASPRă din această lună,
v-am pregătit o serie de postări informative care cuprind cauze, tratamente, dar și mituri despre
tulburarea dismorfică corporală.

Surse:
American Psychiatric Association. (2013). Tulburarea obsesiv-compulsivă și tulburările înrudite,
Manualul de diagnostic și clasificare statistică a tulburărilor mintale (ed. 5).

Text realizat de Mihaela Gurău.

Material realizat de Laura Zanc.
 ASPR - Asociația Studenților Psihologi din România
20 aprilie
Deși nu se știu cauzele exacte ale tulburării dismorfice corporale (BDD), s-a constatat faptul că
persoanele care au un istoric în familie de tulburări de dispoziție (de exemplu, depresie), tulburare
obsesiv-compulsivă sau schizofrenie s-ar putea să fie mai predispuse la a dezvolta BDD. De
asemenea, se consideră că o experiență traumatizantă din trecut crește probabilitatea dezvoltării
BDD, în special în cazuri de bullying, tachinare cu privire la imaginea fizică (cu impact mai mare din
partea familiei), sau abuz în copilărie.

Din punct de vedere psihologic, din paradigmă cognitiv-comportamentală, la baza BDD stă atenția
excesivă asupra propriei imagini corporale, care e văzută diferit de către individ față de cum o văd
ceilalți (de obicei începe cu privitul în oglindă până când persoana observă neregularități). De
asemenea, încercarea de a ignora anumite defecte, în realitate inexistente, pe care individul le
observă la propriul corp, duce mai degrabă la fixații (cum ar fi număratul caloriilor dacă persoana
crede că a luat în greutate sau recurgerea la operații estetice), gânduri obsesive (se compară cu
ceilalți sau se uită în oglindă foarte des) și schimbări de dispoziție.

Cei care suferă de BDD pot fi diagnosticați și cu tulburare obsesiv-compulsivă, anxietate

generalizată sau tulburări de alimentație.

Prin ediția din luna aprilie a campaniei #minteASPRă, Asociația Studenților Psihologi din România își
dorește să crească nivelul de conștientizare cu privire la tulburarea dismorfică corporală.

Surse:
www.nhs.uk
Phillips, K. A. (1991). Body dysmorphic disorder: the distress of imagined ugliness. Am J Psychiatry,
148(9), 1138-1149 (p. 1143)
David Veale (2004). Advances in a cognitive behavioural model of body dysmorphic disorder. , 1(1),
113–125 (p. 113).

Text realizat de Paula Negoiaș.

Material realizat de Emilia Teodosiu.
 ASPR - Asociația Studenților Psihologi din România
23 aprilie
Tulburarea dismorfică corporală (BDD) sau dismorfia corporală este o afecțiune de sănătate mintală
în care o persoană își petrece mult timp îngrijorându-se cu privire la defectele aspectului său. S-au
realizat o serie de studii asupra metodelor de tratament pentru BDD, iar cele mai bune sunt
farmacoterapia și terapia cognitiv comportamentală. În cazul farmacoterapiei, SRI-urile și SSRI-urile,
o clasă de medicamente antidepresive care au rol în ameliorarea simptomelor depresive, pot
diminua obsesiile și comportamentele repetitive.

În cazul terapiei cognitiv comportamentale, un tratament cu mai multe fațete bazat pe principii de
învățare și-a validat eficacitatea. Tratamentul prin terapia cognitiv comportamentală implică
determinarea gândurilor și a comportamentelor nepotrivite care mențin simptomele tulburării
dismorfice corporale ale pacientului și subminează funcționarea acestora și găsirea modalităților de
a schimba aceste gânduri și comportamente nepotrivite. De asemenea, tratamentul implică de obicei
antrenamente de relaxare, inclusiv respirație profundă și relaxare musculară.

Odată confirmat diagnosticul de tulburare dismorfică corporală, pacientului i se recomandă

psihoeducație cu privire la tulburare și la opțiunile de tratament ale acesteia. Încercările de a corecta
defectul perceput, medical sau chirurgical, nu sunt utile. Alegerea tratamentului depinde de mai mulți
factori, cum ar fi preferința pacientului, motivația și disponibilitatea CBT.

Asociația Studenților Psihologi din România își propune prin campania #MinteASPRă să sporească
nivelul de conștientizare și să reducă stigma asociată tulburării dismorfice corporale.

