LEONID PETRESCU

MINUNI ÎN EPRUBETĂ

1958

EDITURA TINERETULUI
 C H I M I A , P R E T U T I N D E N I ÎN J U R U L N O S T R U

î n fiecare zi se folosesc, în locuinţa noastră, zeci de c h i b r i t u r i .

V r e m să a p r i n d e m f o c u l în sobă. V r e m să p u n e m maşina de
gătit în funcţiune. Cineva îşi aprinde o ţigară. Pentru toate
acestea, a p r i n d e m c h i b r i t u r i . Ş i , de fiecare dată, „facem c h i m i e " !
Pucioasa d i n gămălia c h i b r i t u l u i este aprinsă datorită frecării
de fosforul de pe m u c h i a c u t i e i . E a arde — şi arderea este iarăşi
c h i m i e : pucioasa se „combină", adică se uneşte cu oxigenul d i n aer.
Dimineaţa bem l a p t e : laptele este o substanţă chimică foarte
complicată, n u m i t ă de chimişti o „soluţie coloidală". L a masa
de prînz sau de seară, avem poate omletă, p i f t i e — care repre­
zintă p e n t r u chimişti u n „gel" — sau o friptură. Fiecare d i n
aceste mîncăruri a l u a t naştere datorită unor transformări, u n o r
schimbări c h i m i c e şi fără să ştie, fiecare bucătar este u n adevărat
c h i m i s t . Dacă „experienţa" sa n u reuşeşte, a t u n c i . . . o m l e t a n u
e b u n ă , maioneza se t a i e , iar f r i p t u r a se a r d e ! . . .
Pînzele, l î n a , stofele sînt vopsite în c u l o r i v i i , plăcute o c h i u l u i .
C u m se vopsesc şi p e n t r u ce vopselele bune n u ies l a spălat?
A s t a este t o t treaba c h i m i e i .
Ne spălăm pe m î i n i . Săpunul (care a fost preparat p o t r i v i t
reţetelor întocmite de chimişti) în contact cu apa, d? naştere
unor fenomene fizico-chimice ş i . . . curăţă pielea.
Z i de z i şi în fiecare clipă, ne î n t î l n i m cu c h i m i a . C h i m i a
vine în a j u t o r u l nostru fără încetare şi, adesea, fără să ştim.
De fiecare dată cînd o substanţă se transformă într-alta, n o i

5
facem c h i m i e . Albuşul şi gălbenuşul d i n o u , două substanţe
l i c h i d e , sînt gătite şi d e v i n „omletă". O m l e t a e o altă substanţă
care n u m a i are însuşirile albuşului sau gălbenuşului. Pucioasa
sau s u l f u l d i n c h i b r i t se combină cu oxigenul d i n aer, formîndu-se
u n gaz cu miros iute şi înăbuşitor: substanţa „sulf" a t r e c u t în
gazul „bioxid de s u l f " .
P ă r ă să ne d ă m seama, n o i facem z i l n i c nenumărate experienţe
de c h i m i e de f e l u l celor arătate m a i sus — p e n t r u că z i l n i c trans­
formăm unele substanţe într-altele.
Dar c h i m i a nu-şi „vîră n a s u l " n u m a i în t r e b u r i l e noastre
de acasă. M a i în fiecare fabrică se găseşte cîte u n laborator de
chimie.
A c o l o , oameni îmbrăcaţi în halate albe mînuiesc fără
teamă sticluţe şi borcănaşe cu acizi primejdioşi. I n industria
p e t r o l u l u i , laboratoarele lucrează z i ş: noapte, cercetînd d i f e ­
r i t e l e f e l u r i de benzină şi u l e i u r i . P a r a f i n a , p e t r o l u l l a m p a n t ,
benzina sînt extrase de chimişti d i n ţiţeiul scos p r i n sonde d i n
a d i n c u r i l e p ă m î n t u l u i . I n toate turnătoriile, în uzinele unde
se fabrică d i f e r i t e m e t a l e , c h i m i a este folosită clipă de clipă.
Ea spune maiştrilor dacă a l i a j u l conţine elementele în procen­
tele necesare, dacă e destul de rezistent sau dacă m e t a l u l e destul
de c u r a t .
Dar c h i m i a nu se ocupă n u m a i de aceste l u c r u r i , c i şi de altele
m a i m i n u n a t e . E a poate să creeze. Chimiştii p o t să prepare
substanţe n o i , nemaiîntîlnite în natură.
C u m adică? Substanţe, l u c r u r i care nu se găsesc în natură?
î n t o c m a i . Chimiştii p o t să creeze în eprubetele, în retortele
şi în baloanele l o r , substanţe pe care oricît le-ai căuta, n u le-ai
putea găsi nicăieri în natură.
A s t f e l , c e l u l o i d u l n u exista pe p ă m î n t înainte de a f i fost
preparat în l a b o r a t o r u l u n u i c h i m i s t . Săpunul nu se găseşte n i c i
el în natură, c i e f a b r i c a t de chimişti. L a f e l , m i i şi m i i de a l t e
substanţe.

6
 Pe lingă aceasta, c h i m i a poate să i m i t e n a t u r a — şi c h i a r ,
de m u l t e o r i , să o întreacă. A s t f e l , c a u c i u c u l s i n t e t i c este, în
m u l t e privinţe, m a i b u n decît cel n a t u r a l . Esenţele f a b r i c a t e de
chimişti au g u s t u l p e r e l o r , a l merelor şi a l a l t o r f r u c t e şi sînt
m a i p u t e r n i c p a r f u m a t e decît sucurile n a t u r a l e . Acelaşi l u c r u
se î n t î m p l ă şi cu p a r f u m u r i l e .
C h i m i a este alături de n o i în fiecare clipă. Vreţi să o cunoaşteţi
m a i de aproape? N u e prea g r e u .
î n a i n t e de a încheia această „invitaţie la c h i m i e " v a f i însă
necesar să m a i adăugăm cîteva c u v i n t e .
A s t f e l , o prefaţă conştiincioasă a u n e i cărţi de experienţe
de c h i m i e t r e b u i e să amintească, înainte de o r i c e , despre l a r g u l
cîmp de l u c r u a l „ştiinţei e p r u b e t e i " d i n zilele noastre şi despre
şi m a i strălucitul v i i t o r a l i n d u s t r i e i c h i m i c e — p u n î n d , desigur,
a c c e n t u l pe m a r i l e progrese obţinute în d o m e n i u l m a t e r i a l e l o r
sintetice.
Şi această prefaţă ar f i m a i ales nimerită v o l u m u l u i de f a ţ ă ,
I n care c a p i t o l e întregi sînt închinate d i f e r i t e l o r experienţe care
( transformă — pe loc — laboratoarele în m i c i f a b r i c i de o x i g e n ,
de c l o r , de a c i d s u l f u r i c de h i d r o x i d de sodiu etc.
î n sfîrşit, prefaţa ar t r e b u i să se t e r m i n e proslăvind puterea
noastră de muncă şi arătînd că o ţară are cu atît m a i m u l t e şanse
să păşească către propăşire, cu cît c h i m i a a învăţat-o să f o l o ­
sească m a i cu spor produsele sale n a t u r a l e .
C i t i t o r i i însă cunosc aceste l u c r u r i . A r f i i n u t i l să le repet
m a i ales cînd o carte de experienţe este, înainte de o r i c e , o carte
de acţiune.
S î n t totuşi f o a r t e numeroşi cei care socotesc că o „ c h i m i e "
nu este a l t c e v a decît o carte cu f o r m u l e k i l o m e t r i c e sau u n
v o l u m ce c u p r i n d e o serie de reţete c o m p l i c a t e , asemănîndu-se
cu o carte de bucătărie, care t e pune de faţă l a t r a n s f o r m a r e a
u n u i gălbenuş de ou în maioneză, fără să ştii c u m şi de c e . . .
Este de aceea necesar să se înlăture î n t î i ideea că ştiinţa c h i m i e i

7
nu constituie decît u n exerciţiu de memorizare, de la care cei
care n u se bucură de facultatea specială de a putea să înveţe pe
de rost l i m b a sanscrită fără să priceapă n i m i c d i n ceea ce citesc
sînt d i n a i n t e înlăturaţi.
Pentru a înţelege c i t de cît c h i m i a nu este, de f a p t , necesar
să cunoaştem pe dinafară conţinutul a m a i m u l t de trei-patru
p a g i n i de carte. Aceste cîteva p a g i n i odată cunoscute, restul se
judecă întocmai ca o problemă de algebră sau ca u n silogism.
De acest l u c r u , c i t i t o r i i se vor putea de a l t f e l uşor convinge.
I n v o l u m u l de faţă, am urmărit u n a n u m i t p l a n , pe care-1
poate descoperi o r i c i n e . înainte de a trece l a experienţe, am dat
o scurtă prezentare a u t i l a j u l u i şi a substanţelor necesare u n u i
laborator de c h i m i e , apoi am arătat cum se fac o serie de operaţii
des folosite în l a b o r a t o r .
începătorul este sfătuit ca, după ce îşi va f i alcătuit labora­
t o r u l p o t r i v i t s f a t u r i l o r date, să execute pe rînd experienţele
descrise, care, pînă la u n p u n c t , sînt gradate pe măsura price­
p e r i i şi îndemînării a m a t o r u l u i şi care, în mare măsură, nu
necesită aparate complicate sau substanţe greu de p r o c u r a t .
...Şi cum această carte este închinată experienţelor, să n u
m a i zăbovim cu introduoerea — să trecem l a f a p t e !
 LABORATORUL

USTENSILELE NECESARE LABORATORULUI

înainte de a ne apuca de l u c r u , t r e b u i e să ne alegem o odăiţă

sau u n colţ de cameră, în care ne v o m instala o masă simplă
de b r a d , acoperită — dacă se poate — cu azbest: masa de l u c r u .
Pe această masă, fixăm două sau t r e i r a f t u r i pe care v o m aşeza
sticlele şi flacoanele cu substanţe, precum şi toată sticlăria de
care avem nevoie. E de l a sine înţeles că t r e b u i e să se afle în
apropiere şi u n r o b i n e t cu o chiuvetă. A p a este de n e l i p s i t în
l a b o r a t o r u l de c h i m i e .
Dar care sînt m a t e r i a l e l e necesare experienţelor?
Să cercetăm î n t î i sticlăria.
Eprubeta. Cel m a i s i m p l u vas de sticlă — s i m p l u , dar care
în acelaşi t i m p c o n s t i t u i e baza în m a i t o a t e experienţele — este
eprubeta.
Ea are f o r m a u n u i t u b de sticlă închis l a u n capăt. L a
celălalt capăt deschis, marginea sa este uşor răsfrîntă. Epru-
betele sînt de n e l i p s i t în l a b o r a t o r u l n o s t r u .
V o m cumpăra, de l a început, cel puţin 12 bucăţi şi v o m căuta
să n u le spargem chiar pe toate de l a p r i m a experienţă, aşa c u m
l i se î n t î m p l ă m u l t o r chimişti a m a t o r i . P r o f i t de ocazie p e n t r u
a vă d a , în legătură cu aceasta, u n s f a t : cînd încălziţi eprubeta,
pereţii e i t r e b u i e să f i e , pe dinafară, absolut uscaţi — a l t f e l ,
viaţa ei este în iminentă p r i m e j d i e .

9
 Baloanele cu fund drept sau r o t u n d . Aceste vase sînt adeseori
folosite în laborator pentru f i e r b e r i , distilări, d i f e r i t e prepaiări
etc. E l e p o t f i înlocuite de b a l o n u l E r l e n m a y e r . Totuşi, e b i r e
să avem I n laborator şi cîteva baloane cu fund drept şi r o t u n d ,
avînd d i f e r i t e capacităţi. E l e sînt ieftine şi uşor de procurat.
Baloanele cu f u n d u l r o t u n d sînt m a i rezistente decît cele
cu f u n d u l d r e p t ; au insă dezavantajul că nu le p u t e m aşeza pe
masă, pentru că se răstoarnă. De aceea, trebuie să confecţionăm,
d i n l e m n sau împletitură de paie, colaci de d i f e r i t e mărimi pe
care v o m aşeza baloanele.
B a l o n u l E r l e n m a y e r . M u l t m a i uşor de m a n i p u l a t şi m a i
practice decît. baloanele cu f u n d r o t u n d sînt vasele E r l e n m a y e r .
Ne v o m procura cîteva vase de d i f e r i t e capacităţi.
Retorta. înainte v r e m e , acest vas era foarte m u l t întrebuinţat
i n laboratoarele de c h i m i e . Astăzi, însă, r e t o r t a este adesea
înlocuită cu alte vase m a i uşor de m a n i p u l a t . Dacă ne putem
procura o retortă, nu strică să o avem i n l a b o r a t o r . A l t m i n t e r i ,
lipsa e i nu se va simţi prea m u l t .
C i l i n d r u l gradat. Este u n vas de sticlă, de forma u n u i c i l i n d r u ,
care serveşte pentru măsurarea v o l u m u l u i l i c h i d e l o r ; el are gra­
daţii gravate pe pereţi.
Paharele c h i m i c e . N u este vorba de pahare obişnuite, demasă,
ci de pahare speciale pentru l a b o r a t o r , cu pereţi subţiri, cu m a r g i ­
n i l e uşor răsfrlnte şi cu u n cioc p r i n care se pot t u r n a l i c h i d e l e .
Aceste pahare ( n u m i t e şi „pahare Berzelius") sînt foarte necesare
în l a b o r a t o r .
E l e se p o t înlocui şi cu pahare obişnuite, fără înflorituri sau
desene. Acestea d i n u r m ă , însă, datorită pereţilor l o r groşi,
crapă uşor cînd sînt încălzite l a flacără. D e c i , atenţie!
P î l n i a . Pentru filtrări, utilizăm pîlnia de sticlă. Ea este
absolut necesară în l a b o r a t o r u l c h i m i s t u l u i amator. Cînd nu
avem o pîlnie de sticlă, o putem înlocui cu o pîlnie de t a b l ă ,
însă smălţuită, emailată. N u se v o r folosi în n i c i u n caz pîlniile

10
de tablă simplă sau cu smalţul sărit, deoarece sînt foarte uşor
atacate de a c i z i .
Dacă cumpărăm o pîlnie de sticlă v o m avea grijă ca să luăm
una a i cărei pereţi să formeze între ei u n u n g h i de 60°, aşa ca
f i l t r u l de hîrtie să poată f i perfect l i p i t pe pereţii e i .
C r i s t a l i z o r u l . Acest vas este folosit pentru obţinerea crista­
lelor dintr-o soluţie, sau în d i f e r i t e alte scopuri. U n castron de
sticlă sau o f a r f u r i e adîncă de porţelan p o t aduce aceleaşi servicii
ca şi c r i s t a l i z o r u l .
Dacă totuşi v o i m să avem u n cristalizor care să semene
foarte m u l t cu cele d i n comerţ, n-avem decît să tăiem o sticlă
a l b ă î n d o u ă , m a i aproape de f u n d . M o d u l de tăiere a
s t i c l e i ii găsiţi l a c a p i t o l u l „Lucrările de l a b o r a t o r " .
Clopotul de sticlă. Pentru unele experienţe v o m avea nevoie
de u n clopot de sticlă. Tăind o sticlă albă în două, obţinem, după
c u m am arătat, d i n porţiunea dinspre f u n d , u n cristalizor, iar
d i n rest u n m i c clopot de sticlă, căruia, pentru a-şi m e r i t a pe
d e p l i n n u m e l e , n u t r e b u i e decît să-i astupăm gîtul cu u n d o p .
Sticlele de ceasornic. Ci* să obţinem cristale sau „resturi
uscate" p r i n evaporarea u n e i m i c i cantităţi de soluţie, folosim
„sticlele de ceasornic". N u t r e b u i e să vă apucaţi, c u m v a , să
vă desfaceţi sticlele de l a ceasornice, p e n t r u a v ă face rost de
aceste v a s e ! Sub acest nume S£ găsesc l a magazinele de specia­
l i t a t e nişte sticle r o t u n d e , concave, foarte i e f t i n e . E l e p o t f i
de a l t f e l înlocuite cu succes de farfurioarele întinse, pentru
dulceaţă.
Sticluţe cu gîtul l a r g . Substanţele solide se păstrează în
sticle cu gîtul l a r g . Pe acestea n u t r e b u i e să le cumpărăm. Este
suficient să facem o „recunoaştere" p r i n rezervele noastre de
s t i c l e , sticluţe şi borcane goale, care sînt de obicei nelipsite
d i n orice casă.
V o m alege acele sticle care au lărgimea interioară a g î t u l u i
de 2—3 c m .

11
 F i g . 1 . D i f e r i t e i n s t r u m e n t e de l a b o r a t o r :
a — c a p s u l ă ; b — p i p e t ă : c — e p r u b e t ă ; d — c r i s t a l i z o r ; c— c i l i n d r u gradat;
ţ — balon cu fund rotund; g — balon cu fund drept; h ~ l a m p ă de s p i r t (spir-
t i e r ă ) ; i ~ p î l n i e ; j — balon E r l e n m a y e r ( p a h a r c o n i c ) ; k — retortă; l — mojar
c u pistil ( p i u l i ţ ă ) ; m — creuzet cu capac; n — balon E r l e n m a y e r pentru filtrat
sub presiune redusă; o — p a h a r Berzelius (pahar c h i m i c ) ; p — biuretă.
 S p a t u l a . Substanţele solide n u se i a u d i n borcane cu m î n a ,
c i cu a j u t o r u l u n e i l i n g u r i d r e p t e , n u m i t ă spatulă. S p a t u l a poate
f i confecţionată d i n m e t a l sau d i n a l t m a t e r i a l . N o i ne p u t e m
confecţiona s p a t u l e dintr-o bucată de c a r t o n lucios sau d i n
c e l u l o i d pe care-1 tăiem a s t f e l , ca să capete o formă asemănă­
toare cu o linguriţă p l a t ă .
Baghete de sticlă. Acestea sînt nişte vergele de sticlă. E l e
sînt necesare p e n t r u a amesteca substanţele. V o m avea nevoie
de 1 — 2 b u c ă ţ i .
Sticluţe cu g î t u l îngust. Ne v o m procura sticluţe de d i f e r i t e
m ă r i m i , d i n cele cu a j u t o r u l cărora, p o t r i v i t f a b u l i s t u l u i , barza
a i z b u t i t să păcălească v u l p e a , poftind-o să se ospăteze şi ştiind
prea b i n e că b o t u l c u m e t r e i n u p u t e a pătrunde înăuntru. I n
aceste s t i c l e (de d i f e r i t e m ă r i m i şi c u l o r i ) v o m păstra soluţiile.
A t e n ţ i e ! . . . S o l u ţ i i l e sau substanţele ce se d e s c o m p u n l a l u ­
m i n ă se ţ i n în s t i c l e colorate ( b r u n e ) .
T u b u r i de sticlă. Legătura d i n t r e d i f e r i t e vase se face cu
a j u t o r u l t u b u r i l o r de sticlă. Ne v o m procura m a i m u l t e bucăţi
de cîte 50 c m l u n g i m e , cu d i a m e t r u l cuprins între 6 şi 10 m m .
Sticle de lapte. Aceste sticle cu gîtul l a r g şi cu pereţii groşi
sînt necesare p e n t r u construirea d i f e r i t e l o r a p a r a t e .

Afară de „sticlărie", c h i m i s t u l a m a t o r are nevoie şi de alte

ustensile şi m a t e r i a l e ajutătoare. Iată cîteva d i n t r e e l e :
Creuzetul. Creuzetul este u n vas m i c de porţelan, în care
se încălzesc sau se topesc d i f e r i t e substanţe. O ceşcuţă de porţelan
sau de p ă m î n t smălţuit înlocuieşte foarte b i n e creuzetul care
de a l t f e l , l a început, n u v a f i m u l t întrebuinţat i n l a b o r a t o r u l
chimistului amator.
D o p u r i l e . C h i m i ş t i i — şi, o să adăugaţi pe b u n ă d r e p t a t e ,
nu n u m a i e i ! — întrebuinţează foarte m u l t d o p u r i l e , atît p e n t r u
astuparea s t i c l e l o r cu substanţe, cît şi p e n t r u punerea în legătură
a d i f e r i t e l o r a p a r a t e . P e n t r u aceasta, ei folosesc d o p u r i de plută

13
şi în deosebi d o p u r i de cauciuc. î n general, v o m avea nevoie de
numeroase d o p u r i de d i f e r i t e d i m e n s i u n i , care să se potrivească
la vasele sau sticlele d i n l a b o r a t o r .
T u b u r i de cauciuc. T u b u r i l e de cauciuc sînt necesare p e n t r u
s t a b i l i r e a legăturii d i n t r e două t u b u r i de sticlă. E l e n u p o t l i p s i
d i n l a b o r a t o r u l n o s t r u . T u b u r i l e de cauciuc v o r avea d i a m e t r u l
i n t e r i o r puţin m a i m i c decît d i a m e t r u l exterior a l t u b u r i l o r de
sticlă, astfel ca acestea d i n urmă să pătrundă forţat în ele.
Cleme p e n t r u t u b u r i l e de cauciuc. Clema este o piesă de
m e t a l , cu care o p r i m comunicaţia d i n t r - u n t u b de cauciuc.
Cele m a i bune sînt clemele M o h r , prevăzute cu u n şurub, cu
a j u t o r u l căruia se poate regla deschiderea t u b u r i l o r . î n l o c u i cle­
melor p u t e m folosi cu succes cîrlige de r u f e , cu a r c u r i p u t e r n i c e .
Cu m i j l o a c e reduse şi cu m u l t ă bunăvoinţă ne p u t e m de ase­
menea construi s i n g u r i o clemă metalică gen „clema M o h r " ,
care v a funcţiona l a f e l de b i n e ca şi cele d i n comerţ.
S t a t i v u l p e n t r u eprubete. Eprubetele se păstrează într-un
suport special, n u m i t s t a t i v p e n t r u eprubete.
î n comerţ se găsesc d i f e r i t e f e l u r i de s t a t i v e , dar n u este
totuşi necesar să ne cumpărăm u n u l , deoarece oricine poate să
şi-1 construiască după
indicaţiile noastre.
Pentru construirea
s t a t i v u l u i ne sînt nece­
sare cîteva bucăţi de
placaj sau scîndură sub­
ţire. Mărimea s t a t i v u l u i
va depinde de d i m e n s i u ­
n i l e l e m n u l u i întrebuin-
F i g . 2. S t a t i v pentru eprubete, confecţio- ţat. Stativul e format
nat d i n l e m n . , j ( j ă scîndurele o r i ­
m o u

zontale şi două v e r t i c a l e ( f i g . 2 ) . Scîndurica care v a f i fixată

deasupra, v a avea o r i f i c i i suficient de m a r i , p e n t r u ca să

14
lase să treacă eprubetele p r i n ele. î n scîndura de jos se p o t
face s c o b i t u r i în care se v o r s p r i j i n i f u n d u r i l e eprubetelor,
totuşi s c o b i t u r i l e n u sînt absolut necesare. Găurile se v o r t ă i a
cu ferăstrăul de t r a f o r a j . Părţile laterale ale s t a t i v u l u i se p r i n d

F i g . 3. S t a t i v e confecţionate d i n sîrma.

cu ţinte sau cu c l e i de t î m p l ă r i e . Există şi alte modele de

s t a t i v e p e n t r u eprubete, confecţionate însă d i n sîrmă rezistentă,
nu d i n lemn.
Ca să c o n s t r u i m u n astfel de s t a t i v , răsucim sîrma, aşa c u m
arată f i g u r a 3, şi după aceea o fixăm într-o bucată de scîndură.
U n a l t s t a t i v se construieşte d i n sîrmă groasă de 1—2 m m .
P e n t r u aceasta confecţionăm m a i m u l t e s u p o r t u r i pe care le
fixăm pe o bucată de scîndură.
S t a t i v e l e d i n sîrmă au a v a n t a j u l că sînt rezistente şi uşor
de c o n s t r u i t . »
Suport p e n t r u uscarea vaselor. Vasele de sticlă curăţate şi
spălate b i n e de orice rămăşiţe de substanţe sînt puse l a uscat,
cu gura în j o s , pe u n s u p o r t . Acest suport ni-1 v o m c o n s t r u i s i n ­
g u r i . P e n t r u aceasta, fixăm într-o scîndură lată cîteva vergele
r o t u n d e , de l e m n , n u m i t e t i p i e . P e n t r u f i x a r e a l o r într-o scîn­
dură groasă de 3 0 m m , facem în ea găuri cu d i a m e t r u l de 10—15 m m
( f i g . 4) şi cu adîncimea de 20 m m . Găurile n u t r e b u i e să străbată
complet scîndura. I n t r o d u c e m apoi t i p e l e , aceste vergele r o t u n d e ,

15
şi le înţepenim cît m a i b i n e . N u v o m folosi p e n t r u aceasta
c l e i — şi e l i m p e d e de ce: acesta v a f i i u t e d i z o l v a t de
apa care se v a scurge d i n vase. Dacă n u găsim o scîndură su­
f i c i e n t de lată, v o m întrebuinţa m a i m u l t e scînduri prinse între
ele cu două şipci. S u p o r t u l poate
avea orice mărime — dar asta
depinde, în p r i m u l rînd, de n u ­
mărul vaselor de laborator de
care d i s p u n e m .
S t a t i v de laborator. I a t ă ,
acum, cum ne p u t e m ' construi
u n s t a t i v ( f i g . 5) foarte u t i l l a ­
b o r a t o r u l u i n o s t r u . Dintr-o scîn­
dură tăiem o bucată lungă de
300 m m şi lată de' 200 m m . ;

Acesta e p o s t a m e n t u l (1) s t a t i ­
v u l u i . O şipcă cu secţiunea de
30 x 50 m m şi l u n g i m e a ,de
450 m m , v a c o n s t i t u i t i j a sta­
t i v u l u i (2). T i j a aceasta are o
serie de găuri, toate pe aceeaşi
l i n i e , p e n t r u a p e r m i t e fixarea
s u p o r t u l u i (3) l a d i f e r i t e înăl­
ţ i m i . T i j a se fixează de posta­
F i g . 4. Suport p e n t r u uscarea v a ­
ment cu a j u t o r u l unor cuie. Su­
selor. E l poate f i aşezat deasupra
p o r t u l (3) îl tăiem dintr-o bucată
chiuvetei.
de t a b l ă obişnuită, groasă de
1 m m . F i g u r a 5 arată d i m e n s i u n i l e şi l o c u l unde t r e b u i e exe­
cutate găurile. P e n t r u a-1 c o n s t r u i , trasăm î n t î i desenul cu d i ­
m e n s i u n i l e respective pe o bucată de t a b l ă , folosind în l o c u l
c r e i o n u l u i u n ac, astfel ca desenul să apară zgîriat pe t a b l ă .
D u p ă ce t a b l a a fost t ă i a t ă şi găurită, facem îndoiturile arătate
pe figură, i a r cu p a t r u n i t u r i , n i t u i m s u p o r t u l . L a îndoitura

16
 474 mm J
< <
ţ
\ •-60—» t-55—t *—30rnm—» +- 60 -b
1
<5 găuri pentru nituri

1
\\ \/ //
ff/c/ j e îndoaie

F i g . 5. S t a t i v de l a b o r a t o r confecţionat dc a m a t u r .

2 — Minuni In eprubete
I n formă de d r e p t u n g h i , găurile s u p o r t u l u i t r e b u i e să cores­
p u n d ă cu găurile t i j e i . S u p o r t u l se fixează pe t i j ă cu a j u t o r u l
u n u i şurub prevăzut cu o p i u l i ţ ă f l u t u r e (ca cele de l a t r a f o ­
r a j ) . P a r t e a unde se p r i n d e eprubeta sau vasul de laborator are
f o r m a u n u i cerc, f o r m a t d i n două semicercuri. Fixarea epru-
l>etei în suport se face dejasemenea cu u n şurub cu piuliţă f l u t u r e .
L i n g u r a de a r s . L i n g u r a de ars se construieşte foarte uşor
d i n t r - u n capac de sticlă de bere şi o bucată de sîrmă. î n pere­
t e l e l a t e r a l a l c a p a c u l u i se face o gaură, p r i n care se introduce
s î r m a , a cărei l u n g i m e este de 35—40 c m .
L a m p a de s p i r t . P e n t r u diverse experienţe, care cer ca sub­
stanţele ce reacţionează să fie încălzite, avem nevoie de o lampă
de s p i r t . Ne p u t e m uşor îmbogăţi l a b o r a t o r u l cu o lampă de s p i r t ,
construită dintr-o sticluţă de cerneală ( f i g . 6 ) . Cu u n c u i gros,
facem o gaură în capa­
c u l de m e t a l al sticluţei.
P r i n această gaură t r e ­
cem u n tubuşor de tablă
sau de sticlă, pe care-1
înţepenim b i n e . U n t u ­
buşor de tablă poate f i
confecţionat dintr-unpă-
t r a t de tablă cu l a t u r a
de 30 m m , care se îndoaie
F i g . 6. Lampă~de s p i r t (spirtieră) confec­ pe u n c u i , aşa ca să i a
ţ i o n a t ă dintr-o sticluţă de cerneală. f o r m a de t u b . î n acest
tubuşor v a sta f i t i l u l .
A r f i f o a r t e b i n e , dacă a m m a i găsi încă u n căpăcel, cu a j u t o r u l
« ă r u i a să p u t e m stinge flacăra, fără să suflăm.
î n l a m p a noastră v o m arde n u m a i s p i r t d e n a t u r a t . L a m p a
n u se u m p l e niciodată cu s p i r t pînă sus; ea trebuie lăsată întot­
d e a u n a goală cam de u n sfert d i n conţinutul e i , p e n t r u a preveni
«xploziile.

18
 A l t e m i j l o a c e de încălzire. Flacăra l ă m p i i cu spirt n u este
prea caldă.
Dacă este necesar să încălzim^mai puternic o anumită sub­
stanţă, p u t e m să ne ajutăm de maşinile de încălzit „Primus",
care dau o flacără foarte caldă. Cele m a i u t i l e sînt însă maşi­
n i l e de gătit cu gaze n a t u r a l e lichefiate (aragaz).
P i r o s t r i a . Vasele m a i m a r i , cu f u n d u l d r e p t , se aşează p e n t r u
încălzire pe o p i r o s t r i e . P i r o s t r i a se poate confecţiona uşor d i n ­
tr-o cutie de conserve înaltă ( f i g . 7 ) . P e n t r u aceasta, f u n d u l
c u t i e i se găureşte în m a i m u l t e l o c u r i cu u n c u i , iar în pereţii
c u t i e i se fac cîteva tăieturi, în formă de picioruşe.

F i g . 7. P i r o s t r i i .

P i r o s t r i a poate f i confecţionată şi d i n sîrmă. L u ă m sîrmă

groasă de 2—3 m m , d i n care tăiem t r e i bucăţi l u n g i de cîte
440 m m ; îndoim apoi sîrmele, dîndu-le f o r m a d i n f i g u r a 7. Sîr-
mele acestea v o r f o r m a picioarele p i r o s t r i e i . Picioarele v o r f i
apoi legate între ele, două cîte două, în cîte două l o c u r i (sus
şi j o s ) , cu o sîrmă m a i subţire, dar rezistentă. înălţimea piros­
t r i e i este de obicei de 200 m m , cînd punem sub ea u n bec cu gaz
şi de 150 m m cînd ne servim de lămpi cu s p i r t .
T r i u n g h i u l m e t a l i c . U n obiect de care, iarăşi, v o m avea
nevoie în laborator este t r i u n g h i u l de f i e r . Pe o p i r o s t r i e constru­
ită d i n sîrmă n u se p o t aşeza vasele m i c i . Dacă însă punem dea­
supra e i t r i u n g h i u l m e t a l i c , a t u n c i şi vasele m i c i pot f i menţi­
nute deasupra flăcării. T r i u n g h i u l m e t a l i c se contruieşte d i n s î r m ă

2 19
după m o d e l u l celui arătat în f i g u r a 8. L u a ţ i t r e i bucăţi egale
de sîrmă şi împletiţi-le l a capete, două cîte două, aşa încît să
capete f o r m a u n u i t r i u n g h i u . Dacă găsiţi t r e i tubuşoare de por­
ţelan, îmbrăcaţi fiecare sîrmă, înainte de a le răsuci, într-un
astfel de t u b .
S i t a c u azbest. O sită
de sîrmă, care are l a
m i j l o c u n disc de azbest,
reprezintă sita cu azbest.
E a ne v a f i absolut ne­
cesară în l a b o r a t o r , pen­
t r u că n i c i u n vas de
sticlă (în afară de epru-
betă) n u se încălzeşte d i ­
rect l a flacără, c i n u m a i
după ce a fost aşezat pe
această sită. S i t a cu az­
best poate f i înlocuită cu
o tablă de a l u m i n i u sau
de f i e r , sau cu o sită de
F i g . 8. T r i u n g h i m e t a l i c sîrmă obişnuită, fără
azbest.
Cleştele p e n t r u eprubete. O unealtă foarte întrebuinţată în
l a b o r a t o r este cleştele p e n t r u eprubete. Cu a j u t o r u l l u i se p o t
ţine eprubetele în flacără. U n cleşte s i m p l u se poate construi
d i n t r - u n cîrlig de r u f e .
P e n t r u aceasta este destul să lărgim puţin s c o b i t u r i l e
cîrligului şi a p o i să p r e l u n g i m u n u l d i n braţele sale, cu a j u t o r u l
u n u i beţişor de l e m n .
Dacă se î n t î m p l ă să f i m nevoiţi să încălzim o eprubc-tă, şi
n u avem l a îndemînă u n cleşte de l e m n , p u t e m să ne confecţio­
n ă m l a repezeală u n cleşte d i n . . . hîrtie. L u a ţ i o foaie de hîrtie
şi îndoiţi-o de m a i m u l t e o r i , p î n ă căpătaţi o fîşie groasă şi lată

20
de 2—3 c m . Înfăşuraţi eprubeta cu această fîşie de hîrtie şi ţineţi
bine de cele două capete.
Dacă eprubeta t r e b u i e păstrată m a i m u l t ă vreme în flacără,
ne p u t e m servi de u n s t a t i v s i m p l u , pe care-1 c o n s t r u i m uşor.
L u ă m o bucată de sîrmă ,
de sonerie; înfigem u n
capăt într-o scîndurică,
iar celălalt capăt îl în-
făşurăm în spirală. î n
i n t e r i o r u l acestei spirale
v a f i fixată eprubeta
noastră. /îfŞl^flj • .-i^^^yr;
Balanţa. Sînt m u l t e ""' " ——Zlr
experienţe p e n t r u exe- F i g . 9. Balanţă confecţionată de amator,
cutarea cărora n u este
necesar să cîntărim substanţele f o l o s i t e . Numeroase alte expe­
rienţe [ n u v o r reuşi, însă, decît întrebuinţînd cantităţi destul
de precise de substanţe.
Construirea u n e i balanţe simple se face destul de uşor. De
aceea, să o încercăm fără întîrziere.
D u p ă cîte se vede în f i g u r a 9, această balanţă se compune
dintr-o scîndură groasă, de l e m n (care v a servi ca postament),
o vergea de f i e r şi o l i n i u ţ ă de l e m n (riglă). Să le cercetăm, pe
rînd, m a i cu de-amănuntul.
Scîndura, care v a servi drept postament, v a f i groasă de
20—30 m m , şi v a avea f o r m a u n u i d r e p t u n g h i cu baza de 300 m m
şi înălţimea de 150 m m . î n c e n t r u l scîndurii se înfige vergeaua
de f i e r , a l cărei d i a m e t r u este de 4—5 m m , iar lungimea de
250 m m .
L a u n capăt, vergeaua v a f i ascuţită, p e n t r u a putea f i i n ­
trodusă în scîndură. L a capătul celălalt, de sus, v a f i îndo­
ită în u n g h i d r e p t , pe o porţiune de 20 m m , p e n t r u ca să se poată
atîrna de ea l i n i a de l e m n ( r i g l a ) , cu p l a t a n e l e .

21
 Să t r e c e m a c u m l a r i g l a de l e m n . Aceasta t r e b u i e să f i e
plană şi perfect d r e a p t ă ; l u n g i m e a e i v a f i de 200 m m , lăţimea
de 10 m m , i a r grosimea de 6 m m . Aceste indicaţii n u sînt de
altfel obligatorii.
T r e b u i e să ţ i n e m seama că o b a l a n ţ ă e cu atît m a i sensibilă,
cu a l t e c u v i n t e , cîntăreşte m a i precis, cu cît p l a t a n e l e sale sînt
m a i uşoare, m a i p u ţ i n încărcate.,De aceea, e b i n e să n u încăr­
căm cu m a i m u l t de 100 grame acest m i c i n s t r u m e n t . .
I n l i n i u ţ a de l e m n înfigeţi t r e i ace: cîte u n u l l a fiecare capăt
şi a l t r e i l e a exact în m i j l o c , între cele două capete. B a l a n ţ a v a
cîntări exact n u m a i dacă cele două j u m ă t ă ţ i , care se află de o
p a r t e şi de a l t a a a c u l u i d i n m i j l o c , v o r f i absolut egale.
A c u l d i n m i j l o c , care poate f i înlocuit cu u n cuişor, v a stră­
b a t e r i g l a dintr-o payte într-alta. E l v a f i atîrnat de o aţă fină
şi solidă ( u n f i r de mătase), legată de vergeaua de f i e r .
Cele două p l a t a n e pe care v o m p u n e greutăţile sînt f o r m a t e
d i n două t r i u n g h i u r i d i n c a r t o n , d i n l e m n subţire, sau d i n t a b l ă
de c u t i e de conserve. P l a t a n e l e v o r avea fiecare cîte t r e i o r i f i c i i
m i c i l a colţuri, p r i n care v o r f i t r e c u t e f i r e l e de a ţ ă . Acestea se
înnoadă împreună şi a p o i se agaţă de acele de l a capetele r i g l e i .
P l a t a n e l e t r i u n g h i u l a r e t r e b u i e să a i b ă l a t u r a de a p r o x i m a t i v
8 0 — 9 0 m m , i a r f i r e l e de care sînt atîrnate să f i e atît de l u n g i ,
încît p l a t a n e l e să se găsească c a m l a 10 m m deasupra posta­
m e n t u l u i , cînd sînt în e c h i l i b r u .
»Ca să obţinem e c h i l i b r u l balanţei, ajustăm p u ţ i n d i n p l a t a n e ,
p î n ă ce ambele a j u n g l a f e l de grele. P u n e m a p o i pe fiecare p l a ­
t a n cîte u n capac m e t a l ic (capac de c u t i e de cremă). Aceste capace
t r e b u i e să a i b ă exact aceeaşi g r e u t a t e . M i c i l e diferenţe se î n l ă t u r ă
p i l i n d u - 1 pe cel m a i greu d i n t r e capace. I n capace v o m aşeza
substanţele pe care v r e m să le cîntărim.s
D a c ă greutatea p l a t a n u l u i d r e p t e egală cu cea a p l a t a n u l u i
s t i n g , b a l a n ţ a eâte î n „ e c h i l i b r u " , adică n i c i u n u l d i n p l a t a n e
n u se î n c l i n ă . D a c ă greutăţile n u sînt egale, a t u n c i p l a t a n u l

22
cel m a i greu coboară î n d a t ă şi atinge p o s t a m e n t u l . G r e u t ă ţ i l e
d i n cele două platane sînt egale, a t u n c i cînd a m p l i t u d i n e a osci­
laţiilor d i n dreapta este egală cu cea a oscilaţiilor d i n stînga.
Greutăţile p e n t r u cîntărit se găsesc în comerţ. N u v i le] f a ­
bricaţi s i n g u r i , p e n t r u că n u puteţi
ajunge la precizia l o r .
Luîndu-le ca etalon, puteţi să
v ă confecţionaţi s i n g u r i alte greu­
tăţi, dintr-un material inoxidabil.
A t r a g e m însă atenţia că astfel de gre­
u t ă ţ i şi balanţe nu p o t f i folosite
decît în l a b o r a t o r u l a m a t o r u l u i .
Dacă balanţa pe care v-am des­
cris-o a fost b i n e construită, ea este
exactă şi destul de „sensibilă": v a
cîntări cu o precizie de o zecime şi
chiar o sutime de g r a m l
Instalaţie de apă curgătoare. Dacă
n u avem l a îndemînă o chiuvetă cu
r o b i n e t , ne p u t e m c o n s t r u i fără greu­
t a t e u n d i s p o z i t i v de apă curgătoare.
L u ă m u n borcan mare, p l i n cu apă, F i g . 10. O instalaţie simplă
pe care-1 aşezăm pe o poliţă fixată pentru apă curgătoare.
în [perete, [cît m a i sus. I n t r o d u c e m
apoi în apa d i n borcan u n t u b de sticlă, care este pus în legă­
tură cu u n t u b de cauciuc. T u b u l de [cauciuc este lăsat să atîrne
p î n ă Ia n i v e l u l l a care avem nevoie de apă curgătoare. L a ca­
p ă t u l său de j o s , p u n e m o clemă M o h r sau u n a l t s i s t e m de
clemă ( f i g . 10).
P e n t r u a pune instalaţia noastră în stare de funcţiune, sugem
întîi p r i n t u b u l de cauciuc p u ţ i n ă apă d i n b o r c a n , aşa ca t u b u l
să se u m p l e cu apă. închidem apoi clema. De fiecare dată cînd
avem nevoie de apă, deschidem clema, astfel că apa necesară

2a
 v a curge î n d a t ă . DedesuDt, în loc de chiuvetă, v o m aşeza u n
a l t b o r c a n sau u n a l t vas mare, încăpător.
*

I a t ă , în cîteva c u v i n t e , p r i n c i p a l e l e ustensile necesare l a b o r a ­

t o r u l u i . C h i m i ş t i i a m a t o r i p o t să-şi procure t o a t e ustensilele de
care au nevoie de l a orice m a g a z i n de c h i m i c a l e .

SUBSTANŢELE NECESARE EXPERIENŢELOR

P e n t r e a p u t e a executa experienţele descrise în această c a r t e ,

aveţi nevoie de o serie de substanţe.
D ă m m a i jos indicaţii cu p r i v i r e l a unele d i n ele — i n d i ­
caţii care, fără î n d o i a l ă , sînt departe de a f i c o m p l e t e . Pe măsură,
însă, ce l i s t a experienţelor făcute se v a l u n g i , cunoştinţele noa­
stre v o r creşte şi v o m p u t e a adăuga n o i înşine substanţele şi
datele care lipsesc.
Substanţele înşirate m a i j o s , în ordine alfabetică, sînt, în
p r i m u l r i n d , acelea de care v o m avea nevoie p e n t r u experienţele
d i n acest v o l u m . I n a l doilea r î n d , sînt i n d i c a t e şi a l t e cîteva
substanţe necesare într-un l a b o r a t o r de c h i m i s t a m a t o r . D i n
aceste substanţe ne v o m p r o c u r a , fireşte, n u m a i pe măsura nece­
sităţilor, şi în cantităţi l a început reduse. Unele substanţe p o t f i
p r o c u r a t e de l a f a r m a c i i , d r o g h e r i i , vopselării şi în general de
l a t o a t e magazinele în care se v î n d produse c h i m i c e .
- A C E T O N Ă (CH3COCH3), L i c h i d i n c o l o r ; arde f o a r t e uşor.
Se păstrează în s t i c l e b i n e închise, b r u n e , cu dop de sticlă şlefuit.
A C I D A C E T I C ( C H C O O H ) . L i c h i d i n c o l o r , cu m i r o s p u t e r ­
3

n i c , c a r a c t e r i s t i c (esenţă de oţet). Se păstrează în sticle b i n e

închise, cu dop şlefuit, de sticlă.
A C I D A Z O T I C ( H N O 3 ) . L i c h i d i n c o l o r . Se păstrează în s t i c l e
de c u l o a r e închisă, cu dop de sticlă. Cu t i m p u l îşi schimbă p u ţ i n

24
 culoarea. P r i m e j d i o s , deoarece provoacă arsuri în contact cu
pielea.
A C I D B O R I C [ B ( O H ) ] . C r i s t a l e a l b e , strălucitoare. S o l u b i l
3

în apă şi a l c o o l ; împiedică putrefacţiile. A c i d foarte slab.

