PLAMANII

Plămânii sunt cele două organe implicate în aprovizionarea cu oxigen a

organismului și în eliminarea dioxidului de carbon din sânge, sau în
schimbul de gaze între aer și sânge (proces cunoscut sub numele de schimb
de gaze). Situați în cavitatea toracică, plămânii sunt înconjurați de o
membrană seroasă, pleura, care este esențială pentru îndeplinirea funcției
lor. Plămânii sunt separați de un spațiu, între coloana vertebrală și stern,
mediastinul, care în interior include inima, esofagul, traheea, bronhiile,
glanda timus și vasele mari. Fiecare dintre cei doi plămâni are, la capătul
superior, un vârf, care se extinde în sus până la baza gâtului și se sprijină
pe mușchiul diafragmatic la capătul inferior.
FUNCTIILE PLAMANILOR
Sarcina principală a plămânilor este de a extrage din sânge dioxidul de
carbon și deșeurile din circulația periferică și de a-l curăța: odată curățat,
sângele este apoi trimis la inimă, de unde este transmis organelor și
țesuturilor. Plămânii au un grad ridicat de elasticitate, care permite
expulzarea aerului în timpul expirării. Ca și în cazul rinichilor, un singur
plămân este suficient pentru a asigura funcționarea întregului proces.

Plămânul drept cuprinde trei lobi (superior, mijlociu și inferior), separați

printr-o fantă și o linie oblică orizontală, în timp ce plămânul stâng conține
doi lobi (superior și inferior) separați printr-o tăietură oblică. Lobii sunt în
continuare împărțiți în segmente bronhopulmonare, fiecare dintre acestea
fiind servit de o bronhie segmentară; bronhiile segmentare, la rândul lor,
sunt împărțite în structuri din ce în ce mai mici, până se ajunge la sacii
alveolari, care sunt responsabili pentru schimbul de gaze între aer și sânge.

Spațiile în care sunt localizați plămânii sunt numite loje pulmonare; acestea
sunt mărginite la capătul inferior de diafragmă, în partea superioară de
structurile situate în piept în partea de sus (ca plexul brahial), în lateral de
cutia toracică și mușchii intercostali, și intern de mediastin.

Plămânii sunt înveliți într-o membrană seroasă, pleura, formată din două
straturi, numite straturi pleurale: pleura parietală, care acoperă plămânii în
exterior și îi separă de peretele toracic; și pleura viscerală, care aderă la
suprafața interioară a plămânului. Cele două straturi pleurale sunt în
contact continuu unul cu celălalt: pentru a asigura și a facilita alunecarea,
există o peliculă subțire de fluid pleural umple spațiul dintre cele două
straturi. Prezenta sa este esențială pentru a le permite plămânilor să
urmeze mișcările mușchilor din timpul respirației. Cele două straturi
delimitează o cavitate virtuală, cavitatea pleurală, care nu comunică cu
exteriorul sau cu alte organe, și în care se formează o presiune negativă,
care le permite plămânilor să se extindă în timp ce inspirăm.
Forma plămânilor seamănă cu cea a două conuri. Dimensiunile lor variază
în funcție de evoluția organismului: la bărbații adulți, ei au în general o
lungime de cel mult 25 centimetri, în timp ce diametrul mediu este de
aproximativ 16 cm. Plămânul stâng este puțin mai mic decât cel drept. La
femei, aceste valori sunt de obicei mai mici. Greutatea plămânilor variază
în mare măsură în funcție de stadiul dezvoltării fizice: în sarcina ajunsă la
termen, plămânii fătului cântăresc 60-65 grame, în timp ce la un copil
ajunge la 80-100 grame. La vârsta adultă, plămânul drept la om poate
cântări în jur de 680 de grame, în timp ce cel stâng în jur de 620 de grame
(la femei, greutatea variază în funcție de dimensiune).

Capacitatea pulmonară – cantitatea de aer care poate fi conținută în

plămâni – variază de la o persoană la alta, dar și în funcție de faza de
respirație: într-o fază obișnuită de inhalare, plămânii pot conține 3400-3700
cm3 de aer, în timp ce la inhalarea forțată se poate ajunge la 5000-6000 cm3.