Bibliografie:
Mufaddel, A., Osman, O. T., Almugaddam, F., & Jafferany, M. (2013). A review of body dysmorphic
disorder and its presentation in different clinical settings. The primary care companion for CNS
disorders, 15(4), 27251.
Pavan, C., Simonato, P., Marini, M., Mazzoleni, F., Pavan, L., & Vindigni, V. (2008).
Psychopathologic aspects of body dysmorphic disorder: a literature review. Aesthetic Plastic
Surgery, 32(3), 473-484.
https://www.nhs.uk/mental-health/conditions/body-dysmorphia/

Text redactat de Maria Popiuc.

 ASPR - Asociația Studenților Psihologi din România
26 aprilie
Tulburarea dismorfică corporală a fost, de-a lungul timpului, un subiect portretizat într-o manieră
distorsionată, având potențialul de a-i fi minimizat impactul asupra vieții celor ce suferă de ea. În cele
ce urmează vom explica anumite mituri legate de această afecțiune.

Unul dintre miturile asociate cu Tulburarea Dismorfică Corporală (BDD) este asocierea sa cu
Tulburările de Alimentație. În timp ce există o legătură a ambelor tipuri de tulburări cu preocuparea
excesivă față de propriul corp, acestea se manifestă diferit în cele două cazuri. Tulburările de
Alimentație sunt asociate cu comportamentul alimentar, iar BDD face referință la defectele fizice
percepute, fără ca acestea să fie neapărat legate de greutate.

De asemenea, un alt mit este faptul că Tulburarea Dismorfică Corporală dispare pe măsură ce
îmbătrânim. Deși există o anumită scădere a simptomelor tulburării pe măsură ce anumite persoane
înaintează în vârstă, acest lucru nu este universal valabil sau că tulburarea dispare. În realitate, ea
poate fi identificată la toate categoriile de vârstă, inclusiv la vârste înaintate.

Prin campania #minteASPRă, Asociația Studenților Psihologi din România dorește să informeze cu
privire la diferitele tulburări cu care oamenii se confruntă zilnic. Prin acest fapt se urmărește
schimbarea percepției generale asupra aspectelor mai puțin discutate în legătură cu acestea.

Surse:
https://www.therecoveryvillage.com/.../related/bdd-myths/
Phillips, K. A. (1991). Body dysmorphic disorder: the distress of imagined ugliness. Am J Psychiatry,
148(9), 1138-1149.
Biby, E. L. (1998). The relationship between body dysmorphic disorder and depression, self‐esteem,
somatization, and obsessive–compulsive disorder. Journal of clinical psychology, 54(4), 489-499.
Mufaddel, A., Osman, O. T., Almugaddam, F., & Jafferany, M. (2013). A review of body dysmorphic
disorder and its presentation in different clinical settings. The primary care companion for CNS
disorders, 15(4), 27251.

Text realizat de Andreas-Paul Nemeth.

Material realizat de Emilia Teodosiu.
 ASPR - Asociația Studenților Psihologi din România
26 aprilie
Tulburarea dismorfică corporală a fost, de-a lungul timpului, un subiect portretizat într-o manieră
distorsionată, având potențialul de a-i fi minimizat impactul asupra vieții celor ce suferă de ea. În cele
ce urmează vom explica anumite mituri legate de această afecțiune.

Unul dintre miturile asociate cu Tulburarea Dismorfică Corporală (BDD) este asocierea sa cu
Tulburările de Alimentație. În timp ce există o legătură a ambelor tipuri de tulburări cu preocuparea
excesivă față de propriul corp, acestea se manifestă diferit în cele două cazuri. Tulburările de
Alimentație sunt asociate cu comportamentul alimentar, iar BDD face referință la defectele fizice
percepute, fără ca acestea să fie neapărat legate de greutate.

De asemenea, un alt mit este faptul că Tulburarea Dismorfică Corporală dispare pe măsură ce
îmbătrânim. Deși există o anumită scădere a simptomelor tulburării pe măsură ce anumite persoane
înaintează în vârstă, acest lucru nu este universal valabil sau că tulburarea dispare. În realitate, ea
poate fi identificată la toate categoriile de vârstă, inclusiv la vârste înaintate.

Prin campania #minteASPRă, Asociația Studenților Psihologi din România dorește să informeze cu
privire la diferitele tulburări cu care oamenii se confruntă zilnic. Prin acest fapt se urmărește
schimbarea percepției generale asupra aspectelor mai puțin discutate în legătură cu acestea.