A C I D C L O R H I D R I C (HC1). Gaz întrebuinţat în practică sub
formă de soluţie în apă, care poate să absoarbă u n v o l u m de gaz
de 500 o r i m a i mare decît v o l u m u l e i . Sub această formă,
este u n l i e b i d i n c o l o r . P r i m e j d i o s , f i i n d caustic. Se păstrează
în sticle albe, cu dop de sticlă.
_ / A C I D S U L F U R I C ( p o p u l a r „ v i t r i o l " ^ S 0 ) . I n c o l o r cînd
2 4

e p u r . L i c h i d siropos, b r u n , a t u n c i cînd este i m p u r . Foarte

p r i m e j d i o s . Se diluează lurnind acidul peste ap&\ A l t f e l , ames­
t e c u l poate f i aruncat afară d i n vas. Se păstrează îiKşticlebrune,.
c u dop de sticlă şlefuit.
A C I D T A R T R I C ( C O O H — C H O H — C H O H — C O O H ) . Cristale
a l b e , solubile în a p ă .
_ ~ A L C O O L E T I L I C ( p o p u l a r „spirt r a f i n a t " , C H C H O H ) . 3 2

A L C O O L M E T I L I C ( C H O H ) . L i c h i d i n c o l o r , foarte otrăvitor.
3

A L D E H I D Ă M E T I L I C Ă (formaldehidă, C H 0 ) . Gaz cu 2

m i r o s înţepător.
Se v i n d e l a f a r m a c i i d i z o l v a t în apă, sub numele i m p r o p r i u
de f o r m o l .
— A L U M I N I U ( A l ) p r e f e r a b i l în formă de pulbere.
•> A M I D O N ( p o p u l a r „scrobeală", C H O ) . Pulbere a l b ă ,
6 1 0 6

aproape insolubilă în a p ă . Se păstrează în borcane închise, l a loc

uscat.
A P Ă AMONTACALĂ ( N H O H ) . Soluţie de amoniac în a p ă .
4

L i c h i d l i m p e d e şi incolor, cu reacţie alcalină. V a p o r i i , în can­

t i t a t e mare, sînt periculoşi.
A P Ă D E B R O M ( B r ) . Se păstrează în sticle colorate, b i n e
închise, cu dop de sticlă. V a p o r i i sînt foarte periculoşii
A P Ă O X I G E N A T Ă ( p e r h i d r o l , H 0 ) . Se păstrează în sticle
2 2

b r u n e , cu d o p u r i de sticlă.

25
 A Z O T A T D E A M O N I U ( N H N 0 ) . Sare incoloră ce formează
4 3

cristale r o m b i c e , higroscopice, cu p u n c t de t o p i r e la 170°C. I n

apă se dizolvă absorbind căldură. S o l u b i l i t a t e a a z o t a t u l u i de
a m o n i u în apă creşte o dată cu creşterea t e m p e r a t u r i i ; a s t f e l ,
100 g de apă dizolvă la 0°C 119 g azotat de a m o n i u ; la 25°C
dizolvă 214 g ; iar la 100°G dizolvă 870 g azotat de a m o n i u .
A Z O T A T D E A R G I N T (popular „piatra i a d u l u i " A g N 0 ) . 3

Cristale albe, s o l u b i l e în a p ă ; îşi închid culoarea la l u m i n ă .

^ Z O T A T D E P L U M B [ P b ( N 0 ) ] . Cristale albe. P r i n d i z o l ­
3 2

varea în apă formează apa de p l u m b .

B E N Z I N Ă . Amestec de h i d r o c a r b u r i l i c h i d e . Se păstrează în
sticle b i n e închise. Feriţi-o de f o c !
B I C A R B O N A T D E S O D I U ( H N a C 0 ) . Cristale i n c o l o r e ; în
3

p u l b e r e apare a l b .
B I C R O M A T D E P O T A S I U ( K C r 0 ) . Cristale p o r t o c a l i i ;
2 2 7

în soluţie, l i c h i d g a l b e n . Otrăvitor.
B I O X I D D E M A N G A N ( M n 0 ) . Praf n e g r u .
2

2a B O R A X ( t e t r a b o r a t de s o d i u , N a B 0 + 10 H 0 ) . Cristale
2 4 7 2

transparente, incolore.
B R O M U R Ă D E P O T A S I U ( K B r ) . Cristale a l b e , cubice.
Zi C A R B O N A T D E C A L C I U (sub formă de marmură, C a C 0 ) . 3

1Y C A R B O N A T D E P O T A S I U (popular potasă, K C 0 ) . Cristale 2 3

i n c o l o r e , s o l u b i l e în apă.
Iţ C A R B O N A T D E S O D I U (popular „sodă de r u f e " N a C 0 + 2 3

10H O). 2

^
' C A R B U R Ă D E C A L C I U ( c a r b i d , C Ca). Masă cenuşie, dură,
2

adesea cu m i r o s neplăcut.
C L O R A T D E P O T A S I U ( K C 1 0 ) . Cristale incolore, solubile
3

în apă.
- i 5
C L O R U R Ă D E A M O N I U (popular „ţipirig", N H C 1 ) . 4

2 3
C L O R U R Ă D E B A R I U ( B a C l ) . Praf a l b ; otrăvitor.
2

3 0 C L O R U R Ă D E C U P R U ( C u C l + 2 H 0 ) . Cristale v e r z i ,
2 2

otrăvitoare.

26
 C L O R U R Ă F E R I C Ă ( F e C l ) . Cristale negre-brune, higros-
3

copice. Se obţine încălzind f i e r curat în acid c l o r h i d r i c , în p r e ­

zenţa cîtorva picături de apă oxigenată.
[
l C L O R U R Ă D E M A G N E Z I U ( M g C l + 6 H 0 ) . Cristale p r i s ­
2 2

m a t i c e , i n c o l o r e , ne vătămătoare.
3— C L O R U R Ă D E S O D I U („sare de bucătărie", N a C l ) .
i<1 C L O R U R Ă D E V A R (CaOCI ). P r a f a l b , se păstrează în
2

borcane b i n e a s t u p a t e .
>4"~ E T E R [ ( C H ) 0 ] . L i c h i d cu m i r o s c a r a c t e r i s t i c , i n f l a m a b i l .
2 5 2

36 F E N O L ( C „ H O H ) . Cristale sub formă de ace incolore, solu­

5

b i l e în de 20 de o r i greutatea l o r de a p ă . D e n u m i t i m p r o p r i u
„acid f e n i c " . Atenţie, t o x i c !
3>" F E R I C I A N U R Ă D E P O T A S I U [ K F e ( C N ) ] . Cristale roşii,
3 6

m a r i , otrăvitoare.
3* F E R O C I A N U R Ă D E P O T A S I U [ K F e ( C N ) ] . Cristale g a l ­
4 6

bene, nevătămătoare.
G L I C E R I N Ă [ C H ( O H ) ] . L i c h i d i n c o l o r , siropos, cu gust
3 6 3

dulceag.
Vo H I D R O X I D D E C A L C I U (apă de v a r , Ca ( O H ) ) . L u ă m 2

m a i m u l t e bucăţele de v a r nestins, le aruncăm în apă şi după

ce acesta se stinge (obţinem l a p t e l e de v a r ) , filtrăm l i c h i d u l .
A m obţinut apa de v a r .
<ti H I D R O X I D D E S O D I U ( p o p u l a r „sodă caustică", N a O H ) .
Este a v i d de a p ă . C a u s t i c . O t r a v ă !
Ijl I O D ( I ) . Cristale v i o l e t e , cu reflexe m e t a l i c e . O t r ă v i t o r !
U-ţ, I O D U R Ă D E P O T A S I U ( I K ) . C r i s t a l e a l b e , cubice.
t/c, L I T A R G Ă ( p r o t o x i d de p l u m b , P b O ) . L a m e l e galbene-porto-
calii. Toxic!
IĂ M A G N E Z I U ( M g ) . M e t a l alb-albăstrui.
<H O X I D D E C U P R U (CuO). Praf f i n , n e g r u .
^ O X I D D E F I E R ( F e 0 , m a g n e t i t ) . Substanţă cenuşie.
3 4

V*- O X I D D E M A G N E Z I U („magnezie" M g O ) . Praf a l b ,

uşor.

27
 9 O X I D D E Z I N C (popular „alb de zinc" Z n O ) . Praf a l b , inso­
l u b i l în apă.
TO P E R M A N G A N A T D E P O T A S I U ( K M n 0 ) . Cristale v i o l e t e ,
4

cu l u c i u m e t a l i c . Se dizolvă i n apă. Soluţia se păstrează în sticle

curate, de culoare închisă, cu dop şlefuit.
II P I R O G A L O L [ C R " ( O H ) ] . Cristale sub formă de ace sau
6 3 3

foiţe albe, strălucitoare, solubile i n apă şi alcool.

U P L U M B ( P b ) . M e t a l cenuşiu. P r i m e j d i o s : pătruns i n orga­
n i s m , produce c o l i c i de p l u m b , p a r a l i z i i , tremurături.
O R E Z O R C I N Ă [ C H ( O H ) ] . Cristale incolore, fără m i r o s .
6 4 2

^ S A L P E T R U D E C H I L I (azotat de sodiu, N a N 0 ) . Cristale 3

incolore, solubile în apă.

( { S A R E S E I G N E T T E ( t a r t r a t d u b l u de sodiu şi potasiu N a K C 4

H 0 + 4 H 0 ) . Cristale m a r i , incolore, solubile în apă.

4 6 2

< f i S I L I T R A (azotat de p o t a s i u , K N 0 ) . Cristale incolore, solu­

3

b i l e în apă.
J ^ S U L F (popular „pucioasă", S).
<!^SULFAT D E C U P R U (popular „piatră v î n ă t ă " , |CuS0 + 4

5 H 0 ) . Cristale albastre, solubile în apă.

2

f î S U L F A T D U B L U D E A L U M I N I U ŞI P O T A S I U (popular
„piatră acră, a l a u n " , A 1 K ( S 0 ) + 1 2 H 0 ) . Cristale m a r i , inco­
4 2 2

lore sau praf a l b , f o r m a t d i n aceste cristale. E m u l t m a i s o l u b i l

i n apă caldă (357 g la 100 c m de apă) decît în apă rece (10 g
l a 100 c m ) . 3

O S U L F A T F E R O S ( F e S 0 + 7 H 0 ) . Cristale m a r i , v e r z i .
4 2

6 o S U L F A T D E S O D I U (sarea l u i Glauber, N a S 0 + 1 0 H O ) . 2 4 2

b/ S U L F A T D E Z I N C ( Z n S 0 + 7 H 0 ) . Cristale prismatice albe.

4 2

<- C 2 S U L F U R Ă D E F I E R (FeS). Substanţă neagră; se obţine

p r i n combinarea directă a s u l f u l u i cu f i e r u l .
£ 3 T A N I N . Praf cenuşiu, nevătămător. î n apă dă soluţii acide,
folosite l a pansarea a r s u r i l o r .
^ T E R E B E N T I N Ă . L i c h i d gălbui sau incolor. Se păstrează în
sticle bine astupate (atenţie la f o c ! ) .

28
_ T I N C T U R Ă D E I O D . Se prepară dizolvînd 6,5 g i o d şi 2,5 g
iodură de p o t a s i u în 91 g alcool de 90 grade. L a aceasta se adaugă
o picătură de acid iodic p e n t r u s t a b i l i z a r e (dacă d o r i m ) .
- t > 3 T I O S U L F A T D E S O D I U (sare de f i x a t f o t o g r a f i i l e N a S 0 ) .
2 2 3

Cristale incolore, s o l u b i l e în apă.

T U R N E S O L (fie h î r t i e , f i e l i c h i d ) .
6 l V A R STINS [Ca(OH) ]. 2

^ ZAHĂR.
... Z I N C . ( Z n ) .
Parcurgînd l i s t a cu o p r i v i r e atentă, se observă că m u l t e
d i n t r e substanţe se p o t găsi chiar în gospodărie, sub d i f e r i t e
denumiri.
Este de d o r i t ca, acolo unde se indică, l i c h i d e l e să f i e păs­
t r a t e în sticle cu d o p u r i de sticlă. Aceasta se recomandă îndeosebi
p e n t r u a c i z i i t a r i şi bazele t a r i , care p o t e m i t e v a p o r i periculoşi
p e n t r u sănătate.
... B u n , să presupunem a c u m că ne-am adunat această comoară
de substanţe şi a p a r a t e . T r e b u i e însă să recunoaştem că ele
n u ne-ar p u t e a servi l a n i m i c , dacă n-am şti c u m să le m î n u i m .
Aceasta face necesar u n a l t c a p i t o l — următorul — în care v o m
arăta c u m se lucrează în l a b o r a t o r .

LUCRĂRILE DE LABORATOR

Fiecare c h i m i s t a m a t o r t r e b u i e să cunoască a n u m i t e „lucrări

de l a b o r a t o r " , care-1 ajută să ducă l a b u n sfîrşit m u l t e experienţe.
Prelucrarea s t i c l e i este cea m a i elementară şi m a i simplă
d i n t r e aceste operaţii. V o m descrie a i c i , pe s c u r t , cîteva d i n
lucrările cele m a i obişnuite.
Cum se taie u n t u b de sticlă. Zgîriem t u b u l cu m u c h i a u n e i
p i l e , de j u r împrejur, în l o c u l unde v o i m să-1 t ă i e m . A p o i , înfă-
şurăm m î n a într-o cîrpă, p e n t r u a ne f e r i de rănire, în cazul

29
cînd s-ar desprinde m i c i bucăţi de sticlă. A p u c ă m t u b u l în aşa
f e l , ca degetele m a r i să se aşeze s i m e t r i c de o parte şi de a l t a a
z g i r i e t u r i i , dedesubtul e i . După. aceea, cu grijă şi foarte uşor,
îndoim t u b u l , ca şi c u m a m vrea să lărgim zgîrietura făcută.

F i g . 11. Aşa se face u n vîrf ascuţit la capătul u n u i t u b .

T u b u l se sparge l a l o c u l d o r i t , cu foarte m i c i neregularităţi — de

cele m a i -multe o r i , c h i a r , într-o l i n i e dreaptă.
Cum se face u n vîrf ascuţit. Se i a t u b u l între p r i m e l e t r e i
degete de l a fiecare m î n ă , a p o i se ţine în flacără, răsucindu-1
c o n t i n u u . Cînd s t i c l a a devenit destul de m o a l e , t r a g e m r e g u l a t
şi cu putere egală, de amîndouă părţile ( f i g . 11).
Dacă a v e m l a îndemînă u n m i j l o c de încălzire m a i p u t e r n i c
decît l a m p a cu s p i r t , încălzim t u b u l p l n ă l a roşu, apoi îl scoatem
d i n flacără şi t r a g e m egal. Se formează o m u l t m a i frumoasă
subţiere. D u p ă tăierea t u b u l u i , cele două capete r ă m î n perfect
ascuţite.

30
 Cum se îndoaie u n t u b . Se ţine t u b u l , cu partea care t r e b u i e
să f i e îndoită, în flacără. Se răsuceşte uşor şi c o n t i n u u în j u r u l
axei sale. N u t r e b u i e să facem n i c i o încercare de a îndoi t u b u l
de l a începutul încălzirii, chiar dacă credem că ar putea ceda.
D u p ă u n u l sau două m i n u t e , v o m observa că t u b u l a devenit
moale de t o t , frîngindu-se de l a sine, p r i n greutatea l u i . A t u n c i ,
îl lăsăm să se îndoaie singur, p î n ă l a u n g h i u l d o r i t , fără a grăbi
cu m î n a înclinarea. N u m a i dacă cele două bucăţi ar apuca d r u ­
m u r i greşite, p u t e m să le readucem l a u n g h i u l pe care-1 d o r i m .
D u p ă ce t u b u l s-a îndoit, îl scoatem d i n flacără şi aşteptăm
să se răcească.
Cum se găuresc t u b u r i l e . Găurirea t u b u r i l o r este o operaţie
foarte s i m p l ă .
Zgîriem cu u n corp ascuţit (de p i l d ă , cu o p i l ă ) l o c u l unde
v r e m să facem gaura în t u b . î n c ă l z i m a p o i l a o flacără l o c u l
zgîriat şi, cînd acesta se înroşeşte, suflăm p r i n capătul t u b u l u i ,
avînd grijă ca celălalt capăt să f i e astupat cu ceară. Se formează
î n d a t ă , datorită p r e s i u n i i a e r u l u i , u n m i c balonaş de sticlă, care
de cele m a i m u l t e o r i se sparge pe l o c , formînd în t u b gaura
dorită. D a c ă , totuşi, acest m i c balonaş n u se sparge, n-avem decît
să-1 t ă i e m cu u n c u ţ i t .
Cum se potrivesc u n u l într-altul două t u b u r i . D u p ă ce a m
făcut în t u b g a u r a , p r i n procedeul arătat m a i sus, aşteptăm ca
t u b u l să" se răcească. Dacă v o i m ca, în acea gaură, să „ l i p i m "
u n a l t t u b , l u ă m cel de a l doilea t u b (care t r e b u i e să f i e nea­
părat d i n aceeaşi c a l i t a t e de sticlă ca p r i m u l ) şi-1 ţinem în flacără
c u m î n a dreaptă, în t i m p ce cu m î n a stingă încălzim d i n nou
— în flacără — p r i m u l t u b găurit. P r i n u r m a r e , cele două t u b u r i
t r e b u i e să f i e egal încălzite.
D u p ă ce cele două t u b u r i v o r f i îndeajuns de încălzite, le
v o m p o t r i v i cu m u l t ă băgare de seamă, aşa încît cel de-al doilea
t u b să n u pătrundă în i n t e r i o r u l c e l u i d i n ţ i i , c i n u m a i să atingă
buzele găurii. D u p ă aceea, scoatem t o t u l d i n flacără şi aşteptăm

31
să se răcească. Controlăm a p o i dacă n u c u m v a există vreo gaură
sau loc de scurgere a a e r u l u i între l i p i t u r i , astupînd două capete
şi suflînd p r i n cel de a l t r e i l e a .
Cum p u t e m tăia o sticlă sau u n f l a c o n . Este v o r b a , desigur,
de u n f l a c o n sau de o sticlă obişnuită, f i e de u n l i t r u , f i e de o
j u m ă t a t e de l i t r u .
Se leagă l a înălţimea dorită, în j u r u l s t i c l e i , o bucată de
f i t i l î m b i b a t într-o substanţă combustibilă ( p e t r o l , s p i r t e t c ) .
I i d ă m f o c , ţ i n î n d s t i c l a în poziţie orizontală. D u p ă ce cercul de
foc a ars destul de m u l t ă v r e m e , t u r n ă m dintr-o dată apă rece
peste sticlă: se v a tăia chiar în l o c u l unde a fost încălzită de
cercul de f o c .
Această operaţie se face m a i precis şi m a i elegant cu a j u ­
t o r u l u n e i sîrme de rezistenţă electrică pe care o infăşurăm împre­
j u r u l s t i c l e i şi o menţinem incandescentă atîta vreme cît v a f i
nevoie — adică după grosimea s t i c l e i .
Curăţirea eprubctclor. P e n t r u a curaţi eprubetele sau a l t e
vase cu d i a m e t r u m i c , ne p u t e m folos de o p i l ă obişnuită şi de
r e s t u r i de pînză sau de b u m b a c . î m p i n g e m pînza în eprubetă.
Cînd r o t i m p i l a , ea agaţă uşor pînza şi o învîrteşte, curăţind
cît se poate de bine pereţii i n t e r i o r i a i e p r u b e t e i . Cînd scoatem
p i l a , pînza iese întotdeauna şi ea, trasă de z i m ţ i . De asemenea,
p u t e m f o l o s i o perie specială, rotundă.
D o p u r i găurite. P e n t r u a găuri d o p u r i l e de cauciuc sau de
p l u t ă , ne v o m s l u j i de u n c u i înroşit în f o c , pe care-1 v o m i n t r o ­
duce în a x u l d o p u l u i . î n comerţ se găsesc u n f e l de t u b u r i de
m e t a l cu m a r g i n i l e ascuţite, care se folosesc de asemenea p e n t r u
găurit d o p u r i l e .
D i a m e t r u l găurii v a f i întotdeauna ceva m a i m i c decît d i a ­
m e t r u l t u b u l u i pe care v r e m să-1 i n t r o d u c e m în d o p .
U n s f a t : cîrld t r e b u i e să astupăm u n vas cu u n dop p r i n care
trece u n t u b de sticlă, i n t r o d u c e m m a i î n t î i t u b u l în dop şi apoi
punem dopul la vas.

32
 CÎTEVA PRECIZĂRI

Cantităţi. î n general, toate experienţele se v o r executa cu

cele m a i m i c i cantităţi posibile de substanţă. Dacă i n texte nu
se dau alte precizări, să se întrebuinţeze cam 2—3 c e n t i m e t r i
cubi d i n soluţii (adică atîta cît u m p l e o eprubetă pină l a 1—2
degete), iar cînd e vorba de substanţe solide|_cam 1--2 grame;
(un vîrf de cuţit). Aceste s f a t u r i sînt bune nu n u m a i p e n t r u
v o l u m u l de faţă, dar şi pentru orice alte experienţe.
De o b i c e i , greutatea sau v o l u m u l substanţelor, aşa cum sînt
date în descrierea experienţelor sau în reţete, trebuie respectate.
Greutaiea se cunoaşte cu a j u t o r u l balanţei, iar v o l u m u l se măsoară
cu a j u t o r u l c i l i n d r u l u i gradat sau al vaselor c o t a i S N u sînteţi
obligaţi să folosiţi cantitaţrrre indicate i n t e x t . T o t u l este ca aceste
cantităţi să fie proporţionale cu cele indicate în reţetă. De p i l d ă ,
dacă d i n substanţa x se recomandă să se ia 1 g, d i n substanţa
y 3 g şi d i n substanţa z 5 g , puteţi folosi şi 3...9 şi respectiv
15 g, fără a face vreo greşeală.
R e a c t i v i i sau soluţiile, o dată ce s-au scos dintr-o sticlă,
nu se m a i p u n înapoi; aceasta pentru a nu-i i m p u r i f i c a . Adeseori,
soluţiile se toarnă n u m a i picătură cu picătură.
Cînd se spune că „trebuie să acidulăm sau să alcalinizăm"
o soluţie, înseamnă că trebuie să adătigăm atîta acid sau bază
p î n ă cînd soluţia dată — după m a i m u l t e scuturări — reacţio­
nează acid sau bazic. Aceasta se constată cu h i r t i a de turnesol:
hîrtia se colorează în roşu cînd l i c h i d u l e a c i d , şi în albastru
cînd e bazic.
Baza e dată de obicei de h i d r o x i d u l de sodiu, iar acidul de
a c i d u l c l o r h i d r i c sau a c i d u l s u l f u r i c .
întotdeauna cînd n u se arată că trebuie să întrebuinţăm
acizi concentraţi, v o m folosi acizi diluaţi. De asemenea, I n expe­
rienţele de c h i m i e se foloseşte aproape întotdeauna apă d i s t i
lată, n u apă de r o b i n e t .

3 — Minuni în eprubetă 33
 î n general, e b i n e să se ştie că o linguriţă cuprinde a p r o x i m a t i v
5 grame de substanţă solidă, sau 3,5 c e n t i m e t r i c u b i de soluţie;
o lingură, cam 15 c e n t i m e t r i c u b i ; capacitatea u n u i pahar de
b ă u t este de a p r o x i m a t i v 240 c e n t i m e t r i c u b i . Aceste date sînt
u t i l e cînd nu e nevoie de precizie şi n-avem balanţă sau c i l i n d r u
gradat. '•
'— în"ce vase sc tac experienţele? întotdeauna, cînd într-o carte
n u se arată a l t f e l , reacţiile se fac în eprubetă. Dacă t r e b u i e să
încălzim u n l i c h i d în eprubetă, u m p l e m cel m u l t o pătrime d i n
ea cu l i c h i d . Cînd încălzim, gura eprubetei n u se v a ţine niciodată
îndreptată către e x p e r i m e n t a t o r — căci se poate î n t î m p l a ca
J i c h i d u l să ţîşnească. P e n t r u a înlesni fierberea, se agită mereu
•eprubeta. De asemenea, în cursul experienţelor] în care se p r o d u c
gaze, t r e b u i e să f i m foarte prudenţi, p e n t r u că aceste gaze p o t
împinge afară l i c h i d u l d i n eprubetă.
P e n t r u cantităţi m a i m a r i de l i c h i d se foloseşte b a l o n u l E r l e n ­
m a y e r sau c h i a r pahare c h i m i c e ; aceste vase, precum şi r e t o r t a ,
nu se încălzesc d i r e c t pe flacără: între vas şi lampă se pune o
s i t ă . Excepţie fac, după c u m a m arătat, n u m a i eprubetele.
A p a r a t e l e de sticlă cu pereţii groşi se sparg îndată ce le-a
a t i n s flacăra, p e n t r u că în t i m p ce pe dinafară peretele se d i l a t ă ,
pe d i n ă u n t r u , unde căldura n u s-a transmis încă, el rămîne l a
d i m e n s i u n i l e anterioare. P e n t r u aceleaşi m o t i v e , ele se sparg
dacă le u m p l e m cu apă caldă şi le scufundăm a p o i în apă rece.
P r i n u r m a r e , t r e b u i e să evităm variaţii m a r i de temperatură!
Dar şi aparatele cu pereţii subţiri (eprubete, pahare, baloane)
t r e b u i e încălzite încetul cu încetul. Pereţii l o r t r e b u i e să fie per­
f e c t uscaţi pe dinafară, a l t f e l crapă.

ALTE OPERAŢII DE LABORATOR

F i l t r a r e a . P e n t r u a despărţi o substanţă solidă, nedizolvată

de l i c h i d u l în care se află, ne f o l o s i m de f i l t r u .

34
 F i l t r a r e a se face cu a j u t o r u l h i r t i e i de f i l t r u . Hîrtia de f i l t r u
este o hîrtie albă, poroasă, care lasă să treacă, cu uşurinţă, apa
şi alte l i c h i d e , dar opreşte substanţele solide. Hîrtia de f i l t r u
ar putea f i asemănată cu u n f e l de „strecurătoare", cu deosebirea

Tig. 12. Cum se confecţionează u n f i l t r u dintr-o liîrtie pătrată.

că p o r i i ei sînt cu m u l t m a i m i c i decît găurelele unei strecurătoare

obişnuite.
N o i v o m avea nevoie de m a i m u l t e bucăţi de hîrtie de f i l t r u
tăiate r o t u n d . P e n t r u a confecţiona un f i l t r u , îndoim o bucată
rotundă de hîrtie de f i l t r u de două o r i ; obţinem astfel u n sfert
de cerc. Deschidem acum f i l t r u l , aşa ca de o parte să avem t r e i
grosimi de hîrtie şi de a l t a n u m a i u n a , şi-1 introducem în pîlnie,
udîndu-1 apoi cu puţină apă distilată. I n locul unei hîrtii rotunde
putem folosi şi una pătrată ( f i g . 12). L i c h i d u l de f i l t r a t se toarnă
p r i n pîlnie. L i c h i d u l l i m p e d e , ce se scurge p r i n f i l t r u , poartă
numele de „filtrat".
D i z o l v a r e a . Operaţia p r i n care moleculele u n u i corp solid
sînt dispersate într-un, l i c h i d , n u m i t d i z o l v a n t , poartă numele
de d i z o l v a r e . D i z o l v a r e a este înlesnită de căldură şi agitare.

:!5
3'
 Cînd u n corp solid a fost d i z o l v a t într-un l i c h i d şi d o r i m să-1
căpătăm d i n n o u în stare solidă, t r e b u i e să evaporăm l i c h i d u l .
Evaporarea se face într-o capsulă de porţelan (în lipsa ei se poate
folosi o ceşcuţă), pe care o încălzim pe sita cu azbest p î n ă cînd
t o t l i c h i d u l s-a evaporat. î n d a t ă ce l i c h i d u l a dispărut, o p r i m
încălzirea, p e n t r u ca substanţa solidă, care a rămas' în capsulă,
să n u se descompună.
Distilarea. Distilarea foloseşte proprietatea v a p o r i l o r de a
se condensa l a rece. E a serveşte l a separarea l i c h i d e l o r de solide,
sau l a separarea l i c h i d e l o r între ele.

-TI

F i g . 13. O instalaţie p e n t r u d i s t i l a r e (observaţi că 'ea c u p r i n d e şi u n

refrigerent).

Instalaţia în care se face distilarea se compune dintr-un

balon şi u n refrigerent ( f i g . 13). încălzind^balonul cu l i c h i d ,
v a p o r i i formaţi a j u n g l a r e f r i g e r e n t , p r i n care trece u n curent
de apă rece.

36
 I n acest fel se prepară uşor apa distilată.
O instalaţie foarte simplă pentru distilat se poate obţine cu
ajutorul a două baloane. Intr-unul din ele se pu,ne lichidul ce
trebuie distilat. Vaporii ies printr-un tub de sticlă, care pătrunde

F i g . 14. O instalaţie simplă p e n t r u d i s t i l a r e .

în a l doilea b a l o n , ce este aşezat sub u n r o b i n e t cu apă rece

( f i g . 14).
î n c ă l z i r e a pe b a i n - m a r i e . Cînd se încălzesc l i c h i d e care l a o
creştere bruscă de temperaţdră se p o t a p r i n d e sau p o t da reacţii
periculoase, se preferă încălzirea pe bâin-marie (baia de a p ă ) .
Iată c u m se obţine o astfel de b a i e : se u m p l e u n vas mare cu apă,
care se încălzeşte d i r e c t l a flacără. I n apă se introduce u n a l doilea
vas ce c u p r i n d e substanţa care t r e b u i e încălzită ( f i g . 15). I n f e l u l
acesta, încălzirea substanţei se face i n d i r e c t şi „pe încetul". U n
t e r m o m e t r u s c u f u n d a t în apă poate i n d i c a , în orice clipă, tempe­
r a t u r a l a care a ajuns l i c h i d u l . A s t f e l de instalaţii se folosesc

37
a t u n c i cînd v r e m săjîncălzim, de e x e m p l u , eter sau benzină, fără
p e r i c o l de i n c e n d i u .
Culegerea u n u i gaz sub apă. Adeseori în l a b o r a t o r t r e b u i e să
u m p l e m u n vas cu u n a n u m i t gaz. Culegerea u n u i gaz sub apă
(desigur, u n gaz care
nu se dizolvă în apă)
este l ă m u r i t ă limpede
în f i g u r a 16. T u b u l
care conduce gazul
este i n t r o d u s , sub a p ă ,
într-un a l t vas (o e-
prubetă sau u n b a l o n )
răsturnat şi p l i n cu
apă.
Decantarea. Ope­
raţia p r i n care se­
parăm u n l i c h i d de
ceea ce s-a depus pe
fundul vasului, prin
trecerea l i c h i d u l u i în­
tr-un a l t v a s , se nu-
F i g . 15. încălzirea pe bain-maric (baia de apă), meşte decantare. Pre­
c i p i t a t e l e care se de­
p u n repede şi care sînt i n s o l u b i l e în apă p o t f i spălate şi curăţate
p r i n decantare. E o operaţie care ne economiseşte t i m p u l , în
comparaţie cu f i l t r a r e a . Dacă v r e m să obţinem' p r e c i p i t a t u l c u ­
r a t , adăugăm peste dînsul apă m u l t ă , a p o i îl lăsăm liniştit, pen­
t r u ca să se depună. D u p ă aceea, vărsăm apa care v a l u a cu dînsa
orice m a t e r i e străină ce s-ar f i amestecat cu p r e c i p i t a t u l . Ope­
raţia se repetă de atîtea o r i , p î n ă cînd p r e c i p i t a t u l spălat ră-
mîne c u r a t .
Uscarea precipitatelor. Cînd v r e m să grăbim uscarea u n u i pre­
c i p i t a t , p u t e m încerca două m e t o d e :

38
 1 . Dacă ne m u l ţ u m i m cu o uscare incompletă, presărăm pe-
o tablă praf de ipsos şi punem deasupra p r e c i p i t a t u l , pe o
hîrtie de f i l t r u . Ipsosul absoarbe, p r i n p o r i i hîrtiei, umezeala.
2. Cînd este necesară o uscare deplină ne p u t e m confecţiona
u n f e l de etuvă dintr-o cutie de carton m a i gros; c u t i a v a cuprinde

Fig. 16. Aşa se culege u n gaz sul) apă.

înăuntru o maşină de călcat electrică, sau chiar u n bec e l e c t r i c ,

p u t e r n i c . Deasupra a p a r a t u l u i , amenajăm u n suport de carton
cu o hîrtie de f i l t r u l a m i j l o c . Pe aceasta punem p r e c i p i t a t u l l a
uscat.
Curăţirea vaselor de sticlă. î n u r m a experienţelor, eprubetele,
paharele, balonaşele sau retortele păstrează r e s t u r i de substanţe
pe pereţii l o r . Pentru a curăţi r e s t u r i l e de natură anorganică,
le tratăm cu acid azotic sau cu acid c l o r h i d r i c . î n m u l t e c a z u r i ,
operaţia reuşeşte cu p r i m u l acid şi a p o i , p r i n spălare cu apă dis­
t i l a t ă , v a s u l rămîne c u r a t . De cele m a i m u l t e o r i , însă, cel m a i
de folos se dovedeşte t o t a c i d u l c l o r h i d r i c .

39
 R e s t u r i l e organice se tratează cu b i c r o m a t de p o t a s i u ames­
t e c a t cu a c i d s u l f u r i c . Grăsimile se curăţă cu o soluţie d i l u a t ă
de h i d r o x i d de sodiu (sodă caustică), sau cu h i d r o x i d de p o t a s i u .
P e n t r u o completă curăţire, v a s u l se spală cu eter sau cu benzen,
a p o i cu a l c o o l şi se suge a e r u l I a „trompa de v i d " .
A m e s t e c u l de a c i d s u l f u r i c şi b i c r o m a t de p o t a s i u , p o m e n i t
m a i sus, poartă n u m e l e de „soluţie sulfocromică" şi este f o a r t e
f o l o s i t o r p e n t r u curăţarea sticlăriilor de orice f e l . Se prepară
făclnd o soluţie saturată de b i c r o m a t de p o t a s i u în a p ă , l a care
a d ă u g ă m , încetul cu încetul, u n v o l u m egal de acid s u l f u r i c con­
c e n t r a t . Aceeaşi c a n t i t a t e de soluţie sulfocromică se poate f o l o s i
de m a i m u l t e o r i , p î n ă cînd îşi schimbă culoarea, d e v e n i n d v e r d e ,
p r i n reducerea b i c r o m a t u l u i . D i n acel m o m e n t , soluţia sulfocro­
m i c ă n u m a i este u t i l ă . Soluţia se manipulează cu atenţie, deoarece
arde p i e l e a .

ŞI ACUM, ATENŢIE !

1 . î n a i n t e de a păşi l a o experienţă, citeşte cu atenţie descrie­

rea ei de l a început p î n ă l a sfîrşit — aşa că în t i m p ce o execuţi,
să n u m a i f i e nevoie să deschizi d i n n o u c a r t e a !
2. Aşază pe masa de l u c r u toate aparatele şi substanţele de care
te v e i s l u j i p e n t r u experienţă!
3. Foloseşte cele m a i m i c i cantităţi de substanţe!
4. Observă cu îngrijire toate fazele f e n o m e n u l u i sau reacţiei!
N u m a i în acest f e l îţi poţi d e z v o l t a s p i r i t u l de observaţie, ajun-
g î n d , e v e n t u a l , ' l a descoperiri însemnate!
5. N u s c h i m b a niciodată d o p u r i l e de l a s t i c l e l e de substanţe!
6. N u t u r n a niciodată înapoi în f l a c o n r e s t u l neîntrebuinţat
de l a o substanţă!
7. U m b l ă îmbrăcat într-un h a l a t sau o h a i n ă veche, cînd
f a c i orice experienţă!

40
 8. F i i o r d o n a t !
9. F i i m e t o d i c !
10. I a r m a i presus de orice: a i răbdare 1

PREVENIREA ACCIDENTELOR SI PRIMELE MĂSURI

DE AJUTOR

Dacă v o m lucra cu prudenţă şi cu grijă, este exclus să n i se

întîmple v r e u n accident. De aceea, t r e b u i e să avem grijă ca,
înainte de a începe vreo experienţă, să cunoaştem foarte bine f e l u l
cum se v a desfăşura ea de la început şi pînă l a sfîrşit. î n acest f e l ,
v o m e v i t a ca în cursul e i să n i se pună probleme pe care le-am
rezolva deschizînd d i n nou cartea. A l t m i n t e r i , riscăm să se întîmple
v r e u n fenomen neprevăzut de n o i , care să ducă l a e x p l o z i i , revăr­
sări de l i c h i d e fierbinţi, caustice, i n f l a m a b i l e etc.
Toată aparatura necesară experienţei v a f i aşezată pe masa
de l u c r u — dar n u m a i a t î t . N u v o m m a i pune pe masa de l u c r u
şi alte obiecte i n u t i l e , care n u ar face decît să ne încurce.
Cînd lucrăm cu m a t e r i a l e uşor i n f l a m a b i l e , e bine ca pe masă
să aşezăm o foaie de azbest, m a t e r i a l care, după cum ştim, n u arde
şi în acelaşi t i m p împiedică răspîndirea f o c u l u i .
încălzirea vaselor de sticlă, începînd de l a eprubete şi ter-
minînd cu r e t o r t e l e , t r e b u i e să f i e făcută cu m u l t ă atenţie şi t r e p ­
t a t , înainte de încălzire, v a s u l v a f i şters bine pe dinafară, p e n t r u
a împiedica spargerea l u i . Gura v a s u l u i nu t r e b u i e să fie îndrep­
tată spre n o i sau spre o altă persoană ce ne ajută.
Dacă lucrăm cu l i c h i d e uşor i n f l a m a b i l e , ca de pildă benzenul,
e t e r u l , c l o r o f o r m u l , a l c o o l u l e t c , t r e b u i e să avem grijă ca în a¬
propiere să n u se afle n i c i o flacără aprinsă.
Dacă aceste l i c h i d e s-au aprins şi s-au vărsat, le v o m stinge cu
a j u t o r u l n i s i p u l u i . De aceea t r e b u i e să avem l a îndemînă în l a ­
borator u n vas cu n i s i p uscat. î n n i c i u n caz, nu v o m sufla în astfel
de flăcări şi n i c i n u v o m t u r n a apă peste ele.

41
 Lucrînd cu t u b u r i sau a l t e obiecte de sticlă, se î n t î m p l ă adesea
să ne zgîriem. A s t a în general se consideră a f i i n e v i t a b i l . Ase­
menea zgîrieturi sau m i c i r ă n i sînt în general n e p r i m e j d i o a s e şi
le v o m t r a t a aşa c u m se tratează orice zgîrietură obişnuită. De­
zinfectăm l o c u l respectiv cu a l c o o l , d u p ă ce în p r e a l a b i l ne-am
spălat cu a p ă , şi pansăm cu o faşă curată, aseptică. De u n singur
l u c r u t r e b u i e să a v e m grijă: ca în zgîrietură sau rana respectivă
să n u f i pătruns bucăţele sau c i o b u r i cît de f i n e de sticlă, care în­
treţin r a n a şi o agravează.
L a a r s u r i uşoare, d a t o r i t e f o c u l u i , l o c u l ars se unge cu a l i f i e
cu s u l f a m i d ă , glicerină, sau se aplică deasupra vată î n m u i a t ă în
a l c o o l . Dacă a r s u r i l e sînt m a i g r a v e , t r e b u i e să mergem l a m e d i c .
O se î n t î m p l ă dacă p i e l e a intră în contact cu a c i z i sau baze?
T r e b u i e să s p ă l ă m i m e d i a t l o c u l a c c i d e n t a t cu o m a r e c a n t i t a t e
de a p ă . Dacă ne-am atins de a c i z i , spălăm a p o i l o c u l , c u o soluţie
de b i c a r b o n a t de sodiu 3 % , care, d u p ă c u m ştim, îi neutralizează.
I n cazul cînd ne-am ars cu substanţe, a l c a l i n e , ne spălăm cu o
soluţie slabă de oţet ( 1 — 2 % acid a c e t i c ) . Dacă a r s u r i l e sînt g r a v e ,
pe l o c u l ars se v a a p l i c a u n pansament u d a t cu u n a d i n soluţiile
de m a i sus. H a i n e l e atinse de a c i z i sau baze se spală cu ace­
leaşi soluţii, d a r , d i n n e f e r i c i r e , de o b i c e i acestea n u ajută la
n i m i c . De aceea, recomandăm ca în c u r s u l experienţelor să îm­
brăcaţi u n h a l a t special sau h a i n e v e c h i .
Dacă c u m v a o c h i i v-au fost stropiţi de a c i z i sau baze, i i spă­
laţi b i n e cu a p ă , a p o i cu soluţie slabă de b i c a r b o n a t de sodiu în
cazul a c i z i l o r sau de a c i d b o r i c în cazul substanţelor a l c a l i n e .
D u p ă aceea, v ă prezentaţi neapărat l a u n m e d i c .
T o a t e soluţiile despre care a m v o r b i t t r e b u i e neapărat să se
găsească într-un dulăpior sau într-un loc l a i n d e m î n ă , în l a b o r a t o r .
încheiem aceste r î n d u r i , urîndu-le chimiştilor a m a t o r i să n u
a i b ă de r e z o l v a t n i c i u n a d i n p r o b l e m e l e enumerate m a i sus. P e n t r u
aceasta recomandăm cît m a i m u l t ă atenţie l a m a n i p u l a r e a
substanţelor p r i m e j d i o a s e .

42
 Î N C E P E M SĂ EXPERIMENTĂM

CE SÎNT REACŢIILE CHIMICE?

Dacă veţi l u a d i n grădină o m i n ă de p ă m î n t pe care-1 veţi a¬

runca într-un pahar cu apă, veţi vedea că p ă m î n t u l este alcătuit
dintr-o seamă de substanţe f e l u r i t e . Unele se l a s ă l a f u n d u l pa­
h a r u l u i , altele plutesc, i a r altele se dizolvă în apă. P ă m î n t u l este,
aşadar, u n amestec de substanţe sau, c u m se m a i zice, este u n
„corp i m p u r " .
Să l u ă m , a c u m , o bucată de zahăr. Dacă o punem în apă, se
dizolvă fără să lase n i c i o u r m ă . Dacă o încălzim, se topeşte în­
totdeauna l a aceeaşi temperatură. Zahărul este, deci, u n „corp
p u r " : el n u m a i este f o r m a t , ca p ă m î n t u l , dintr-un amestec de
d i f e r i t e substanţe.
Să n u ne m u l ţ u m i m cu a t î t . Să l u ă m zahărul, să-1 încălzim
p î n ă cînd se topeşte şi să continuăm să-1 încălzim şi m a i departe.
V o m vedea că zahărul a l b îşi schimbă culoarea, devenind b r u n ;
de asemenea, capătă u n miros plăcut. Z a h ă r u l . . . nu m a i este acum
zahăr! E l şi-a s c h i m b a t alcătuirea şi însuşirile. Ba m a i m u l t :
încălzindu-1 m a i departe, zahărul se înnegreşte şi se transformă
în cărbune (carbon aproape p u r ) , după ce a lăsat să iasă d i n e l
gaze şi apă. I a t ă , aşadar, că zahărul este u n „corp compus": pe
lîngă gaze şi apă, el a conţinut, de l a început, şi carbon.
D i n c a r b o n , însă — p e n t r u că a m ajuns l a acesta — n u m a i
p u t e m extrage n i m i c . Oricît l-am încălzi, d i n el nu m a i scoatem
u n a l t c o r p ; carbonul se numeşte „corp s i m p l u " .

43
 T o a t e cîte se întîlnesc în j u r u l n o s t r u , p o t f i grupate într-una
d i n c a t e g o r i i l e de m a i sus. Cele m a i m u l t e sînt c o r p u r i i m p u r e :
a s t f e l , a e r u l e u n corp i m p u r ( p e n t r u că e f o r m a t d i n t r - u n amestec
de gaze, d i n p r a f şi d i n v a p o r i de a p ă ) ; apa de l a r o b i n e t e t o t
i m p u r ă , p e n t r u că e a l c ă t u i t ă d i n a p ă , săruri, şi unele vietăţi m i ­
croscopice. C o r p u r i l e pure sînt e x t r e m de r a r e : în general ele sînt
f a b r i c a t e n u m a i de m î n a o m u l u i , de c h i m i ş t i .
D i n t r e c o r p u r i l e p u r e , cele m a i m u î t e sînt c o r p u r i compuse.
A s t f e l , zahărul e compus d i n c a r b o n , o x i g e n şi h i d r o g e n .
B i n e — v o r întreba, poate, c i t i t o r i i — d a r p e n t r u ce cărbunele
( c a r b o n u l ) , negru c u m îl ştim şi fără gust, n u se zăreşte în zahărul
a l b şi dulce? Şi p e n t r u ce o x i g e n u l şi h i d r o g e n u l , două gaze, n u
sînt — ca să z i c e m aşa — „gazoase" şi în zahăr?
P e n t r u a răspunde l a aceste întrebări, t r e b u i e să a f l ă m ce s-ar
î n t î m p l ă dacă a m încerca să î m p ă r ţ i m u n corp compus în părti­
cele d i n ce în ce m a i m i c i . L a u n m o m e n t d a t , chiar l a m a cea m a i
fină n-ar m a i f i în stare să-1 t a i e , p e n t r u că bucăţelele ar d e v e n i
m a i m i c i decît t ă i ş u l e i . Să ne î n c h i p u i m , totuşi, că a m putea
desface m a i departe c o r p u l cercetat, de p i l d ă o bucăţică de h î r t i e ,
în p ă r ţ i d i n ce în ce m a i m i c i . V a t r e b u i totuşi să ne o p r i m cîndva.
A m a j u n g e , a t u n c i , l a nişte părticele foarte m i c i , care încă n-au
p u t u t f i văzute l a m i c r o s c o p : m o l e c u l e l e . Dacă le-am desface şi
pe acestea, a m căpăta a t o m i i , d a r t o a t e însuşirile c o r p u l u i de l a
care a m p l e c a t , şi pe care m o l e c u l e l e le m a i aveau încă, ar d i s p a r e .
A t o m i i n u m a i păstrează aceste î n s u ş i r i ! . . .
î n n a t u r ă n u sînt prea m u l t e f e l u r i de a t o m i (puţin m a i m u l t
de 100). Fiecare d i n e i are u n n u m e l u n g , p r e c u m şi o „semnă­
t u r ă " prescurtată, formată dintr-o literă sau două şi n u m i t ă
„ s i m b o l " . Aceşti a t o m i se întovărăşesc în d i f e r i t e f e l u r i :
cîte d o i , cîte t r e i , cîte p a t r u . . . u n e o r i cîte o sută, sau m a i
m u l ţ i , o m i e , f o r m î n d , a s t f e l , m i l i o a n e de c o r p u r i d i f e r i t e .
A s t f e l , a t o m u l de o x i g e n (pe s c u r t : O) se poate întovărăşi cu
încă u n a t o m de o x i g e n , formînd o moleculă de o x i g e n ( 0 ) — 2

AA
gazul d i n aer care e atît de necesar respiraţiei şi care este u n corp
s i m p l u ( p e n t r u că e alcătuit d i n acelaşi f e l de a t o m i ) . Dar t o t u n
a t o m de o x i g e n se poate u n i şi cu d o i a t o m i de hidrogen ( H ) şi
a t u n c i c ă p ă t ă m . . . apa ( H 0 ) . I a r dacă o x i g e n u l se întovărăşeşte cu
2

a t o m u l de f i e r (Fe), căpătăm o x i d u l de fier sau r u g i n a .

I a t ă , d e c i , că acelaşi a t o m poate să alcătuiască u n corp gazos,
u n a l t u l l i c h i d şi u n a l t u l s o l i d , după a t o m i i cu care se combină.
Proprietăţile u n e i substanţe sînt date de întreg g r u p u l de a t o m i
şi n u de fiecare a t o m în p a r t e .
D a r a t o m i i aceştia, odată u n i ţ i într-o moleculă, n u r ă m î n veş­
nic acolo. E i sînt d o r n i c i de schimbare, mereu h o i n a r i , ieşind d i n ­
tr-o moleculă p e n t r u a i n t r a într-alta. î n acest f e l , c o r p u r i l e se
schimbă şi ele. Şi t o c m a i cu aceasta se ocupă c h i m i a : cu transfor­
mările c o r p u r i l o r d i n t r - u n u l într-altul.
O r i de cîte o r i u n corp p u r dispare şi în l o c u l său apare u n a l ­
t u l avem de-a face cu u n fenomen, care se numeşte „reacţie chimică".
î n c h i m i e î n t î l n i m p a t r u f e l u r i de reacţii m a i însemnate:
Sinteza. Reacţia chimică p r i n care două sau m a i m u l t e c o r p u r i
s i m p l e se unesc p e n t r u a f o r m a u n corp compus, cu proprietăţi
fizice şi c h i m i c e deosebite de cele ale c o r p u r i l o r ce au reacţionat,
se numeşte sinteză. Să facem o experienţă. Amestecaţi bine 14
g pilitură de f i e r cu 8 g sulf (pucioasă) p i s a t . A t î t f i e r u l , cît şi
s u l f u l sînt c o r p u r i s i m p l e . Introduceţi amestecul într-o eprubetă
şi încălziţi-lputernic l a l a m p a de s p i r t . Veţi observa, l a u n m o m e n t
d a t , c u m amestecul devine l u m i n o s , roşu aprins (incandescent).
D i n acel m o m e n t , nu-1 m a i încălziţi. A r e loc combinarea cu i n ­
candescenţă a s u l f u l u i cu f i e r u l . Se formează s u l f u r a de f i e r , care
are proprietăţi n o i , d i f e r i t e de cele ale f i e r u l u i şi ale s u l f u l u i .
Ecuaţia chimică a reacţiei este următoarea:

Fe + S = FeS

U n a t o m de f i e r (Fe) s-a c o m b i n a t cu u n a t o m de sulf (S),

p e n t r u a da o moleculă de sulfură de fier (FeS). D i n incandes-

45
cenţa a m e s t e c u l u i în m o m e n t u l combinării f i e r u l u i şi s u l f u l u i ,
î n v ă ţ ă m că reacţiile se p o t face cu puternică degajare de căldură
şi, cîteodată, de l u m i n ă .
A n a l i z a . Reacţia de analiză e t o t atît de s i m p l ă : d i n t r - u n
corp obţii două sau m a i m u l t e c o r p u r i . A s t f e l , să p u n e m într-o
eprubetă p u ţ i n c l o r a t de p o t a s i u , o substanţă folosită u n e o r i
p e n t r u gargară. L u ă m a p o i o aşchie de l e m n şi o a p r i n d e m l a
u n capăt, lăsîndu-i vîrful să scînteieze.
Î n c ă l z i m e p r u b e t a şi i n t r o d u c e m aşchia în eprubetă: v o m
vedea că, dintr-o d a t ă , aşchia se a p r i n d e şi începe să ardă d i n
n o u cu flacără f o a r t e luminoasă. Aceasta se datoreşte o x i g e n u l u i
care s-a născut p r i n descompunerea c l o r a t u l u i de p o t a s i u . Cele
î n t î m p l a t e în eprubetă p o t f i reprezentate a s t f e l :

2KC10 3 = 30 2 + 2KC1

C l o r a t u l de p o t a s i u ( K C 1 0 ) se descompune în o x i g e n (O)
3

şi clorură.de p o t a s i u (KC1). Aceasta este o reacţie do analiză.

Substituţia. Dacă într-o eprubetă v o m pune o mică bucată
de z i n c şi v o m adăuga a p o i cîteva picături de a c i d , v o m observa
că z i n c u l începe să f i e atacat şi că se naşte u n gaz care poate
f i a p r i n s l a g u r a e p r u b e t e i : h i d r o g e n u l . Ce s-a î n t î m p l a t ? H i d r o ­
genul ( H ) d i n a c i d u l c l o r h i d r i c (HC1) a fost înlocuit de z i n c
( Z n ) , formîndu-se c l o r u r a de zinc ( Z n C l ) . H i d r o g e n u l e l i b e r a t
2

s-a degajat sub formă de gaz.

2HC1 + Z n = Z n C l / + H 2

R e a c ţ i a de p e r m u t a ţ i e . A l p a t r u l e a f e l de reacţie chimică
este reacţia de permutaţie. Să d ă m u n e x e m p l u şi totodată să
facem şi o experienţă.
Să d i z o l v ă m într-un pahar p u ţ i n carbonat de sodiu (sodă
de r u f e — N a C 0 ) . I n t r - a l t p a h a r , să pregătim o soluţie de
2 3

p i a t r ă v î n ă t ă (sulfat de c u p r u — C u S 0 ) . Să amestecăm, a c u m ,
4

cele două l i c h i d e — u n u l a l b a s t r u , celălalt i n c o l o r , a m î n d o u ă

46
 însă transparente. V o m vedea că obţinem u n l i c h i d opac, p r i n
care n u p u t e m vedea. D i n acest l i c h i d se va depune pe f u n d u l
p a h a r u l u i , după u n t i m p , carbonatul de c u p r u , sub f o r m a u n u i
p r e c i p i t a t prăfos.
Carbonatul de sodiu şi s u l f a t u l de c u p r u , reacţionînd între
«le, îşi schimbă a t o m i i m e t a l i c i . S o d i u l (Na) de la carbonat
trece l a s u l f a t , iar c u p r u l (Cu) de l a s u l f a t , trece l a carbonat:

Na C0
2 3 + CuS0 = Na S0 + CuC0
4 2 4 3

Se formează astfel sulfat de sodiu, care rămîne d i z o l v a t , şi

carbonat de cupru care, n e f i i n d s o l u b i l , rămîne în stare solidă
şi se lasă pe f u n d (sau, cum spun chimiştii „precipită") .
*

A m descris m a i sus cîteva f e l u r i de reacţii chimice. D i n ele

se poate trage o concluzie foarte interesantă.
Z i de z i , aproape m i n u t de m i n u t , n o i facem sau sîntem
m a r t o r i i a numeroase reacţii chimice, adesea fără să ştim. Cu
t o ţ i i sîntem m a i m u l t sau m a i puţin chimişti, fără n i c i măcar
să b ă n u i m . Cînd a p r i n d e m u n c h i b r i t , cînd ne spălăm pe m î i n i ,
cînd v o p s i m o p î n z ă . . . facem c h i m i e .
însuşindu-ne regulile c h i m i e i , ne punem singuri Ia îndemînă
o întreagă gamă de n o i experienţe, de n o i aplicaţii practice
foarte u t i l e .

ANALIZĂ ŞI SINTEZĂ

O b i e c t u l c h i m i e i n u este n u m a i s t u d i u l substanţelor d i n
natură, c i şi s t u d i u l transformărilor pe care le suferă c o r p u r i l e .
D i n t r e aceste transformări, analiza şi sinteza sînt cele m a i
des î n t î l n i t e .
D u p ă c u m am văzut, analiza urmăreşte să transforme sub­
stanţele complicate în substanţe m a i simple. Sinteza, dimpotrivă,

-17
caută să obţină substanţe c o m p l i c a t e d i n substanţe m a i s i m p l e .
P e n t r u a înţelege m a i b i n e , să facem o analiză foarte cunoscută:
e l e c t r o l i z a a p e i . E v o r b a deci de desfacerea apei în c o r p u r i l e
d i n care aceasta este formată P e n t r u a p u t e a face e l e c t r o l i z a

suportul
voltametrului

F i g . 17. V o l t a m e t r u c o n s t r u i t de a m a l o r :
de sticlă; 2 — dop; 3 — sîrmă de sonerie; 4 — smoală sau parafină;
5 — piese din lemn sau cauciuc, 6 — eprubete.

a p e i , avem nevoie de u n aparat s i m p l u n u m i t v o l t a m e t r u , pe

care-1 p u t e m c o n s t r u i s i n g u r i .
Partea principală a v o l t a m e t r u l u i e u n vas de sticlă ( 1 — f i g .
17). P e n t r u a obţine acest v a s , este s u f i c i e n t să tăiem în j u m ă t a t e
o sticlă de u n l i t r u . L a construcţia v o l t a m e t r u l u i v o m f o l o s i
partea cuprinzînd gîtul s t i c l e i ; cealaltă p a r t e ( f u n d u l ) o p u t e m
u t i l i z a d r e p t c r i s t a l i z o r . E b i n e să întrebuinţăm o sticlă incoloră.
C u m procedăm ca să t ă i e m s t i c l a aflăm d i n indicaţiile date în

48
c a p i t o l u l „Lucrările de l a b o r a t o r " . Cu a j u t o r u l unei p i l e r o t u n ­
j i m apoi m a r g i n i l e tăieturii. Astupăm g i t u l sticlei tăiate, cu un
dop de plută (2) p r i n care am t r e c u t două sîrme de sonerie ( 3 ) .
T o p i m într-un vas parafină, smoală sau ceară (4) şi o t u r n ă m
în gîtul s t i c l e i , astfel ca sîrmele să fie izolate. Trebuie să avem
în acelaşi t i m p grijă să se formeze o suprafaţă dreaptă, Dintr-o
bucată de lemn subţire sau d i n cauciuc tăiem două piese (5)
pe care v o r sta eprubetele ( 6 ) .
I n locul v a s u l u i de sticlă, tăiat aşa cum am arătat, se poate
folosi, l a f e l de b i n e , o pîlnie mare de sticlă.
P e n t r u ca v o l t a m e t r u ! să poată f i ţinut în poziţie verticală,
v o m construi dintr-o sîrmă m a i groasă, u n suport s i m p l u .
S u p o r t u l e f o r m a t d i n două cercuri legate între ele aşa cum se
vede în f i g u r a 17. Cercul m i c , în care se introduce v o l t a m e t r u l ,
va avea d i a m e t r u l de cea. 6 c m , iar cercul mare, de bază, de
cea. 20 c m .
Iată cum lucrăm cu acest v o l t a m e t r u . Turnăm în vasul v o l t a ­
m e t r u l u i puţină apă, apoi u m p l e m două eprubete cu apă d i s t i ­
lată şi le răsturnăm una cîte una, deasupra f i r e l o r care ies d i n
parafină. Trebuie să avem însă grijă ca apa d i n eprubete să n u
se scurgă. Legăm după aceea de firele (electrozii) v o l t a m e t r u l u i
două b a t e r i i legate în serie: n u v o m observa n i m i c deosebit.
P e n t r u ca să se întîmple „ceva", trebuie să turnăm în apa d i n
v o l t a m e t r u cîteva picături de acid s u l f u r i c . După ce executăm
şi această operaţie, v o m putea vedea că de l a cei d o i electrozi
încep să se r i d i c e nişte băşicuţe. D a r asta n u e t o t u l : de la
u n u l d i n electrozi se ridică m u l t m a i m u l t e băşicuţe de gaz
decît de l a celălalt. Peste cîtva t i m p p u t e m constata că una
d i n eprubete s-a g o l i t de apă, care a fost izgonită de gaze', pe
cînd cealaltă m a i este încă plină pe jumătate.
I n f e l u l acesta am executat electroliza apei.
Ştim că o moleculă de apă e formată d i n d o i a t o m i de h i d r o ­
gen şi u n u l de oxigen. Aşadar, într-una d i n eprubete trebuie

4 — Minuni în eprubetă 49
să avem h i d r o g e n , i a r în cealaltă o x i g e n . C u m p u t e m constata
acest lucru? F o a r t e s i m p l u : h i d r o g e n u l arde, dar n u întreţine
arderea, pe cînd o x i g e n u l n u arde, dar întreţine arderea.
Scoatem d i n v o l t a m e t r u eprubeta golită de apă, ţinînd-o
n u m a i cu gura în j o s . A s t a p e n t r u că h i d r o g e n u l e m a i uşor decît
aerul şi dacă ţinem eprubeta cu gura în sus, gazul d i n ea se
ridică în sus şi-1 p i e r d e m . A p r o p i e m de gura eprubetei u n c h i b r i t
a p r i n s : gazul se v a a p r i n d e cu o uşoară pocnitură şi va arde cu
o flacără p a l i d ă .
P e n t r u ca să ne convingem că în cealaltă eprubetă este într-a­
devăr o x i g e n , aşteptăm p î n ă se goleşte de apă, apoi o scoatem
d i n v o l t a m e t r u . De astă dată v o m ţine eprubeta cu gura în sus,
p e n t r u că o x i g e n u l este m a i greu decît aerul şi n u părăseşte e p r u ­
b e t a . A p r i n d e m u n c h i b r i t , îl s t i n g e m suflînd în e l , şi cînd n u
m a i are decît vîrful roşu, îl i n t r o d u c e m în eprubetă: c h i b r i t u l
se "aprinde dintr-o dată, arzînd cu o flacără puternică.
T r e b u i e să ştiţi că de f a p t e l e c t r o l i z a , m a i ales în aparate de
f e l u l acelora folosite în laboratoarele de a m a t o r i , n u decurge
cu o viteză prea m a r e . î n afară de aceasta, sursa de curent
electric c o n t i n u u t r e b u i e să fie destul de puternică. î n legătură
cu aceasta, î m i amintesc de o întîmplare care s-a petrecut cu
m u l ţ i a n i în u r m ă . . . pe vremea cînd eram şi eu l a şcoală.
î m i aduc a m i n t e , ca acuma. Mă a f l u în faţa unei mese
de l a b o r a t o r pe care se înălţa v o l t a m e t r u l clasic de demonstraţie...
Iată-i s i l u e t a aerodinamică 1 împreună cu m i n e se găseşte b u n u l
meu p r i e t e n , R a d u . Este ora de „lucrări practice de c h i m i e " .
— Ce t r e b u i e să facem? întreabă R a d u .
— E l e c t r o l i z a apei, răspunde scurt profesorul care, în general,
n u este dispus să dea prea m u l t e explicaţii.
Ne u i t ă m u n u l l a a l t u l . Profesorul ne-a părăsit. E u dau d i n
umeri.
— E s i m p l u , R a d u l e , — încep. P r i n trecerea c u r e n t u l u i elec­
tric, ionii...

50
 — Asta-i teorie, — m ă întrerupe p r i e t e n u l m e u . I a să vedem
m a i bine p r a c t i c a !
Ne apropiem de v o l t a m e t r u . . . şi ne cuprinde mirarea. Se
vede cît de colo că soluţia e gata pregătită ba, m a i m u l t decît
atîta — gazele sînt preparate şi ele: de o parte h i d r o g e n u l , de
alta oxigenul.
— O f i făcut m a i întîi profesorul experienţa, ca să se convingă
dacă aparatul merge b i n e , îşi dă Radu cu părerea.
— Perfect. A t u n c i să o repetăm şi n o i , propun eu.
Zis şi făcut. Evacuăm gazele d i n v o l t a m e t r u , umplînd t o t
spaţiul cu apă acidulată şi legăm la cei d o i electrozi firele de
Ja nişte b a t e r i i de lanternă, legate în serie.
— Fenomenul — îmi spune Radu — trebuie să se producă cu
degajare de gaz. V o m vedea, deci, cum se ridică de l a fiecare
p o l a l v o l t a m e t r u l u i băşicuţe de gaz.
U n m i n u t tăcere. O c h i i noştri sînt aţintiţi asupra a p a r a t u l u i .
. . . A u t r e c u t c i n c i m i n u t e , şi cu toate astea n-au b i n e v o i t
încă să se formeze decît p a t r u băşicuţe de gaz...
...Peste zece m i n u t e , u n coleg de l a masa alăturată, care
p î n ă a t u n c i se ocupase cu prepararea a c i d u l u i azotic, priveşte
Intîmplător v o l t a m e t r u l şi exclamă speriat:
— Ce-aţi făcut, fraţilor? N u cumva aţi g o l i t gazele?
— N a t u r a l ! răspund eu, mîndru.
— Cum adică „natural"? O să vedeţi v o i ce gălăgie o să vă
facă d o m n u l profesor! Gazele sînt preparate de el m a i d i n a i n t e ,
iar v o i t r e b u i a n u m a i să verificaţi dacă într-adevăr erau o x i ­
genul şi h i d r o g e n u l . Cu b a t e r i i l e astea... n u fabricaţi v o i hidrogen
şi oxigen n i c i în două s ă p t ă m î n i !
l l privesc pe Radu speriat. Radu mă priveşte pe mine şi m a i
speriat.
— O făcurăm de oaie, f l u i e r eu a pagubă.
D a r , în această clipă, a m i c u l meu are o idee salvatoare.
— A . . . a . . . am găsit. S t a i aşa! I a v e z i , unde-i profesorul?
f

SI
 Î m i rotesc p r i v i r e a p r i n sală şi văd, în f u n d , un h a l a t a l b
aplecat asupra u n e i mese.
— Bagă de seamă să n u mă observe!
...Şi, înhăţînd u n t u b de cauciuc, de pe masă, a m i c u l meu
îl potriveşte la vîrful u n u i a d i n t u b u r i l e v o l t a m e t r u l u i , deschide
iute r o b i n e t u l şi suflă înăuntru o cantitate apreciabilă de aer.
— Ăsta a fost o x i g e n u l ! mă lămureşte e l .
F i x i n d t u b u l de cauciuc la celălalt t u b de sticlă al v o l t a ­
m e t r u l u i , Radu suflă o dublă c a n t i t a t e de aer.
— H i d r o g e n ! zice el laconic.
— Atenţie! şoptesc eu.
Căci profesorul terminase de v o r b i t şi se îndrepta agale spre
masa noastră.
S i m t treclndu-mă f i o r i . Faţa l u i Radu pare să întruchipeze
zeiţa m e l a n c o l i e i . . .
— E i , aţi văzut cum e alcătuit un v o l t a m e t r u ? întreabă
profesorul.
— Da, răspundem n o i în cor, cu glasul moale.
— A c u m — continuă el — v o m vedea ce gaze se obţin p r i n
electroliza apei acidulate. Iată, a i c i , în t u b u l acesta avem h i d r o ­
gen care se bucură de proprietatea de a arde, de a putea f i
aprins. H a i să facem experienţa!
A p r i n d e un c h i b r i t şi pune m i n a pe r o b i n e t ,
l l deschide.
T u b u l se goleşte încet, iar „hidrogenul" trece pe lîngă c h i b r i t
fără să-1 bage în seamă.
F i g u r a profesorului exprimă nedumerirea.
— De ce n-o f i ars?
— P . . . p . . . poate s-o f i învechit de cînd stă a i c i , hazardează
Radu.
Cu toată situaţia tragică, sînt pe p u n c t u l de a p u f n i în rîs.
— D a , da, se poate, zice profesorul d i s t r a t , fără să protes­
teze împotriva acestei atît de neplauzibile explicaţii.

52
 — B i n e — continuă el — a c u m v o m încerca o x i g e n u l . O x i ­
g e n u l , d u p ă c u m ş t i ţ i , se bucură de p r o p r i e t a t e a de a înlesni
arderea. Aşadar, v o i a p r o p i a o aşchie de l e m n cu vîrful a b i a
a p r i n s şi veţi vedea că, în c l i p a cînd v a trece o x i g e n u l , l e m n u l
v a arde cu flacără v i e .
Se apropie de v o l t a m e t r u cu aşchia şi dă d r u m u l r o b i n e t u l u i .
G a z u l pleacă, i a r scînteia se stinge.
Cred şi e u ; b i o x i d u l de carbon d i n aerul e x p i r a t este în can­
t i t a t e destul de m a r e . . .
— A t r e c u t prea repede, îşi dă cu părerea R a d u , care asistase
ca u n spectator i m p a r ţ i a l .
D u p ă asta, însă, două zile n u ne-a m a i p r i m i t pe l a şcoală.
Cică... dădusem dovadă de prea m u l t ă ingeniozitate 1 Aşa era
pe a t u n c i . . .

înainte de a trece m a i departe l a a l t e experienţe, să ne

o p r i m p u ţ i n asupra fenomenelor care se petrec în cursul elec­
trolizei.
Dacă u n curent electric trece p r i n t r - u n f i r m e t a l i c , n a t u r a
f i r u l u i n u este schimbată. Aşa, de p i l d ă , dacă t r i m i ţ i curent electric
p r i n t r - o sîrmă de f i e r , după trecerea l u i , sîrma rămîne t o t de
f i e r . Dacă c u r e n t u l electric trece însă p r i n t r - u n l i c h i d , de obicei
acesta se v a t r a n s f o r m a şi v o r l u a naştere c o r p u r i n o i .
Ce se î n t î m p l ă însă? N u toate l i c h i d e l e conduc c u r e n t u l
e l e c t r i c . A p a pură n u conduce c u r e n t u l electric. Este necesar să
dizolvăm a n u m i t e substanţe ( a c i z i , baze, săruri) p e n t r u ca apa,
devenită soluţie, să fie b u n ă conducătoare de e l e c t r i c i t a t e . Aceste
substanţe se numesc „electroliţi". P r i n u r m a r e , cînd u n curent
electric trece p r i n t r - o astfel de soluţie, transformarea n u o suferă
apa sau d i z o l v a n t u l , c i e l e c t r o l i t u l .
V o l t a m e t r u l este u n aparat cu care se poate face electroliza
(adică se poate descompune e l e c t r o l i t u l ) .

53
 Ştiţi însă p e n t r u ce trece c u r e n t u l electric p r i n apă, după ce
a m t u r n a t în ea cîteva picături de acid s u l f u r i c — cînd înainte
n i c i gînd n-avea?
P e n t r u a ne l ă m u r i , să spunem m a i î n t î i cîteva c u v i n t e despre
a t o m i . A t o m i i sînt părticele foarte m i c i de materie care alcă­
tuiesc c o r p u r i l e şi elementele. I n c e n t r u , a t o m i i au u n n u c l e u ,
foarte s t a b i l , încărcat cu e l e c t r i c i t a t e pozitivă, iar în j u r u l aces­
t u i a se rotesc, l a distanţe m a i m a r i sau m a i m i c i , e l e c t r o n i i
— s a r c i n i de e l e c t r i c i t a t e negativă.
Şi a c u m . . . să r e v e n i m la electroliză.
Cînd e l e c t r o l i t u l se dizolvă în apă, molecula l u i se desface
(se disociază) în a t o m i i d i n care este alcătuită — sau dacă n u
în toţi aceşti a t o m i , cel p u ţ i n în m a i m u l t e g r u p u r i ] d e a t o m i .
De e x e m p l u , sarea (NaCl — formată d i n a t o m i de sodiu şi de
clor) se desface, p r i n d i z o l v a r e , în a t o m i de N a (sodiu) şi de C I
( c l o r ) . A c i d u l s u l f u r i c ( H S 0 ) se desface într-un grup de a t o m i
2 4

S 0 şi u n grup de a t o m i de hidrogen ( H ) . I-am n u m i t n o i „atomi"

4

însă, de f a p t , aceştia n u s i n t a t o m i i n toată puterea c u v l n t u l u i ,

p e n t r u că, f i e că le lipseşte u n electron sau m a i m u l ţ i , fie că au
u n u l sau m a i m u l ţ i e l e c t r o n i în p l u s . De e x e m p l u , p r i n disocierea
m o l e c u l e i de sare ( N a C l ) , c l o r u l atrage u n electron (sarcină nega­
t i v ă ) de la sodiu care rămîne cu u n electron lipsă. T o t aşa, g r u p u l
" S 0 captează d o i electroni de l a a t o m i i de h i d r o g e n ^ P r i n u7maTe~,
4

CTşi S 0 , care au acÂmTelectronFinai m u l ţ i ca de o b i c e i , n u m a i

4

sînt a t o m i , c i i o n i n e g a t i v i ( a n i o n i ) . E i se înseamnă cu un minus

sau m a i m u l t e : C I — ( i o n n e g a t i v de c l o r ) ; S 0 4 (cu două m i n u ­
s u r i , p e n t r u că a captat d o i e l e c t r o n i de l a cei d o i a t o m i de h i d r o ­
gen). Ceilalţi i o n i , cărora le lipsesc e l e c t r o n i , sînt p o z i t i v i : N a +

şi H + şi se numesc c a t i o n i . V
P r i n u r m a r e , i o n i i sînt a t o m i sau g r u p u r i de a t o m i încărcate
cu e l e c t r i c i t a t e , obţinute p r i n desfacerea u n e i molecule de electro-
l i t , p r i n d i z o l v a r e . Această desfacere se numeşte „disociaţie elec­
t r o l i t i c ă " ( f i g . 18).

54
 Ce se î n t î m p l ă în c l i p a cînd dăm d r u m u l c u r e n t u l u i electric
să treacă p r i n t r - u n electrolit? L a u n u l d i n capete (catodul — p o l u l
negativ) c u r e n t u l electric aduce numeroşi e l e c t r o n i , iar la celălalt
(anodul — p o l u l p o z i t i v ) , e l e c t r o n i i sînt în număr i n s u f i c i e n t .

F i g . 18. Aşa s-ar putea reprezenta disociaţia electrolitică a

c l o r u r c i de sodiu (sarea do bucătărie).

Deci catodul are să atragă d i n soluţie toţi i o n i i care n-au destui

electroni (ca H + , sau Na+ sau în general m e t a l e l e ) ; aceşti i o n i
p o z i t i v i , p e n t r u că merg l a catod se numesc „cationi". I o n i i nega­
t i v i merg l a anod, de care sînt atraşi, p e n t r u a-şi depune electro­
n i i în p l u s ; ei se numesc, după cum am m a i spus, „anioni".

55
 Aşadar, c u r e n t u l aduce c o n t i n u u la catod u n surplus de elec­
t r o n i . A n o d u l , I n schimb, are prea p u ţ i n i . Deci, catodul va da
c a t i o n i l o r e l e c t r o n i , pe cînd anodul va p r i m i de la a n i o n i e l e c t r o n i i .
In m o m e n t u l acesta, ei d e v i n a t o m i normali., se unesc între ei
şi formează moleculele u n u i nou c o r p ; de exemplu i o n i i de clor,
deveniţi a t o m i , se unesc între ei şi dau o moleculă de clor. A c u m
p u t e m să vedem gazul clor — galben, cu miros înecăcios — de-
gajîndu-se la anod (dacă n u se dizolvă în e l e c t r o l i t ) . Pînă acum
el exista n u m a i sub formă de i o n i , în soluţie, şi d i n această cauză
n u putea să-şi dea „pe faţă" n i c i u n a d i n proprietăţile sale.
In experienţa descrisă de n o i am făcut electroliza apei în
care am p i c a t acid s u l f u r i c ca e l e c t r o l i t .
î n m o m e n t u l cînd a c i d u l s-a d i z o l v a t în apă, s-a şi disociat
în i o n i , adică s-au f o r m a t g r u p u r i l e S 0 şi H 4 (acidul sul­ +

f u r i c d i l u a t poate f i scris şi astfel 2 H + S 0 - ) . î n t i m p u l elec­

4
2

t r o l i z e i apar la catod a t o m i de hidrogen, iar la anod se formează

r a d i c a l i S 0 , care reacţionează imediat cu apa, dînd acid sulfuric
4

şi a t o m i de o x i g e n , care se unesc în molecule de oxigen.

Iată ce se î n t î m p l ă la c a t o d :

şi la anod:
S 0 ~ -> S 0 + 2e -
4
2
4

S0 4 + H 0 -^H S0
2 2 4 + O; 0 - > l / 2 0 2

C a n t i t a t e a de acid s u l f u r i c n i c i n u creşte, dar n i c i n u scade

în t i m p u l e l e c t r o l i z e i . L a catod se separă H , iar la anod 0 şi 2 2

anume, numărul moleculelor de 0 este de două o r i m a i mic 2

decît numărul moleculelor de H (deci şi v o l u m u l de 0 este

2 2

jumătate d i n v o l u m u l de H ) . R e z u l t a t u l este acelaşi ca şi cum

2

s-ar face electroliza apei, care în sine n u este posibilă, fiindcă

apa pură n u conduce c u r e n t u l electric, aşa cum am văzut de
a l t f e l la începutul experienţei noastre.

56
 P e n t r u m o m e n t , cu asta a m t e r m i n a t cele ce aveam de spus
despre electroliză. V o m r e v e n i însă într-alt c a p i t o l l a această
problemă şi v o m m a i face cîteva experienţe.
Cu a j u t o r u l v o l t a m e t r u l u i a m făcut analiza a p e i . A c u m v o m
căuta să facem s i n ­
teza e i . I n laboratoa­
rele bine înzestrate,
sinteza apei se face
cu un aparat special,
numit eudiometru.
Într-un laborator
de c h i m i s t amator,
sinteza apei se poate
face m u l t m a i s i m p l u ,
ârzînd hidrogen în aer.
(Ştim că aerul conţine
circa 2 0 % o x i g e n ) .
H i d r o g e n u l se pre­
pară într-o instalaţie
simplă, compusă d i n ­
tr-o eprubetă şi u n
dop străbătut de u n
t u b subţire, de sticlă, S- -
F i 19
arderea hidrogenului în aer se
P r i n

. formează apa. încercaţi această experienţa

al carut vîrf e sub- simplă.
ţiat. Turnăm în e p r u ­
betă, de două degete, acid c l o r h i d r i c şi aruncăm în el cîteva
bucăţele m i c i de z i n c , tăiate dintr-o t a b l ă . Se observă o fierbere
puternică, în cursul căreia se produce h i d r o g e n . *
Lăsăm puţin t i m p să iasă g a z u l , aşa ca să se e l i m i n e şi aerul
d i n eprubetă, apoi p u n e m la gura eprubetei d o p u l cu t u b . Să dăm
foc g a z u l u i ce iese d i n t u b . Dacă luăm acum o eprubetă curată şi
o ţinem cu gura în jos deasupra flăcării ( f i g . 19) pereţii ei se
aburesc şi se formează chiar picături de apă.

57
 î n f e l u l acesta am făcut sinteza a p e i . A r z i n d în aer, h i d r o g e n u l
s-a c o m b i n a t cu o x i g e n u l şi a f o r m a t apa.

OXIGENUL ŞI ARDE HI LE

Adeseori, în i n d u s t r i e , este nevoie ca două bucăţi de m e t a l

să f i e f o a r t e b i n e l i p i t e : de p i l d ă , capetele de şină sau barele
m e t a l i c e ale u n u i p o d . Cea m a i b u n ă sudură, cea autogenă, se
capătă t o p i n d însuşi m e t a l u l d i n care este alcătuit o b i e c t u l pe
care-1 l i p i m . P e n t r u a t o p i însă u n m e t a l este nevoie, în general,
de t e m p e r a t u r i f o a r t e r i d i c a t e , care n u se p o t obţine decît cu
flacăra oxiacetilenică, ce dezvoltă o temperatură m a i mare de
3000 grade Celsius.
Flacăra oxiacetilenică, după c u m se ştie, se obţine arzînd
acetilenă în o x i g e n . A c e t i l e n a aprinsă în aer n u dă o flacără prea
c a l d ă ; în s c h i m b , arderea acetilenei în oxigen produce o flacără
foarte f i e r b i n t e .
O x i g e n u l c o n s t i t u i e , aşadar, u n m e d i u p r i e l n i c p e n t r u ardere.
E l n u este însă întrebuinţat n u m a i în i n d u s t r i e . î n fiecare s p i t a l
se găsesc t u b u r i cu o x i g e n , f o l o s i t e p e n t r u a readuce l a viaţă pe
u n i i b o l n a v i . A e r u l care ne înconjoară c u p r i n d e o parte de oxigen
la p a t r u părţi de azot ( a p r o x i m a t i v ) ; această proporţie este s u f i ­
cientă p e n t r u o m u l sănătos. Sînt însă u n i i b o l n a v i , în stare foarte
gravă, cărora n u le m a i ajunge o x i g e n u l d i n aer şi au nevoie de
oxigen curat.
D i n aceste două exemple ne p u t e m da seama de însemnă­
tatea o x i g e n u l u i , gazul care întreţine arderea şi de care organis­
m u l n o s t r u are atîta nevoie. Orice c h i m i s t amator îşi poate
prepara, într-o eprubetă, d i n cîteva m a t e r i a l e uşor de găsit,
acest gaz i m p o r t a n t şi îl poate f o l o s i în m u l t e experienţe spec­
taculoase.
P e n t r u a prepara o x i g e n u l , t r e b u i e să ne f o l o s i m de o sub­
stanţă care-1 conţine; aceasta este de l a sine înţeles. T r e b u i e

58
apoi să aplicăm acestei substanţe u n a n u m i t t r a t a m e n t , astfel
ca ea să cedeze t o t oxigenul pe care-1 cuprinde sau măcar o parte
d i n e l . T r a t a m e n t u l a p l i c a t de chimişti c o r p u r i l o r oxigenate,
p e n t r u obţinerea o x i g e n u l u i , este de obicei încălzirea.
P r i n t r e corpurile oxigenate folosite m a i des p e n t r u obţinerea
o x i g e n u l u i se află c l o r a t u l de potasiu ( K C I 0 ) şi o x i d u l roşu
3

de mercur ( H g O ) . C l o r a t u l de p o t a s i u , încălzit, lasă să plece o x i ­

genul pe care-1 cuprinde, astfel că rămîne n u m a i c l o r u l şi p o t a s i u l
sub formă de clorură de p o t a s i u . Iată ecuaţia chimică:

v 2KC10 3 = 2KC1 + 3 0 2

Experienţa se face foarte s i m p l u . P u n e m , într-o eprubetă

uscată, u n vîrf de cuţit de clorat de potasiu — u n praf a l b , care
se găseşte uşor l a f a r m a c i i . Adăugăm apoi o c a n t i t a t e de două
o r i m a i mică de b i o x i d de mangan — u n p r a f negru. Scuturăm,
bine şi apoi încălzim eprubeta la o flacără mică, de exemplu l a
flacăra unei l ă m p i de s p i r t .
B i n e — veţi spune — dar de unde ştim n o i că s-a f o r m a t o x i ­
genul? O x i g e n u l n i c i n u se vede, p e n t r u că e străveziu ca şi a e r u l ,
şi n i c i n u are m i r o s .
O simplă experienţă ne indică prezenţa acestui gaz. L u ă m
u n c h i b r i t , îl a p r i n d e m , îl lăsăm să ardă o clipă şi apoi îl s t i n g e m .
L a capătul c h i b r i t u l u i rămîne u n vîrf încă roşu. I n t r o d u c e m
acest vîrf în eprubetă: ca priritr-o m i n u n e , c h i b r i t u l se aprinde
la loc cu o flacără puternică şi luminoasă! Cum m i n u n i n u există,
trebuie să găsim o explicaţie: o x i g e n u l este partea d i n aer care
întreţine arderea. î n eprubetă el se găseşte m u l t m a i concentrat
decît în aer, aşa încît poate aprinde la loc c h i b r i t u l aproape s t i n s .
Sînt numeroase metode p r i n care p u t e m căpăta o x i g e n u l .
A s t f e l , ne p u t e m f o l o s i de apa oxigenată ( H 0 ) care c u p r i n d e
2 2

oxigen în c a n t i t a t e destul de mare, c o m b i n a t cu h i d r o g e n u l .

O parte d i n acest oxigen poate f i „dezlipit" de h i d r o g e n , cu a j u ­
t o r u l unor reacţii c h i m i c e . A s t f e l , dacă presărăm într-un pahar

59
cu apă oxigenată p u ţ i n ă pulbere neagră de' b i o x i d de m a n g a n ,
v o m p u t e a constata i m e d i a t degajarea o x i g e n u l u i , f o l o s i n d t o t
u n c h i b r i t aproape stins, ca m a i sus. I a t ă şi ecuaţia chimică:

2H 02 2 = 2H 0 + 0
2 2

T o t d i n apa oxigenată, p u t e m „extrage" o x i g e n u l şi în f e l u l urmă­

t o r : p u n e m într-o eprubetă apă oxigenată, adăugăm apoi aceeaşi
c a n t i t a t e de acid s u l f u r i c d i l u a t şi aruncăm înăuntru cîteva cris­
t a l e de p e r m a n g a n a t de p o t a s i u . O x i g e n u l care se degajă poate
f i i d e n t i f i c a t cu a j u t o r u l c h i b r i t u l u i cu u n vîrf a p r i n s .
Desigur că aţi remarcat f a p t u l că p e n t r u a prepara o x i g e n u l —
atît d i n c l o r a t de p o t a s i u , cît şi d i n apă oxigenată — a m f o l o s i t
şi b i o x i d de m a n g a n ( M n 0 ) . L a ce a f o l o s i t această substanţă?
2

A l u a t p a r t e în reacţie ? De l o c . E a este u n c a t a l i z a t o r , adică u n

accelerator al reacţiei, care înlesneşte reacţia fără ca e l să
sufere transformări.
O x i g e n u l poate f i f o l o s i t p e n t r u cîteva experienţe foarte f r u ­
moase, î n acest scop, t r e b u i e însă m a i î n t î i să-1 strîngem în s t i ­
cluţe şi, p e n t r u aceasta, v o m proceda în f e l u l următor.
U m p l e m o eprubetă cu o linguriţă de clorat de p o t a s i u şi
adăugăm p u ţ i n b i o x i d de m a n g a n . Scuturăm eprubeta p e n t r u a
amesteca cele două p r a f u r i şi o fixăm într-un s t a t i v , deasupra
u n e i l ă m p i cu s p i r t . A s t u p ă m eprubeta cu u n dop de cauciuc sau
de p l u t ă , p r i n care trece u n t u b de sticlă, l a care adaptăm u n t u b
de cauciuc. T u b u l de cauciuc v a i n t r a sub apă, într-un c r i s t a l i ­
zor (castron) p l i n cu apă. I n acest castron v o m pune cîteva s t i c l e ,
p l i n e cu apă şi întoarse cu gura în jos ( f i g . 2 0 ) .
începem să încălzim eprubeta, aşteptăm p u ţ i n , p e n t r u ca
t o t aerul care se găsea în eprubetă şi t u b să f i e i z g o n i t de oxigen
şi a p o i , „culegem o x i g e n u l în s t i c l e " . Aceasta se face foarte uşor,
ţ i n î n d sticlele p l i n e cu apă, cu gura în j o s , deasupra capătului
t u b u l u i de cauciuc. D i n t u b u l de cauciuc ies bule de gaz, care se
ridică în sticle şi izgonesc apa, luîndu-i l o c u l .

60
 Luaţi p r i m a sticlă, puneţi-o pe masă şi introduceţi în ea u n
c h i b r i t cu o licărire roşie la u n capăt. C h i b r i t u l se va aprinde d i n
n o u , cu o flacără mare. Aceasta dovedeşte că sticla este plină
cu o x i g e n . Şi acum să verificăm afirmaţia m u l t o r chimişti, după

F i g . 20. O x i g e n u l poate f i preparat d i n clorat de potasiu şi b i o x i d

de m a n g a n folosind instalaţia d e m a i s u s . O x i g e n u l va g o n i treptat apa
d i n vas luîndu-i l o c u l .

care oxigenul oferă cele m a i spectaculoase şi m a i frumoase expe­

rienţe. A s t f e l , să p u n e m o mică bucată de sulf (pucioasă) într-o
linguriţă şi să o a p r i n d e m : ea v a arde cu o flacără mică, albăs­
t r u i e , puţin luminoasă. Să aruncăm acum aceeaşi bucată de sulf
aprins într-una d i n sticluţele u m p l u t e cu oxigen: ea va forma d i n ­
tr-o dată o flacără mare, luminoasă, albastră, foarte puternică.
După ardere, în sticluţă rămîne u n f u m cu miros sufocant ( b i o x i d u l
de sulf, S 0 ) . înainte de începerea experienţei să păstrăm pe
2

61
f u n d u l f l a c o n u l u i p u ţ i n ă apă. După ardere, scuturăm f l a c o n u l ,
aşa ca apa să dizolve gazul care a l u a t naştere. Dacă înmuiem
în această soluţie nişte hîrtie albastră de turnesol, ea se va înroşi.

F i g . 2 1 . M u l t e substanţe ard î n o x i g e n cu flacără v i e . A s t f e l (de la

stînga spre dreapta) carbonul arde răspîndind multă căldură şi l u ­
m i n ă , s u l f u l cu flacără strălucitoare, iar f i e r u l cu m u l t e scîntei.

O x i z i i m e t a l o i z i l o r dau cu apa acizi (în cazul de faţă, acid sul­

furos), ecuaţia chimică ne arată acest l u c r u :

S + 0 2 = S0 2

S0 2 + H 02 = H S0
2 3

T o t într-una d i n sticluţele pline cu oxigen, p u t e m încerca să

ardem şi f i e r u l . L u ă m o sirmuliţă lungă de f i e r , foarte subţire,
ca acelea folosite p e n t r u repararea siguranţelor electrice. înfă-
şurăm acest f i r i c e l de fier în spirală şi-i legăm la un capăt o
mică bucată de plută. Capătul celălalt îl înfigem într-un dop de
plută. A p r i n d e m bucăţica de plută şi apoi scufundăm repede

62
f i r u l într-una d i n sticlele p l i n e cu o x i g e n . P l u t a incepe să ardă
p u t e r n i c , înroşind vîrful f i r u l u i de f i e r . F i e r u l încălzit se a p r i n d e
la rîndu-i, arzînd cu mare l u m i n ă şi zvîrlind în toate părţile
scîntei şi părticele de f i e r ce se încrustează pe f u n d u l s t i c l e i . E l e
s î n t f o r m a t e d i n o x i d de f i e r ( F e 0 ) .
3 4

3Fe + 2 0 2 = Fe 03 4

U n a l t m e t a l care arde cu o flacără f o a r t e frumoasă este mag-

n e z i u l . M a g n e z i u l dă o l u m i n ă m a r e chiar a t u n c i cînd arde în
aer l i b e r . C î n d , însă, este a p r i n s în o x i g e n , l u m i n a pe care o
împrăştie d e v i n e de-a d r e p t u l o r b i t o a r e . P e n t r u a face experienţa
{în cazul cînd aveţi m a g n e z i u ) , i n t r o d u c e m într-un f l a c o n p l i n
c u o x i g e n o spirală a l c ă t u i t ă dintr-o panglică de m a g n e z i u l a
c a p ă t u l căreia a m f i x a t u n f i t i l . D u p ă ardere, se formează o x i d
de magneziu:

2Mg + 0 2 = 2MgO
Să a d u c e m a c u m t u b u l pe unde iese o x i g e n u l , în f u n d u l u n e i
eprubete uscate şi să o u m p l e m cu o x i g e n . A r u n c ă m înăuntrul
e p r u b e t e i p u ţ i n ă p u l b e r e de z i n c . A p r i n d e m a p o i pulberea cu u n
ac înroşit în foc şi astupăm i m e d i a t eprubeta cu u n dop de v a t ă
pregătit d i n a i n t e . M e t a l u l arde cu o flacără foarte frumoasă şi
• se transformă îh o x i d . L a fel p u t e m face experienţa cu p r a f de
cupru.
I n sfîrşit, şi cărbunele arde cu l u m i n ă mare în o x i g e n . I n t r o -
d u c i n d într-un f l a c o n cu o x i g e n u n cărbune încălzit în flacără,
aşa ca să se înroşească, îl v e d e m arzînd şi producînd m u l t ă căl­
dură şi l u m i n ă . Se consumă i u t e şi se stinge cîte p u ţ i n . î n sticlă
ia naştere b i o x i d u l de c a r b o n ( C 0 ) , care se poate recunoaşte cu
2

apă de v a r , d u p ă c u m v o m arăta într-un c a p i t o l următor.

c + o, = c o 2

l n t r - o lingură de a r s , să p u n e m cîteva picături de alcool

( s p i r t ) . A p r i n d e m a l c o o l u l cu u n c h i b r i t şi scufundăm i n g u r a de

53
ars într-un flacon cu o x i g e n . A l c o o l u l arde dintr-o dată, cu o
flacără mare şi luminoasă.
Turnînd în flacon apă de v a r , aceasta se va t u l b u r a , ceea ce
dovedeşte că a l c o o l u l cuprinde carbon. Acest carbon, combi-
nîndu-se cu o x i g e n u l , a dat b i o x i d de carbon.
I n toate experienţele de m a i sus, oxigenul se combină cu sub­
stanţele care a r d , formînd o x i z i . Şi în aer substanţele de m a i sus
formează o x i z i , p r i n ardere, dar arderea n u se petrece cu atîta
violenţă.
Combinaţiile o x i g e n u l u i cu alte elemente se numesc o x i z i ,
iar procesul p r i n care se formează aceştia, poartă numele de oxi-
dare. Sînt numeroase substanţe care conţin oxigen a t i t de m u l t ,
încît pot oxida a l t e substanţe. P r i n t r e acestea se numără c l o r a t u l
de p o t a s i u , p e r m a n g a n a t u l de p o t a s i u , apa oxigenată etc. E l e
se numesc oxidanţi — substanţe cu care a m făcut cunoştinţă
m a i înainte.
In o x i g e n , orice flacără este m u l t m a i v i e şi devine foarte
luminoasă. Chiar şi flacăra unei luminări se face strălucitoare.
Să fixăm intr-o lingură de ars sau într-o sîrmă o l u m i n a r e . S-o
a p r i n d e m şi s-o i n t r o d u c e m într-un pahar sau f l a c o n , p l i n cu
o x i g e n . L u m i n a r e a v a arde cu o flacără v i e , de parcă-ar f i un
bec e l e c t r i c !
Spuneam la începutul acestui c a p i t o l , că o x i g e n u l este de n e l i p ­
sit a r d e r i l o r . D i n experienţele de pînă acum a m văzut că el face
ca flăcările să fie m u l t m a i v i i . Se pune p r o b l e m a : cît oxigen se
găseşte în aer? N o i a m arătat că el atinge a p r o x i m a t i v 2 0 %
d i n aer. D a r . . . p r i n ce experienţe se poate dovedi aceasta?
In cărţile v e c h i de c h i m i e este descrisă în legătură cu aceasta
o experienţă despre care se spune că e „clasică", dar care în rea­
l i t a t e este complet greşită. Iat-o:
„Umpleţi u n c r i s t a l i z o r cu apă. Tăiaţi dintr-un dop de plută
o rondelă, o puneţi să plutească la suprafaţa apei şi aşezaţi dea­
supra acestei rondele o mică bucată de l u m i n a r e pe care o aprindeţi.