Surse:
https://www.therecoveryvillage.com/.../related/bdd-myths/
Phillips, K. A. (1991). Body dysmorphic disorder: the distress of imagined ugliness. Am J Psychiatry,
148(9), 1138-1149.
Biby, E. L. (1998). The relationship between body dysmorphic disorder and depression, self‐esteem,
somatization, and obsessive–compulsive disorder. Journal of clinical psychology, 54(4), 489-499.
Mufaddel, A., Osman, O. T., Almugaddam, F., & Jafferany, M. (2013). A review of body dysmorphic
disorder and its presentation in different clinical settings. The primary care companion for CNS
disorders, 15(4), 27251.

Text realizat de Andreas-Paul Nemeth.

Material realizat de Emilia Teodosiu.
 ASPR - Asociația Studenților Psihologi din România
24 mai
Data de 24 mai este Ziua Mondială a Conștientizării Schizofreniei. Schizofrenia este o tulburare
psihotică ce poate apărea cel mai devreme în adolescența târzie, caracterizată prin tulburări de
comportament, receptivitate emoțională sau gândire. Simptomele specifice acestei tulburări sunt:
halucinații, discurs dezorganizat și incoerent și comportament complet dezorganizat, ce implică fapte
contradictorii, imprevizibile sau fără rost (de exemplu râsul la un dezastru sau purtatul de haine
groase vara).

Această tulburare afectează 24 de milioane de persoane pe glob, ceea ce ar însemna o persoană

din 300 (aprox. 0.32%) sau o persoană din 222 în rândul adulților (aprox. 0.45%). Prejudecățile
asociate schizofreniei pot cauza excluderea din comunitate și din relațiile persoanelor afectate cu
ceilalți, incluzând familia și prietenii. De asemenea, stigma poate contribui și la discriminare în ceea
ce privește accesul la servicii medicale, educaționale sau în general pe piața muncii.

Asociația Studenților Psihologi din România, alături de alte organizații din lume, își propune să
informeze corect asupra acestei afecțiuni pentru a crește gradul de conștientizare.

Bibliografie:
American Psychiatric Association, & American Psychiatric Association (Eds.). (2013). Diagnostic and
statistical manual of mental disorders: DSM-5 (5th ed). American Psychiatric Association.
APA Dictionary of Psychology. (n.d.). Retrieved May 6, 2022, from https://dictionary.apa.org/
Schizophrenia. (n.d.). Retrieved May 6, 2022, from https://www.who.int/news.../fact-
sheets/detail/schizophrenia

Text realizat de Eugen Negurici.

Material realizat de Florin Ban.
 ASPR - Asociația Studenților Psihologi din România
31 august
Maria Montessori a fost un medic și pedagog italian, fiind cunoscută în mod deosebit pentru teoria
educației care îi poartă numele.

Din adolescență Montessori a refuzat să se conformeze normelor de gen ale societății sale,
înrolându-se într-un institut tehnic, cu intenția de a deveni inginer. Aceasta își schimbă totuși
planurile, hotărându-se să devină medic — țel pe care îl atinge în 1896, devenind una din primele
femei medici din Italia.

Lucrând ca medic, Montessori devine interesată de copiii cu dizabilități de învățare, urmând să fie
co-director al unei școli pentru copii cu tulburări de comportament. Astfel ea își dezvoltă teoria
controversată conform căreia delincvența copiilor cu dizabilități mentale este cauzată de lipsa
sprijinului acordat acestora.

Într-o perioadă de dezvoltare rapidă a Romei, Montessori a deschis prima Casa dei Bambini (Casa
Copiilor), destinată copiilor muncitorilor care lucrau toată ziua și nu puteau avea grijă de copii. Astfel,
Montessori își îndreaptă atenția asupra copiilor “normali”, observând că, fiind puși într-un mediu
creat pentru a le susține dezvoltarea, aceștia se educau singuri. Montessori a continuat astfel să își
rafineze metodele, păstrând doar activitățile în care copiii se angajau de bună voie, urmând ca la
scurt timp programul Montessori să se răspândească în toată lumea, schimbând total domeniul
educației.

În semn de recunoștință pentru contribuțiile aduse în domeniul pedagogiei, Asociația Studenților

Psihologi din România o celebrează astăzi, 31 august, pe Maria Montessori.

Surse
https://amshq.org/.../History-of.../Who-Was-Maria-Montessori
https://montessori-ami.org/.../biography-maria-montessori
https://www.britannica.com/biography/Maria-Montessori
https://montessori.org.au/biography-dr-maria-montes

Text și material realizat de Ruthi Todea.