64
Acoperiţi a c u m t o t u l cu u n c i l i n d r u . D u p ă p u ţ i n ă v r e m e , l u m i n a ­
rea se v a s t i n g e , i a r apa se v a r i d i c a cu o c i n c i m e în c i l i n d r u . "
D u p ă c u m s p u n e a m , această experienţă, aşa c u m e descrisă,
n u ne demonstrează n i m i c . Recunosc, s-ar putea să decurgă exact
aşa c u m a ţ i c i t i t . D a r asta n u e decît o î n t î m p l a r e , o potriveală!
într-adevăr, gîndiţi-vă că, potrivit acestei d e s c r i e r i , ar
însemna că l u m i n a r e a se stinge d u p ă ce a consumat t o t o x i g e n u l ,
şi că d i n cauza v i d u l u i p a r ţ i a l , astfel f o r m a t , aerul d i n afară
împinge apa în c i l i n d r u , egalînd astfel p r e s i u n i l e .
î n r e a l i t a t e , însă, t r e b u i e să ştim u n l u c r u : că flacăra l u m i ­
n ă r i i n u poate a r d e , de o b i c e i , a t u n c i cînd o x i g e n u l (care în m o d
n o r m a l reprezintă c a m 2 0 % d i n aer) a scăzut sub 1 4 % . Pe de
altă p a r t e , este adevărat că o x i g e n u l se consumă; dar în l o c u l l u i
se formează u n a l t gaz — b i o x i d u l de c a r b o n , r e z u l t a t d i n c o m b i ­
narea c a r b o n u l u i d i n l u m i n a r e cu o x i g e n u l . De asemenea, i a u
naştere şi v a p o r i de a p ă . î n sfîrşit, aerul d i n c i l i n d r u e încălzit
de flacără. Ş i , d u p ă c u m se ştie, a e r u l î n c ă l z i t . . . se d i l a t ă . I a t ă
deci cîteva cauze care schimbă c o m p l e t aspectul experienţei şi
fac, d u p ă c u m s p u n e a m , ca e a . . . să n u m a i dovedească nimic!
Să descriem o experienţă m u l t m a i sigură, care arată ce p r o ­
cent de o x i g e n se găseşte în aer. P e n t r u aceasta, f o l o s i m u n l a c o m
„mîncător de o x i g e n " : o substanţă numită p i r o g a l o l , care se
combină f o a r t e uşor cu o x i g e n u l . într-o m i c ă eprubetă, punem
cîteva c r i s t a l e de p i r o g a l o l şi 10 — 15 picături de h i d r o x i d de
potasiu.
închidem eprubeta cu u n dop străbătut de un tub de
sticlă. T u b u l de sticlă are a d a p t a t u n t u b de cauciuc, p e r f e c t
închis cu o clemă. A g i t ă m b i n e eprubeta t i m p de 3—4 m i n u t e .
A p o i p u n e m capătul t u b u l u i de cauciuc într-un vas cu apă şi des­
chidem c l e m a . î n t u b se v a aspira a p ă . Dacă măsurăm c a n t i t a t e a
de apă absorbită, v o m constata că ea reprezintă o c i n c i m e ( 2 0 % )
din spaţiul e p r u b e t e i — deci spaţiul care fusese ocupat de o x i g e n u l
absorbit de p i r o g a l o l . î n aparatele de t i p H a l d a n e , folosite în

5 — .Winuni în eprubetă 65
laboratoare, analiza a e r u l u i se face t o t cu a j u t o r u l aceleiaşi însu­
şiri ale p i r o g a l o l u l u i .
I n sfîrşit o experienţă foarte interesantă p r i n neprevăzutul e i .
H i d r o g e n u l , aprins l a ieşirea sa dintr-un t u b ascuţit, arde în
o x i g e n ; dar, reciproc, dacă
avem o eprubetă mare, plină
cu hidrogen, şi o ţinem cu gura
în j o s , putem — după ce a p r i n ­
dem hidrogenul la gură — să
introducem înăuntru un t u b
ascuţit l a capăt pe unde se'
scurge u n curent de o x i g e n :
flacăra produsă la gura epru-
betei p r i n arderea hidroge­
n u l u i se continuă în contact
cu oxigenul care iese d i n t u ­
b u l introdus în eprubetă.
Experienţa se m a i poate
face în f e l u l următor: u n t u b
de sticlă de 1 cm d i a m e t r u ,
îndoit în formă de U , şi sub­
ţiat la cele [două extremităţi
ale sale, este f i x a t în nişte
F i g . 22. O x i g e n u l arde î n h i d r o g e n ! dopuri ( f i g . 22), care sînt t r a ­
versate fiecare de cîte u n m i c
t u b de sticlă. P r i n t r - u n u l d i n ele aducem oxigen, p r i n t r - a l t u l
h i d r o g e n . Pe aceste d o p u r i se adaptează două sticle de lampă,
A şi B . Gonim p r i n t r - u n curent de hidrogen aerul d i n sticla B ,
care se acoperă apoi cu o mică lamă de sticlă. H i d r o g e n u l , ne-
maiputînd să iasă p r i n partea de sus a l u i B , este gonit şi se
degajează p r i n extremitatea A a t u b u l u i îndoit, l l a p r i n d e m
a i c i şi în acelaşi t i m p dăm d r u m u l c u r e n t u l u i de oxigen p r i n
t u b u l O. Dacă a t u n c i mutăm în A lama de sticlă care-1 închide

66
pe B , o x i g e n u l goneşte flacăra, care trece p r i n t u b u l mare, îndoit
în B ş i . . . o x i g e n u l arde în h i d r o g e n !
I n sfîrşit experienţa aceasta se poate face î n a l t r e i l e a fel
( f i g . 2 3 ) . L u ă m u n flacon mare (de 2 l i t r i , de e x e m p l u ) , cu

F i g . 23. O altă experienţă cu arderea o x i g e n u l u i î n h i d r o g e n .

gîtul l a r g (6 cm d i a m e t r u în m i j l o c i u ) şi două t u b u r i A şi B .
Priviţi acum f i g u r a 23.
P r i m a ilustraţie (stînga): p r i n A , t r i m i t e m hidrogen t i m p
de vreo zece secunde.
A doua ilustraţie: a p r i n d e m gazul la ieşirea sa d i n borcan.
A t r e i a ilustraţie: t r i m i t e m p r i n B o x i g e n , apoi i n t r o d u c e m
t u b u l B i n b o r c a n . O x i g e n u l se aprinde în contact cu flacăra h i d r o ­
g e n u l u i şi începe să ardă.
Toate experienţele descrise m a i s u s ' n e aduc o descoperire
aparent „senzaţională": că o x i g e n u l „arde"! Cărţile de c h i m i e
subliniază f a p t u l că o x i g e n u l întreţine a r d e r i l e , însă r a r veţi
găsi pomenite aceste experienţe atît de interesante.
De a l t f e l , cele de m a i sus sînt nişte împrejurări excepţionale.
S t r i c t v o r b i n d , o flacără este o reacţie v i e între două gaze; dar,
în practică, cuvîntul „combustibil" se înţelege în legătură cu
o x i g e n u l , considerat cu m e d i u în care „se face arderea".

67
 EXPERIENŢE CU OZON

O z o n u l este o formă „alotropică" a o x i g e n u l u i . Ce poate să

însemne aceasta? A t o m u l de oxigen este u n u l şi acelaşi.
Ştim că, în general, a t o m i i se întovărăşesc între e i sau cu
a l ţ i a t o m i , p e n t r u a f o r m a molecule. Cînd molecula este formată
d i n a t o m i de acelaşi f e l , corpul este s i m p l u . Cînd molecula e
formată d i n a t o m i diferiţi, e v o r b a de u n corp compus.
A t î t o x i g e n u l c i t şi ozonul sînt c o r p i s i m p l i , p e n t r u că mole­
cula l o r este formată d i n t r - u n singur f e l de a t o m i : a t o m i i de
oxigen.
î n c o r p u l n u m i t o x i g e n , însă, moleculele sînt formate d i n
d o i a t o m i de o x i g e n : 0 . î n c o r p u l n u m i t ozon, moleculele sînt
2

f o r m a t e d i n t r e i a t o m i de o x i g e n : 0 .
3

A m v ă z u t ce a r d e r i frumoase se p o t face în o x i g e n ; am a f l a t
că aceste a r d e r i v i o l e n t e sînt d a t o r i t e f a p t u l u i că, într-un borcan
de o x i g e n , o x i g e n u l e aproape p u r , deci într-o c a n t i t a t e de c i n c i
o r i m a i mare decît este în aer. î n aer, amestecul de azot cu oxigen
face ca a r d e r i l e (oxidările) să n u se realizeze chiar atît de repede
şi de brusc.
Ne î n c h i p u i m cu uşurinţă că aceste a r d e r i se v o r înteţi şi
m a i m u l t dacă lucrăm cu ozon, care concentrează într-o moleculă
t r e i a t o m i de o x i g e n , în loc de d o i ca l a c o r p u l s i m p l u o x i g e n .
A s t f e l , în ozon se poate aprinde de l a sine benzina, s p i r t u l ;
m e t a l e ca, de p i l d ă , a r g i n t u l se oxidează i m e d i a t .
î n a i n t e de a trece l a o serie de experienţe interesante, să
preparăm hîrtie ozonometrică.
F i e r b e m p u ţ i n ă apă într-o eprubetă şi p u n e m în ea foarte
p u ţ i n a m i d o n (scrobeală) p i s a t ; astupăm cu u n dop şi amestecăm
b i n e . F i l t r ă m amestecul printr-o pîlnie cu f i l t r u şi culegem l i c h i d u l
l i m p e d e în altă eprubetă. D i z o l v ă m în el u n grăunte de iodură
de p o t a s i u . Tăiem m a i m u l t e fîşii de hîrtie de f i l t r u , s u f i c i e n t
de l u n g i ca să poată ajunge p î n ă în f u n d u l e p r u b e t e i . î n m u i e m

68
 A p r i n d e m o l u m i n a r e , o lăsăm să ardă c a m u n m i n u t şi în
v r e m e ce suflăm în ea, ca s-o s t i n g e m , a p r o p i e m repede de f i t i l ,
fără să-1 a t i n g e m , capătul . v e r g e l e i î n m u i a t în amestecul d i n
capsulă. L u m i n a r e a se r e a p r i n d e . Repetăm experienţa cu acelaşi
succes.
A p r o p i e m vergeaua de sticlă î n m u i a t ă în amestecul d i n cap­
sulă de f i t i l u l u n e i l ă m p i neaprinse: l a m p a se a p r i n d e singură.
P u n e m cîteva picături de eter într-un b o r c a n de sticlă.
Scuturăm b o r c a n u l de cîteva o r i şi v î r î m în e l vergeaua de sticlă
î n m u i a t ă în a m e s t e c u l d i n capsulă. V a p o r i i de eter se a p r i n d .
Presărăm p u ţ i n ă f l o a r e de pucioasă (sulf) peste amestecul d i n
capsulă, pucioasa se a p r i n d e îndată sau dacă amestecăm cu
vergeaua.
O p i c ă t u r ă de a m o n i a c vărsată într-un f l a c o n de o x i g e n ozonizat
se oxidează şi produce f u m a l b de a z o t i t de a m o n i u .
O experienţă uşoară este şi următoarea: colorăm cu i n d i g o
o foaie şi o p u r t ă m deasupra c a p s u l e i : i n d i g o u l se decolorează.
Dacă a m e s t e c u l d i n capsulă n u m a i reacţionează, facem în
a l t ă capsulă u n amestec proaspăt, c u m s-a arătat, şi lucrăm cu
acest amestec. D u p ă experienţe p u n e m îndată capsulele într-un
vas m a i m a r e cu a p ă , ca să se cureţe b i n e .
Să t r e c e m a c u m l a o experienţă pe care am putea-o i n t i t u l a :
„scîntei sub a p ă " ! Să f i x ă m b i n e , într-un suport (stativ), o
eprubetă uscată şi să o scufundăm p î n ă l a j u m ă t a t e într-un borcan
cu apă ( f i g . 2 4 ) . Să p u n e m a p o i în eprubetă, cu o p i p e t ă coborîtă
p î n ă în f u n d u l e i , 4 c m de a c i d s u l f u r i c c o n c e n t r a t . Pereţii de
3

sus a i e p r u b e t e i n u t r e b u i e u d a ţ i .
Deasupra a c i d u l u i , să adăugăm u n s t r a t de s p i r t , de 4 c m , 3

avînd grijă să e v i t ă m amestecul celor două l i c h i d e . P e n t r u aceasta

v o m ţine p i p e t a l i p i t ă c h i a r pe peretele e p r u b e t e i . Dacă l i c h i d e l e
se amestecă, ele se încălzesc p u t e r n i c şi o p a r t e d i n amestec poate
ţlşni afară. T r e b u i e deci să f i m f o a r t e prevăzători şi să ţinem
u n c a r t o n i n d r e p t u l feţei.

70
 Să aruncăm acum u n m i c c r i s t a l de permanganat de potasiu
în eprubetă. I n scurtă vreme v o m observa, la l i m i t a d i n t r e s p i r t
şi a c i d , nişte s c i n t e i şi o schimbare de culoare a l i c h i d e l o r . Scîn-
t e i l e apar fără întrerupere, vreme do u n sfert de oră. L a sfîr-
şit, cînd terminăm expe­
rienţa, g o l i m eprubeta
într-un vas mare cu a p ă ,
ferindu-ne d i n nou faţa.
Şi a i c i este v o r b a de
oxidări v i o l e n t e , dato­
r i t e o z o n u l u i care a l u a t
naştere în eprubetă, d i n
reacţia d i n t r e perman-
g a n a t u l de potasiu şi a c i ­
dul sulfuric.
Precum aţi văzut l a
început, în experienţele
înşirate m a i sus, d i n per-
manganatul de potasiu
şi a c i d u l s u l f u r i c con­ F i g . 24. S c i n t e i sub apă.
centrat s-a dezvoltat
ozon. Culoarea hîrtiei „ozonometrice" (reactiv special al ozo­
n u l u i ) , înnegrirea a r g i n t u l u i şi toate a p r i n d e r i l e se datoresc o x i -
dării energice, produse de ozon.
I n toate aceste reacţii, m o l e c u l a de ozon formată d i n t r e i
a t o m i se împarte, pe de o parte într-o moleculă de oxigen formată
d i n d o i a t o m i , şi pe de altă parte într-un a t o m l i b e r , care — f i i n d
singur — caută să se combine îndată cu violenţă cu c o r p u l
întilnit.
Ozonul este f o l o s i t în i n d u s t r i i p e n t r u a l b i t u l r u f e l o r , s t e r i l i ­
zarea apelor, îmbătrînirea artificială a v i n u r i l o r , fabricarea
u l e i u r i l o r sicative şi p e n t r u fabricarea v a n i l i n e i p r i n oxidarea
unui alcool.

71
 RUGINA, UN DUŞMAN DE MOARTE AL FIERULUI

A ţ i văzut vreodată o maşină veche, părăsită intr-un şanţ ?

A ţ i p r i v i t o unealtă, u n cleşte, u n ciocan, u i t a t e într-o magazie,
într-un beci ?
A s p e c t u l l o r este de-a d r e p t u l j a l n i c !
Toate părţile confecţionate d i n f i e r sînt acoperite de u n strat
gros, f o r m a t dintr-o substanţă roşiatică-negricioasă. Cînd încerci
să d a i jos acest s t r a t , v e z i rănile adînci, săpate în m e t a l . L a o
daltă sau u n cuţit r u g i n i t , t ă i ş u l , pe v r e m u r i neted şi ascuţit,
este astăzi t o c i t , dinţat ca u n ferăstrău ştirb. Pe faţa cîndva
lucie a u n e i f o i de tablă ruginită sînt a c u n r n u m a i găuri şi scobi­
t u r i adînci. Se m a i poate face ceva cu aceste rămăşiţe, cu aceste
r e s t u r i m u t i l a t e ? D a , le p u t e m t r i m i t e la oţelărie, să f i e t o p i t e ,
î n n i c i u n caz, însă, ele nu m a i p o t f i u t i l i z a t e , ca atare, în sco­
p u r i l e p e n t r u c a r e . a u fost create.
Şi cine este v i n o v a t u l ? Cine a f ă p t u i t aceste ravagii?
V i n o v a t u l este cunoscut de t o ţ i . R u g i n a ! I a t ă cine e de v i n ă .
N u m a i că n u e s u f i c i e n t să-1 cunoşti pe v i n o v a t , t r e b u i e să ştii
şi c u m să-1 pedepseşti, să-1 împiedici de a m a i face rele şi în
v i i t o r . Ş i , în cazul r u g i n e i , asta este cu m u l t m a i greu. Pentru
că apariţia r u g i n e i n u este altceva decît înfăptuirea u n e i reacţii
c h i m i c e . Cîţi d i n t r e chimiştii a m a t o r i care citesc această carte
n u s-au plîns de f a p t u l că unele d i n experienţele încercate de ei
n u le reuşesc c u m t r e b u i e !
E i b i n e , de astă d a t ă ar f i c a z u l să ne p l i n g e m de con­
t r a r i u l — de reuşita perfectă a t u t u r o r experienţelor i n v o l u n t a r e ,
în c u r s u l cărora f i e r u l este atacat de cel m a i mare duşman a l
l u i — rugina.
M a r i pagube poate face această rugină. î n fiecare a n , ea
d i s t r u g e pe întregul p ă m î n t b u n u r i în valoare de m i l i a r d e şi
m i l i a r d e de l e i . O statistică arată că d i n a n u l 1890 şi pînă în
1923 s-au extras 1760 de m i l i o a n e de tone de f i e r . D i n acestea,

72
vreo 20 m i l i o a n e de tone, deci m a i m u l t ca 1 % , au fost pierdute
datorită r u g i n i r i i .
Ce este aşadar rugina? Să examinăm l u c r u r i l e m a i de aproape.
Oxizi şi... o x i z i . N u n u m a i f i e r u l , dar cele m a i m u l t e d i n t r e
metale sînt atacate, dacă-s lăsate în aer l i b e r , neprotejate. Pentru
unele d i n ele, acest strat subţire de o x i d care ia naştere reprezintă
însă u n a l i a t de nepreţuit. A s t f e l , de p i l d ă , la a l u m i n i u , zinc
şi magneziu, pătura de o x i d este de nepătruns, este ca u n f e l de
„manta impermeabilă" ce apără de distrugere m e t a l u l care a
îmbrăcat-o.
O x i d u l de zinc f o r m a t la suprafaţa t a b l e i de zinc, o x i z i i de
magneziu şi de a l u m i n i u născuţi pe metalele respective le feresc
de acţiunea o x i g e n u l u i .
N u t o t aşa stau însă l u c r u r i l e cu f i e r u l . Acesta formează nişte
o x i z i care nu-1 m a i feresc de acţiunea a e r u l u i . M a i m u l t , chiar,
aceşti o x i z i conţin apă.
D a r . . . despre ce substanţe chimice este vorba?
N u este nevoie să a m i n t i m n i c i u n u i c i t i t o r că o x i d u l u n u i
m e t a l este alcătuit, d i n punct de vedere c h i m i c , d i n alăturarea
u n u i număr de a t o m i de oxigen l a a t o m u l m e t a l u l u i respectiv.
F o r m u l a r u g i n e i de f i e r variază foarte m u l t , după împrejurări;
pentru cei care v o r , totuşi, să o cunoască, p u t e m spune că rugina
de fier corespunde f o r m u l e i generale: x.FeO, y . F e 0 , z . H 0 . 2 3 2

Vedem că r u g i n a de f i e r este alcătuită dintr-un amestec de o x i d

feric şi feros, l a care se adaugă şi u n număr de molecule de apă,
toate foarte v a r i a b i l e , de l a caz l a caz.
P r i n r u g i n i r e , greutatea f i e r u l u i se măreşte. Aceasta e uşor
de e x p l i c a t , căci o x i g e n u l şi apa adăugate l a fier îi măresc greu­
t a t e a : 100 de k i l o g r a m e de f i e r , după r u g i n i r e a lor completă,
dau peste 300 de k i l o g r a m e de rugină!
Se vorbeşte despre „rugină" şi „ruginire" n u m a i cînd e vorba
de fier sau de oţel: „rugina" celorlalte metale e numită în general
„oxid".

73
 Şi a c u m , cîteva experienţe. C u m se petrece r u g i n i r e a ? Iată c>
întrebare l a care răspunsul ne v a f i d a t de cîteva experienţe
foarte simple.
Să l u ă m o l a m ă de ras şi s-o ţinem cu u n cleşte în partea n e l u -
minoasă, dar foarte caldă, a flăcării, adică în vîrful e i . Oţelul
se v a acoperi d e s t u l de repede cu o pieliţă foarte subţire de o x i d ,
care l a început are m a r g i n i l e galbene, a p o i roşii şi l a sfîrşit
albastre.
S t r a t u l subţire de o x i d a l b a s t r u este alcătuit d i n o x i d de f i e r ,
F e 0 , o x i d care se formează şi a t u n c i cînd părticele aprinse de
3 4

fier a r d în aer sau în o x i g e n .

Pătura de o x i d formată p r i n încălzire se deosebeşte d e s t u l de
m u l t de r u g i n a de f i e r obişnuită. Acest o x i d n u poate f i străbătut'
de aer şi a s t f e l , apără f i e r u l de r u g i n a sa obişnuită. Este deci
u n o x i d asemănător cu cel de m a g n e z i u , a l u m i n i u sau z i n c .
R u g i n i r e a obişnuită se petrece a l t f e l decît oxidarea p r i n
căldură, descrisă m a i sus. R u g i n i r e a are loc c h i a r l a t e m p e r a t u r a
obişnuită şi n u dă n i c i u n s t r a t de o x i d albăstrui-negricios, b i n e
f i x a t , c i d i m p o t r i v ă u n amestec g ă l b u i , neregulat aşezat, încon­
t i n u u , d i n o x i z i ce conţin apă şi h i d r o x i d de f i e r .
Ca orice proces c h i m i c şi r u g i n i r e a este accelerată p r i n încăl­
z i r e . De aceea, cînd v r e m e a este caldă şi u m e d ă , r u g i n i r e a se
face e x t r e m de repede. î n s c h i m b , în aer rece şi u s c a t , f i e r u l rămîne
aproape n e a t i n s .
I a t ă a c u m o altă experienţă care dovedeşte că p e n t r u r u g i n i r e
este necesară a p a .
Să u m p l e m o farfurioară cu apă şi să aşezăm alături de ea
cîteva f i r e subţiri, de oţel, d i n acelea care se folosesc de obicei
p e n t r u curăţatul p a r c h e t u l u i . P u n e m a p o i deasupra, peste amîn-
d o u ă , ca u n f e l de capac, u n c r i s t a l i z o r sau o f a r f u r i e m a i m a r e
d i n sticlă. D u p ă o z i , pe f i r e l e de oţel v a apare o x i d de f i e r de
culoare b r u n ă , în t i m p ce f i r e l e de oţel d i n a e r u l l i b e r v o r rămîne
aproape n e a t i n s e .

74
 Explicaţia este s i m p l ă : p e n t r u ca oxidarea aă aibă loc sînt
necesari v a p o r i i de apă. Aceştia s-au p u t u t aduna în c a n t i t a t e
m a i mare sub cristalizor şi de aceea, oţelul de acolo s-a o x i d a t
m a i repede. Cazanele de a b u r i , carerămîn m a i m u l t ă vreme neîntre­
buinţate, sînt prevăzute cu vase ce conţin clorură de c a l c i u , u n
corp „hidrofil"ce atrage apa. î n ele, r u g i n a nu se m a i produce, d i n
lipsă de apă.
O altă experienţă. Să u m p l e m o farfurioară sau o capsulă
cu acid c l o r h i d r i c sau azotic, chiar i m p u r , să p u n e m alături cîteva
fire subţiri de oţel şi să acoperim t o t u l cu u n c r i s t a l i z o r . C h i a r
n u m a i după cîteva ore, t o t u l v a f i r u g i n i t , în t i m p ce pe oţelul
lăsat în aer l i b e r nu se va vedea n i c i o schimbare. R u g i n i r e a este
accelerată de v a p o r i i a c i z i . B i n e , o să spuneţi, dar în aer se
găsesc oare acizi? Pentru r u g i n i r e a obişnuită ajunge chiar şi
a c i d u l slab f o r m a t de b i o x i d u l de carbon d i n aer. A s t f e l , să
înmuiem sîrmă curată în apă de v a r şi să o închidem într-o
sticlă goală.
Sîrma nu m a i rugineşte, p e n t r u că apa de v a r n e u t r a ­
lizează a c i d u l carbonic. A c i z i i m a i p u t e r n i c i , ca a c i d u l c l o r h i d r i c
sau azotic, grăbesc foarte m u l t r u g i n i r e a . De aceea ruginesc
aparatele de fier în laboratoarele de c h i m i e unde se dezvoltă
m u l ţ i v a p o r i a c i z i . Peniţele ruginesc şi ele, pentru că cerneala
conţine puţin a c i d .
N a t u r a l — chiar atît de firesc, încît adesea se neglijează —
pentru oxidare este nevoie şi de o x i g e n u l d i n aer; de aceea,
firele de oţel păstrate în vase fără aer, p l i n e cu b i o x i d de c a r b o n ,
nu ruginesc. Să înfundăm puţine fire de oţel într-o eprubetă şi
s-o p u n e m cu gura în j o s , într-un pahar cu apă. D u p ă cîteva z i l e ,
apa v a urca în eprubetă, p e n t r u că p r i n r u g i n i r e a f i r e l o r de oţel,
oxigenul a fost întrebuinţat şi a rămas u n loc g o l .
O altă experienţă care dovedeşte că aerul — m a i precis,
oxigenul d i n aer — este f o l o s i t p e n t r u formarea r u g i n e i , este
următoarea:

75
 Să l u ă m u n c i l i n d r u gradat cu capacitatea de 50—100 de c m , 3

î n f u n d u l său i n t r o d u c e m u n ghem de sîrmă. Scufundăm apoi

c i l i n d r u l cu gura în j o s , într-un c r i s t a l i z o r p l i n cu apă, aşa
c u m se vede în f i g u r a 25. V o m observa, după cîteva z i l e , că apa
se va r i d i c a în c i l i n d r u dea­
supra n i v e l u l u i apei d i n cris­
t a l i z o r . P u t e m măsura, cu
a j u t o r u l u n e i r i g l e , că apa
care s-a r i d i c a t în c i l i n d r u r e ­
prezintă cam o cincime ( 2 0 % )
d i n spaţiul l i b e r a l c i l i n d r u ­
l u i . E lesne de înţeles ce s-a
î n t î m p l a t . R u g i n i n d , sîrma
d e fier a absorbit oxigenul d i n
c i l i n d r u . G o l u l rămas a făcut
ca presiunea a e r u l u i dinafară
c i l i n d r u l u i să f i e m a i mare
»-,„ oe TF"i e r'.u il se
I i g . 2o. u- - cu oxi-
combina •
decît,\presiunea a e r u l u i rămas
genul d i n cilindru, astfel ca apa d i n
în c i l i n d r u . A e r u l dinafară,
cristalizor se ridică î n cilindru pen-
apăsînd asupra a p e i , a fă-
t r u a ocupa golul lăsat, de oxigen,cut-o să se r i d i c e în c i l i n d r u ,
pînă l a egalarea p r e s i u n i l o r .
Această experienţă dovedeşte, d e c i , că p r i n r u g i n i r e sîrma
a absorbit oxigenul.
Şi a c u m , o altă experienţă s i m p l ă :
Să i n t r o d u c e m f i r e strălucitoare de oţel în apă sărată sau
într-o soluţie de clorură de m a g n e z i u . V o m vedea că f i r e l e de
oţel v o r r u g i n i cu m u l t m a i repede decît în apa obişnuită de
r o b i n e t ; sarea înlesneşte, într-adevăr, r u g i n i r e a . Aşa se face că
la mare sau în apropierea l a c u r i l o r sărate, obiectele de f i e r sau
•oţel ruginesc foarte repede.
L u p t a împotriva r u g i n i i . Iată-ne, aşadar, l a capătul u n u i
şir de experienţe în legătură cu f e l u l c u m se formează r u g i n a .

76
Ce învăţăminte p u t e m trage d i n aceste experienţe, d i n care unele
sînt de a l t f e l foarte cunoscute şi descrise în m u l t e cărţi de.
chimie ?
P u t e m , d i n aceste experienţe, să deducem care sînt cele m a i
bune m i j l o a c e de luptă împotriva r u g i n i i .
M a i î n t î i , e clar că toate obiectele de f i e r sau de oţel t r e b u i e
păstrate în camere uscate. Dacă, întîmplător, ele s-au u d a t ,
v a f i necesar să le uscăm cît m a i repede. A s t f e l , u n cuţit sau u n
briceag cu care a m t ă i a t f r u c t e t r e b u i e şters i m e d i a t . Gîndiţi-vă
că în f r u c t e se găsesc m u l ţ i acizi o r g a n i c i şi, după c u m au arătat
experienţele noastre, a c i z i i grăbesc foarte m u l t procesul de
ruginire.
Să zicem că avem unele obiecte sau aparate de fier sau oţel
pe care n u le întrebuinţăm p e n t r u moment şi pe care v r e m să
le păstrăm în b u n ă stare. O rezolvare destul de bună a acestei
probleme este ca aceste obiecte să f i e învelite într-o hîrtie î m b i ­
bată în soluţie de o x i d de magneziu. Pentru ce o x i d de magneziu?
I a t ă p e n t r u ce. I n contact cu b i o x i d u l de carbon d i n aer, ia
naştere carbonat de magneziu, adică b i o x i d u l de carbon d i n a e r
este f i x a t şi n u m a i poate accelera r u g i n i r e a :

MgO + C 0 2 4. MgC0 3

De asemenea, o x i d u l de magneziu atrage umezeala d i n aer-

şi o păstrează asupra-i.
O metodă bună p e n t r u a f e r i cuţitele, obiectele tăioase de oţel!
de acţiunea distrugătoare a r u g i n i i , este ungerea lor cu u n strat,
subţire de vaselină solidă. Aceasta împiedică c o n t a c t u l d i r e c t cu
aerul şi în acest f e l , înlătură r u g i n i r e a care, după c u m ne-au
arătat experienţele noastre, n u se poate petrece în absenţa o x i ­
g e n u l u i . I n acelaşi f e l acţionează şi vopselele. E l e feresc [de-
rugină toate obiectele de f i e r , care t r e b u i e lăsate în aer l i b e r . .
Aşa, de p i l d ă , g a r d u r i l e de f i e r , maşinile agricole, v e h i c u l e l e
trebuie vopsite p e n t r u a împiedica r u g i n i r e a .

7T
 î n ce priveşte această vopsire t r e b u i e cunoscute cîteva p r i n ­
c i p i i s i m p l e . Vopseaua nu se aplică niciodată peste rugină. M a i
î n t î i , r u g i n a se înmoaie cu p e t r o l şi se curăţă cu u n cuţit. Supra­
faţa metalică v a f i a p o i b i n e ştearsă cu o cîrpă înmuiată în tere­
bentină sau p e t r o l . î n d a t ă ce f i e r u l s-a uscat, se aplică u n strat
de bază f o r m a t d i n „miniu roşu", c u m îi zic v o p s i t o r i i sau o x i d
de p l u m b ( P b 0 ) c u m îl numesc chimiştii. M i n i u l roşu e de
3 4

o b i c e i amestecat cu u l e i . A p o i , se aplică s t r a t u l de vopsea pro-

priu-zis.
Există alte m i j l o a c e şi m a i bune p e n t r u ferirea obiectelor de
fier şi de oţel de r u g i n i r e şi anume acoperirea lor cu u n strat
e x t r e m de f i n d i n t r - u n a l t m e t a l a cărui oxidare nu este d i s t r u ­
gătoare. Aşa se practică, de p i l d ă , cromarea — adică acoperirea
cu u n strat subţire, dar foarte rezistent de crom — nichelarea,
zincuirea etc. D a r despre asta v o m v o r b i în a l t c a p i t o l .
în sfirşit, u n m i j l o c foarte b u n este folosirea de oţeluri ino­
x i d a b i l e , oţeluri în compoziţia cărora se găsesc în c a n t i t a t e mică
a n u m i t e elemente ce le dau aceste însuşiri nepreţuite. D a t f i i n d
însă că în acest f e l , preţul de cost creşte destul de m u l t , astfel
de oţeluri i n o x i d a b i l e n u se utilizează decît în scopuri l i m i t a t e .
I a t ă , aşadar, cîteva date sumare în legătură cu r u g i n a şi cu
f e l u l c u m o p u t e m combate.

•Ş CHIMIA APEI

Toată apa de pe p ă m î n t se confundă, d i n p u n c t de vedere

p r a c t i c , cu aceea a oceanelor, care întrece u n m i l i a r d de m i l i a r d e
de tone (adică, cu aproximaţie, şase m i i m i d i n greutatea întregii
noastre p l a n a t e ) . V o l u m u l oceanelor este de treisprezece o r i m a i
mare decît acela a l p ă m î n t u l u i , care se găseşte deasupra
nivelului mării.

78
 Apele n a t u r a l e sînt deci f o r m a t e , p r o c e n t u a l , în cea m a i mare
p a r t e d i n apa de m a r e . T r e b u i e totuşi să adăugăm apa de ploaie
(care este cea m a i pură d i n t r e toate) şi apele terestre (izvoare,
r î u r i , puţuri).
Se pune adeseori întrebarea: d i n ce este alcătuită apa de mare?
Ş i întotdeauna se răspunde: d i n sare, sulfat de magneziu, car­
b o n a t de sodiu etc. î n r e a l i t a t e , aceasta nu este întotdeauna ade­
vărată. Este cu m u l t m a i corect să dăm compoziţia apei de mare
în i o n i , căci solidele care se p o t extrage d e p i n d de f e l u l în care
lucrăm. Se poate a d m i t e în m i j l o c i u , la l i t r u de apă de mare,
următoarea compoziţie:

Anioni de clor (Ci—) 19,2 g

Anioni sulfurici (S0 4 ) .. 2,7 g
Anioni carbonici (C0 3 ) .. . 0,1 g
Anioni de b r o n ( B r — ) 0,1 g
Cationi de sodiu ( N a + ) 10,7 g
Cationi de m a g n e z i u (Mg+ + ) 1,3 g
Cationi de c a l c i u ( C a + + ) 0,5 g
Cationi de p o t a s i u ( K + ) 0,4 g

A j u n g e m , a s t f e l , l a u n t o t a l de solide de 35 de grame l a
l i t r u . Se calculează uşor că apa d i n toate oceanele de pe glob
conţine 30 de m i l i o a n e de m i l i a r d e de tone de sare m a r i n ă , adică
o pătură care ar putea să acopere cu o grosime de 200 de m e t r i
t o a t e c o n t i n e n t e l e . Sărurile d i n m ă r i p r o v i n d i n apele d u l c i ,
care se varsă în ele.
I a t ă u n paradox care totuşi devine e v i d e n t , după p u ţ i n ă
gîndire. A p e l e de ploaie se scurg sub formă de rîuri, care dizolvă
m a t e r i i l e m i n e r a l e d i n calea l o r ; aceste m a t e r i i se adună în mare,
d a t f i i n d că soarele evaporă n u m a i apa, nu şi sărurile. Sărurile
d i n m ă r i ne oferă, d e c i , u n m i j l o c destul de b u n p e n t r u a aprecia
vîrsta p ă m l n t u l u i (adică t i m p u l care a t r e c u t de cînd planeta
noastră s-a -răcit).
A p a joacă u n r o l considerabil în i n d u s t r i i l e de vopsele, săpu­
n u r i , m a t e r i i t e x t i l e , hîrtie, zahăr, f e r m e n t a t i v e etc.

79
 Care sînt condiţiile pe care t r e b u i e să le îndeplinească apa
p o t a b i l ă , apa „de b ă u t " ? E a t r e b u i e să f i e incoloră şi fără m i r o s ,
răcoroasă (între 8° şi 18°), aerisită, p u ţ i n mineralizată, cu gust
p l ă c u t . E a n u t r e b u i e să conţină n i c i c o r p u r i organice, n i c i ger­
meni patogeni.
Să t r e c e m a c u m i u t e în revistă cele cîteva experienţe succe­
s i v e , care sînt necesare p e n t r u a p u n e în evidenţă m a t e r i i l e d i z o l ­
v a t e într-o apă naturală.
1 . Substanţele organice se recunosc cu o soluţie de perman-
ganat de p o t a s i u l a care s-a adăugat o picătură de acid s u l f u r i c .
C o r p u r i l e organice sînt o x i d a t e şi p e r m a n g a n a t u l v i o l e t se deco­
lorează.
2. A n i o n i i de clor sînt puşi în evidenţă de p r e c i p i t a t u l l ă p ­
t o s , care se formează cînd adăugăm o soluţie de azotat de a r g i n t .
3. A n i o n i i s u l f u r i c i precipită a l b cu o soluţie de clorură
de b a r i u .
4. C a t i o n i i de sodiu sînt identificaţi p r i n colorarea în galben
a flăcării.
5. C a t i o n i i de c a l c i u dau cu o soluţie de acid o x a l i c u n p r e c i ­
p i t a t a l b de o x a l a t de c a l c i u .
Orice împrejurare (evaporare, fierbere) care p e r m i t e e l i m i ­
narea b i o x i d u l u i de c a r b o n provoacă o p r e c i p i t a r e de calcar
(carbonat de c a l c i u ) . A s t f e l se î n t î m p l ă în t u b u r i l e şi conduc­
tele de a p ă ; aşa se formează s t a l a c t i t e l e şi s t a l a g m i t e l e în
peşteri.
Şi a c u m să începem experienţele.
I a t ă u n pahar care cuprinde l a p r i m a vedere şi... s u p e r f i c i a l ,
apă l i m p e d e şi curată. Desigur, o puteţi bea fără grijă, însă ea
c u p r i n d e t o t f e l u l de i m p u r i t ă ţ i . într-adevăr, u n a d i n t r e cele m a i
însemnate proprietăţi ale apei este puterea de a d i z o l v a neîn­
c h i p u i t de m u l t e substanţe. De aceea, apa cea m a i curată, l a
p r i m a vedere, c u p r i n d e în r e a l i t a t e c o r p u r i străine — solide şi
gazoase.

80
 C h i a r şi s t i c l a se dizolvă în apă — n u prea m u l t , d a r s u f i c i e n t
spre a f i pusă în evidenţă p r i n t r - o experienţă s i m p l ă .
I a t - o ! Puneţi cîteva fragmente de sticlă într-o p i u l i ţ ă de por­
ţelan şi umeziţi-le cu cîteva picături de apă distilată. Sfărîmaţi
a p o i s t i c l a şi adăugaţi o picătură sau două dintr-o soluţie de fenol-
ftaleină. F e n o l f t a l e i n a este u n i n d i c a t o r , care în m e d i u a c i d
(adică în prezenţa i o n i l o r de H + ) este incoloră, pe cînd în m e d i u
bazic (în prezenţa i o n i l o r de OH—) ia o coloraţie roz-roşiatică.
Iată că a c u m apare o coloraţie roză, care dovedeşte că s t i c l a s-a
d i z o l v a t şi a cedat a p e i i o n i a l c a l i n i .
Pare surprinzător, d e c i , dar n u încape, în u r m a acestei expe­
rienţe, n i c i o îndoială asupra f a p t u l u i că orice pahar se subţiază
d u p ă fiecare întrebuinţare. E d r e p t foarte p u ţ i n , dar se sub­
ţiază !
A p a de p l o a i e dizolvă şi ea. Dizolvă b i o x i d u l de c a r b o n ,
a m o n i a c u l şi v a p o r i i de sulf d i n aer şi a t u n c i cînd atinge p ă m î n ­
t u l , n u m a i e apă curată, c i este o „soluţie". Soluţia aceasta se
îmbogăţeşte şi m a i m u l t dizolvînd m i n e r a l e l e d i n scoarţa pămîn-
tului.
F a p t u l acesta — e nevoie s-o m a i s p u n e m ! — are o deose­
b i t ă importanţă p e n t r u viaţa de t o a t e z i l e l e . O apă ce c u p r i n d e
fier sau m a n g a n strică ţevile şi pătează r u f e l e l a spălat. O apă
cu c a l c i u şi m a g n e z i u în mare c a n t i t a t e face să se consume prea
m u l t săpun l a s p ă l a t , iar în i n d u s t r i i , acolo unde e nevoie să se
producă a b u r i , m i n e r a l e l e d i n apă formează o coajă ce se depune
pe pereţii cazanelor, împiedicînd căldura să-şi facă d r u m şi
producînd u n consum e n o r m de c o m b u s t i b i l .
Această crustă — depusă pe cazane d i n cauză că apa are d i z o l ­
vate prea m u l t e substanţe m i n e r a l e , săruri — este vinovată şi
de e x p l o z i i l e ce se î n t î m p l ă u n e o r i . T a b l a cazanelor, nemai-
f i i n d în c o n t a c t d i r e c t cu apa, se înroşeşte l a u n m o m e n t d a t ,
apa reuşeşte să se i n f i l t r e z e p r i n t r e săruri şi, în contact cu t a b l a
înroşită, se transformă pe dată în v a p o r i ; v a p o r i i produşi b r u s c ,

$ — Minuni în eprubetă
î n c a n t i t a t e atît de m a r e , au o presiune formidabilă, care dete­
riorează p r i n explozie c a z a n u l .
I n l a b o r a t o r u l său s i m p l u , cu cîteva aparate şi chimicale
l a î n d e m î n ă , c h i m i s t u l a m a t o r poate compara uşor apa p r o ­
v e n i t ă de l a d i f e r i t e izvoare şi poate descoperi care e cea m a i
b u n ă p e n t r u spălat.
A p a „dură", care c u p r i n d e cantităţi m a r i de c a l c i u şi magne­
z i u , e cea m a i p u ţ i n recomandabilă. S ă p u n u l , în acest caz, nu-şi
desăvîrşeşte opera sa de curăţare, decît după ce o b u n ă p a r t e d i n
el s-a c o m b i n a t cu m i n e r a l e l e d i n apă şi le-a i z o l a t sub formă
de p r e c i p i t a t .
. Se pierde astfel prea m u l t săpun.
Spre a încerca d u r i t a t e a a p e i , dizolvaţi o bucată de săpun
b u n de mărimea u n e i bucăţele de zahăr, în 100 c m de alcool — 3

— care poate f i foarte b i n e alcool d e n a t u r a t . S ă p u n u l se v a

d i z o l v a m a i repede dacă t o t u l e ţinut l a c a l d — a l t f e l e nevoie
de o z i sau două.
D u p ă prepararea soluţiei alcoolice de săpun, filtraţi-o şi
măsuraţi d i n ea n u m a i 10 c m , pe care-i d i l u a ţ i după aceea în
3

100 c m de a l c o o l d e n a t u r a t . Soluţia de săpun rezultată are

3

concentraţia potrivită p e n t r u experienţele pe care le v o m face.

într-o sticlă, vărsaţi 50 c m d i n apa care t r e b u i e încercată.
3

Soluţia de săpun preparată o puneţi a p o i într-o biuretă de unde

îi daţi d r u m u l să curgă în sticlă, dar n u m a i picătură cu p i c ă t u r ă .
Scuturaţi s t i c l a d i n cînd în cînd. Continuaţi operaţia pînă cînd se
formează o spumă care rămîne l a suprafaţa apei şi n u dispare
t i m p de c i n c i m i n u t e . IS'otînd d i v i z i u n e a b i u r e t e i l a începutul
şi l a sfîrşitul operaţiei, puteţi şti de cîtă soluţie de săpun a fost
nevoie spre a îndepărta m i n e r a l e l e d i n a p ă , ceea ce p e r m i t e apre­
cierea d u r i t ă ţ i i r e l a t i v e a a p e i . Dacă 50 c m de apă d i n t r - u n a l t
3

ăzvor cer, de p i l d ă , de două o r i m a i m u l t ă soluţie de săpun,

înseamnă că acestă probă de apă este de două o r i m a i dură decît
,c'ea d i n ţ i i . A p a distilată, care este apa cea m a i curată cu p u t i n ţ ă ,

ea
va cere n u m a i o j u m ă t a t e de c e n t i m e t r u cub d i n soluţia de săpun
spre a f o r m a spuma despre care v o r b i m .
O experienţă şi m a i s i m p l ă , p e n t r u a compara două ape, este
următoarea ( f i g . 2 6 ) . L u ă m două s t i c l e , u m p l u t e pe j u m ă t a t e : u n a ,
(cea d i n stingă) cu
apă m a i dură, şi a l t a
(cea d i n d r e a p t a ) cu
apă m a i p u ţ i n dură.
Dacă t u r n ă m şi în-
tr-una şi I n cealaltă
aceeaşi c a n t i t a t e de
săpun (în p r a f sau ră­
z u i t ) şi dacă a g i t ă m ,
observăm următoarele
r e z u l t a t e : apa dură
face p u ţ i n ă spumă —
F i g . 26. O experienţă s i m p l ă . care ne arată,
sau aproape de loc şi p r i n comparaţie, dacă o apă este m a i m u l t sau
r ă m î n 60 p î n ă l a 8 0 % m a i p u ţ i n dură decît a l t a .
g r u n j u r i , deci săpun
consumat degeaba. I n s t i c l a cu apă m a i p u ţ i n dură, d i m p o t r i v ă ,
spuma este groasă, g r u n j u r i l e lipsesc; aşadar, se face economie
de s ă p u n .
Ş t i ţ i că în apa de l a r o b i n e t se găsesc săruri de f i e r , de c a l c i u ,
de magneziu?
F i e r u l d i n apă poate f i descoperit evaporînd 50 sau 100 c m 3

Je apă p î n ă cînd n u rămîne d i n ea decît o j u m ă t a t e de c e n t i m e t r u

c u b . A d ă u g a ţ i a p o i o picătură sau două de acid c l o r h i d r i c con­
c e n t r a t . Culoarea galbenă, care se formează, poate f i datorită
fierului.
P e n t r u m a i b u n ă siguranţă, adăugaţi o picătură de a c i d
azotic şi încă o picătură sau două de sulfocianură de a m o n i u .
Dacă se formează o culoare roşie, p u t e m f i s i g u r i că apa
cuprinde fier.
0
6' 83
 De m u l t e o r i , în apa de l a r o b i n e t se poate găsi şi clorură de
sodiu (sare de bucătărie). O picătură dintr-o soluţie de azotat de
a r g i n t , pusă în zece sau cincisprezece c e n t i m e t r i c u b i de a p ă , aci­
d u l a t ă m a i înainte cu o picătură sau două de a c i d a z o t i c , v a pro­
duce u n p r e c i p i t a t a l b de clorură de a r g i n t dacă apa luată spre
analiză c u p r i n d e c l o r u r i — sare de bucătărie, de p i l d ă , care
este clorură de s o d i u .
C a l c i u l d i n apă poate f i descoperit, a d ă u g i n d , pe r î n d , o pică­
tură sau două dintr-o soluţie de clorură de a m o n i u , o picătură
de h i d r o x i d de a m o n i u şi o picătură de o x a l a t de a m o n i u . I n
cazul cînd apa c u p r i n d e c a l c i u m u l t — ceea ce nu-i de f e l de d o r i t
— se formează l a f u n d u l e p r u b e t e i sau al p a h a r u l u i în care a m
făcut încercarea u n p r e c i p i t a t a l b de o x a l a t de c a l c i u .
I n sfîrşit, căutarea m a g n e z i u l u i este ceva m a i dificilă. F i l ­
traţi l i c h i d u l obţinut d i n probele precedente — p e n t r u căutarea
c l o r u r i l o r şi a c a l c i u l u i — şi adăugaţi în l i c h i d u l l i m p e d e , care
v a r ă m î n e , o soluţie de fosfat de a m o n i u . Dacă se formează u n
p r e c i p i t a t a l b , aceasta e p r o b a b i l f o s f a t u l de magneziu-amoniu
— care dovedeşte prezenţa m a g n e z i u l u i . Adesea, p r e c i p i t a t u l se
formează greu şi spre a-1 a j u t a să apară, frecăm pereţii i n t e r i o r i
a i p a h a r u l u i sau a i e p r u b e t e i cu o vergea de sticlă.
Proprietăţile fizice ale a p e i , ca şi proprietăţile chimice p o t
p r i l e j u i experienţe interesante. L a presiunea atmosferică de la
n i v e l u l m ă r i i , apa f i e r b e , transformîndu-se în v a p o r i , l a 100°C.
C o n t r a r părerii obişnuite, apa care fierbe c l o c o t i n d , n u este m a i
f i e r b i n t e decît apa care fierbe liniştit. Faceţi apa să clocotească
într-un p a h a r , i a r d i n t r - a l t u l lăsaţi doar să iasă a b u r i . Două
t e r m o m e t r e puse în ambele pahare v o r arăta aceeaşi t e m ­
peratură.
De a l t f e l , aceasta este şi de aşteptat. U n a d i n legile f i z i c i i
spune: „la aceeaşi presiune, o substanţă pură fierbe l a o anu­
m i t ă temperatură, i a r în cursul f i e r b e r i i păstrează mereu aceeaşi
temperatură".
«
84
 Creşterea sau coborîrea p r e s i u n i i înconjurătoare schimbă t e m ­
p e r a t u r a de f i e r b e r e a a p e i . D a c ă a ţ i a s t u p a o sticlă cu a p ă c u
u n dop p r i n care trece u n t e r m o m e t r u şi a ţ i p u n e apa să f i a r b ă ,
m e r c u r u l ar arăta o temperatură de peste 100°C, d i n cauza presiu-

F i g . 2 7 . A p a p o a t e f i e r b e şi sub 100° C !

n i i pe care o exercită asupra a p e i v a p o r i i a d u n a ţ i în s t i c l a astu­

p a t ă . N u p r e l u n g i ţ i experienţa, căci v a p o r i i p o t a r u n c a d o p u l c u
putere 1
I n s c h i m b , dacă p r e s i u n e a d i n sticlă e redusă, t e m p e r a t u r a
de f i e r b e r e scade. Experienţa este de astă d a t ă neprimejdioasă
şi uşor de f ă c u t . Fierbeţi m a i î n t î i apa într-o sticlă fără d o p .
L u a ţ i a p o i s t i c l a de l a foc şi astupaţi-o cu u n dop p r i n care trece
u n t e r m o m e t r u . A f u n d a ţ i s t i c l a cu grijă în apă rece, agitînd con­
ţ i n u t u l p e n t r u a î m p i e d i c a s t i c l a să crape. Veţi vedea, cu sur­
p r i n d e r e , că apa v a c o n t i n u a să f i a r b ă , şi o p r i v i r e aruncată ter-
m o m e t r u l u i v a d o v e d i că fierberea se face, în acest caz, l a pre­
siune redusă, sub 100°C ( f i g . 2 7 ) .
î n c o n d i ţ i i n o r m a l e , fierberea are loc l a 100°C. D a r aceasta
nu înseamnă că v a p o r i i n u p o t f i î n c ă l z i ţ i şi m a i m u l t , „supra­
î n c ă l z i ţ i " , c u m se spune. Cu v a p o r i supraîncălziţi p u t e ţ i face o
serie de experienţe.

85
 P e n t r u a prepara v a p o r i supraîncălziţi d i n v a p o r i i obişnuiţi
astupaţi s t i c l a în care încălziţi apa, cu u n dop p r i n care trece o
ţeavă de sticlă sau de m e t a l în formă de L . P r i n încălzirea apei
d i n sticlă i a u naştere v a p o r i . V a p o r i i aceştia p o t f i supraîncălziţi,

F i g . 28. V a p o r i i supraîncălziţi pot a p r i n d e o ţigare.

făcîndu-i să treacă p r i n t r - o ţeavă de c u p r u , încălzită separat şi

fixată l a capătul e x t e r i o r a l ţevii în L . Această spirală este încăl­
zită cu o l a m p ă de gaz. A b u r i i ce ies de l a capătul s p i r a l e i s l n t
astfel supraîncălziţi.
D u p ă ce a p a r a t u l este pus în funcţiune, ţineţi o foiţă de p l u m b
î n calea v a p o r i l o r ( i n v i z i b i l i ) care ies d i n ţeava supraîncălzito-
rului.
Foiţa se topeşte i m e d i a t .
O bucată de cositor de sudat, pe care cad a b u r i i supraîncălziţi,
se topeşte şi curge ca apa. Hîrtia obişnuită este şi ea distrusă,
i a r o ţigară se a p r i n d e ca şi c u m l a capătul supraîncălzitorului ar
f i u n c h i b r i t . Puteţi face astfel o scamatorie u i m i t o a r e p e n t r u n e i n i ­
ţiaţi ( f i g . 28).

£6
 I n sfîrşit, o u l t i m ă experienţă p e n t r u a dovedi cît aer se găse­
şte într-o apă oarecare. Punem apă într-o sticlă astupată cu u n
dop de cauciuc, p r i n care trece u n t u b de sticlă ce duce într-o
eprubetă plină cu apă de r o b i n e t , răsturnată într-un vas cu apă

F i g . 29. A p a conţine o c a n t i t a t e de aer d i z o l v a t î n ea.

( f i g . 29). L a începutul lucrării, întreg aparatul trebuie să fie p l i n cu

apă, aşa ca să n u existe n i c i o băşicuţă de aer. Se încălzeşte apoi
s t i c l a . Ştim că u n corp încălzit dizolvă m a i puţin aer decît cînd
e rece. A e r u l d i z o l v a t în apă este pus în libertate şi trece în epru­
beta răsturnată în care este cules.
Veţi f i u i m i t de v o l u m u l mare de aer care se v a a d u n a .
Să însemnăm pe eprubetă, cu cerneală, locul pînă unde a
coborît n i v e l u l apei, gonită şi înlocuită cu aerul d i n sticla
încălzită. C a n t i t a t e a aceasta de aer poate f i măsurată l a sfîrşi-
t u l experienţei, u m p l î n d eprubeta pînă la acest p u n c t cu apă,
şi apoi măsurînd apa într-un c i l i n d r u gradat . Experienţa se poate
urmări în f i g u r a 29. B a l o n u l , de a p r o x i m a t i v u n l i t r u , este u m p l u t
cu apă şi închis de u n dop pe care-1 traversează u n t u b , şi el p l i n

87
c u apă, ajungînd într-o baie cu apă. Încălzim a p a ; ea se d i l a t ă
ş i se revarsă în p a r t e l a suprafaţa b ă i i , în curînd apar băşicu-
ţele cu gaz, care pleacă d i n f u n d u l b a l o n u l u i . A t u n c i , p u n e m o
eprubetă p l i n ă cu apă deasupra deschiderii t u b u l u i ; gazul care
se degajează se adună în această eprubetă. A p o i , măsurăm v o ­
l u m u l aerului.
R e z u l t a t e l e variază după f e l u l apei. U n l i t r u de apă de p l o a i e
a d a t 23 c m de gaz. Făcînd a n a l i z a acestui gaz cu u n aparat Hal-
3

dane (vezi c a p i t o l u l despre oxigen) a m constatat că era f o r m a t

d i n azot (14,2 c m ) , o x i g e n (8,3 c m ) şi b i o x i d de carbon (0,5 c m ) .
3 3 3

î n c o n c l u z i e , m a t e r i i l e cele m a i i m p o r t a n t e d i z o l v a t e în
apa de l a r o b i n e t sînt: c a r b o n a t acid de c a l c i u ; carbonat a c i d
de m a g n e z i u ; gips Ca SO ( c a l c i u l a m văzut c u m se recunoaşte.)
4

Grupul sulfuric S 0 4 se recunoaşte p u n i n d în apă o soluţie de

clorură de b a r i u ; dacă se t u l b u r ă , înseamnă că este prezent anio-
n u l sulfuric S 0 — . 4

î n general, apa dură este foarte b i n e suportată de c o r p u l

nostru.
S î n t dovezi că o a m e n i i d i n
m a i m u l t c a l c i u şi m a g n e z i u sînt
vindecă m a i repede şi suferă p u ţ i n
f o a r t e p u ţ i n economică şi n u este
r e g i u n i l e unde apa c u p r i n d e
m a i rezistenţi, f r a c t u r i l e l i se
de a n e m i i . î n s c h i m b , ea este
b u n ă p e n t r u spălat.

9ţ • CHIMIA LUPTĂ CONTRA FOCULUI

C o n t r o l a t c u m t r e b u i e , f o c u l este u n a d i n reacţiile c h i m i c e cele

m a i u t i l e , dar dacă a scăpat de sub c o n t r o l u l n o s t r u , d e v i n e u n
agent de distrugere îngrozitor. C u toată propaganda p e n t r u e v i ­
t a r e a i n c e n d i i l o r şi p e n t r u e c h i p a m e n t u l m o d e r n a l p o m p i e r i l o r ,
f o c u l face nenumărate v i c t i m e a n u a l şi aduce pagube imense. î n
m e d i e , în întreaga l u m e , s t a t i s t i c i e n i i arată că u n i n c e n d i u serios
izbucneşte l a fiecare j u m ă t a t e de oră.

88
 Cele m a i m u l t e i n c e n d i i m a r i sînt l a început neînsemnate.
Ele ar putea f i uşor împiedicate, dacă ar f i combătute de l a în­
ceput. L u p t a împotriva d i f e r i t e l o r t i p u r i de m i c i i n c e n d i i n u
este altceva decît o simplă problemă de c h i m i e . Trebuie să
atragem atenţia, însă, că metoda întrebuinţată p e n t r u u n a n u m i t
i n c e n d i u n u este întotdeauna potrivită p e n t r u u n a l t f e l de foc.
T o a t e i n c e n d i i l e obişnuite sînt r e z u l t a t u l unei oxidări r a p i d e .
P e n t r u ca această oxidare să se poată petrece, t r e b u i e să se înde­
plinească două condiţii: substanţa t r e b u i e încălzită p î n ă l a t e m ­
peratura l a care se a p r i n d e , şi este necesar să aibă l a dispoziţie
oxigen s u f i c i e n t . I n consecinţă, dacă p u t e m reduce t e m p e r a t u r a
substanţei care arde, sub p u n c t u l de aprindere sau îi. p u t e m în­
trerupe sursa de oxigen (aerul), f o c u l va înceta.
Cele m a i i m p o r t a n t e metode p e n t r u stingerea i n c e n d i i l o r
sînt p r i n urmare răcirea şi înăbuşirea. Fie u n u l , fie celălalt,
fie a m î n d o u ă , p o t f i f o l o s i t e ; asta depinde de t i p u l de i n c e n d i u .
Orice i n c e n d i u ar putea f i , d e c i , stins uşor, la început. Cum?
Cred că puteţi răspunde cu t o ţ i i . Cel m a i uşor m i j l o c este să
împiedicăm o x i g e n u l d i n aer să v i n ă în contact cu o b i e c t u l care
arde.
Dacă n u m a i este o x i g e n , f o c u l n u m a i arde — căci arderea
este chiar combinarea o x i g e n u l u i cu substanţa respectivă. Aşadar,
dacă aruncăm o pătură groasă peste u n obiect care arde, îl s t i n g e m .
P o m p i e r i i chemaţi să stingă f o c u l , potolesc flăcările arun-
cînd apă d i n t u b u r i l e l u n g i de cauciuc. A p a este cel m a i b u n
m i j l o c p e n t r u stingerea f o c u l u i . E a acoperă focul şi n u m a i în­
găduie a e r u l u i să ajungă l a acesta şi să-1 hrănească cu oxigen. I n
acelaşi t i m p , ea răceşte substanţa care arde.
Acest f a p t poate f i demonstrat cu a j u t o r u l u n u i aparat
s i m p l u de stins f o c u l . A p a r a t u l se compune d i n t r - u n t u b de
cauciuc, l u n g de vreo 50 de c m , l a capătul căruia p r i n d e m o
pîlnie, ca în f i g u r a 3 0 . L a celălalt capăt a l t u b u l u i fixăm u n t u b
subţiat. Puneţi u n cîrlig de rufe pe t u b u l de cauciuc, spre capătul
%
89
cu t u b de sticlă şi umpleţi p î l n i a cu apă. Dacă ridicaţi p î l n i a m a i
sus, presiunea apei devine m a i mare şi vă ţîşni m a i p u t e r n i c .
D ă m foc u n e i grămezi de hîrtie într-o farfurioară de t a b l ă ,
care a fost aşezată pe p ă m î n t , în c u r t e . Cînd hîrtia a început să

F i g . 3 0 . U n aparat s i m p l u de s t i n s f o c u l .

ardă p u t e r n i c , o s t r o p i m cu apă. Mişcînd t u b u l încoace şi încolo,

v o m stinge numaidecît f o c u l , şi veţi vedea cu cît de p u ţ i n ă a p ă !
U n i n c e n d i u poate f i adeseori stins p r i n efectul de răcire al
apei fără u n contact d i r e c t între apă şi m a t e r i a l u l care arde.
P e n t r u a demonstra aceasta, topiţi nişte ceară într-un căpăcel
de m e t a l şi continuaţi să încălziţi ceara pînă cînd v a p o r i i ard
c o n t i n u u după ce i-aţi aprins cu u n c h i b r i t . Apucaţi apoi căpă-
celul cu u n cleşte şi introduceţi-1 cu îngrijire, aproape pînă l a
m a r g i n i , într-un vas cu apă rece (aveţi grijă să n u vărsaţi apa peste
ceara f i e r b i n t e , căci va împroşca peste t o t ! ) . î n scurtă vreme,

90
flacăra v a d e v e n i m a i mică, apoi va p i l p i i şi, în f i n e , se v a stinge
— aceasta, deoarece apa a scăzut t e m p e r a t u r a c e r i i sub p u n c t u l
său de a p r i n d e r e .
Cele m a i m u l t e aparate de stins f o c u l se b i z u i e pe răcirea şi
înăbuşirea pe care o provoacă b i c a r b o n a t u l de s o d i u , presărat
pe flacără. E l se descompune în b i o x i d de c a r b o n , u n gaz care n u
întreţine arderea. Experienţa este descrisă într-un c a p i t o l u r ­
mător.
D u p ă c u m a m arătat, apa este u n stingător excelent p e n t r u
c o m b u s t i b i l i obişnuiţi, dar ea poate face m a i m u l t rău decît b i n e
a t u n c i cînd o aruncăm deasupra unor l i c h i d e aprinse ( p e t r o l ,
benzină). D a t f i i n d că apa e m a i grea, ea se scufundă sub aceste
l i c h i d e , adesea făcîndu-le să se reverse şi să î n t i n d ă i n c e n d i u l .
Puteţi d o v e d i aceasta p r i n t r - o serie de experienţe s i m p l e .
P e n t r u t o a t e experienţele, puneţi o mică c u t i e de t a b l ă (cutie de
conserve) în m i j l o c u l u n e i plăci de azbest sau pe p ă m î n t , în c u r t e .
Umpleţi-o aproape p î n ă sus cu apă şi apoi t u r n a ţ i deasupra p u ţ i n ă
benzină (întrebuinţaţi n u m a i cantităţi foarte m i c i de benzină şi
faceţi experienţele în aer l i b e r ) .
Cînd aprindeţi b e n z i n a , f o c u l v a părea f o r m i d a b i l , dar e l
poate f i stins cu uşurinţă, acoperind c u t i a cu u n căpăcel, o carte
sau c h i a r cu u n c a r t o n . Turnaţi apă peste foc şi l i c h i d u l aprins
se v a revărsa d i n c o l o de c u t i e . Dacă e utilizată i m p r o p r i u , chiar
şi t e t r a c l o r u r a de carbon (substanţă chimică principală între­
b u i n ţ a t ă în stingătoarele obişnuite de perete) va f i ineficace şi va
împrăştia m a i departe f o c u l . îndreptată asupra flăcării într-un
şuvoi c o n t i n u u , t e t r a c l o r u r a de carbon v a străbate s t r a t u l de
benzină aprins şi n u v a avea n i c i u n efect. D a r dacă şuvoiul e în­
d r e p t a t spre suprafaţa c u t i e i , deasupra benzinei aprinse, t e t r a c l o ­
r u r a de carbon se v a r i s i p i în picături m i c i , pe care căldura le v a
evapora. V a p o r i i i n c o m b u s t i b i l i v o r înăbuşi f o c u l .
B i o x i d u l de carbon şi b r o m u r a de m e t i l sînt m i j l o a c e l e cele
m a i eficace p e n t r u înăbuşirea u n u i foc de p e t r o l . D i n aceste două

91
substanţe, b r o m u r a de m e t i l e m a i scumpă, dar e m a i eficace
decît b i o x i d u l de carbon. Despre u t i l i z a r e a b i o x i d u l u i de carbon,
în aceste scopuri, v o m v o r b i într-un c a p i t o l următor.
Să încheiem cu o reţetă practică.
Dacă Moş Gerilă v ă vizitează casa a n u l acesta şi vă e teamă
să n u i a f o c , v a f i b i n e să faceţi barba şi hainele ignifuge. Pre­
paraţi u n amestec de 30 g carbonat de sodiu, 30 g carbonat de
a m o n i u , 30 g acid b o r i c şi 20 l i t r i de apă. Fierbeţi şi udaţi cu
această soluţie m a t e r i a l u l d i n care-i confecţionaţi veşmintele.
Acest amestec este b u n p e n t r u a face ignifuge orice materiale
care ar f i ameninţate să ia foc.

UN GAZ UŞOR

De astă dată, v o m începe direct cu o experienţă.

L u ă m o eprubetă — curată şi uscată, l u c r u l acesta n u t r e b u i e
u i t a t niciodată 1 — şi o u m p l e m cam p î n ă l a u n sfert cu o soluţie
diluată de acid c l o r h i d r i c , f o r m a t dintr-o parte de acid c l o r h i ­
d r i c concentrat şi t r e i părţi apă. A d ă u g ă m în eprubetă cîteva
bucăţele de zinc. V o m observa o „fierbere" intensă. A p r o p i e m de
gura eprubetei u n c h i b r i t a p r i n s : se aude o pocnitură uşoară şi
apare o flacără.
Desigur că aţi b ă n u i t despre ce este v o r b a . Este v o r b a de gazul
h i d r o g e n . I a t ă şi ecuaţia chimică:
Z n + 2HC1 = Z n C l 2 + H 2

H i d r o g e n u l arde, dar m a i are încă o caracteristică interesantă:

este u n gaz uşor, m u l t m a i uşor decît aerul (de 14,5 ori).Sădove-
d i m acest l u c r u .
P u n e m într-o eprubetă o soluţie diluată de acid c l o r h i d r i c
şi bucăţele de z i n c . A p o i , l u ă m o altă eprubetă m a i largă, pe
care o întoarcem cu gura în jos şi o u m p l e m cu h i d r o g e n , i n t r o d u -
cînd în ea gura p r i m e i eprubete. D u p ă aceea o întoarcem iarăşi

92
cu gura în sus. A p r i n d e m u n c h i b r i t şi îl a p r o p i e m de gura e i :
n u se v a î n t î m p l ă n i m i c . Aceasta dovedeşte că h i d r o g e n u l este
m a i uşor decît a e r u l şi că a t u n c i cînd a m întors e p r u b e t a cu gura
în sus, e l a părăsit-o ridicîndu-se în aer. Ca să ne c o n v i n g e m ,
n-avem decît să repetăm d i n n o u
experienţa, d a r de d a t a aceasta
să n u m a i întoarcem e p r u b e t a cu
gura în sus. H i d r o g e n u l se v a
aprinde la gura eprubetei.
P e n t r u experienţele ce le v o m
face, a v e m n e v o i e de c a n t i t ă ţ i
m a i m a r i de h i d r o g e n . î n l a b o ­
r a t o a r e b i n e înzestrate se poate
f o l o s i l a prepararea hidrogenu­
l u i aparatul K i p p . î n lipsa l u i ,
putem confecţiona un aparat
m u l t m a i s i m p l u , d a r care ne v a
aduce aceleaşi s e r v i c i i .
A p a r a t u l ( f i g . 31) este compus
d i n două t u b u r i de sticlă legate
între ele de u n t u b de c a u c i u c ;
t u b u l A conţine soluţie de a c i d
c l o r h i d r i c , i a r t u b u l B bucăţele
de z i n c . T u b u l A este m a i l u n g
decît t u b u l B , c a r e v a f i a s t u p a t
F i g . 3 1 . U n aparat p e n t r u pro­
la ambele capete cu cîte u n dop
ducerea h i d r o g e n u l u i . î n t u b u l A
p r i n care trece o b u c a t ă de t u b so i n t r o d u c e a c i d u l , i a r în B z i n c u l .
de sticlă, p r e l u n g i t cu u n t u b de
cauciuc. A v a n t a j u l acestui a p a r a t , faţă de a l t e l e , e s t e căproduce
gaze n u m a i cînd a v e m n e v o i e . Dacă strîngem t u b u l de culegere
cu o clemă, gazul d i n t u b u l B , n e m a i p u t î n d să iasă p r i n t u b u l
de culegere, apasă asupra a c i d u l u i , îl împinge d i n t u b u l B şi-1
ridică în t u b u l A . Z i n c u l n e m a i f i i n d în a t i n g e r e cu a c i d u l , gazul

93
nu se m a i produce pînă n u deschidem iar clema. T u b u r i l e
A şi B se p o t f i x a într-un s t a t i v sau într-un suport făcut d i n
lemn.
A p a r a t u l poate s l u j i şi la obţinerea a l t o r , gaze care se p o t pro­
duce l a t e m p e r a t u r a obişnuită dintr-o soluţie şi o substanţă
solidă.
î n lipsa t u b u r i l o r de sticlă se p o t folosi două eprubete cărora
l i s-a tăiat f u n d u l .
Şi acum, să preparăm h i d r o g e n !
Punem în t u b u l B m a i m u l t e bucăţele de zinc, iar în celălalt
turnăm o soluţie diluată de acid c l o r h i d r i c . P r i n t u b u l de cau­
ciuc a f l a t în partea de sus a t u b u l u i B începe să se degaje
h i d r o g e n . Lăsăm p r i m e l e porţiuni d i n gazul ce se degajă să se
risipească în aer, p e n t r u ca să eliminăm hidrogenul amestecat
cu aerul d i n aparat.
U m p l e m o eprubetă cu hidrogen şi ţinînd-o cu gura în j o s ,
apropiem de ea o luminare aprinsă; hidrogenul se aprinde. R i d i -
cînd luminarea în eprubetă, ea se stinge.
Această experienţă dovedeşte că hidrogenul arde, dar n u
întreţine arderea; el este deci c o m b u s t i b i l fără să fie com-
burant.
H i d r o g e n u l difuzează foarte uşor. Să facem o experienţă.
U m p l e m u n vas cu hidrogen, îl acoperim l a gură cu o hîrtie suga­
tivă şi-1 întoarcem cu gura în sus. A p r o p i e m apoi u n c h i b r i t
aprins de hîrtia sugativă: hidrogenul se aprinde şi arde, d a r . . .
deasupra hîrtiei s u g a t i v e i
Difuzarea h i d r o g e n u l u i se datoreşte v i t e z e i cu care se mişcă
moleculele sale. H î r t i a , f i i n d poroasă, a lăsat să treacă repede
p r i n ea gazul, care s-a aprins. Trebuie să ştim că hidrogenul are
cea m a i mare viteză de d i f u z i u n e d i n t r e toate gazele.
A m văzut, însă, încă de l a începutul acestui c a p i t o l , că h i d r o ­
genul este u n gaz uşor. Datorită acestui l u c r u îl p u t e m trece din-
tr-un vas într-altul, de parc-ar f i u n l i c h i d . într-adevăr, a i i m -

94
 presia cîteodată că-1 t o r n i , n u m a i că, f i i n d m a i uşor decît a e r u l ,
hidrogenul se toarnă de jos în sus şi n u ca apa, de sus în j o s .
Iată c u m :
U m p l e m o eprubetă cu hidrogen şi o ţinem cu gura în j o s .
L i p i m apoi o a doua eprubetă goală de gura p r i m e i eprubete
( f i g . 3 2 ) . întoarcem eprubetele, ast­
fel ca aceea care fusese dedesubt să
ajungă deasupra şi invers. Dacă h i ­
drogenul ar f i m a i greu decît aerul,
ar t r e b u i să se găsească t o t în p r i m a
eprubetă, adică în eprubeta care se
găseşte acum dedesubt. D a r n u l
Incercînd cu un c h i b r i t ambele
eprubete, constatăm că hidrogenul
s-a r i d i c a t în sus, iar aerul a t r e c u t
în eprubeta de j o s .
Proprietatea h i d r o g e n u l u i de a
f i m a i uşor decît aerul a permis oa­
menilor să-1 folosească p e n t r u u m ­
plerea baloanelor. Şi n o i p u t e m
umple u n b a l o n cu h i d r o g e n , fă-
cîndu-I să se r i d i c e în aer. Pentru
această experienţă, avem nevoie de F i g . 32. H i d r o g e n u l „curge" de
un b a l o n de cauciuc. Preparăm în jos în sus.
aparatul descris m a i înainte h i d r o ­
gen d i n zinc şi a c i d ' c l o r h i d r i c . Lăsăm întîi să iasă d i n aparat
hidrogenul amestecat cu aer, apoi i n t r o d u c e m t u b u l de culegere
al a p a r a t u l u i în gura b a l o n u l u i , pe care o legăm cu o sfoară de
t u b . Pe măsură ce se produce hidrogen, b a l o n u l se u m f l ă . Cînd
b a l o n u l a căpătat o formă rotundă, întrerupem legătura d i n t r e
el şi aparat. B a l o n u l t r e b u i e legat acum cu o aţă lungă, p e n t r u
că el se ridică repede în aer. Dacă n-avem grijă şi-1 scăpăm,
' ~I-am p i e r d u t d e f i n i t i v i

95
 P e n t r u a pune în evidenţă cît de uşor este h i d r o g e n u l , p u t e m
u m p l e cu acest gaz m i c i balonaşe de săpun, care lăsate l i b e r e ,
se ridică în l a b o r a t o r , p l u t i n d graţios p î n ă cînd se sparg. P u t e m
c h i a r să le a p r i n d e m cu u n c h i b r i t . Balonaşele de săpun se prepară
introducînd u n t u b de sticlă subţiat, p r i n care iese h i d r o g e n u l ,
într-un vas în care a m pregătit spumă de săpun.
Şi a c u m , încă o experienţă interesantă: a r m o n i c a chimică.
L u ă m o eprubetă, t u r n ă m în ea acid c l o r h i d r i c d i l u a t , şi
i n t r o d u c e m cîteva bucăţele de z i n c . A s t u p ă m , după aceea, e p r u ­
beta cu u n dop străbătut de u n t u b de sticlă a l cărui vîrf superior
este subţiat. A p r i n d e m h i d r o g e n u l (bineînţeles, după ce a m lăsat
a e r u l d i n eprubetă să iasă afară). I n t i m p ce h i d r o g e n u l arde
liniştit în capătul t u b u l u i , l u ă m u n t u b de sticlă cu d i a m e t r u l
de u n c e n t i m e t r u (de p i l d ă o eprubetă fără f u n d ) şi îl aşezăm aşa
ca t u b u l cu flacăra de hidrogen să f i e c u p r i n s în i n t e r i o r u l l u i .
Mişcînd t u b u l în sus şi în j o s , el începe să emită sunete. H i d r o ­
genul c î n t ă ! Dacă întrebuinţăm t u b u r i înguste, sunetele obţinute
sînt m a i ascuţite. Dacă, d i n c o n t r a , f o l o s i m t u b u r i cu d i a m e t r u l
m a i m a r e , sunetele v o r f i m a i grave. Sunetele pe care le a u z i m
sînt produse de coloana de aer d i n t u b care vibrează cînd f l a ­
căra de h i d r o g e n p î l p î i e , adică se lungeşte şi se scurtează a l ­
ternativ.
Acesta-i t o t secretul a r m o n i c i i c h i m i c e !
A m văzut în c u r s u l experienţelor precedente că ne f e r i m
să lucrăm cu u n amestec de hidrogen şi aer, şi aşteptăm, înainte
de a face experienţa, ca h i d r o g e n u l să f i e c u r a t . P e n t r u ce t o a t e
acestea? P e n t r u că amestecul de hidrogen cu o x i g e n sau cu aer
produce p r i n a p r i n d e r e o explozie puternică. P e n t r u ca să facem
experienţa, i n t r o d u c e m într-o sticlă de vreo 200 c m două v o l u m e
3

de h i d r o g e n şi u n v o l u m de o x i g e n , sau două v o l u m e de h i d r o ­
gen şi c i n c i v o l u m e de aer. Dacă a p r o p i e m de gura s t i c l e i o
l u m i n a r e aprinsă, combinarea celor două.gaze se face cu o detună­
tură puternică. I n t r o d u c e r e a acestor gaze se face l a b a i a de apă

96
( p r i n înlocuirea a p e i ) . P e n t r u a ne f e r i de rănire — în cazul cînd
s t i c l a s-ar sparge — v o m înfăşură s t i c l a intr-o cîrpă u d ă .
I a t ă c u m se explică e x p l o z i a produsă: i n t i m p u l c o m b i n ă r i i
h i d r o g e n u l u i cu o x i g e n u l se formează o mare c a n t i t a t e de c ă l d u r ă ,
aşa încît v a p o r i i de apă formaţi se află l a o temperatură f o a r t e
r i d i c a t ă . D i n cauza d i l a t ă r i i l o r , sînt azvîrliţi cu putere afară d i n
sticlă, l o v i n d b r u s c a e r u l . Acestei d i l a t ă r i îi urmează îndată u n
v i d , produs p r i n condensarea v a p o r i l o r , şi a e r u l d i n afară intră în
f l a c o n . Cele două zgomote care rezultă d i r i succesiunea f o a r t e
rapidă a acestor i u ţ i mişcări ale gazelor c o n s t i t u i e detunătura.
x P e n t r u a ne da seama de puterea m a r e a e x p l o z i e i a m e s t e c u l u i
de h i d r o g e n cu aer, să facem încă o experienţă frumoasă şi fără
nici o primejdie.
L u ă m o c u t i e de conserve goală, întrebuinţată. F a c e m în f u n ­
d u l e i o gaură m i c ă . A s t u p ă m b i n e această gaură, cu o surcea pe
măsură. Aşezăm c u t i a cu f u n d u l în sus şi cu deschiderea în j o s ,
pe o bucată de t a b l ă sau de azbest. A p o i , u m p l e m c u t i a cu h i d r o g e n ,
pe d e d e s u b t , cu u n t u b de c a u c i u c , care aduce h i d r o g e n u l c u r a t
de l a a p a r a t ( f i g . 3 3 ) .
D u p ă ce o u m p l e m cu h i d r o g e n , scoatem surceaua care închide
gura d i n f u n d u l c u t i e i de conserve. D ă m foc h i d r o g e n u l u i , care
iese p r i n această gaură. Ne îndepărtăm i u t e .
H i d r o g e n u l arde l i n i ş t i t , l a început. Pe măsură însă ce el iese
d i n c u t i e şi arde, pe dedesubt intră a e r u l , v î j î i n d . î n c u t i e se g ă ­
seşte, l a u n m o m e n t d a t , u n amestec de aer şi h i d r o g e n . Se produce:
i n această clipă o e x p l o z i e asurzitoare, care v a a r u n c a c u t i a
în a e r !
Dacă u m p l e m nişte balonaşe de săpun cu acest amestec, urc
amestec de h i d r o g e n şi o x i g e n , le p u t e m face să detune în c o n t a c t
cu o flacără. E f e c t u l este foarte atrăgător — şi experienţa m e r i t ă
osteneala de a o r e a l i z a .
H i d r o g e n u l este u n corp reducător, adică fură o x i g e n u l m u l t o r a
din c o r p u r i l e care-1 conţin, de p i l d ă o x i z i l o r . Să facem o experienţă.

7 — Minuni în eprubetă 97
 L u ă m praf de o x i d de f i e r , pe care-1 punem într-un t u b de
sticlă cu capetele subţiate şi d i a m e t r u l de vreo 2—3 c m . L a u n capăt
a l t u b u l u i adaptăm t u b u l pe unde v i n e h i d r o g e n u l — f a b r i c a t în
a p a r a t u l c o n s t r u i t de n o i — p e n t r u că avem nevoie de u n „curent"

F i g . 33. C u t i a explozivă.

de h i d r o g e n ceva m a i îndelungat. Capătul celălalt al t u b u l u i cu

o x i d de f i e r este subţiat — aşa încît p u t e m să a p r i n d e m h i d r o ­
genul care iese.
S p r i j i n i m t u b u l în poziţie orizontală şi-1 încălzim uşurel cu
o l a m p ă de s p i r t . încălzirea se face u n i f o r m şi nu prea t a r e , aşa
ca să nu se înroşească pereţii t u b u l u i de sticlă.
H i d r o g e n u l , în trecerea l u i , ia o parte d i n o x i g e n u l o x i d u l u i
de f i e r , p e n t r u a forma v a p o r i de apă. D u p ă u n t i m p , o x i d u l ^ d e
f i e r se transformă în fier p i r o f o r i c , n u m i t a s t f e l , p e n t r u că se
a p r i n d e de l a sine în aer, la t e m p e r a t u r a obişnuită.
I a t ă şi ecuaţia c h i m i c ă :
Fe 03 4 + 4 H = 3Fe + 4 H 0
2 2

98
 Într-adevăr, d u p ă ce a m lăsat h i d r o g e n u l să treacă d e s t u l de
multă vreme, i n t r e r u p e m c u r e n t u l de gaz, scoatem t u b u l cu
o x i d de f i e r şi lăsăm p u l b e r e a să se scurgă în j u r u l n o s t r u . P r a f u l
de o x i d se a p r i n d e pe măsură ce intră în contact cu a e r u l , lăsînd
o jerbă ^luminoasă de o
frumuseţe rară ( f i g . 3 4 ) .
De ce se a p r i n d e acest
f i e r în aer? P e n t r u că e l
se află într-o stare de
pulbere f o a r t e f i n ă , care,
d i n cauza suprafeţei sale
m a r i şi r e a c t i v e , se c o m ­
b i n ă cu energie, cu oxi­
g e n u l d i n aer.
O altă reducere i n ­
teresantă este reducerea
o x i d u l u i negru de c u p r u .
Experienţa o puteţi face
la f e l ca şi în cazul o x i ­
d u l u i de f i e r , n u m a i că
în t u b veţi încălzi o x i d
negru de c u p r u . După
ce hidrogenul reacţio- Fig- 3 4 . Fierul piroforic arde în aer.
nează cîtva timp asu­
pra o x i d u l u i , acesta'se transformă în c u p r u m e t a l i c , pe care-1
putem recunoaşte uşor datorită culorii sale.

Ci O + H , = Cu + H 0 2

Hidrogenul m a i poate f i p r e p a r a t şi prin alte metode.

Să m a i facem cîteva experienţe. Amestecăm, rînd pe rînd,
pe de o p a r t e , m e t a l e ( m a g n e z i u , a l u m i n i u , zinc e t c . ) şi pe de
altă parte a c i z i ( s u l f u r i c d i l u a t , a c e t i c , a z o t i c ) . Veţi vedea că

99
a c i d u l s u l f u r i c şi cel acetic dau hidrogen în c a n t i t a t e mare. î n
s c h i m b , a c i d u l azotic ne va înşela. H i d r o g e n u l care ia naştere v a
descompune pe loc a c i d u l azotic, aşa încît l a sfîrşit, în l o c u l h i ­
d r o g e n u l u i , se v o r naşte nişte v a p o r i cafenii şi înţepători de hipoa-
zotidă. Această substanţă nu trebuie" respirată, p e n t r u că este
toxică. Experienţa se v a face, pe cît p o s i b i l , în aer c u r a t .
Bucăţile netede, curate, de zinc sau de fier nu sînt decît foarte
puţin atacate de a c i z i . Aceasta, deoarece în j u r u l m e t a l u l u i se
formează u n strat subţire, dar neîntrerupt de hidrogen, care î m ­
piedică a c i d u l să m a i vină în atingere cu m e t a l u l . Dacă adăugăm
însă cîteva picături de soluţie de s u l f a t de cupru (piatră vînătă),.
producerea de gaz reîncepe.
H i d r o g e n u l poate f i preparat şi încălzind a l u m i n i u sau zinc-
în formă de praf f i n , cu o soluţie de h i d r o x i d de sodiu ( N a O H ) 1 0 % .
De asemenea, încălzind într-o eprubetă u n amestec uscat de 4 g
pulbere de zinc şi 5 g v a r stins, se obţine o cantitate destul d e
mare de hidrogen. I a t ă , dar, destule surse pe care le p u t e m f o l o s i
în vederea preparării h i d r o g e n u l u i .

UN GAZ DIN FAMILIA HALOGENILOR

Să trecem acum l a cîteva experienţe cu u n u l d i n gazele ce f o r ­

mează f a m i l i a halogenilor — c l o r u l .
N a t u r a l , dacă lucrăm în l a b o r a t o r , ferestrele se v o r ţine
deschise în t i m p u l încercărilor noastre... Sînt ele, experienţele,,
frumoase, dar între p a t r u pereţi sînt cîteodată şi destul de neplă­
c u t e . A r f i chiar de preferat să ne transportăm pentru o oră sau
două l a b o r a t o r u l în c u r t e . Aceasta, pentru că c l o r u l este u n gaz
toxic.
C l o r u l se prepară a s t f e l : punem într-o eprubetă puţin acid
c l o r h i d r i c (HC1) şi cîteva grăunţe de b i o x i d de mangan ( M n 0 ) . 2

Soluţia de acid c l o r h i d r i c se colorează pe dată în b r u n . D u p ă cltvat

100
t i m p — m a i ales dacă încălzim uşor — iese d i n eprubetă u n gaz
galben-verzui, cu m i r o s greu şi inecăcios ( f i g . 3 5 ) . Acesta este pro­
cedeul de preparare a l l u i Scheele, care a descoperit c l o r u l .
j C B i o x i d u l de m a n g a n , necesar experienţei, îl p u t e m obţine
în f e l u l u r m ă t o r : des­
f a c e m 2 — 3 b a t e r i i de
lanternă u z a t e , păstrînd
săculeţele ce înconjoară
cărbunele. G o l i m cu a¬
tenţie conţinutul săcu­
leţelor, avînd grijă să
n u z d r o b i m şi cărbunele.
A m obţinut astfel b i o x i ­
d u l de m a n g a n ( p i r o i u -
z i t a ) b r u t , care conţine
şi i m p u r i t ă ţ i , în special
clorură de a m o n i u (ţipi-
r i g ) . Ca să-1 p u r i f i c ă m ,
îl pisăm bine de t o t , îl
p u n e m într-un vas cu
apă caldă şi îl spălăm.
Vărsăm a p o i apa şi repe­
t ă m operaţia de cîteva F i g . 35. C l o r u l se prepară foarte s i m p l u
o r i . P r a f u l negru obţi­ d i n acid c l o r h i d r i c şi b i o x i d de m a n g a n .
n u t îl uscăm l a u n loc
c ă l d u ţ . B i o x i d u l de m a n g a n obţinut este destul de p u r şi poate
f i f o l o s i t p e n t r u experienţe. Să r e v e n i m însă l a Scheele.
Ce e în stare să facă u n elev f a r m a c i s t . . . P r i n a n u l 1774,
Scheele era elev-farmacist, adică u n f e l de neînsemnat ucenic,
b u n să spele vasele şi să cureţe borcanele.
Se spune că într-o z i , i l u s t r u l său p a t r o n căzu b o l n a v .
Scheele era întotdeauna atras de borcanele cu substanţe,
rînduite frumos pe etajerele f a r m a c i e i . N u m e l e lor îl cam încurcau,
căci erau l u n g i şi scrise toate tu l i m b a l a t i n ă . Pe u n b o r c a n , ascuns
după u n r a f t , scria cu l i t e r e m a r i , i n l i m b a l a t i n ă : „acidum m u r i a -
t i c u m " . î n a n u l 1774, acesta era n u m e l e a c i d u l u i c l o r h i d r i c . . .
I a r Scheele, care n-avea clienţi — atîta le-ar m a i t r e b u i , să se
lase pe m î n a u n u l elev — şi se p l i c t i s e a de m o a r t e , se gîndi să
facă ceva. Ce să facă? Turnă p u ţ i n d i n acest acid într-o farfurioară.
Fără n i c i u n gind? B a n u , avea o idee vagă, care pe măsură ce
l u c r a i se desena m a i precis în m i n t e . î n m o m e n t u l acela, c h i m i ­
ştii erau tare încurcaţi de u n m i n e r a l n e g r u , care se găsea d e s t u l
de uşor p r i n d i f e r i t e r e g i u n i şi care nu avea o formulă s t a b i l i t ă ,
nu avea n a t u r a cunoscută... într-un cuvînt, despre care n u se
ştia n i m i c .
„Dacă o să t o r n acid m u r i a t i c peste p i a t r a asta neagră, p o a t e
se î n t î m p l ă ceva, care să-i trădeze proprietăţile sau c h i a r şî
alcătuirea e i ! " îşi spuse Scheele.
Z i s şi făcut. D a r care n u i-a fost m i r a r e a cînd văzu ridicîndu-se
u n gaz verde-gălbui, u n gaz n o u , necunoscut. Dacă ar f i fost î n
stare, ar f i s t r i g a t de t r e i o r i , de b u c u r i e . . . N u p u t e a , însă, p e n t r u
că de o clipă îl ţinea o tuse zdravănă, pe care o a t r i b u i pe d a t ă
n o u l u i gaz...
Cînd descoperi ceva, îi p u i u n n u m e . I a r Scheele a n u m i t g a z u l
născut d i n acid m u r i a t i c (acid c l o r h i d r i c de azi) şi p i a t r a neagră
( b i o x i d u l de m a n g a n de a z i ) . . . 1-a n u m i t — a ţ i p u t e a ghici? — a c i d
m u r i a t i c d e f l o g i s t i c a t . A d i c ă , acid m u r i a t i c d i n care s-a scos
f l o g i s t i c u l , substanţa misterioasă, care — credeau chimiştii de
pe a t u n c i — se e l i m i n ă în t i m p u l a r d e r i i u n e i substanţe.
Scheele n u s-a m u l ţ u m i t însă cu succesul acesta r e m a r c a b i l ,
c i , profitînd de f a p t u l că boala p a t r o n u l u i îl împiedica pe acesta
să vadă c u m se prăpădesc bunătate de substanţe d i n f a r m a c i e ,
a m a i descoperit o x i g e n u l şi două n o i m e t a l e : m a n g a n u l şi b a c i u l
(care se găseau în m i n e r a l u l negru — u n amestec de b i o x i d de
m a n g a n şi carbonat de b a r i u ) . î n f e l u l acesta, c h i m i a s-a îmbogăţit
cu p a t r u n o i c o r p u r i .

102
 ...Şi cc p i a t c face un ehiinist-amator. I n laborator, ne putem
prepara c l o r u l fie după procedeul l u i Scheele, precum s-a arătat
înainte, fie p r i n electroliza unei soluţii de sare în apă.
M a i sînt numeroase metode de preparare. De e x e m p l u , d i n
clorură de v a r (CaOCl ) sau clorat de potasiu ( K O C l ) şi acid
2 3

clorhidric (HC1). Dacă v r e m să-1 preparăm r a p i d şi l a rece (adică

fără să încălzim v a s u l ) , e destul să turnăm picătură cu picătură
acid c l o r h i d r i c concentrat peste permanganat de potasiu ( K M n 0 ) 4

cristalizat. I n acest f e l recomandăm c i t i t o r i l o r să-1 prepare. Vreţi

să cunoaşteţi şi ecuaţiile chimice? Iată-Ie:

Mn0 2 + 4HG1 = M n C l + 2 H 0 4 2

MnCl 4 = MnCl + Cl
2 2

în această reacţie se formează intermediar tetraclorura de

mangan, nestabilă şi neizolabilă, care sc descompune, p r i n căl­
dură, în clorură manganoasă şi clor.
CaOCU + Hei = CaCl 2 + HOGI
H C I + HOC1 = H 0 + C l 2 2

Clorură de var este u n puternic o x i d a n t , aşa că oxidează a c i d u l

c l o r h i d r i c . Se formează întii acid hipocloros (HOGI), care apoi
se oxidează, obţinîndu-se apă şi clor.
î n mod asemănător reacţionează şi c l o r a t u l de p o t a s i u , dar
se obţine întîi acid cloric.
K C I O 3 + H C I = KG1 + H C 1 0 3

5HG1 + H C 1 0 = 3 H 0 + 3C1
3 2 2

Folosind permanganat de potasiu, c l o r u l se obţine foarte

curat şi în acelaşi t i m p , foarte uşor. .
2KMn0 4 + 16HCI = 2 M n C I + 2KC1 + 8 I I 0 + 5C1
2 2 2

C l o r u l se dizolvă i n apă. Cum se prepară o soluţie de clor? D i n

vasul în care este produs, porneşte u n t u b ce se scufundă într-un

103
vas ou apă. De acolo, m a i departe, u n a l t t u b îl duce în a l t v a s .
U l t i m u l vas conţine u n l i c h i d a l c a l i n (cu puţin h i d r o x i d de s o d i u ,
de e x e m p l u ) destinat să absoarbă excesul de clor ( f i g . 3 6 ) .
Deoarece lucrăm afară, în aer l i b e r , n o i avem însă putinţa

F i g . 36. Instalaţie p e n t r u prepararea a p e i de c l o r .

s ă obţinem o soluţie de clor m u l t m a i uşor: d i n eprubeta unde se

produce, u n t u b conduce c l o r u l într-o altă eprubetă cu apă ( f i g . 37).
O parte d i n clor se dizolvă în această apă, i a r a l t a se elimină în
a e r . D e s i g u r , că v o m l u c r a însă n u m a i cu cantităţi m i c i de sub­
stanţe.
F i e că a fost preparat d i n acid c l o r h i d r i c şi b i o x i d de m a n g a n ,
f i e d i n permanganat de potasiu şi acid c l o r h i d r i c , c l o r u l se pre­
z i n t ă sub aceeaşi formă: u n gaz galben-verzui, cu miros p u t e r n i c ,
s u f o c a n t . Se ştie că a fost chiar f o l o s i t l a începutul p r i m u l u i răz­
b o i m o n d i a l d r e p t gaz a s f i x i a n t (0,1 m i l i g r a m e clor l a u n l i t r u de
aer este m o r t a l ) . C u m însă o batistă înmuiată în apă şi pusă l a nas

104
este suficientă ca să-i neutralizeze efectele, a fost iute înlocuit cu
•alte gaze m a i p u t e r n i c e .
î n cursul experienţelor noastre n u t r e b u i e să ne t e m e m de
accidente, cu condiţia de a l u c r a î n c u r t e , sau în l a b o r a t o r
•cu ferestrele deschise.
într-o eprubetă i n ­
troducem clor „prin
"înlocuire", adică înlo­
c u i m aerul ce u m p l e
•eprubeta, cu c l o r . A¬
ceasta se face aducînd
t u b u l de l a eprubeta
unde fabricăm c l o r , în
f u n d u l eprubetei goa­
l e , aşezate n o r m a l cu
f u n d u l în jos (pentru
că gazul acesta e m a i
greu decît a e r u l ) .
Dacă în această
eprubetă cu clor i n t r o ­
ducem fosfor, acesta F i g . 37. Apa do clor se poate prepara şi m a i
se aprinde de l a sine. simplu.
Cînd c l o r u l este în
proporţie m a i mare decît f o s f o r u l , obţinem pentaclorură de fos­
for solidă (PC1 ), sub formă de praf. Cînd fosforul c în exces, se
5

obţine triclorură de fosfor, lichidă (PC1 ). î n t i m p u l combinării

3

c l o r u l u i cu fosforul se dezvoltă o mare cantitate de căldură.

2P + 5C1 = 2PC1
2 5

2P + 3C1 = 2PC1
2 3

î n acelaşi f e l u m p l e m u n borcan cu c l o r . Presărăm apoi în

borcan praf de arsen sau de s t i b i u ( a n t i m o n i u ) ; aceste p u l b e r i
se a p r i n d , producînd jerbe de foc, cu scintei strălucitoare şi foarte

103
frumoase. Se formează clorură de arsen (AsCl ) şi respectiv, clorură
3

de a n t i m o n i u ( S b C l ) .
3

2As + 3C1 = 2 A s C l 2 3

2Sb + 3 C I = 2 S b C l
2 3

Legăm cîteva f i r e de c u p r u subţiri (dc conductă electrică?

sau n u m a i u n u l pe care-1 înfăşurăm în formă de spirală, de o v e r ­
gea de f i e r ; încălzim uşor e x t r e m i t a t e a inferioară a sîrmei şi apoi
o scufundăm iute într-un borcan cu clor. C u p r u l arde în clor cu
l u m i n ă , înroşindu-se; se formează clorură de cupru ( C u C l ) , care
2

cade în picături incandescente pe f u n d u l f l a c o n u l u i .

Dar n u n u m a i c u p r u l , c i aproape toate metalele sînt atacate-
de c l o r . Aşa, de p i l d ă , sodiul aruncat l a temperatura obişnuită
într-o eprubetă cu clor se aprinde de l a sine şi arde cu o flacără
v i e , dînd naştere c l o r u r i i de sodiu ( N a C l ) :

2Na + C l j = 2 N a C l

De asemenea, m e r c u r u l este atacat de clor l a t e m p e r a t u r a

obişnuită şi de aceea c l o r u l nu poate f i cules sub m e r c u r .
Gazul amoniac ( N H ) este descompus d.e către clor. Dacă
3

i n t r o d u c e m într-un flacon p l i n cu clor u n t u b de sticlă p r i n care

soseşte gazul amoniac (fabricat într-o eprubetă d i n v a r n e s t i n s ,
sub formă de praf amestecat cu clorură de a m o n i u (ţipirig) t o t în.
p r a f , stropite cu apă şi eventual încălzite foarte uşor), a m o n i a c u l
se a p r i n d e de l a sine, produeîndu-se azot şi f u m a l b de clorură
de a m o n i u ( N H C 1 ) .
4

8NH 3 + 3C1 = N + 6 N H C 1
2 2 4

Această reacţie se m a i poate realiza şi în alte f e l u r i . P u t e m să

trecem u n curent de c l o r , de astă dată p r i n t r - u n vas cu o soluţie
de amoniac (concentrată); fiecare balonaş de clor cînd pătrunde
d i n t u b u l de sticlă pe unde e adus, în l i c h i d , produce u n fel dft
f u l g e r s c u r t . Experienţa aceasta este de efect.

106
 De asemenea, p u t e m să u m p l e m cu o soluţie de clor nouă-
z e c i m i d i n t r - u n t u b astupat l a u n capăt şi a p o i să completăm
r e s t u l cu o soluţie concentrată de a m o n i a c . Astupăm t u b u l cu
degetul şi-1 răsturnăm într-un pahar p l i n cu apă, aşa c u m arată*
f i g u r a 38. A m o n i a c u l , m a i
uşor, se amestecă cu c l o r u l N3
şi dă naştere u n o r foarte
m i c i balonaşe de azot, care
a j u n g puţin cîte puţin p î n ă
la capătul superior al t u b u ­
l u i , î n cursul acestei expe­
rienţe se m a i formează şi o
mică c a n t i t a t e de h i p o c l o r i t
de a m o n i u care, în contact
cu excesul de a m o n i a c , se
descompune puţin cîte p u ­
ţ i n , dînd azot şi clorură de
amoniu.
Să l u ă m d o i c i l i n d r i m i c i
sau două sticluţe cu gîtul
larg şi să le aşezăm gură
în gură. P r i m u l c i l i n d r u v a
f i u m p l u t cu h i d r o g e n şi v a
sta, fireşte, cu gura în j o s . Celălalt c i l i n d r u v a f i u m p l u t cu
gazul clor şi v a avea d i m e n s i u n i egale cu p r i m u l . Amestecăm gazele
p r i n m a i m u l t e răsuciri ale vaselor. Dacă acum deschidem brusc
cele două vase deasupra u n e i flăcări, în t i m p ce m î i n i l e ne sînt
apărate p r i n nişte cîrpe ude cu care le î n v e l i m , amestecul de gaze
explodează cu zgomot. Reacţia produsă se scrie a s t f e l :

H , + C l j = 2HC1
Să p u n e m i n c i l i n d r i p u ţ i n ă apă şi să-i a g i t ă m . Ceaţa se r i s i ­
peşte şi se formează o soluţie de acid c l o r h i d r i c , care înroşeşte

107*
h i r t i a albastră de turnesol şi dă cu a z o t a t u l de a r g i n t u n p r e c i p i ­
tat alb.
U n i n v e n t a t o r a propus chiar ca acest amestec gazos e x p l o z i v
să f i e f o l o s i t ca înlocuitor de benzină, l a motoarele cu explozie.
B r e v e t u l l u a t p e n t r u invenţia sa n u a fost însă f o l o s i t .
S u l f u l , aşezat pe f u n d u l unei eprubete fixată într-un s t a t i v ,
se combină cu c l o r u l pe care-1 aducem în această eprubetă p r i n ­
t r - u n t u b de sticlă. Cînd t o t s u l f u l a dispărut, o p r i m c u r e n t u l
de c l o r : a m obţinut protoclorură de sulf (S C1 ), u n l i c h i d gălbui.
2 2

T e o r e t i c , am putea obţine şi t e t r a c l o r u r a de sulf (SC1 ), însă4

aceasta se descompune l a t e m p e r a t u r a camerei în protoclorură

de sulf şi c l o r .
C l o r u l acţionează şi asupra substanţelor organice, de l a care
ia h i d r o g e n , astfel că le schimbă compoziţia chimică.
Să înmuiem o fîşie de hîrtie de f i l t r u sau de sugativă în esenţă
de terebentină şi o vîrîm iute într-un borcan cu c l o r ; esenţa de
terebentină se aprinde pe dată şi arde cu f u m gros. Esenţa de
terebentină e o hidrocarbură (e compusă d i n hidrogen şi carbon).
C l o r u l însă se combină n u m a i cu h i d r o g e n u l şi produce atîta
căldură, încît pricinuieşte aprinderea esenţei de terebentină
încă nedescompuse. F u m u l gros se datoreşte c a r b o n u l u i rămas
d e l a descompunerea esenţei, şi care n u se combină cu c l o r u l .
C l o r u l acţionează şi asupra m a t e r i i l o r colorante organice.
Dacă scriem cu cerneală cîteva rînduri pe o foaie de hîrtie
şi o i n t r o d u c e m în borcanul de clor (înainte de a se usca), scrisul
dispare în întregime.
Distrugerea m a t e r i i l o r colorante de către clor este datorită
t o t acţiunii c l o r u l u i asupra h i d r o g e n u l u i . Soluţia de clor poate
d i s t r u g e pe dată t u r n e s o l u l , i n d i g o u l şi cerneala, aceasta d i n
u r m ă n u m a i dacă e preparată d i n acid galic sau d i n a n i l i n ă .
De cele m a i m u l t e o r i , însă, cerneala m a i cuprinde şi o substanţă
minerală ( f i e r ) , care rezistă l a acţiunea c l o r u l u i . î n acest caz,
l i t e r e l e r ă m î n uşor colorate în galben.

108
 Dacă am cufundat hîrtia în clor şi au rămas aceste u r m e
galbene, lc p u t e m face să revină l a loc intense, aşa cum erau
l a început şi citeţe, tratîndu-le cu o sulfură alcalină, care le face
să reapară colorate în negru.
Dacă, însă, după ce am acţionat cu c l o r u l asupra scrisului,,
îl spălăm şi cu o soluţie foarte diluată de acid c l o r h i d r i c , care
distruge urmele s c r i s u l u i , atunci nu v o m m a i putea face scrisul
să reapară.
Pentru ca o cerneală să nu se poată şterge cu c l o r , t r e b u i e
să cuprindă numaidecît în suspensie cărbune (cerneala de i m p r i ­
merie sau tuşul).
O experienţă frumoasă p u t e m face în f e l u l următor. U m p l e m
u n borcan cu clor şi introducem în el u n t r a n d a f i r roşu. D u p ă
cîtva t i m p se decolorează c l o r o f i l a d i n sepale, care este m a i
sensibilă, apoi şi petalele t r a n d a f i r u l u i .
Cînd punem c l o r u l să reacţioneze cu o soluţie rece a unei'
baze, ca de e x e m p l u h i d r o x i d u l de p o t a s i u , atîta vreme cît c l o r u l
nu este în c a n t i t a t e prea mare, se formează u n amestec de clorură
de potasiu şi de h i p o c l o r i t de potasiu (apă de Javel) în soluţie
d i l u a t ă , conform ecuaţiei:

2C1 + 2 K O H = C I O K + KC1 + H , 0

A p a de Javel se foloseşte ca o x i d a n t , ca decolorant şi ca

dezinfectant. î n spălătorii e folosită p e n t r u a l b i r e .
C u m ne p u t e m păzi împotriva accidentelor cu clor? Dacă
cumva a m produs clor prea m u l t şi ne e teamă să-1 respirăm, e-
bine să ţinem l a nas şi l a gură o batistă înmuiată într-o soluţie
de carbonat de sodiu (sodă de rufe) sau de h i p o s u l f i t de s o d i u .
Dacă însă am l u a t prea tîrziu această precauţie şi am i n s ­
p i r a t prea m u l t c l o r u l , care ne pricinuieşte tuşea, e bine să m i r o ­
s i m puţin amoniac sau a n i l i n ă .
î n t o t cazul, aşa c u m am arătat şi l a începutul acestor expe­
rienţe, toate încercările se vor face l a aer, în c u r t e , şi folosind'

109
•cantităţi m i c i de substanţe p e n t r u fabricarea c l o r u l u i (1 c m de 3

H C I ) . î n general nu t r e b u i e să ne temem de vreo otrăvire, căci

m i r o s u l neplăcut trădează c l o r u l chiar la 0 , 0 0 0 1 % .

£ UN BUN DE COLORANT ŞI DEZINFECTANT

„Un preparat cu bune proprietăţi decolorante şi dezinfec­

t a n t e ? H m ! . . . N u e prea r ă u ! " îşi vor spune fără îndoială c h i ­
m i ş t i i a m a t o r i , aşteptînd cu mare încordare substanţa m i r a c u ­
loasă şi — desigur — rară despre care este v o r b a . De aceea se
vor simţi poate dezamăgiţi, auzind că acest corp m i n u n a t nu e
. a l t u l decît... clorură de v a r .
Totuşi, clorură de v a r va f i p r e t e x t u l unor experienţe de
•chimic.
Urmăriţi-ne, n u m a i , cu atenţie.
Ce este clorură de var? Clorură de v a r este o pulbere a l b ă ,
•care conţine cam 3 0 — 4 0 % clor.
C l o r u l conţinut de clorură de v a r se degajează pe încetul
în aer l i b e r . Pentru ca acest clor să n u se piardă prea repede,
clorură de v a r se păstrează în borcane sau în c u t i i cît m a i ferite
d e aer.
F o r m u l a c l o r u r e i de v a r este CaOCl . N u t r e b u i e să confun­
2

d ă m clorură de v a r cu clorură de c a l c i u , care are f o r m u l a C a C l . 2

între foloasele c l o r u r e i de v a r se găseşte şi puterea ei dezin-

fectantă. O soluţie de clorură de v a r în apă, 1 % , este suficientă
p e n t r u a ucide, în c i n c i m i n u t e , b a c i l i i t i f o s u l u i , holerei şi cărbu­
n e l u i . Cu o soluţie de 1 parte clorură de v a r în 20 părţi deapă,
se văruiesc pereţii g r a j d u r i l o r în care se ivesc d i f e r i t e m o l i m e .
De asemenea, insectele de t o t f e l u l sînt ucise de această sub­
stanţă.
C l o m r a de v a r înlocuieşte c l o r u l în i n d u s t r i e . Acesta d i n u r m ă
n u poate f i t r a n s p o r t a t la distanţe m a r i în stare gazoasă. Aceasta,

J 10
d i n cauză că v o l u m u l vaselor necesare ar f i prea mare. N i c i d i z o l ­
v a t în apă nu poate f i t r a n s p o r t a t , pentru că apa nu dizolvă
«lor, decît u n v o l u m do 2 — 3 o r i m a i mare ca al e i . I n schimb,
clorură de v a r recent preparată poate să degajeze cam 110 l i t r i
d e clor pe k i l o g r a m !
I n i n d u s t r i e , clorură de v a r e folosită pentru decolorarea
•cîrpelor întrebuinţate l a fabricarea hîrtiei, pentru curăţirea
a p e l o r de b ă u t e t c .
î n l i n i i m a r i , clorură de v a r se prepară i n t r o d u c i n d u n curent
d e clor gazos în v a r amestecat cu apă. T o t u l se petrece după
reacţia:
Ca(OH) + C l = CaOCl + H 0
2 2 2 2

Sînt însă necesare unele precauţiuni.

C l o r u l (preparat d i n clorat de potasiu şi acid c l o r h i d r i c , d i n
b i o x i d de mangan şi acid c l o r h i d r i c sau cu alte mijloace) este
adus p r i n t r - u n t u b de sticlă într-un vas în care avem v a r stins.
Condiţia esenţială este ca gazul să i n t r e foarte încet, aşa ca să
se evite orice r i d i c a r e de temperatură în t i m p u l a b s o r b i r i i clo­
r u l u i de către v a r . A l t m i n t e r i , clorură de v a r formată s-ar trans­
forma în clorat şi clorură de c a l c i u .
Să facem acum cîteva experienţe s i m p l e . Să dizolvăm cîteva
grăunţe de clorură de v a r în apă şi să încercăm, cu a j u t o r u l t u r ­
n e s o l u l u i , reacţia l i c h i d u l u i . V o m vedea că clorură de v a r reac­
ţionează a l c a l i n (bazic) dînd culoarea albastră, datorită f a p t u l u i
•că în c u p r i n s u l său se m a i găsesc cantităţi m i c i de h i d r o x i d de
calciu [cu formula Ca(OH) ]. 2

De a l t f e l , p u t e m constata prezenţa acestui h i d r o x i d şi a l t f e l :

anume, dizolvînd clorură de v a r în a p ă ; clorură de v a r se dizolvă
foarte uşor în apă şi lasă u n rest a l b care este tocmai h i d r o x i d u l
de c a l c i u în exces.
Să fierbem o soluţie de clorură de v a r în a p ă : obţinem clorură
şi clorat de c a l c i u , care e folosit p e n t r u prepararea c l o r a t u l u i
de p o t a s i u .

!ll
 Să l u ă m pe u n beţişor de magnezie p u ţ i n ă clorură de v a r
şi să o ţinem în flacără. O culoare ţipătoare roşie-cărămizie
ne dovedeşte prezenţa c a l c i u l u i . Se ştie, într-adevăr, că acest
corp colorează flacăra în orice combinaţie s-ar găsi.
P u t e m face această experienţă şi în a l t f e l . I n t r o d u c e m m i c i
bucăţi de vată în soluţia de clorură de v a r , le uscăm l a u n loc
călduţ şi, după ce le-am u m e z i t cu cîteva picături de a l c o o l ,
le d ă m foc pe o t a b l ă de m e t a l . Culoarea flăcării v a apare, l a
f e l , transformată.
O altă experienţă, t o t atît de atrăgătoare ca şi precedenta,
constă în a pune într-o eprubetă sau într-un c i l i n d r u p u ţ i n ă
.clorură de v a r , adăugind a p o i u n deget sau două de acid clor­
h i d r i c . Se formează i m e d i a t , o spumă bogată şi se dezvoltă gazul
clor cu mirosu-i caracteristic. Experienţa se face cu ferestrele
deschise, p e n t r u binecunoscutul m o t i v , că gazul clor este otră­
v i t o r dacă e respirat m a i m u l t ă v r e m e . Ecuaţia chimică a celor
petrecute se scrie a s t f e l :

C a O C l + 2HC1 = C a C l + H 0 + C l
2 2 2 2

O floare albastră sau u n t e x t scris cu cerneală, ţinute deasupra

e p r u b e t e i , sînt repede decolorate, deoarece c l o r u l distruge sub­
stanţele colorante.
T o t a s t f e l , dacă într-o eprubetă încălzim p u ţ i n ă cerneală
d i l u a t ă cu apă, împreună cu u n vîrf de cuţit de clorură de v a r ,
se produce îndată o decolorare a c e r n e l i i . Această decolorare
apare cu m u l t m a i i u t e dacă în p r e a l a b i l a m adăugat în eprubetă
şi cîteva picături de acid c l o r h i d r i c .
De asemenea, dacă într-o eprubetă adăugăm l a u n vîrf de
cuţit de clorură de v a r , cîteva degete de cerneală roşie şi a p o i
u m p l e m pînă l a jumătate cu oţet, l i c h i d u l se decolorează p r i n
încălzire.
I n amîndouă cazurile de m a i sus, c l o r u l , născut p r i n acţiunea
a c i d u l u i ( c l o r h i d r i c , sau acetic d i n oţet) asupra c l o r u r e i de v a r ,

112
d i s t r u g e substanţele colorante d i n cerneală. De asemenea, clo­
rură de v a r decolorează t i n c t u r a de t u r n e s o l şi i n d i g o u l .
O aplicaţie practică a experienţelor de m a i sus se face în
soluţiile de şters s c r i s u l . Dacă frecăm cu u n c h i b r i t sau cu u n
beţişor b o n t , p u ţ i n ă clorură de v a r într-o soluţie de oţet, dea­
supra u n u i t e x t scris cu cerneală, v o m vedea că scrisul v a d i s p a r e
în întregime, d a t f i i n d că cerneala este distrusă de c l o r u l pus
în l i b e r t a t e .
Experienţa aceasta reuşeşte — deşi ceva m a i greu — chiar în
cazul u n o r t e x t e v e c h i , de a n i de z i l e , cu cerneală neagră sau
roşie. D u p ă dispariţia s c r i s u l u i , l u ă m cu grijă r e s t u l de sub­
stanţă pe o m u c h i e de cuţit şi a b s o r b i m umezeala cu o sugativă
curată, sau m a i b i n e cu hîrtie de f i l t r u a l b ă .
î n l i c h i d e l e de şters s c r i s u l , clorură de v a r este de o b i c e i
înlocuită cu o soluţie de h i p o c l o r i t de sodiu ( N a O C l ) .
Pe lîngă c e r n e l u r i , clorură de v a r m a i d i s t r u g e şi a l t e m u l t e
c u l o r i o r g a n i c e ; ne p u t e m convinge de aceasta atingînd diversele
c o r p u r i (hîrtii colorate de t o t f e l u l , stofe etc.) cu clorură de v a r ,
amestecată cu cîteva picături de oţet. S p ă l ă m a p o i , după 1 0 — 2 0
minute.

UN ELEMENT CHIMIC ACTIV

Este surprinzător cîte experienţe frumoase şi interesante p o t

f i r e a l i z a t e cu sulf în v a l o a r e de cîţiva l e i !
Ca şi o x i g e n u l , s u l f u l (care se găseşte în aceeaşi grupă în
t a b l o u l l u i Mendeleev) este u n element deosebit de a c t i v . De
f a p t , e l se combină cu numeroase substanţe atît de v i o l e n t , încît
reacţiile sînt însoţite de l u m i n ă şi căldură.
L a t e m p e r a t u r i r i d i c a t e , s u l f u l se combină cu m e t a l e l e , f o r ­
m î n d s u l f u r i . P e n t r u a d e m o n s t r a aceasta, a m a t o r u l c h i m i s t
poate pune o c a n t i t a t e m i c ă de sulf într-o ceşcuţă de porţelan,
pe care o v a încălzi cu u n p r i m u s sau cu o flacără de gaz, p î n ă

8 — Minuni în eprubetă 113

cînd s u l f u l se a p r i n d e . Dacă în ceşcuţă i n t r o d u c e m acum o gră­
măjoară de p i l i t u r ă de f i e r , sau u n ghem de sîrmă subţire de f i e r ,
s u l f u l se v a combina i m e d i a t cu f i e r u l p e n t r u a f o r m a sulfură
de f i e r .
I n c u r s u l reacţiei, m a i ales dacă firişoarele de f i e r sînt
s u f i c i e n t de f i n e şi de subţiri, masa se v a aprinde şi se v a u m f l a
ca u n v u l c a n în m i n i a t u r ă . Deoarece în c u r s u l experienţei se
dezvoltă gaze urît m i r o s i t o a r e şi t o x i c e , ea se v a face n u m a i
în aer l i b e r .
R e s t u r i , fîşii sau p i l i t u r ă de z i n c , bucăţi de sită de c u p r u ,
bronz de a l u m i n i u (în p u l b e r e ) şi alte metale aruncate deasupra
s u l f u l u i aprins v o r reacţiona într-un m o d asemănător, p e n t r u a
f o r m a s u l f u r i m e t a l i c e . S u l f u r a rezultată în fiecare caz t r e b u i e
scoasă d i n c u t i e şi pusă într-o sticlă cu etichetă, p e n t r u a f i u t i ­
lizată u l t e r i o r .
M e r c u r u l şi s u l f u l p o t f i combinate p u r şi s i m p l u frecînd
sau măcinînd floarea de sulf într-o p i u l i ţ ă cu m a i m u l t e picături
de „argint v i u " . V a l u a naştere s u l f u r a de m e r c u r .
Pulberea de zinc ( f i n divizată) şi s u l f u l se combină r a p i d
dacă le amestecăm şi a p o i a p r o p i e m o scînteie electrică. P e n t r u
aceasta, legăm c a p a c u l u n e i c u t i i de m e t a l de u n p o l a l u n u i
a c u m u l a t o r , i a r celălalt p o l a l b a t e r i e i v a f i „strecurat" p r i n
m i j l o c u l a m e s t e c u l u i de s u l f şi z i n c . Frecînd sîrma pe capac se
formează o scînteie suficientă p e n t r u a aprinde amestecul, care
arde cu o flacără strălucitoare ( f i g . 3 9 ) . Deşi experienţa este
de a l t f e l fără p r i m e j d i e , a m a t o r u l c h i m i s t v a face bine să-şi
ferească m î i n i l e de flacăra puternică. Dacă z i n c u l e f i n d i v i z a t
şi se găseşte în proporţie de 2 l a 1 faţă de s u l f , reacţia poate f i
determinată c h i a r de l o v i t u r a u n u i ciocan, care v a provoca o
detunătură puternică.
P i l i t u r a de f i e r şi s u l f u l p o t f i făcute să se combine chiar
fără aplicarea de căldură. Amestecaţi-le n u m a i şi picaţi p u ţ i n ă
a p ă , transformînd t o t u l într-o pastă. Peste cîteva ore, amestecul

114
v a deveni t a r e ca p i a t r a . De m u l t e o r i , dacă s u l f u l este p u r şi
dacă respectăm proporţia de două părţi pilitură de f i e r şi o
parte s u l f , umezite b i n e , după p u ţ i n ă vreme se produce s u l f u r a
de fier cu o mare degajare de căldură dovedită printr-o abun-

F i g . 39. S u l f u l se combină energic cu z i n c u l chiar sub influenţa u n e i

s c i n t e i electrice.

dentă producţie de v a p o r i de apă („vulcanul L e m e r y " ) .

Profitînd de f a p t u l că f i e r u l şi s u l f u l se combină formînd o
sulfură neagră, c h i m i s t u l poate u t i l i z a s u l f u l p e n t r u a obţine u n
înveliş negru l a suprafaţa obiectelor d i n f i e r . M a i întîi se face o
dispersie de sulf în terebentină călduţă, amestecînd p u t e r n i c în
acest l i c h i d nişte sulf f i n p i s a t . Această dispersie ne va pune
la îndemînă s u l f u l într-o formă potrivită p e n t r u aplicarea sa l a
suprafaţa f i e r u l u i . Obiectele de fier v o r f i întîi scufundate în
dispersie şi ţinute, a p o i , într-o flacără. P e n t r u a obţine u n adevărat
l u s t r u negru este necesar să repetăm această înmuiere şi încălzire
de m a i m u l t e o r i . Cînd încălziţi t e r e b e n t i n a p e n t r u a d i z o l v a
s u l f u l , păstraţi l a îndemînă o bucată de azbest sau de t a b l ă .
Aceasta v ă v a s e r v i , l a nevoie, p e n t r u a înăbuşi flăcările, dacă
lichidul ia cumva foc.

8* 115
 D u p ă c u m se vede, s u l f u l este u n m e t a l o i d foarte a c t i v . Acea­
sta a făcut să se stabilească o analogie chimică între el şi o x i g e n ,
într-adevăr, s u l f u l se comportă faţă de metale şi faţă de cele
m a i m u l t e d i n m e t a l o i d e exact ca şi o x i g e n u l . E l se combină
cu m e t a l e l e , d u p ă c u m a m v ă z u t ; pe lingă aceasta, dă combinaţii
cu f o s f o r u l , cu cărbunele (carbon) şi cu h i d r o g e n u l . S u l f u l , care
joacă acelaşi r o l ca şi o x i g e n u l faţă de h i d r o g e n , faţă de metale
şi faţă de cele m a i m u l t e d i n t r e m e t a l o i d e , este c o m b u s t i b i l ;
el se combină de asemenea cu c l o r u l şi cu b r o m u l .
A ţ i a u z i t de alotropie? A l o t r o p i a este u n fenomen f i z i c , care
arată că u n corp poate c r i s t a l i z a în m a i m u l t e sisteme c r i s t a l i n e .
Şi s u l f u l are m a i m u l t e stări a l o t r o p i c e . D a r să facem cîteva
experienţe.
Să l u ă m o sticlă de vreo 200 c m , să turnăm în ea c a m 50 c m
3 3

benzen şi o linguriţă de sulf p u l b e r e , a p o i s-o agităm b i n e ,

p î n ă ce s u l f u l se dizolvă. î n l i p s a b e n z e n u l u i p u t e m f o l o s i ben­
zină sau p e t r o l l a m p a n t . Cel m a i b i n e ar f i să f o l o s i m sulfură
de c a r b o n , care este d i z o l v a n t u l ideal a l s u l f u l u i , însă această
substanţă e urît m i r o s i t o a r e şi a p o i n u se găseşte i n orice labo­
r a t o r de c h i m i s t a m a t o r . Cînd t o t s u l f u l s-a d i z o l v a t f i l t r ă m
soluţia (atenţie l a f o c ! ) , a p o i o t u r n ă m într-o sticlă de ceasornic
sau într-o farfurioară întinsă. Aşezăm f a r f u r i o a r a într-un loc
f e r i t de p r a f ş i . . . aşteptăm să vedem ce se î n t î m p l ă . D u p ă u n
t i m p , cînd soluţia s-a e v a p o r a t , găsim pe f u n d u l f a r f u r i o a r e i
nişte c r i s t a l e m a r i , r e g u l a t e , de f o r m a u n o r o c t a e d r i r o m b i c i .
Aceasta este u n a d i n formele sub care se poate prezenta s u l f u l .
Dar el m a i are şi a l t e l e .
Dacă încălzim t r e p t a t s u l f u l , acesta trece p r i n d i f e r i t e c u l o r i
şi stări: l a 120°C este foarte l i c h i d , t r a n s p a r e n t , g a l b e n ; l a 200°C
devine b r u n şi vîscos, aşa încît v a s u l în care-1 încălzim poate f i
întors pe dos fără să se v e r s e ; l a t e m p e r a t u r i m a i m a r i redevine
l i c h i d , căpătînd culoarea b r u n ă . î n sfîrşit, l a 444°C, fierbe.
Dacă s u l f u l , încălzit l a 120°C este răcit brusc p r i n răsturnare

116
în apă, formează benzi l u n g i elastice ca de cauciuc. D i n n e f e r i ­
c i r e , p u ţ i n cîte p u ţ i n , el îşi pierde e l a s t i c i t a t e a şi devine f r i a b i l .
Făceţi şi această experienţă.
Iată şi altă experienţă. P u n e m într-o ceşcuţă de porţelan
t r e i linguriţe de sulf p r a f ,
a p o i o p u n e m l a încălzit.
Cînd s u l f u l s-a t o p i t m a i
încălzim încă p u ţ i n , a p o i
lăsăm ceşcuţa să se răcea­
scă. L a răcire, îndată ce se
formează o pojghiţă subţire
la suprafaţa s u l f u l u i , o gău­
r i m cu u n beţişor în două
l o c u r i şi scurgem conţinu­ Fit . 4 0 . î n stînga sulf r o m b i c , în dreapta
sulf mo-noclinîc.
t u l încă l i c h i d . D u p ă ră­
cire îndepărtăm şi r e s t u l pojghiţei. P r i v i n d în i n t e r i o r u l ceş-
cuţei, v e d e m o serie de cristale l u n g i , ca, nişte ace — acesta
este s u l f u l m o n o c l i n i c .
Comparaţi cristalele obţinute p r i n evaporarea soluţiei de sulf
cu cele obţinute p r i n răcirea s u l f u l u i t o p i t ( f i g . 4 0 ) .
Ca să obţinem s u l f u l elastic sau s u l f u l p l a s t i c , t r e b u i e să
încălzim s u l f u l (de astă dată p u t e m încălzi s u l f u l într-un balo­
naş) pînă pe l a 250°C, şi a p o i să-1 t u r n ă m în apă rece.
U n u l d i n cei m a i importanţi compuşi a i s u l f u l u i este p r o ­
dusul său de combinaţie cu h i d r o g e n u l — h i d r o g e n u l s u l f u r a t
( H S ) . Cernelurile i n v i z i b i l e , desenele care-şi schimbă c u l o r i l e —
2

iată cîteva d i n experienţele d i s t r a c t i v e pe care acest compus le

pune l a î n d e m î n ă . Importanţa sa p e n t r u analiza chimică este
de asemenea foarte m a r e .
A v i d i t a t e a s u l f u l u i p e n t r u hidrogen este atît de m a r e , încît
îl scoate d i n combinaţiile sale p e n t r u a f o r m a hidrogen s u l f u r a t .
Să facem şi n o i o experienţă, p e n t r u a d o v e d i acest l u c r u . Pentru
aceasta a v e m nevoie de o bucăţică de parafină, de p u ţ i n sulf

117
şi de u n balonaş. I a t ă c u m se lucrează: se încălzeşte în balonaş o
parte parafină cu t r e i părţi s u l f . Cînd substanţele s-au t o p i t ,
începe să se degaje h i d r o g e n s u l f u r a t . Acesta se recunoaşte uşor
d u p ă m i r o s u l său c a r a c t e r i s t i c , de ouă s t r i c a t e . De asemenea,
h i d r o g e n u l s u l f u r a t poate f i aprins l a gura balonaşului.

HIDROGENUL SULFURAT

A m cercetat m a i sus cîteva d i n proprietăţile ciudate ale

s u l f u l u i . O a l t ă însuşire în care acest m e t a l o i d este greu de întrecut
e aceea de a f o r m a compuşi cu m i r o s n e p l ă c u t . Cel m a i obişnuit
d i n t r e aceşti compuşi este h i d r o g e n u l s u l f u r a t , u n gaz otrăvitor,
care se formează întotdeauna cînd o sulfură metalică v i n e în
c o n t a c t cu u n a c i d .
Cînd sînt necesare cantităţi reduse d i n acest gaz, a m a t o r u l
c h i m i s t şi-1 poate prepara fără p r i m e j d i e în generatorul d i n
f i g u r a 4 1 . E l constă p u r şi s i m p l u dintr-o sticlă cu gîtul l a r g ,
prevăzută cu u n dop care este străbătut de o eprubetă, cu f u n d u l
spart şi p i l i t . Puneţi l a capătul i n f e r i o r a l e p r u b e t e i u n dop
de p l u t ă cu m a i m u l t e o r i f i c i i m i c i şi apoi aşezaţi în eprubetă
substanţa solidă, care reacţionează (în cazul n o s t r u s u l f u r a de
f i e r ) . C a p ă t u l superior a l e p r u b e t e i v a f i închis cu u n dop de
cauciuc sau de p l u t ă , p r i n care trece o bucată de t u b de sticlă
în formă de L . C a p ă t u l i n f e r i o r a l t u b u l u i în L v a f i închis şi
a p o i prevăzut cu u n m i c o r i f i c i u , aşa c u m se vede în figură.
Aceasta se face încălzind t u b u l într-o flacără şi lăsînd capătul
său să se topească şi să se închidă. Gaura poate f i practicată,
a t u n c i , ţ i n î n d o latură a t u b u l u i în flacără p î n ă cînd devine
roşie şi suflînd apoi p r i n celălalt capăt a l t u b u l u i p î n ă se formează
o b u l ă . Dacă s t i c l a s-a subţiat, faceţi o r i f i c i u l , încălziţi d i n nou
t u b u l şi a p o i îl frecaţi pe foaie de azbest p e n t r u a netezi m a r g i n i l e
şi a e v i t a formarea u n o r buze. Acest o r i f i c i u t r e b u i e să f i e neted,
p e n t r u că e l v a s e r v i ca v a l v ă a g e n e r a t o r u l u i .

118
 Cînd t u b u l este introdus în dop şi împins în jos, aşa ca o r i f i c i u l
său să f i e m a i jos de d o p , a c i d u l d i n sticlă se v a r i d i c a pînă în
eprubetă şi v a reacţiona cu substanţa formînd gazul. Dacă trageţi
t u b u l în sus, v a l v a se închide, p e n t r u că d o p u l o acoperă. Aceasta
va împiedica gazul să
iasă şi-1 v a face să
împingă a c i d u l sub
n i v e l u l substanţei.
Reacţia încetează
în acel m o m e n t .
î n cazul hidroge­
n u l u i sulfurat, acidul
este f o r m a t dintr-o
parte acid c l o r h i d r i c
sau s u l f u r i c , d i l u a t
cu t r e i sau p a t r u părţi
de apă (în v o l u m e ) .
S u l f u r a folosită v a f i
s u l f u r a de f i e r :

FeS + 2HC1 =
= H S + FeCl
2 2

Dacă gazul hidro- j-jg 41 r ; aparat simplu pentru prepararea

n

gen s u l f u r a t este lăsat gazelor Ia rece.

să bolborosească p r i n
a p ă , se formează u n acid slab. Acesta t r e b u i e păstrat într-o
sticlă bine astupată. Cu t i m p u l l i c h i d u l devine lăptos datorită
precipitării t r e p t a t e a s u l f u l u i l i b e r .
O astfel de soluţie poate f i utilizată ca bază p e n t r u cîteva
experienţe cu diverse soluţii de săruri, în cursul cărora se obţin
coloraţii frumoase. Adăugată l a s u l f a t u l de c u p r u , d e e x e m p l u ,
se formează o sulfură neagră. Amestecată cu soluţii ce conţin
f i e r , ca de p i l d ă s u l f a t u l f e r i c a m o n i a c a l , se formează s u l f u r a de

119
fier neagră. Soluţiile de săruri de mercur dau u n p r e c i p i t a t negru
de sulfură de m e r c u r ; a n t i m o n i u l , b i s m u t u l şi s t a n i u l (în soluţii)
dau respectiv precipitate de culoare portocalie, brun-deschis şi
brun-închis. î n sfîrşit, soluţiile de cadmiu dau sulfura galbenă
de c a d m i u .
Caracteristica h i d r o g e n u l u i sulfurat de a forma diverse
substanţe colorate în contact cu sărurile m e t a l e l o r , se poate folosi
pentru a realiza o experienţă frumoasă. O schiţă sau u n desen
necolorat poate f i vopsit cu soluţiile c h i m i c e , sugerate m a i sus.
L a început, ele vor apare incolore, dar, p r i n apropierea de desen
a unei bucăţi de vată înmuiată în soluţie de hidrogen s u l f u r a t ,
desenul se va colora pe loc.
O variantă a aceleiaşi experienţe poate f i utilizată pentru
a prepara o cerneală invizibilă. Scrieţi cu o soluţie slabă de
acetat de p l u m b sau sulfură ferică pe o foaie de hîrtie şi n i m e n i
nu va f i în stare să citească ce aţi scris. Cei informaţi pot face
însă ca scrisul să devină v i z i b i l , udînd hîrtia cu o soluţie de
hidrogen s u l f u r a t .
î n aer se găsesc şi m i c i cantităţi de hidrogen s u l f u r a t . Prezenţa
lor face ca obiectele de a r g i n t să se păteze, cînd sînt lăsate în
aer l i b e r — datorită formării u n u i strat de sulfură de a r g i n t .
Pentru a preveni formarea acestui s t r a t , puneţi bucăţele de
camfor în contact i n t i m cu m e t a l u l , în sertarul sau dulăpiorul
în care se găseşte u n obiect de a r g i n t . Camforul se va „sublima"
pe a r g i n t şi va forma u n strat protector, care va împiedica h i d r o ­
genul sulfuros să ajungă în contact cu m e t a l u l .

FABRICĂM ACID SULFURIC ÎN LABORATOR!

P r i n a n u l 1200, A l b e r t cel Mare — cel m a i r e n u m i t a l c h i m i s t

a l t i m p u l u i — scria într-o carte (rezervată n u m a i confraţilor
săi): „spirtul de v i t r i o l roman este cea m a i puternică otravă".

120
 A l b e r t cel M a r e , a l cărui nume a rămas în [istoria ştiinţei
datorită cîtorva interesante descoperiri, n u greşea, cu condiţia
de a înlocui expresia, „spirtul de v i t r i o l r o m a n " p r i n „acid
s u l f u r i c " aşa c u m se spune astăzi, iar „otravă" p r i n „acid".
P r o b a b i l că A l b e r t cel Mare ştia să-1 prepare, dar şi-a păstrat
t a i n a . A l c h i m i s t u l B a s i l i u s V a l e n t i n u s , în secolul a l X V - l e a ,
descrie p r i m u l f e l u l în care se poate prepara „uleiul de v i t r i o l "
sau „acidul v i t r i o l i c " ; aceste nume pornesc p r o b a b i l de l a n u m i ­
rea magică a s u l f a t u l u i feros („vitriol v e r d e " ) .
A c i d u l s u l f u r i c era ţinut în mare cinste de a l c h i m i ş t i , d i n
cauza energiei sale, dar constituţia sa n-a fost cunoscută decît
de l a c h i m i s t u l francez L a v o i s i e r . A c i d u l s u l f u r i c este u n a c i d
bibazic.
Se ştie că h i d r o g e n u l , sub f o r m a de i o n i , este acela care
dă proprietăţile acide u n u i c o r p . Cu alte c u v i n t e , p e n t r u ca să
m e r i t e denumirea de „acid", o substanţă t r e b u i e să f i e în stare
să elibereze i o n i de h i d r o g e n (adică a t o m i de hidrogen încărcaţi
pozitiv).
Fără n i c i u n f e l de î n d o i a l ă , însă, alchimiştii pe care] i-am
p o m e n i t l a început n u cunoşteau aceste amănunte, pe care n u m a i
c h i m i a modernă a reuşit să le descopere.
P e n t r u realizarea experienţei pe care ne-am propus-o, avem
nevoie de foarte puţine substanţe şi aparate.
t M a i î n t î i a v e m nevoie de u n b a l o n de sticlă. Acesta poate f i
înlocuit cu o sticlă cu gura largă de jumătate de l i t r u , dar e
p r e f e r a b i l u n b a l o n r o t u n d . M a i este necesar, după aceea, nişte
acid azotic. î n sfîrşit, v o m avea nevoie de sulf (pucioasă) şi de
o „lingură de a r s " (o sîrmă lungă l a capătul căreia se află f i x a t
u n căpăcel).
Vărsăm în b a l o n u l cu gura largă cîţiva c e n t i m e t r i c u b i de
acid azotic concentrat ( H N 0 ) . D u p ă aceea, răsucim b a l o n u l în
3

toate direcţiile, în aşa f e l , încît să u d ă m peste t o t i n t e r i o r u l

pereţilor b a l o n u l u i cu a c i d u l azotic.

121
 î n l i n g u r a de ars l u ă m apoi s u l f , i l a p r i n d e m şi i n t r o d u c e m
l i n g u r a în i n t e r i o r u l b a l o n u l u i , unde o ţinem p î n ă cînd t o t s u l f u l
a ars. Această operaţie v a f i repetată de cîteva o r i ( f i g . 4 2 ) .
A d ă u g ă m d u p ă aceea, cîţiva c e n t i m e t r i c u b i de apă în l i c h i d u l

F i g . 42. Arzînd sulf î n prezenţa a c i d u l u i azotic obţinem acid s u l f u r i c .

d i n b a l o n . A m obţinut acid s u l f u r i c ! N u v ă v i n e să credeţi?

Ca să ne c o n v i n g e m , v o m face reacţia de recunoaştere. L u ă m
d i n a c i d u l s u l f u r i c f a b r i c a t de n o i într-o eprubetă şi adăugăm
cîteva picături de clorură de b a r i u ( B a C l ) . C ă p ă t ă m pe dată
2

u n p r e c i p i t a t a l b , care se lasă l a f u n d u l e p r u b e t e i . Acest p r e c i ­

p i t a t este d a t o r i t combinării a c i d u l u i s u l f u r i c cu b a r i u şi formării
s u l f a t u l u i de b a r i u ( B a S 0 ) .
4

î n i n d u s t r i e , a c i d u l s u l f u r i c se prepară p r i n două metode,

cunoscute sub numele de metoda c o n t a c t u l u i şi metoda camerelor

122
de p l u m b . Ne v o m ocupa acum de metoda camerelor de p l u m b .
Ce se petrece în camerele de p l u m b , în care se fabrică indus­
t r i a l a c i d u l sulfuric? E x a c t ceea ce s-a petrecut în b a l o n . Această
reacţie (obţinerea a c i d u l u i s u l f u r i c p r i n oxidarea g a z u l u i sulfuros,
născut în u r m a a r d e r i i s u l f u l u i ) este folosită şi în i n d u s t r i e .
M a i î n t î i , a c i d u l azotic se descompune în p a r t e , dînd p r i n t r e
altele o x i g e n . Acesta se uneşte cu b i o x i d u l de sulf (născut p r i n
arderea s u l f u l u i ) şi cu apa d i n a c i d u l azotic, dă acid s u l f u r i c .
A c i d u l azotic se formează d i n n o u , luînd oxigen d i n aer.
Procesul se repetă l a i n f i n i t ; aşadar, cel puţin în t e o r i e , o
c a n t i t a t e mică de acid azotic poate, în prezenţa a e r u l u i , să
oxideze cantităţi oricît de m a r i de b i o x i d de sulf ( S 0 ) , o x i g e n u l
2

cedat de a c i d u l azotic f i i n d r e l u a t d i n aer de o x i z i i de azot.

P r a c t i c , totuşi, c a n t i t a t e a de S 0 oxidată este l i m i t a t ă p e n t r u
2

că unele reacţii n e d o r i t e , aduc după sine p i e r d e r i de azot.

U n astfel de fenomen în care o substanţă declanşează reacţia,
părînd că ea însăşi n u intră în reacţie deoarece nu se transformă,
se numeşte cataliză, iar substanţa folosită c a t a l i z a t o r . R o l u l
c a t a l i z a t o r u l u i este de a favoriza producerea u n e i reacţii c h i m i c e ,
furnizîndu-i energia necesară şi deci accelerîndu-i c u r s u l . I n
acest f e l o reacţie care în condiţii obişnuite ar f i înceată, u n e o r i
chiar greu de observat d i n cauza încetinelii, în prezenţa c a t a l i ­
z a t o r u l u i se desfăşoară cu energie. Există însă şi substanţe care
scad v i t e z a reacţiilor sau chiar le opresc c o m p l e t . A s t f e l , oxidarea
b i o x i d u l u i în t r i o x i d de sulf ( S 0 ) este întîrziată p r i n prezenţa
3

unor cantităţi foarte m i c i de a l c o o l , glicerină sau alte substanţe

organice. A s t f e l de substanţe care întîrzie sau opresc o reacţie
chimică, se numesc i n h i b i t o r i .
Ca să ne p u t e m face o idee de ceea ce se petrece în camerele
de p l u m b , să facem următoarea experienţă:
V o m f o l o s i u n b a l o n mare, de sticlă, în f u n d u l căruia v o m
pune p u ţ i n ă apă, şi a l cărui gît îl v o m închide cu u n dop t r a ­
versat de p a t r u t u b u r i .

123
 P r i n t r - u n u l d i n aceste t u b u r i v i n e o x i d de azot, p r o v e n i n d
de l a u n b a l o n unde a m pus în contact c u p r u cu acid azotic.
C u p r u l e sub forma de g r u n j u r i sau de pilitură. Cel de a l doilea
t u b aduce b i o x i d de s u l f , care se prepară p r i n arderea s u l f u l u i .
Cel de a l t r e i l e a t u b
serveşte p e n t r u a su­
f l a aer înăuntrul balo­
n u l u i , cu o pară de
cauciuc. Aceste t r e i
t u b u r i coboară p î n ă
la f u n d u l b a l o n u l u i .
A l patrulea t u b nu
pătrunde decît în par­
tea de sus a gîtului
b a l o n u l u i şi este sor­
t i t să dea d r u m l i b e r
gazelor gonite p r i n su­
flare ( f i g . 43).
O x i d u l de azot,
odată ajuns în b a ­
F i g . 43. O instalaţie simplă care ne dă posi­
b i l i t a t e a să urmărim î n m i c fenomenele ce au l o n , produce a i c i , îm­
loc î n camerele de p l u m b la fabricarea a c i d u l u i preună cu o x i g e n u l d i n
sulfuric. aer, nişte v a p o r i r o ­
şii, care dispar de în­
dată ce v i n în contact cu apa de pe f u n d , care a fost încălzită m a i
d i n a i n t e , şi cu gazul sulfuros. Cînd v a p o r i i roşii încetează să se
m a i producă, suflăm d i n nou aer, şi reacţiile reîncep i m e d i a t .
Formarea a c i d u l u i s u l f u r i c se recunoaşte uşor, vărsînd în
apa d i n b a l o n o soluţie diluată de clorură de b a r i u , care dă îndată
u n p r e c i p i t a t a l b , i n s o l u b i l , de s u l f a t de b a r i u .
Dacă c u m v a n u încălzim apa de pe f u n d u l v a s u l u i , şi dacă
răcim v a s u l , cu a j u t o r u l u n u i burete u d , se formează pe pereţii
acestuia nişte cristale de acid n i t r o s i l - s u l f u r i c , n u m i t e „crista-

124
lele d i n camerele de p l u m b " . Aceste cristale dispar dacă le punem
în atingere cu a p a , p r i n înclinarea b a l o n u l u i .
T r e b u i e să f i m deosebit de atenţi cînd lucrăm cu v a p o r i
nitroşi care sînt foarte t o x i c i . P e n t r u aceasta ferestrele labora­
t o r u l u i t r e b u i e să f i e l a r g deschise în t o t t i m p u l experienţelor.
Reacţiile de formare ale a c i d u l u i s u l f u r i c în camerele de
p l u m b sînt următoarele:
B i o x i d u l de sulf se uneşte cu a p a , dînd acid s u l f u r o s :
S0 2 + H 0 = 2 H S0
2 3

H i p o a z o t i d a reacţionează cu a c i d u l sulfuros, oxidîndu-1 în

a c i d s u l f u r i c , i a r ea reducîndu-se în o x i d de azot:

H S0
2 3 + N0 2 = H S0 2 4 + NO

O x i d u l de azot f o r m a t în această reacţie se combină cu o x i ­

genul d i n aer, regenerînd h i p o a z o t i d a :

2NO + 0 2 = 2N0 2

Aceasta îşi r e i a funcţia de agent o x i d a n t a l a c i d u l u i sulfuros,

î n camerele de p l u m b , în afară de reacţiile descrise m a i sus, se
m a i produc şi a l t e reacţii secundare.

^.BIOXIDUL DE CARBON, GAZUL CARE STINGE FOCUL

D u p ă ce a m ars cărbune în o x i g e n , aşa d u p ă c u m s-a arătat

într-un c a p i t o l precedent, î n borcan a rămas u n gaz, n u m i t
„bioxid de c a r b o n " , care t u l b u r ă apa de v a r . De asemenea, p r i n
arderea l e m n u l u i , a l u m i n ă r i i şi a m u l t o r alte substanţe care
sînt alcătuite, p r i n t r e a l t e l e , şi d i n c a r b o n , căpătăm acelaşi gaz.
L u a ţ i u n s i f o n şi apăsaţi pe pîrghie... L i c h i d u l ţîşneşte cu
putere. Ce forţă nevăzută face ca acest l i c h i d să iasă d i n sticlă?
A ţ i g h i c i t - o . . . este b i o x i d u l de c a r b o n . Şi în bere, în l i m o n a d a ,

125
în apele m i n e r a l e , t o t el este gazul care dă senzaţia unor uşoare
pişcături pe l i m b ă .
A v e n i t acum t i m p u l să ne ocupăm m a i de aproape de bio x i d u l
de c a r b o n , a cărui formulă se scrie s i m p l u : C 0 . Să încercăm,
2

m a i î n t î i , să-1 preparăm în c a n t i t a t e m a i mare — şi apoi să

descriem cîteva experienţe d i n care să reiasă însuşirile sale.
într-un pahar înalt, p u n e m o lingură de bicarbonat de sodiu
sau o lingură de sodă de r u f e (carbonat de sodiu). Turnăm dea­
supra cîteva l i n g u r i cu oţet obişnuit. Pe dată, l i c h i d u l se acoperă
cu spumă: se formează b i o x i d u l de carbon ( C 0 ) . 2

î n loc de oţet p u t e m folosi acid c l o r h i d r i c d i l u a t , acid sul­

f u r i c d i l u a t , acid azotic d i l u a t sau alţi a c i z i . î n loc de bicarbonat
de s o d i u , p u t e m întrebuinţa: sodă de r u f e , marmură sau cretă,
toate fărîmiţate în bucăţele m i c i .
î n p a h a r u l nostru s-a adunat deasupra l i c h i d u l u i u n gaz
i n v i z i b i l , fără m i r o s . Să vedem a c u m , c u m îl recunoaştem.
Să introducem în pahar u n c h i b r i t aprins sau o l u m i n a r e .
Flacăra se stinge îndată ce pătrunde în b i o x i d u l de carbon.
Dar o flacără se stinge şi în azot şi în alte gaze. Pentru ca
să f i m s i g u r i că a v e m de a face cu b i o x i d u l de carbon, t r e b u i e
să „vărsăm" b i o x i d u l de carbon d i n p a h a r u l în care l-am f a b r i c a t ,
într-un a l t pahar u m p l u t cu apă de v a r . B i o x i d u l de carbon se
poate „turna" l a f e l ca apa. U n l i t r u de b i o x i d de carbon cîntă-
reşte (laO° şi 760 m m presiune) cam 2 g, iar u n l i t r u de aer n u m a i
1,3 g. D e c i , acest gaz este o dată şi jumătate m a i greu decît
a e r u l . î n d a t ă ce intră în contact cu b i o x i d u l de carbon, apa de
var se t u l b u r ă . T u l b u r a r e a apare m a i repede dacă acoperim
p a h a r u l în care se găseşte apa de v a r şi b i o x i d u l de carbon şi-1
scuturăm p u ţ i n . A p a de v a r se prepară astfel. L u ă m puţin v a r
stins şi-1 amestecăm bine cu apă. A p o i filtrăm soluţia printr-o
hîrtie de f i l t r u . Dacă l i c h i d u l pare prea t u l b u r e , îl m a i filtrăm
încă o dată, aşa ca să devină limpede de t o t . Dacă n u avem l a
îndemînă hîrtie de f i l t r u , lăsăm l i c h i d u l liniştit şi aşteptăm

126
p î n ă cînd t u l b u r e a l a se lasă l a f u n d . Turnăm a p o i în a l t pahar
l i c h i d u l l i m p e d e , de deasupra.
T u l b u r a r e a apei de v a r este caracteristică p e n t r u b i o x i d u l
de c a r b o n . Orice gaz care stinge flacăra şi tulbură apa de v a r ,
n u poate f i decît b i o ­
x i d u l de c a r b o n .
L u ă m u n t u b de
sticlă şi legăm pe el
c u sîrmă subţire p a ­
t r u bucăţele m i c i de
l u m i n a r e , pe care le
aprindem.
Punem apoi t o t u l
într-un b o r c a n înalt
( f i g . 4 4 ) . într-o e p r u ­
betă preparăm b i o x i d
de carbon p r i n t r - u n a
d i n metodele arătate
m a i sus. A s t u p ă m e-
F i g . 44. B i o x i d u l dc carbon nu întreţine ar­
p r u b e t a cu u n dop p r i n
derea şi este m a i greu decît a e r u l . De aceea se
care trece u n tubuşor
v o r stinge î n t î i l u m i n ă r i l e de l a f u n d u l bor­
scurt de sticlă. L a ca­ canului. »
p ă t u l acestui tubuşor
p r i n d e m u n t u b de cauciuc. Celălalt capăt a l t u b u l u i de cauciuc
îl p u n e m în legătură cu t u b u l de sticlă, care serveşte d r e p t su­
port pentru luminări.
B i o x i d u l de carbon pătrunde astfel p r i n acest t u b , în f u n d u l
b o r c a n u l u i , pe care-1 u m p l e încet. L u m i n ă r i l e se s t i n g de jos în
sus, pe măsură ce b i o x i d u l de carbon u m p l e b o r c a n u l .
I a t ă deci încă o dovadă că b i o x i d u l de carbon este m a i greu
decît a e r u l .
A m văzut că b i o x i d u l de carbon poate f i turnat la fel
ca apa.

127
 De asemenea, poate f i supt şi t r e c u t p r i n t u b u r i de cauciuc,
t o t ca apa. Să facem o experienţă.
U m p l e m u n pahar cu b i o x i d de c a r b o n , aducîndu-1 t o t p r i n t r - u n
t u b de cauciuc, ca şi I n experienţa precedentă. P u n e m a p o i i n
pahar u n a l t t u b de cauciuc, liber şi scoatem afară u n capăt, pe
care-1 lăsăm să atîrne. Sugem p r i n acest capăt a l t u b u l u i de cau­
ciuc p î n ă cînd simţim u n gust acrişor. î n d a t ă ce simţim acest gust,
p u n e m capătul t u b u l u i într-un a l t pahar, pe f u n d u l căruia se
găseşte p u ţ i n ă apă de v a r . D u p ă 2—3 m i n u t e acoperim a l doilea
pahar şi-1 scuturăm. A p a de v a r se t u l b u r ă . D e c i , b i o x i d u l de
carbon s-a scurs d i n p r i m u l pahar în a l d o i l e a , p r i n t u b u l de cau­
c i u c , întocmai c u m s-ar f i scurs apa.
Ş t i ţ i că l a 10 000 l i t r i de aer, se găsesc n u m a i 3 l i t r i de b i o x i d
de carbon? Totuşi, pe întreg p ă m î n t u l se găsesc a p r o x i m a t i v
2 100 m i l i a r d e tone de Q 0 . B i o x i d u l de carbon este foarte răspîn-
2

d i t în natură. î n m u l t e l o c u r i , el iese d i n p ă m î n t . A s t f e l de l o c u r i
se întîlnesc şi l a n o i în ţ a r ă , ca de p i l d ă l a Tuşnad. E l e se numesc
„mofete" şi sînt folosite de m e d i c i p e n t r u t r a t a m e n t u l b o l i l o r de
i n i m ă şi vase.
A l t e o r i , acest gaz pătrunde în apele izvoarelor, se dizolvă şi
formează o apă gazoasă, l a f e l ca şi s i f o n u l , dar conţinînd de obicei
şi a l t e substanţe d i z o l v a t e , cu însuşiri vindecătoare. A s t f e l de
ape se găsesc în ţara noastră l a Buziaş, Malnaş, Borsec, Tuşnad,
V a t r a D o r n e i . B ă i l e cu ape conţinînd b i o x i d de carbon se recq-
m a n d ă p e n t r u t r a t a m e n t u l unor b o l i de i n i m ă şi a l h i p e r t e n s i u n i i
arteriale.
î n t i m p u l fabricării b e r i i , v i n u l u i şi în a l u a t , se dezvoltă
foarte m u l t b i o x i d de carbon. De p i l d ă , dacă înainte de fermen­
tarea v i n u l u i , o c a n t i t a t e de m u s t conţine, să zicem, 10 k g de
z a h a r u r i , după fermentaţie, acestea se transformă în a p r o x i m a ­
t i v 5 k g de alcool şi 5 k g de C 0 , ceea ce înseamnă cam 2500
2

de l i t r i i Dacă acasă se f r ă m î n t ă a l u a t p e n t r u pîine sau cozonaci,

luaţi o bucăţică de a l u a t şi puneţi-o într-un borcănaş pe care-1

128
acoperiţi cu u n d o p . A doua z i , descoperiţi binişor borcănaşul
şi vîrîţi înăuntru u n c h i b r i t a p r i n s . C h i b r i t u l se v a stinge pe l o c .
A p a de v a r pusă în contact cu gazul f o r m a t se t u l b u r ă . î n borcă-
naş s-a strîns, d e c i , b i o x i d de c a r b o n .
Cînd p u n e m d r o j d i e în a l u a t , i a u naştere o m u l ţ i m e de băşi­
cuţe de b i o x i d de c a r b o n . E l e ridică a l u a t u l şi-1 fac să „crească".
D r o j d i a de bere este formată d i n m i c i c i u p e r c i , care fabrică b i o ­
x i d u l de c a r b o n .
De asemenea, după c u m spuneam m a i înainte, b i o x i d u l de
carbon se capătă şi d i n arderea substanţelor care c u p r i n d c a r b o n .
P e n t r u a d o v e d i aceasta, p u n e m pe f u n d u l u n u i borcan nişte
apă de v a r şi-1 acoperim cu o placă de sticlă. I n t r o d u c e m a p o i în
b o r c a n , dînd p u ţ i n l a o parte placa de sticlă, o l u m i n a r e aprinsă.
L u m i n a r e a se stinge după u n t i m p . Scuturînd b o r c a n u l , apa se
t u l b u r ă : d e c i , există b i o x i d de c a r b o n . L a f e l se î n t î m p l ă dacă
ardem cărbune, l e m n , s p i r t etc.
C a n t i t ă ţ i m a r i de b i o x i d de carbon se formează şi d i n respira­
ţ i a p l a n t e l o r , a n i m a l e l o r şi o a m e n i l o r . Să facem o experienţă.
Turnăm într-un pahar două l i n g u r i p l i n e cu apă de v a r . F i ­
xăm a p o i în p a h a r , deasupra a p e i , o ramură cu f r u n z e . T r e b u i e să
b ă g ă m de seamă ca r a m u r a să n u atingă apa. A c o p e r i m t o t u l cu
o placă de sticlă şi a p o i ţinem p a h a r u l la întuneric o z i întreagă.
D u p ă acest t i m p , apa de v a r este tulburată de b i o x i d u l de carbon
ieşit d i n f r u n z e . Scuturaţi b i n e p a h a r u l , p e n t r u ca gazul să se
combine cu apa de v a r .
Aceasta dovedeşte că pe întuneric, p l a n t e l e formează b i o x i d
de c a r b o n . Acesta este procesul de respiraţie al p l a n t e l o r , spre
deosebire de cel de fotosinteză care se produce n u m a i l a l u m i n ă .
Să u m p l e m o eprubetă pe j u m ă t a t e cu apă de v a r , şi să suflăm
p r i n t r - u n t u b de sticlă t i m p de 1—2 m i n u t e , în l i c h i d . A p a de
v a r se tulbură încetul cu încetul. I n aerul pe care-1 expirăm se
găseşte m u l t b i o x i d de carbon.' î n o r g a n i s m u l n o s t r u se petrec
m u l t e a r d e r i . P e n t r u acestea este f o l o s i t o x i g e n u l i n s p i r a t în

9 — Minuni în eprubet.1 129

p l ă m î n i . B i o x i d u l de carbon f o r m a t în urma acestor arderi este
e l i m i n a t t o t p r i n p l ă m î n i , în expiraţie.
U m p l e m cu apă un pahar înalt, îl acoperim cu o placă de s t i ­
clă sau cu p o d u l p a l m e i şi-1 întoarcem cu gura în jos sub apă,
într-un vas p l i n cu apă. Suflăm înăuntru p r i n t r - u n t u b de cauciuc.
P a h a r u l u m p l u t astfel cu aer e x p i r a t trebuie acoperit acum cu
placa de sticlă, sub apă, şi întors d i n nou cu gura în sus.
Să i n t r o d u c e m acum înăuntru o l u m i n a r e aprinsă. Aceasta
se stinge m u l t m a i repede ca într-un pahar t o t atît de mare, p l i n
cu aer c u r a t .
A e r u l i n s p i r a t e alcătuit d i n a p r o x i m a t i v 79 părţi de azot
21 părţi de oxigen şi 0,03 părţi de b i o x i d de carbon. Cel e x p i r a t
e f o r m a t d i n 79 părţi de azot, cam 16 părţi de oxigen şi 4 părţi
de b i o x i d de carbon.
B i o x i d u l de carbon se găseşte deci în aer în c a n t i t a t e mică.
E l n u este vătămător o r g a n i s m u l u i , în această c a n t i t a t e . î n o x i ­
genul care se administrează b o l n a v i l o r se amestecă chiar şi puţin
b i o x i d de carbon care reprezintă u n e x c i t a n t a l c e n t r u l u i res­
pirator.
Dacă b i o x i d u l de carbon se găseşte în c a n t i t a t e foarte mare
în aer, acesta n u m a i este r e s p i r a b i l . Aşa se întîmplă în submarine
şi în pivniţele de fermentaţie, unde b i o x i d u l de carbon se poate
aduna, u n e o r i , în c a n t i t a t e mare. î n aceste c a z u r i , p o l avea loc
accidente grave.
P e n t r u a înlătura b i o x i d u l de carbon d i n astfel de l o c u r i se
p u n vase cu lapte de v a r . Acesta atrage b i o x i d u l de carbon şi-1 S
fixează. Şi m a i bune sînt soluţiile de h i d r o x i d de sodiu sau de
potasiu.
Să preparăm b i o x i d de carbon, ca în p r i m a experienţă. Să a¬
dăugăm, la amestecul de sodă şi oţet, două l i n g u r i p l i n e cu lapte
de v a r sau cu soluţie de h'.droxid de sodiu. F i ţ i atenţi, să n u
duceţi soda la gură sau la o c h i , căci a r d e ! Spălaţi-vă m i n a d u p ă
ce u m b l a ţ i cu sodă !

; 30
 Apăsaţi a c u m b i n e p o d u l p a l m e i pe m a r g i n e a p a h a r u l u i ,
şi scuturaţi. D u p ă c i t v a t i m p , p a h a r u l se v a agăţa atît de p u t e r ­
n i c de p a l m ă , încît i l v o m p u t e a lăsa să stea atîrnat s i n g u r ,
fără să-1 m a i s p r i j i n i m
( f i g . 4 5 ) . Ce s-a întîm-
p l a t ? L a p t e l e de v a r sau
h i d r o x i d u l de sodiu , a
a b s o r b i t b i o x i d u l de car­
b o n , cu care s-a u n i t .
î n ă u n t r u l p a h a r u l u i se
găseşte deci u n loc g o l ,
care fusese ocupat de F i g . 45. P a h a r u l zburător.
acest gaz. A e r u l d i n afară
caută să p ă t r u n d ă în p a h a r , dar n u poate şi apasă p u t e r n i c paha­
r u l pe p a l m ă , ca o ventuză. '
S i f o n u l n u este a l t c e v a decît apă, în care s-a d i z o l v a t , p r i n pre­
siune, b i o x i d de c a r b o n . B i o x i d u l de carbon este gazul d i n s i f o n ,
care înţeapă l a l i m b ă . Acest gaz se desprinde foarte uşor d i n apa
s i f o n u l u i . A s t f e l , răs­
turnaţi u n s i f o n cu
f u n d u l în sus ( f i g . 4 6 ) .
F i x a ţ i , l a capătul t u ­
b u l u i de m e t a l a l s i ­
f o n u l u i , u n t u b de
cauciuc.
Conduceţi celălalt
capăt al t u b u l u i de
cauciuc Ia gura u n u i
F i g . 4(i. S i f o n u l poate f i f o l o s i t ca genera­
t o r de b i o x i d de c a r b o n . p a h a r î n a l t , pe f u n ­
d u l căruia se găseşte
o l u m i n a r e aprinsă. A p ă s a ţ i a c u m pe mîner. Gazul ieşit d i n
apă trece p r i n t u b u l de sticlă d i n ă u n t r u l s i f o n u l u i şi ajunge în
t u b u l de c a u c i u c . E I coboară, a p o i , în pahar şi stinge l u m i n a r e a .

9" I 11
 Puteţi să-i faceţi şi p r o b a „apei de \ bioxidul de carbon
v a t u l b u r a pe dată apa.
D u p ă c u m aţi v ă z u t , b i o x i d u l de carbon stinge f o c u l . M a i
bine-zis, adunîndu-se în j u r u l flăcării, el împiedică o x i g e n u l d i n
aer să v i n ă în contact
cu acesta şi deci să în­
treţină arderea.
Această însuşire a
b i o x i d u l u i de carbon
este folosită pentru
stingerea incendiilor.
Cele mai multe
aparate de stins focul
se bazează pe acţiunea
b i c a r b o n a t u l u i de so­
diu,- presărat pe fla­
cără ca u n p r a f . Pu­
teţi demonstra aceasta
f o a r t e uşor. Construiţi
u n cornet sau tubuleţ
F i g . 4 7 . U n slingălor dc i n c e n d i u s i m p l u . de hîrtie, l a vîrful că­
r u i a puneţi p u ţ i n b i ­
c a r b o n a t . Suflaţi dintr-o dată p r a f u l asupra u n o r h î r t i i aprinse
într-o f a r f u r i e de t a b l ă . Dacă p u l b e r e a a n i m e r i t asupra focu*
lui, îl v a stinge aproape i m e d i a t .
Care e explicaţia acestei experinţe? î n d a t ă ce e încălzit, b i ­
c a r b o n a t u l de sodiu se descompune dînd b i o x i d de c a r b o n , a cărui
acţiune a m văzut-o m a i î n a i n t e . De asemenea, această descompu­
nere răceşte f o c u l .
Pulberea este recomandată îndeosebi p e n t r u stins focul de
petrol.
B i o x i d u l de c a r b o n c u p r i n s în spumă e de asemenea folosit
p e n t r u stingerea f o c u l u i . Se poate alcătui o „spumă demonstra-

132
t i v ă " , d i z o l v i n d o jumătate de lingură de a l a u n într-un pahar
c u apă, şi o j u m ă t a t e de linguriţă de bicarbonat de sodiu plus
p u ţ i n ă gelatină pulverizată, în a l t pahar cu apă. Amestecaţi-le
ntr-o sticlă şi puneţi-i i m e d i a t u n dop găurit, p r i n care treca
u n t u b de sticlă. Se formează- în­
dată o spumă deasă. L i c h i d u l ţîş-
neşte cu putere d i n sticlă, stingînd
orice foc ( f i g . 47).
D i n experienţele noastre, p u t e m
să deducem şi o metodă de analiză.
A „analiza" înseamnă a cerceta d i n
ce substanţe este alcătuită o sub­
stanţă oarecare. Despre analize v o m
v o r b i m a i m u l t în capitolele u r ­
mătoare. P u t e m să ne dăm seama
dacă p ă m î n t u l d i n grădină conţine
p i a t r ă de v a r (carbonat de c a l c i u ) .
I a t ă c u m : Punem] într-o f a r f u r i e
2—3 l i n g u r i de p ă m î n t fărîmiţat şi
picăm peste el acid c l o r h i d r i c d i ­ F i g . 48. B i o x i d u l dc c a r b o n ,
r c / u l l a t d i n acţiunea a c i d u l u i
l u a t . Se porneşte o „fierbere", da­
c l o r h i d r i c asupra carbonal.ului
torită b i o x i d u l u i de carbon care se dc c a l c i u , face l i c h i d u l să iasă
formează. C u cît e m a i mare fier­ d i n vas sub formă de s p u m ă .
berea, cu atîta şi conţinutul de
piatră de v a r este m a i mare. Dacă întrebuinţăm praf de cretă
b i n e fărîmiţat şi acid c l o r h i d r i c concentrat, pe care le amestecăm
într-un pahar conic, se produce o fierbere atît de puternică,
încît se u m p l e t o t p a h a r u l cu spumă. Experienţa este foarte
frumoasă ( f i g . 4 8 ) .
Dar experienţele noastre n u se termină a i c i . D u p ă c u m am
văzut şi m a i înainte, b i o x i d u l de carbon poate f i t u r n a t ca u n
l i c h i d . Să „vărsăm" astfel puţin b i o x i d de carbon pînă ce u m p l e m ,
p î n ă la gură, u n pahar m a i mare sau o oală. Lăsăm apoi să cadă

133
deasupra cîteva baloane de săpun. E l e v o r p l u t i deasupra b i o x i ­
d u l u i de carbon. F u m u l de ţigară îndreptat asupra p a h a r u l u i va
p l u t i , şi e l , deasupra g a z u l u i i n v i z i b i l i
Să terminăm, dînd acum o experienţă practică. Să ne prepa­
răm nişte p r a f u r i de limonadă, adică p r a f u r i care, dizolvate în
apă, v o r da un l i c h i d plăcut la gust şi care „pişcă l a l i m b ă "
ca l i m o n a d a .
L u a ţ i două linguriţe de zahăr, două linguriţe de acid t a r t r i c
(sare de lămîie) şi o linguriţă de bicarbonat de sodiu. Toate aces­
te substanţe trebuie să fie fărîmiţate separat, a j u n g i n d l a un praf
cît m a i f i n . De aceea, le veţi pisa cît m a i b i n e , înainte de a le a¬
mesteca.
Dacă aruncaţi acest amestec în apă, el „fierbe"; se formează,
adică, b i o x i d de carbon, care dă apei u n gust foarte plăcut, ca
o limonadă, pe care o puteţi bea fără grijă.
Şi a c u m o scurtă explicaţie. Va t r e b u i , să răspund l a eîţiva
„pentru ce" pe care, fără îndoială, sînteţi gata să mi-i p u ­
neţi.
P e n t r u ce se formează b i o x i d de carbon, d i n oţet şi bicarbonat
de sodiu? Oţetul e acid acetic d i l u a t . A c i z i i descompun bicarbo­
n a t u l de sodiu ( N a H C 0 ) , eliberînd b i o x i d de carbon ( C 0 ) .
3 2

Reacţia cea m a i simplă este aceea care se produce cu a c i d u l clor­

hidric:
HCI + N a H C 0 = C 0 3 2 + H 0 + NaCl.
2

P e n t r u ce se tulbură apa de v a r , în prezenţa b i o x i d u l u i de car­

bon?
P e n t r u a răspunde, să vedem care este compoziţia apei de v a r :
Ca ( O H ) .2

Reacţia d i n t r e apa de v a r şi b i o x i d u l de carbon este:

Ca(OH) + C 0
2 2 = CaC0 + H 0 .
3 2

C a r b o n a t u l de calciu este o sare insolubilă, care formează

p r e c i p i t a t u l , ce tulbură l i c h i d u l .

134
 OXIDUL DE CARBON

Se ştie că o x i d u l de carbon este u n gaz foarte t o x i c . N u t r e b u i e ,

în p r i m u l r î n d , să-1 confundăm cu b i o x i d u l de carbon (oare n u este
a t î t de t o x i c b a , d i m p o t r i v ă , se întrebuinţează amestecat cu o x i ­
genul p e n t r u t r a t a m e n t u l a s f i x i i l o r , c o n s t i t u i n d u n e x c i t a n t a l
c e n t r u l u i r e s p i r a t o r ) . O x i d u l de carbon (CO), î n s c h i m b , se com­
(

portă cu t o t u l a l t f e l . I n s p i r a t , trece în sînge unde formează cu

hemoglobina u n compus i r e v e r s i b i l . Această reacţie petrecută
în sînge poate f i ucigătoare.
într-adevăr, h e m o g l o b i n a care se găseşte în globulele roşii
d i n sînge şi-i dă acestuia culoarea sa, are r o l u l de a se u n i eu
o x i g e n u l în p l ă m î n i , şi de a-1 lăsa l i b e r în ţesuturile c o r p u l u i ,
î n s c h i m b , h e m o g l o b i n a se încarcă cu b i o x i d de carbon d i n aceste
ţesuturi, şi apoi îl lasă l i b e r Ia p l ă m î n i .
T o a t e aceste combinaţii sînt r e v e r s i b i l e ; adică, de e x e m p l u ,
combinaţia h e m o g l o b i n e i cu o x i g e n u l n u e definitivă, c i se poate
desface f o a r t e uşor în ţesuturi; t o t aşa şi cu b i o x i d u l de carbon.
P r o b l e m a se schimbă însă a t u n c i cînd este v o r b a de o x i d u l
de c a r b o n . Acesta formează cu h e m o g l o b i n a un nou compus,
c a r b o x i h e m o g l o b i n a , care n u se m a i desface. H e m o g l o b i n a com­
b i n a t ă este deci pierdută şi n u m a i a v e m n i c i u n m i j l o c p r i n care
o x i g e n u l d i n p l ă m î n i ar p u t e a f i t r a n s p o r t a t l a ţesuturi, ceea ce
duce Ia a s f i x i a şi moartea o m u l u i sau a a n i m a l u l u i , c h i a r dacă
au fost scoşi l a aer c u r a t .
U n a l t păcat a l o x i d u l u i de carbon este că acest gaz n u are n i c i
u n m i r o s . E I poate f i oricînd emanat d i n maşinile de călcat cu
cărbuni sau d i n sobele de t u c i . E bine de ştiut că o x i d u l de
c a r b o n are p r o p r i e t a t e a de a străbate uşa de t u c i a acestor sobe,
c h i a r dacă e e r m e t i c închisă (trece p r i n p o r i i f o n t e i ) .
Chimia ne v a a j u t a totuşi să descoperim prezenţa acestui
gaz n o c i v într-o cameră undo s-a călcat cu maşina cu mangal,
de p i l d ă .

',35
 O soluţie slabă de permanganat de p o t a s i u , acidulată cu
acid azotic, se decolorează sub influenţa o x i d u l u i de carbon.
Acesta e p r i n c i p i u l experienţei noastre. Dacă se adaugă puţin
azotat de a r g i n t la soluţie, decolorarea are loc m a i repede.
I a t ă cum ne v o m prepara r e a c t i v u l necesar experienţei bazate
pe acest p r i n c i p i u . A v e m nevoie de două soluţii: soluţia A şi
soluţia B .
Soluţia A : soluţia de permanganat de potasiu ( K M n 0 ) . 4

F i e r b e m u n l i t r u de apă distilată la care am adăugat cîteva p i ­

cături de acid azotic p u r ( H N 0 ) . A d ă u g ă m apoi picătură cu
3

picătură permanganat d i z o l v a t , p î n ă obţinem o culoare roză,

persistentă. După răcire, m a i d i z o l v ă m 1 g de permanganat
c r i s t a l i z a t şi; adăugăm 50 c m de acid azotic. Ţinem l i c h i d u l
3

f e r i t de l u m i n ă .
Soluţia B : soluţia de azotat de a r g i n t . Dizolvăm 2 sau 3 g
de azotat de a r g i n t c r i s t a l i z a t într-un l i t r u de apă distilată.
R e a c t i v u l propriu-zis se prepară în m o m e n t u l experienţei,
amestecînd:
Soluţia A 1 cm 3

Soluţia B 20 c m 3

A c i d azotic p u r 1 cm 3

Apă distilată fără m a t e r i i organice 50 c m 3

P e n t r u a şti dacă o x i d u l de carbon d i n cameră, care a decolo­

r a t l i c h i d u l astfel preparat, este în doză primejdioasă, procedăm
în f e l u l următor.
L u ă m două flacoane p l i n e cu apă curată. î l g o l i m pe p r i ­
m u l în camera a l cărei aer suspect trebuie cercetat. Pe cel de
a l doilea îl g o l i m în aer l i b e r , el umplîndu-se deci cu aer nor­
m a l ; acest a i doilea f l a c o n serveşte de „martor". Punem cele două
flacoane pe o foaie de hîrtie albă şi vărsăm în fiecare cîte 25 c m , 3

d i n reacţiv, apoi le astupăm. După p u ţ i n ă vreme, flaconul

care v a cuprinde o x i d de carbon va avea soluţia decolorată, iar

136
„martorul" o v a avea t o t roză. Dacă decolorarea se face în m a i
p u ţ i n de două ore, doza de gaz t o x i c este primejdioasă.
C u m se poate obţine în l a b o r a t o r o x i d de carbon? N a t u r a l ,
chimiştii a m a t o r i n u sînt siliţi să aştepte ca în casă să se calce
cu maşina cu cărbuni, sau să se petreacă v r e u n accident, p e n t r u
a e x p e r i m e n t a r e a c t i v u l preparat după c u m am arătat m a i sus.
De aceea, e i v o r putea să-şi prepare s i n g u r i o x i d de carbon,
pe care-1 v o r conduce, d i n vasul de preparat, p r i n t r - u n t u b de
sticlă sau de cauciuc, într-o eprubetă în.care au pus soluţia re­
activă.
Vor putea astfel să constate i m e d i a t a ei decolorare.
Cea m a i uşoară metodă de piseparare a o x i d u l u i de carbon
se face p o r n i n d de l a a c i d u l o x a l i c , u n acid organic, care are for­
m u l a foarte simplă ( C O O H ) . 2

A s t f e l , încălzim într-o eprubetă 7 g de acid s u l f u r i c con­

c e n t r a t cu 1 g acid o x a l i c c r i s t a l i z a t . A c i d u l s u l f u r i c , foarte
a v i d de apă, descompune a c i d u l o x a l i c în apă, o x i d de carbon
şi b i o x i d de c a r b o n ; schematic, p u t e m scrie astfel reacţia, fără
să m a i i n t r o d u c e m şi a c i d u l s u l f u r i c :
( C O O H ) -» CO + C 0
2 2 + H 0 2

P l i m b î n d u n c h i b r i t la gura e p r u b e t e i , o x i d u l de carbon se
a p r i n d e şi arde cu flacără slabă.
Pe*ntru a îndepărta d i n amestecul de gaze b i o x i d u l de carbon,
a m putea i n t e r c a l a între eprubetă şi r e a c t i v u l o x i d u l u i de car­
b o n , u n f l a c o n spălător cu o soluţie de h i d r o x i d de p o t a s i u , care
reţine aproape t o t b i o x i d u l de carbon.

UN DEZINFECTANT UTIL

O substanţă u t i l i z a t ă destul de m u l t în viaţa de toate zilele,

ca m i j l o c de dezinfecţie, este p e r m a n g a n a t u l de potasiu ( K M n 0 ) 4

— o sare de p o t a s i u a a c i d u l u i permanganic ( H M n 0 ) . Această 4

substanţă se obţine de la f a r m a c i i sub f o r m a unor c r i s t a l i n e

137
lunguieţe, cu strălucire metalică, închise la c u l o a r e ; ele se dizolvă
în apă dînd o soluţie colorată v i o l e t .
Culoarea este atît de puternică, încît o soluţie formată p r i n
dizolvarea u n u i gram de permanganat în 500 l i t r i de apă, m a i
prezintă încă o nuanţă roşie.
î n c ă l z i ţ i cîteva cristale uscate de p e r m a n g a n a t într-o capsulă
sau într-o ceşcuţă de porţelan. Cristalele se v o r descompune cu
zgomot, degajînd u n g a z . Dacă veţi a p r o p i a de capsulă un
c h i b r i t sau o aşchie stinsă de curînd, l a care se m a i vede u n v î r f
roşu. veţi avea surpriza de a vedea l e m n u l aprinzîndu-se. D e c i ,
p r i n descompunerea p e r m a n g a n a t u l u i de potasiu se degajă oxigen.
Chiar şi în soluţii apoase, p e r m a n g a n a t u l de p o t a s i u cedează
o x i g e n , m a i ales sub influenţa şi în prezenţa p u l b e r i l o r şi a l u m i n i i
solare. î n u r m a degajării o x i g e n u l u i , se formează nişte p r e c i ­
p i t a t e b r u n e , care sînt alcătuite d i n ^ b i o x i d de mangan (piroluzită).
Vărsaţi o soluţie de permanganat de potasiu pe hîrtie: aceasta
se v a colora c o m p l e t în b r u n . Dizolvaţi u n gram de cristale de
permanganat de p o t a s i u într-un l i t r u de apă şi frecaţi pielea eu
această soluţie: se v a f o r m a o culoare brună foarte v i z i b i l ă .
î n acest f e l se poate obţine o „bronzare" artificială a p i e l i i
fără n i c i u n p e r i c o l şi fără a o expune l a soare. De asemenea
puteţi să vopsiţi l e m n u l , să-i aplicaţi u n „ b a i ţ " — u n f o n d de
culoare b r u n ă — ungîndu-1 de vreo două-trei o r i cu soluţie de
p e r m a n g a n a t de p o t a s i u (10 — 100 de grame l a u n l i t r u de apă).
Să arătăm a c u m u n u l d i n m i j l o a c e l e de preparare a perman­
g a n a t u l u i de p o t a s i u . î n c ă l z i ţ i , într-un creuzet de f i e r , 50 g
b i o x i d de mangan cu 50 g c l o r a t de potasiu şi 60 g soluţie de h i ­
d r o x i d d e p o t a s i u ( d i z o l v a t î n c e a m a i mică c a n t i t a t e de apă p o s i b i ­
l ă ) . D u p ă ce această masă a fost adusă încetul cu încetul l a roşu
închis, o lăsăm să se răcească şi o dizolvăm în apă f i e r b i n t e .
Se obţine astfel u n l i c h i d p u r p u r i u , care cedează cu uşurinţă
o x i g e n u l pe care-1 conţine m a t e r i i l o r organice, şi t u t u r o r c o r p u ­
r i l o r reductoare: este o soluţie de K M n 0 . 4

138
 Datorită uşurinţei ou oare este redus, soluţiile de p e r m a n ­
ganat de p o t a s i u se folosesc în analize p e n t r u dozarea a c i d u l u i
sulfuros, a c i d u l u i o x a l i c , s u l f a t u l u i feros e t c , în contact cu care
p e r m a n g a n a t u l se decolorează.
Soluţiile de p e r m a n g a n a t de p o t a s i u sînt d e z i n f e c t a n t e , adică
u c i d b a c t e r i i l e , datorită o x i g e n u l u i pe care-1 p o t ceda. De aceea,
ele sînt întrebuinţate p e n t r u gargară (în soluţii atît de d i l u a t e ,
încît să a i b ă o culoare roză.) î n r e g i u n i l e în care b î n t u i e epide­
m i i , se obişnuieşte să se p u n ă seara în apa de b ă u t u n c r i s t a l de
p e r m a n g a n a t de p o t a s i u . î n muşcăturile de şarpe, în lipsa a l t o r
intervenţii, o soluţie de 1 — 5 % p e r m a n g a n a t , cu care se spală
muşcătura, poate avea efect f a v o r a b i l .
î n cazul înţepăturilor de a l b i n e , se îndepărtează î n t î i a c u l
şi a p o i se freacă r a n a cu o soluţie de p e r m a n g a n a t ; şi în aceste
împrejurări, o t r a v a e transformată în substanţă nevătămătoare.
P r o p r i e t a t e a de a ceda o x i g e n se accentuează cînd permanga"
n a t u l este pus în m e d i u a c i d . L u a ţ i , a s t f e l , într-o capsulă cîteva
c r i s t a l e de p e r m a n g a n a t şi picaţi cîteva picături de acid s u l f u r i c .
A m e s t e c u l acesta degajă i m e d i a t o x i g e n a t o m i c , care reacţio­
nează foarte p u t e r n i c cu d i f e r i t e substanţe.
Experienţe în legătură cu această preparare au fost descrise
într-un c a p i t o l a n t e r i o r .
O x i g e n u l cedat de p e r m a n g a n a t distruge m i r o s u r i l e u r î t e ;
de aceea, ceapa încălzită cu o soluţie de p e r m a n g a n a t de p o t a s i u
îşi pierde m i r o s u l .

DE LA ARĂMIREA ALUMINIULUI LA CALORIFERUL

DE BUZUNAR

C h i m i s t u l a m a t o r cunoaşte, desigur, d i n numeroase e x p e r i ­

enţe, a l u m i n i u l , acel m e t a l a l b , uşor, cu atît de m u l t e u t i l i z ă r i .
C h i a r în acest v o ' u m sînt descrise unele experienţe. A l u m i n i u l

139
are însă şi unele n e a j u n s u r i — şi u n u l d i n t r e acestea este că n u
se poate c o s i t o r i . T i n e r i i r a d i o a m a t o r i care, încercînd să r e a l i ­
zeze construcţiile recomandate au î n t î l n i t această d i f i c u l t a t e , au
a v u t p r o b a b i l p r i l e j u l să cunoască m i j l o a c e l e p r i n care neajunsul
e>te înlăturat în i n d u s t r i e . într-unui d i n t r e acestea, pe locul
unde urmează să se facă legătura p r i n c o s i t o r i r e , t a b l a de a l u .
m i n i u este a r ă m i t ă — acoperită cu u n s t r a t subţire de c u p r u .
Pe această suprafaţă, c o s i t o r u l p r i n d e foarte b i n e .
Veţi întreba desigur: ce legătură poate avea toată această
intîmplare cu n o i , chimiştii amatori? P r o b l e m a este m a i legată
de c h i m i e decît s-ar părea la p r i m a vedere. /
î n a i n t e de a trece l a rezolvarea acestei 'probleme, să facem
cîteva experienţe uşoare. într-un p a h a r , să pregătim o soluţie
de s u l f a t de c u p r u ( C u S 0 ) . P e n t r u aceasta dizolvăm s u l f a t de
4

c u p r u (piatră v î n ă t ă ) în apă. A p o i i n t r o d u c e m în soluţie u n c u i

de f i e r ( F e ) . Peste cîtva t i m p c u i u l v a căpăta pe deasupra sa o
pojghiţă subţire de c u p r u : f i e r u l s-a a r ă m i t ! Ce s-a întîmplat
d i n p u n c t de vedere chimic? Soluţia era formată, după c u m am
arătat, d i n s u l f a t de c u p r u , o sare a m e t a l u l u i c u p r u (aramă).
F i e r u l de l a suprafaţa c u i u l u i a pătruns în soluţie, formînd sul­
f a t de f i e r , i a r c u p r u l s-a aşezat pe c u i în l o c u l f i e r u l u i .
Se poate, d e c i , spune că f i e r u l a înlocuit c u p r u l în soluţie.
Acelaşi fenomen se petrece şi dacă, în p a h a r u l care cuprinde
soluţia de s u l f a t de c u p r u , scufundăm u n bastonaş de zinc. Cuprul
d i n soluţie se depune pe bastonaşul de zinc, i a r z i n c u l trece în
soluţia de c u p r u şi v o m vedea că d u p ă cîtva t i m p , soluţia se deco­
lorează.
Să t r e c e m a c u m l a o a l t ă experienţă ; să d o v e d i m că şicuprul
(Cu) l a r î n d u l s ă u , p o a t e să deplaseze u n a l t m e t a l în soluţie. Să
f a c e m , de e x e m p l u , o soluţie de a z o t a t m e r c u r o s [ H g ( N 0 ) ]2 3 2

şi să i n t r o d u c e m în această s o l u ţ i e o s î r m ă de c u p r u . î n scurtă
v r e m e , s î r m a v a d e v e n i s t r ă l u c i t o a r e ! E x p e r i e n ţ a se explică la
f e l ca m a i sus. C u p r u l a î n l o c u i t m e r c u r u l ( H g ) d i n soluţie,

140
s i l i n d u - 1 pe acesta să se d e p u n ă . O i ' , m e r c u r u l formează
î n d a t ă a l i a j cu c u p r u l . Se ştie că a l i a j e l e f o r m a t e de m e r c u r cu
cele m a i m u l t e m e t a l e se numesc a m a l g a m e . D a r n i c i m e r c u r u l
n u este cel m a i „ s l a b " d i n t r e m e t a l e ! Să p u n e m i n f u n d u l u n u i
pahar o bobiţă de m e r c u r , acest m e t a l a r g i n t i u , strălucitor (nu
este nevoie să m a i a m i n t i m chimiştilor a m a t o r i că m e r c u r u l este
s i n g u r u l m e t a l u z u a l l i c h i d Ia t e m p e r a t u r a o b i ş n u i t ă ) . Să adă­
ugăm a p o i în pahar o soluţie concentrată de a z o t a t de a r g i n t
( A g N 0 ) , obţinută dizolvînd a z o t a t de a r g i n t în apă. D u p ă
3

cîtva t i m p se formează a m a l g a m de a r g i n t , sub f o r m a u n o r

firişoare, ce cristalizează pe suprafaţa m e r c u r u l u i .
î n t o a t e aceste e x e m p l e , m e t a l e l e cele m a i „ t a r i " au scos
d i n combinaţie m e t a l e l e cele m a i „slabe".
Dacă le-am înşira după p u t e r i l e l o r descrescînde, a m putea
s c r i e : Z n — F e — C u — H g — A g . A s t a înseamnă că p r i m e l e m e t a ­
le sînt m a i „ t a r i " decît u l t i m e l e . De . e x e m p l u , vîrînd o sîrmă
de c u p r u într-o soluţie de azotat de a r g i n t , c u p r u l v a i z b u t i să
înlocuiască a r g i n t u l , acoperindu-se cu u n strat a l b , de a r g i n t
strălucitor. U n u l d i n m e t a l e poate deci să-1 înlocuiască n u n u m a i
pe cel care-1 urmează, dar şi pe oricare d i n cele următoare m a i
„slabe".
Ceea ce n o i a m n u m i t m e t a l e m a i „tari", în c h i m i e se numesc
metale cu o tensiune electrolitică de d i z o l v a r e m a i m a r e .
D a r , să t r e c e m m a i departe. Scufundînd f i e r u l în soluţie de
s u l f a t de c u p r u , f i e r u l s-a acoperit îndată cu u n strat de c u p r u .
Procedînd p r i n a n a l o g i e , să încercăm acelaşi l u c r u şi cu a l u ­
miniul.
Scufundăm o foaie de a l u m i n i u într-o soluţie de s u l f a t de
c u p r u şi aşteptăm. Aşteptarea ne va f i însă zadarnică. N u v o m
obţine n i c i u n r e z u l t a t .
Cauza? Dacă ne gîndim p u ţ i n , v o m găsi şi cauza.
Să luăm una d i n experienţele descrise m a i sus, de e x e m p l u ,
amalgamarea c u p r u l u i cu azotat mercuros. Ce se î n t î m p l ă acolo?

141
C u p r u l d i n sîrmă intră în combinaţie cu a c i d u l a z o t i c , în t i m p
ce m e r c u r u l părăseşte soluţia şi se depune pe sîrmă. Este deci
u n fenomen care se poate asemăna cu d i z o l v a r e a m e t a l u l u i
într-un a c i d .
M u l t e m e t a l e n u sînt însă atacate de orice a c i d . E l e p o t pre­
zenta o p a s i v i t a t e . Aşa, de e x e m p l u , a l u m i n i u l n u este atacat
de a c i d u l azotic sau s u l f u r i c ; în s c h i m b , se dizolvă cu uşurinţă
In acid clorhidric.
I a t ă deci explicaţia nereuşitei experienţe! A l u m i n i u l n u era
atacat-de a c i d u l s u l f u r i c . P e n t r u ca experienţa să reuşească
v a t r e b u i să înlocuim deci s u l f a t u l cu clorură de c u p r u .
Să încercăm p r a c t i c : ne v o m convinge că n u ne-am înşelat.
P u n e m într-un p a h a r o soluţie de clorură de c u p r u şi scufundăm
în această soluţie foiţe de a l u m i n i u . Deplasarea c u p r u l u i de către
a l u m i n i u are loc i m e d i a t , ba chiar cu o oarecare violenţă: soluţia
se încălzeşte d e s t u l de p u t e r n i c , u n e o r i p î n ă l a f i e r b e r e .
D i n n e f e r i c i r e , c u p r u l depus n u ne îndeplineşte toate d o r i n ­
ţele! E l n u aderă de foaia de a l u m i n i u ca a r g i n t u l sau m e r c u r u l ,
d i n experienţele precedente, c i se adună în grămăjoare i z o l a t e ,
în formă asemănătoare u n o r bureţi. P e n t r u a obţine u n r e z u l t a t
asemănător cu cel d i n i n d u s t r i e , este necesar să se lucreze d u p ă
a n u m i t e indicaţii speciale. î n s c h i m b , vedem că în cursul cer­
cetărilor noastre a m descoperit o reacţie interesantă, care poate
f i întrebuinţată în m o d p r a c t i c , p e n t r u obţinerea „Caloriferului
chimic".
P r i n scufundarea u n e i m i c i b u c ă ţ i de a l u m i n i u într-o soluţie
de clorură de c u p r u se p r o d u c e , d u p ă c u m a m v ă z u t , o mare can­
t i t a t e de căldură. Este ceea ce se numeşte în c h i m i e , o reacţie
„exotermă" (cu producere de căldură). F o l o s i n d c u m t r e b u i e
această reacţie, ne v o m p u t e a alcătui u n f e l de c a l o r i f e r de
b u z u n a r . D e s i g u r , p e n t r u aceasta n u este d e s t u l să repetăm
experienţa aşa c u m a m descris-o m a i sus. Căldura ar f i foarte
m a r e , dar producerea ei ar d u r a u n t i m p prea s c u r t .

1-12
 Ne v o m confecţiona m a i î n t î i o pungă d i n hîrtie cer.
închisă l a ambele capete. P e n t r u alcătuirea u n e i astfel a u t i l i z a t
n u este nevoie de n i c i o îndrumare specială. S-ar p u t e a înst
să nu ştiţi c u m se procedează p e n t r u cerarea h î r t i e i . P e n t r u

F i g . 49. Punga şi c a l o r i f e r u l dc b u z u n a r .

aceasta, dizolvăm m a i î n t î i în benzină p u ţ i n ă parafină sau,

p r e f e r a b i l , ceară de a l b i n e . într-o capsulă de sticlă p u n e m l a
încălzit, pe o bain-marie, p u ţ i n ă benzină şi ceară (parafină).
T r e b u i e să f i m foarte atenţi p e n t r u ca v a p o r i i de benzină să n u
se aprindă de l a flacără.
Punga făcută d i n hîrtie de împachetat v a avea mărimea p a l ­
m e i ( f i g . 4 9 ) . O înmuiem în soluţie de parafină. P r i n uscare,
h î r t i a d e v i n e cerată, impermeabilă (nu lasă apa să treacă).
E v e n t u a l , ne-am p u t e a confecţiona o pungă şi d i n celofan, deşi
acest m a t e r i a l poate prezenta unele dezavantaje (se strică uşor).
F a c e m u n amestec d i n clorură cuprică şi a l u m i n i u în formă
de p r a f (pilitură de a l u m i n i u ) în părţi egale (în t o t a l 5 — 10
g r a m e ) . A p o i amestecăm aceste substanţe cu rumeguş de l e m n

143
Cuprul din " m
c a n t i t a t e m a i mare. Cu acest praf u m p l e m punga,
ce m e r c u r *m
m i c u l calorifer de buzunar astfel alcătuit să înceapă
c a

u„ „ funcţiona, turnăm în pungă puţină apă ( a p r o x i m a t i v 10 cm

c u b i ) . Datorită reacţiilor descrise m a i sus, se produce o încălzire
puternică ce poate dura chiar m a i m u l t e ore.

PLUMBUL, UN METAL COMUN

R o m a n i i erau m a r i a m a t o r i de băi şi sistemul lor complicat

de d i s t r i b u i r e - a apoi pretindea o c a n t i t a t e foarte mare de ţevi
de p l u m b , pe care meşterii îl aduceau m a i ales d i n B r i t a n i a .
Pentru b ă i , r o m a n i i foloseau f o i t u r n a t e d i n p l u m b , adesea groase
de d o i c e n t i m e t r i şi j u m ă t a t e , care se puneau drept căptuşeală
în camerele de baie. Ţevile de apă, l u n g i de t r e i m e t r i , erau
fabricate îndoindu-se o foaie de p l u m b în j u r u l unei vergele,
aşa încît să capete forma u n u i t u b . Capetele erau l i p i t e cu
p l u m b t o p i t sau cu cositor. N u cunoaştem părerea romanilor
despre coroziune, dar ei t r e b u i e să-şi f i dat seama că p l u m b u l
avea o rezistenţă foarte mare la atacul a p e i : unele d i n conductele
de apă, fabricate acum două m i i de a n i , au fost dezgropate la
P o m p e i , Roma şi în alte părţi, şi s-au găsit în stare perfectă.
Numele pe care r o m a n i i îl dădeau p l u m b u l u i era „plumbum'',
iar lucrătorii care l u c r a u cu acest m e t a l se numeau „plumbari";
m u l ţ i d i n aceşti p l u m b a r i erau f e m e i .
O p r o p r i e t a t e care face ca p l u m b u l să poată f i lucrat cu uşu­
rinţă, e p u n c t u l său de t o p i r e scoborît (327°C). P l u m b u l t o p i t
poate f i t u r n a t în f o r m e . Uşurinţa cu care se toarnă în forme este
una d i n cauzele pentru care p l u m b u l a fost întrebuinţat, t i m p de
secole întregi, p e n t r u fabricarea m e t a l u l u i de litere t i p o g r a f i c e ;
de e x e m p l u , această carte s-a tipărit întrebuinţîndu-se u n aliaj
care conţinea 7 6 % p l u m b , 1 6 % a n t i m o n i u şi 8 % cositor.
T e m p e r a t u r a scăzută de t o p i r e şi d u r i t a t e a sa scăzută au făcut
pe cel v e c h i să considere p l u m b u l drept cel m a i puţin nobil

in
d i n t r e m e t a l e . Totuşi, deşi a t i t de i e f t i n , p l u m b u l a fost u t i l i z a t
u n t i m p p e n t r u baterea m o n e d e l o r , p e n t r u că era uşor de t u r n a t
şi rezista l a c o r o z i u n e .
P l u m b u l n u formează a l i a j e f o l o s i t o a r e cu f i e r u l , z i n c u l sau
a l u m i n i u l . I n unele c a z u r i , n i c i măcar nu se amestecă cu a l t e
m e t a l e t o p i t e : de e x e m p l u , p l u m b u l şi a l u m i n i u l t o p i t n u „vor"
să se amestece.
Pe de a l t ă p a r t e , p l u m b u l formează a l i a j e cu a l t e m e t a l e
cu d u r i t a t e şi p u n c t de t o p i r e t o t atît de scăzut; .de e x e m p l u ,
a l i a j e l e de p l u m b şi cositor sînt foarte m u l t f o l o s i t e l a sudură.
A l i a j e l e de p l u m b cu s t i b i u , conţinînd c a m 1 0 % s t i b i u ( a n t i r
m o n i u ) sînt întrebuinţate p e n t r u plăcile de a c u m u l a t o r şi u n
m a t e r i a l asemănător se întrebuinţează p e n t r u „soldaţii de p l u m b "
şi f o r m e o r n a m e n t a l e . U m p l u t u r a grea a gloanţelor de puşcă
constă d i n a l i a j e de p l u m b şi a n t i m o n i u , conţinînd c a m 2 p î n ă
la 5 % a n t i m o n i u .
Deşi p l u m b u l e u n u l d i n cele m a i grele m e t a l e , totuşi este
puţin r e z i s t e n t şi atît de m o a l e , încît poate f i tras în formă de
f o i cu uşurinţă şi c h i a r l a rece poate f i l u c r a t în vergele, t u b u r i
sau ţevi. M i c a rezistenţă a p l u m b u l u i este vinovată de f a p t u l că
acest m e t a l n u poate f i întrebuinţat în construcţii. O vergea de
oţel m o a l e , cu d i a m e t r u l de 2,5 c m , suportă o greutate de peste
25 de tone fără să se r u p ă , dar o vergea similară d i n p l u m b se
rupe sub o g r e u t a t e de m a i p u ţ i n de o t o n ă .
Rezistenţa a l i a j e l o r de p l u m b e atît de m i c ă , încît nu e sur­
prinzător că, în t i m p ce se făceau progrese în legătură cu a l i a j e l e
m a i t a r i (oţel, a l u m i n i u , m a g n e z i u , n i c h e l şi c u p r u ) , n u se preat
dădea mare atenţie posibilităţii de a î m b u n ă t ă ţ i d u r i t a t e a p l u m ­
b u l u i , care reprezintă n u m a i o fracţiune d i n aceea a oţelului sau
a d u r a l u m i n i u l u i . Cu toate acestea, s-ar găsi suficiente motive„
pentru ca să se încerce ameliorarea proprietăţilor mecanice a l e
aliajelor de p l u m b , d a t f i i n d că acestea sînt supuse totuşi u n o r
a n u m i t e forţe. Cînd apa d i n ţevi îngheaţă, d i l a t a r e a produsă are

10 — Minuni în eprubetă 145.

destulă forţă ca săi spargă ţeava d u p ă două sau t r e i îngheţuri.
S-au r e a l i z a t totuşi unele progrese şi în această direcţie. Adău­
garea a m a i p u ţ i n decît o zecime d i n 1 % t e l u r , este atît de eficace,
încît o ţeavă rezistă l a c i n c i îngheţuri înainte de a se sparge.
U n a l i a j conţinînd 0 , 2 5 % a n t i m o n i u , întrebuinţat p e n t r u acope­
r i r e a c a b l u r i l o r t e l e f o n i c e , capătă o rezistenţă foarte m a r e , încît
c a b l u l poate rezista l a v i b r a ţ i i p u t e r n i c e .
O m a r e c a n t i t a t e de p l u m b este întrebuinţată z i l n i c . Cam a
cincea p a r t e d i n producţia de p l u m b se foloseşte p e n t r u fabri­
carea compuşilor c h i m i c i : ceruza sau a l b u l de p l u m b (care e un
c a r b o n a t ) şi p l u m b u l roşu, m a s i c o t u l sau l i t a r g a ( o x i z i de p l u m b ) .
A l t e întrebuinţări „ i n v i z i b i l e " ale p l u m b u l u i sînt p e n t r u protec­
ţ i a c a b l u r i l o r şi p e n t r u plăcile a c u m u l a t o r i l o r , fiecare d i n acestea
reprezentînd cîte o c i n c i m e d i n producţie.
P l u m b u l e u n m e t a l atît de m o d e s t , încît a t u n c i cînd, în A n ­
g l i a , u n oarecare „gentleman" a v i z i t a t toate b i s e r i c i l e dintr-o
a n u m i t ă p r o v i n c i e şi s-a o f e r i t să l e înlocuiască acoperişurile
v e c h i de p l u m b cu f o i n o i şi f r u m o a s e d i n acelaşi m e t a l , nimeni
n u a b ă n u i t că v e c h i l e acoperişuri ar p u t e a avea oarecare valoare.
I n d i v i d u l descoperise însă că p l u m b u l v e c h i , d i n care fuseseră
făcute acoperişurile, provenea dintr-o regiune unde se găseau
amestecate m i n e r e u r i l e de p l u m b şi de a r g i n t şi că p l u m b u l con­
ţinea o m a r e c a n t i t a t e de a r g i n t , care p u t e a f i extras uşor, aşa
că era foarte c o n v e n a b i l să p u n ă acoperişuri n o i în l o c u l celor
vechi.
D e p a r t e de a d o r i să s c r i e m „un t r a t a t asupra p l u m b u l u i "
n u încercăm a i c i decît să v ă facem cunoştinţă cu acest metal.
A s t f e l , d u p ă datele despre m e t a l u r g i a p l u m b u l u i , să trecem la
cîteva curiozităţi c h i m i c e .
P l u m b u l , foarte strălucitor a t u n c i cînd este proaspăt tăiat,
d e v i n e repede m a t în contact cu a e r u l , d i n cauza formării unui
s t r a t de o x i d . î n c ă l z i t p u ţ i n deasupra t e m p e r a t u r i i sale de topire,
e l se acoperă cu o p i e l i ţ ă care, a b s o r b i n d p u ţ i n cîte p u ţ i n oxigenul

U6
d i n aer, se transformă în p r o t o x i d de p l u m b (PbO) a m o r f , o
p u l b e r e de culoare galbenă ( m a s i c o t u l ) . Dacă t e m p e r a t u r a e şi
m a i ridicată, o x i d a r e a se face r a p i d , p r o t o x i d u l care ia naştere
se topeşte şi p r i n răcire dă m i c i solzişori de litargă.
Vopselele sînt m a t e r i a l e cu care se acoperă obiecte confec­
ţionate, p e n t r u a le da u n aspect m a i frumos şi p e n t r u a le m ă r i
rezistenţa faţă de agenţii a t m o s f e r i c i . Ştim cu toţii că u n gard
v o p s i t are o v i a ţ ă m a i lungă decît u n u l n e v o p s i t , deoarece de
pe e l apa se scurge uşor şi nu-1 face să putrezească.
Vopselele se obţin d i n pigmenţi frecaţi cu u l e i u r i s i c a t i v e .
Pe lîngă pigmenţii n a t u r a l i — ca de e x e m p l u : creta, o c r u l ,
ardezia — p e n t r u obţinerea vopselelor se folosesc m a i ales p i g ­
menţii preparaţi pe cale artificială. Orice c h i m i s t amator poate
să-şi prepare — f o l o s i n d cîteva săruri de p l u m b — o serie de
pigmenţi pe care-i poate a p o i f o l o s i l a prepararea vopselelor.
A l b de p l u m b . Dizolvaţi 25 g acetat de p l u m b în 190 c m 3

a p ă şi adăugaţi în soluţia obţinută 19 g litargă. Fierbeţi amestecul

t i m p de o jumătate de oră. Obţineţi astfel o soluţie care cuprinde
o formă solubilă de acetat de p l u m b . F i l t r a ţ i soluţia. P e n t r u a
obţine a l b u l de p l u m b — care este u n carbonat bazic de p l u m b
— treceţi p r i n l i c h i d u l f i l t r a t u n curent de b i o x i d de c a r b o n ,
obţinut p r i n acţiunea a c i d u l u i c l o r h i d r i c d i l u a t asupra carbona-
t u l u i de sodiu sau asupra m a r m u r e i (carbonat de c a l c i u ) . A l b u l
de p l u m b precipită. Filtraţi şi spălaţi bine cu apă p r e c i p i t a t u l ,
a p o i uneaţi-].
Iată încă două procedee după care se poate prepara a l b u l de
plumb:
1. Într-un pahar de sticlă puneţi 100 c m acid acetic şi 7 g3

glicerină. î n c ă l z i ţ i p u ţ i n această soluţie, a p o i puneţi în pahar

cîte p u ţ i n ă litargă, p î n ă cînd aceasta n u se m a i dizolvă şi rămîne
în exces. F i l t r a ţ i l i c h i d u l şi treceţi p r i n soluţia filtrată u n curent
de b i o x i d de c a r b o n . Se precipită a l b u l de p l u m b , care poate f i
uşor separat p r i n d e c a n t a r e ; a p o i , uscaţi p r e c i p i t a t u l . Soluţia

10" 147
rămasă ( a c e t a t u l n e u t r u de p l u m b + glicerină) poate f i folosită
p e n t r u obţinerea u n e i a l t e cantităţi de p i g m e n t . P e n t r u asta, e
s u f i c i e n t să i n t r o d u c e m în această sojuţie o nouă c a n t i t a t e de
litargă, să repetăm t r a t a r e a cu b i o x i d de carbon şi a p o i să separăm
a l b u l de p l u m b .
2. î n 50 c m de a c i d azotic p u n e m bucăţele de p l u m b , p î n ă
3

cînd acesta n u se m a i dizolvă. Cînd p l u m b u l este în exces şi

n u se m a i observă n i c i o degajare de gaz, filtrăm l i c h i d u l ,
îndepărtînd toate r e s t u r i l e solide. A m obţinut a z o t a t u l de p l u m b .
F a c e m o soluţie de carbonat de sodiu (sodă) în a p ă , p r i n d i z o l ­
v a r e a a 25 g carbonat de sodiu în 70 c m apă. Turnăm a p o i , 3

p u ţ i n cîte p u ţ i n , soluţia de carbonat de sodiu în soluţia de azotat

de p l u m b . Se formează i m e d i a t u n p r e c i p i t a t a l b de carbonat
bazic de p l u m b , pe care-1 f i l t r ă m , îl spălăm b i n e cu apă
şi-1 uscăm.
Galben de p l u m b . Faceţi o soluţie de c r o m a t de p o t a s i u sau
b i c r o m a t de p o t a s i u în apă şi o altă soluţie de acetat sau azotat
de p l u m b , de asemenea în a p ă . Amestecaţi soluţiile: se obţine
u n p r e c i p i t a t g a l b e n — este t o c m a i g a l b e n u l de p l u m b sau, cum
se m a i numeşte, c r o m a t u l de p l u m b .
2 K Cr 0 + Pb(N0 ) = PbCr 0 + 2 K N 0
2 7 3 2 2 7 3

F i l t r a ţ i şi spălaţi p r e c i p i t a t u l pe hîrtia de f i l t r u cu m u l t ă apă,

a p o i uscaţi-1. P e n t r u ca să obţineţi u n g a l b e n de o nuanţă mai
deschisă, puneţi în soluţia de c r o m a t sau b i c r o m a t de potasiu
p u ţ i n ă soluţie de s u l f a t de sodiu (sare a m a r ă ) , a p o i amestecaţi
soluţiile. î n cazul acesta se formează şi s u l f a t de p l u m b a l b , care,
împreună cu c r o m a t u l de p l u m b , dă u n g a l b e n m a i deschis.
F i l t r a ţ i , spălaţi şi uscaţi p r e c i p i t a t u l .
P o r t o c a l i u de c r o m . P i g m e n t u l acesta este o formă bazică
a c r o m a t u l u i de p l u m b . Se obţine în f e l u l u r m ă t o r : Se fac trei
soluţii: una de c r o m a t sau b i c r o m a t de p o t a s i u , a l t a de acetat
sau azotat de p l u m b şi a t r e i a de h i d r o x i d de sodiu sau hidro­
x i d de c a l c i u , aceasta d i n u r m ă , însă, foarte d i l u a t ă . Turnăm

148
s i m u l t a n , amestecând m e r e u , p r i m e l e două soluţii în a t r e i a :
obţinem p o r t o c a l i u de c r o m .
*
* *
D e s i g u r , aţi a f l a t de m u l t că p l u m b u l este u n m e t a l f o a r t e
otrăvitor. Cei ce lucrează cu acest m e t a l au a n u m i t e t u l b u r ă r i ,
slăbesc, au p i e l e a decolorată şi prezintă c o l i c i n u m i t e „colici
s a t u r n i n e " sau c o l i c i de p l u m b . Totuşi deşi apa pe care o b e m
acasă soseşte pe ţevi de p l u m b , n i c i u n u l d i n c o n s u m a t o r i n u
prezintă v r e u n s i m p t o m a l a r m a n t . E x p l i c a ţ i a este t o t chimică.
I n contact cu apa pură şi aerisită (apa de p l o a i e sau apa d i s t i ­
l a t ă ) , p l u m b u l absoarbe o x i g e n u l şi b i o x i d u l de carbon d i n aer şi
d ă u n h i d r o c a r b o n a t de p l u m b : aceasta e u n a d i n cauzele p e n t r u
care n u se strică acoperişurile de p l u m b .
A p a de rîu sau de i z v o r , care conţine o c a n t i t a t e m i c ă de
s u l f a ţ i , se comportă cu t o t u l a l t f e l . E a acoperă i m e d i a t p l u m b u l
c u u n strat-subţire de s u l f a t i n s o l u b i l care protejează m e t a l u l .
A s t f e l se explică f a p t u l că ne p u t e m servi p e n t r u conducerea
apelor p o t a b i l e de t u b u r i de p l u m b , care ar f i primejdioase p e n t r u
apele de p l o a i e .
Pe lingă f a p t u l că p l u m b u l ne pune l a dispoziţie u n m a t e r i a l
f o l o s i t o r p e n t r u viaţa de toate z i l e l e , el pune l a dispoziţia c h i m i s ­
t u l u i a m a t o r m a t e r i a l p e n t r u m a i m u l t e experienţe. Să începem,
d e c i . P e n t r u experienţe se întrebuinţează o sare solubilă de
p l u m b , de preferinţă azotat de p l u m b [ P b ( N 0 ) ] . 3 2

L u ă m într-o eprubetă p u ţ i n ă soluţie de azotat de p l u m b şi

t u r n ă m peste ea h i d r o x i d de sodiu ( N a O H ) . Rezultă u n p r e c i ­
p i t a t a l b de h i d r o x i d a l b de p l u m b [ P b ( O H ) ] care se redizolvă
2

î n exces de r e a c t i v , dînd p l u m b i t de sodiu [ P b ( O N a ) ] 2

P b ( N 0 ) + 2NaOH = 2Pb(OH) + 2 H N 0
3 2 2 3

Pb(OH) + 2NaOH = Pb(ONa) + 2 H 0

2 2 2

T u r n ă m , î n a l t ă eprubetă h i d r o x i d de a m o n i u r ( N H 4 OH)peste
soluţia de azotat de p l u m b . Se formează u n p r e c i p i t a t de h i d r o x i d

149
de p l u m b , care, spre deosebire de reacţia precedentă, n u se d i z o l ­
v ă în exces de r e a c t i v .
Pb(N0 ) 3 3 + 2NH OH = Pb(OH)4 2 + 2NH N0 4 3

Amestecînd o soluţie de azotat de p l u m b cu acid s u l f u r i c se

produce u n p r e c i p i t a t a l b de s u l f a t de p l u m b ( P b S 0 ) , care nu 4

este s o l u b i l în apăŞsau a c i z i d i l u a ţ i , c i n u m a i în acetat de a m o n i u .

Pb(N0 ) 3 2 + H S0 2 4 = PbS0 4 + 2HN0 3

Amestecînd o soluţie de h i d r o g e n s u l f u r a t ( H S ) cu o soluţie 2

de azotat de p l u m b se produce u n p r e c i p i t a t de sulfură de p l u m b

(PbS).
Pb(N0 ) 3 2 + H S = 2 PbS + 2HN0 3

Cu iodură de p o t a s i u ( K I ) , a z o t a t u l de p l u m b produce u n fru­

mos p r e c i p i t a t g a l b e n , care, p r i n fierbere cu acid acetic d i l u a t ,
îşi pierde c u l o a r e a . P r i n răcire, pe f u n d u l e p r u b e t e i se formează
c r i s t a l e de iodură de p l u m b ( P b l ) . 2

Pb(N0 ) 3 2 + 2KI = Pbl 2 + 2KN0 3

Cu b i c r o m a t de p o t a s i u , a z o t a t u l de p l u m b dă u n p r e c i p i t a t
g a l b e n - p o r t o c a l i u de c r o m a t de p l u m b . Acest p r e c i p i t a t este inso­
l u b i l în a p ă , în s c h i m b se dizolvă în baze ( N a O H sau K O H ) şi
în a c i d azotic c a l d .
î n g e n e r a l , dacă a v e m o substanţă insolubilă, de exemplu
u n m e t a l , şi v r e m să cercetăm dacă conţine p l u m b , o încălzim
cîtva t i m p într-o eprubetă împreună cu a c i d a z o t i c . î n prezenţa
p l u m b u l u i , se formează a z o t a t u l de p l u m b , s o l u b i l . Cu acesta,
p u t e m face p r o b e l e de m a i sus.

ALUMINIUL IN LABORATOR

î n u r m ă cu cîţiva zeci de a n i , u n m e t a l nou şi preţios era

a d m i r a t l a curtea l u i N a p o l e o n a l I I I - l e a . î n t i m p ce n o b i l i i
i n u t i l i şi vanitoşi de la banchetele sale erau serviţi d i n farfurii

150
de aur şi s e r v i c i i de a r g i n t , ca toată lumea, ambasadorii şi
favoriţii sau privilegiaţii puteau folosi furculiţe şi l i n g u r i
făcute d i n a l u m i n i u . Regele S i a m u l u i , vizitînd curtea franceză,
a fost îneîntat cînd a p r i m i t în dar o cutiuţă făcută d i n acest
nou m e t a l preţios, „uşor ca f u l g u l " . î n zilele acelea, a l u m i n i u l
costa e x t r e m de m u l t şi în toată lumea n u existau decît cîteva
zeci de k i l o g r a m e , fabricate cu m u l t ă trudă şi p r i n metode grozav
de costisitoare. Chiar p r i n 1890, acest m e t a l constituia încă o
c u r i o z i t a t e costisitoare: era socotit drept „metal preţios" şi păzit
cu mare străşnicie.
Astăzi, nu m a i e nevoie să o spunem, a l u m i n i u l are u n preţ
foarte m i c , e cunoscut peste t o t şi e întrebuinţat în cantităţi
enorme: fără a l u m i n i u , avioanele cele m a i frumoase şi m a i mo­
derne n u ar f i p u t u t f i construite. Peste t r e i s f e r t u r i d i n greu­
t a t e a u n u i a v i o n de t r a n s p o r t modern constă d i n aliaje de
aluminiu.
Pentru ce este a l u m i n i u l atît de întrebuinţat? Să cercetăm, pe
rînd, calităţile sale cele m a i cunoscute:
1. A l u m i n i u l e u n m e t a l uşor, cu densitatea n u m a i o t r e i m e
d i n aceea a oţelului sau c u p r u l u i .
2. A l u m i n i u l are o mare c o n d u c t i b i l i t a t e electrică. D u p ă
v o l u m , el are 2/3 d i n c o n d u c t i b i l i t a t e a electrică a c u p r u l u i , dar
la greutăţi egale, c a b l u l de a l u m i n i u este m a i b u n conducător
p e n t r u e l e c t r i c i t a t e decit c a b l u l de cupru de aceeaşi l u n g i m e .
3. A l u m i n i u l conduce foarte uşor căldura şi de aceea poate
f i f o l o s i t p e n t r u fabricarea de oale şi cratiţe de bucătărie.
4. Deşi a l u m i n i u l p u r n u are o rezistenţă t o c m a i mare, dacă
îl a l i e m cu alte metale el şi-o măreşte foarte m u l t . De e x e m p l u ,
o grindă făcută d i n „duraluminiu" este de două o r i m a i rezistentă
ca aceeaşi grindă de oţel.
5. A l u m i n i u l rezistă m a i bine l a coroziune decît o mulţime
de alte m e t a l e , datorită protecţiei oferite de s t r a t u l subţire de
o x i d care este totdeauna prezent la suprafaţa sa.

151
 A l u m i u u l este, într-adevăr, u n m e t a l care reacţionează foarte
uşor cu agenţii c h i m i c i şi de aceea, în contact cu o x i g e n u l d i n
aer, formează u n strat de o x i d . Acesta poate f i îngroşat pînă la
ă 250-a parte d i n t r - u n c e n t i m e t r u , cu a j u t o r u l u n u i procedeu
de electroliză d e n u m i t „anodizare", p r i n care u n e l t e l e d i n a l u m i ­
n i u sînt atîrnate într-un vas s i m i l a r cu acela f o l o s i t în electro­
l i z ă , dar conţinînd soluţii de acid cromic sau acid s u l f u r i c . Acţiu­
nea c u r e n t u l u i e l e c t r i c eliberează oxigen d i n soluţie şi u n strat
rezistent de o x i d de a l u m i n i u se formează l a suprafaţa, me­
talului.
I a t ă aşadar, pe s c u r t , „buletinul de i d e n t i t a t e " a l a l u m i n i u l u i .
C h i m i ş t i i a m a t o r i aşteaptă, desigur, cîteva experienţe. Cunos-
cînd r e a c t i v i t a t e a mare a p u l b e r i i de a l u m i n i u , este uşor de
închipuit că sînt m u l t e încercări interesante pe care acest metal
n i le poate pune l a dispoziţie. Să le numerotăm:
Experienţa 1 . Amestecaţi o parte pilitură (sau pulbere) de
a l u m i n i u , cu p a t r u părţi o x i d de f i e r . îndesaţi apoi amestecul
într-un creuzet. Presăraţi deasupra p u ţ i n praf de magneziu ames­
tecat cu c l o r a t de p o t a s i u . înfigeţi în amestec o sîrmă de magneziu,
căreia îi daţi f o c , depărtîndu-vă a p o i i u t e . Veţi a d m i r a u n foarte
f r u m o s joc de s c i n t e i strălucitoare, care sar în toate direcţiile
(fig. 50).
Această experienţă distractivă se v a face în curte sau pe o
placă mare de azbest, în t o t cazul l a adăpost de orice obiecte
i n f l a m a b i l e . Ce se Întîmplă? A l u m i n i u l se combină i u t e cu o x i ­
genul d i n o x i d u l de f i e r formînd o x i d de a l u m i n i u şi lăsînd fier
c u r a t . Experienţa noastră reproduce în m i c , metoda numită
„aluminotermie".
Experienţa 2. Facem o soluţie concentrată de h i d r o x i d de
p o t a s i u ( K O H ) sau de h i d r o x i d de sodiu ( N a O H ) . Turnînd-o
peste pulberea de a l u m i n i u şi încălzind t o t u l , a l u m i n i u l se dizolvă
şi formează h i d r o g e n . Dacă evaporăm soluţia obţinem, respectiv,
a l u m i n a t u l de p o t a s i u sau a l u m i n a t u l de s o d i u .

152
 Experienţa 3. C l o r u l , b r o m u l şi i o d u l gazos transformă a l u ­
m i n i u l în clorură, bromură sau iodură de a l u m i n i u . Este puţin
p r o b a b i l să aveţi în l a b o r a t o r u l v o s t r u b r o m l i c h i d , d a r , dacă
aveţi, puteţi face o experienţă. L u a ţ i o bucată m i c ă de a l u m i n i u

F i g . 50. A l u m i n i u l se combină energic cu o x i g e n u l o x i d u l u i de f i e r .

producînd u n frumos joc de a r t i f i c i i . /

şi puneţi-o l a suprafaţa v a s u l u i care conţine b r o m . I n contact cu

b r o m u l l i c h i d , l a t e m p e r a t u r a camerei, a l u m i n i u l se încălzeşte
puţin cîte p u ţ i n şi a p o i se a p r i n d e , mişcîndu-se repede l a suprafaţa
l i c h i d u l u i l a f e l c u m se mişcă p o t a s i u l deasupra a p e i .
Experienţa 4. U n amestec de a l u m i n i u în pulbere şi de s u l f ,
a p r i n s cu o panglică de m a g n e z i u , dă s u l f u r a de a l u m i n i u A 1 S . 2 3

153
 Experienţa 5. încălzim într-o lingură de ars pulbere de a l u ­
m i n i u . I n t r o d u c e m apoi repede l i n g u r a într-un vas p l i n cu v a p o r i
de apă. A l u m i n i u l se va aprinde „furînd" o x i g e n u l apei. T o t astfel
se î n t î m p l ă şi dacă aducem l i n g u r a într-un m e d i u care cuprinde
o c a n t i t a t e mare de b i o x i d de carbon. Pulberea de a l u m i n i u este,
aşadar, u n p u t e r n i c reducător.
A l u m i n i u l încălzit în c u p t o r u l electric cu cărbune (ambele
sub formă de pulbere)dăocarburăde a l u m i n i u . Această substanţă
se înfăţişează sub forma unor cristale galbene, transparente.
Carbura de a l u m i n i u este u n compus foarte reducător; el este
atacat pe încetul de apă, l a temperatura ordinară, dînd metan.
Proprietăţile chimice ale a l u m i n i u l u i rezultă, desigur, foarte
limpede d i n experienţe. A s t f e l , aţi văzut că e u n m e t a l foarte
r e a c t i v ; lipsa l u i de r e a c t i v i t a t e în natură se datoreşte prezenţei
s t r a t u l u i de o x i d despre care scriam m a i sus. U n amănunt de care
t r e b u i e să ţineţi seama este f a p t u l că m e t a l u l este a l t e r a t , pe
încetul, de clorură de s o d i u , aşa încît vasele de a l u m i n i u nu
t r e b u i e să conţină soluţii de sare.
Foloasele a l u m i n i u l u i ? Sînt nenumărate! Despre avioane şi
vasele de gătit, v-am spus. A l u m i n i u l extrapur este de asemenea
u n u l d i n m a t e r i a l e l e cele m a i . b u n e p e n t r u r e f l e x i a l u m i n i i , cu
m u l t m a i b u n decît o g l i n d a obişnuită şi, în unele privinţe, chiar
decît a r g i n t u l .

ZINCUL ÎN LABORATOR

Deşi rareori se vorbeşte cu entuziasm despre zinc, acest metal

stă alături de cele m a i întrebuinţate elemente d i n lume. Sute
de m i i de tone de zinc sînt u t i l i z a t e anual p e n t r u tablă de acope­
rişuri, în a l i a j e , şi m a i ales p e n t r u îmbrăcarea f i e r u l u i şi oţelului
cu u n strat subţire, care le protejează de rugină.
A l a m a se compune d i n 3 0 % zinc şi 7 0 % c u p r u . Z i n c u l granular
şi cel în pulbere sînt întrebuinţate în laborator p e n t r u a elibera

154
h i d r o g e n u l d i n a c i z i , p e n t r u a recîştiga a u r u l şi a r g i n t u l d i n
soluţii şi în sintezele organice. Ş i , la aceasta, se adaugă m i l i o a n e l e
de b a t e r i i electrice în care se utilizează z i n c u l .
Produs în cantităţi uriaşe p r i n prăjirea m i n e r e u l u i de zinc
în mare exces de aer, o x i d u l de zinc este f o l o s i t p e n t r u fabricarea
a l t o r săruri de z i n c , p e n t r u pansamente şi c i m e n t u r i dentare,
precum şi p e n t r u c o l o r a n t u l n u m i t „alb de z i n c " . Deşi a l b u l de
zinc n u are puterea de acoperire a a l b u l u i de p l u m b , el n u este,
însă, înnegrit de h i d r o g e n u l s u l f u r a t . Amestecată cu s u l f a t de
b a r i u , sulfura de zinc formează un pigment a l b , încă şi m a i i m ­
portant, litoponul.
Clorură de zinc (caustică! umblaţi cu grijă!) e întrebuinţată
p e n t r u l i p i r e a m e t a l e l o r , fabricarea coloranţilor şi p e n t r u t r a ­
tarea l e m n u l u i , c a să n u poată f i atacat. In soluţie concentrată
ea poate c o n v e r t i celuloza d i n hîrtie sau lemn în compuşi s o l u b i l i
şi este astfel întrebuinţată p e n t r u fabricarea f i b r e l o r .
D a t f i i n d că e foarte a c t i v d i n p u n c t de vedere c h i m i c , z i n c u l
n u se întîlneşte niciodată liber în natură. Compuşii săi, cu toate
acestea, sînt foarte m u l t răspîndiţi — adeseori amestecaţi în
m i n e r e u r i l e a l t o r metale. D r e p t consecinţă, z i n c u l a fost u t i l i z a t
i n v o l u n t a r t i m p de secole înainte de a f i recunoscut ca un m e t a l
distinct.
P r i n topirea m i n e r e u r i l o r de c u p r u , care conţineau zinc, r o ­
m a n i i , de e x e m p l u , u t i l i z a u , fără să ştie, zincul p e n t r u a face
a l a m ă . Z i n c u l a fost adesea confundat cu p l u m b u l , c o s i t o r u l şi
b i s m u t u l . Ca element, e cunoscut de n u m a i 200 de a n i .
A c t i v i t a t e a chimică a z i n c u l u i poate f i demonstrată foarte
spectaculos. In m i j l o c u l unei plăci de azbest, sau în curte pe
p ă m î n t , amestecaţi bine cam un sfert de lingură de pulbere de
zinc cu aceeaşi c a n t i t a t e de azotat de a m o n i u . Amestecaţi uşurel
şi asiguraţi-vă că ambele ingrediente sînt uscate; a l t m i n t e r i ar
putea reacţiona prea devreme. Deasupra grămăjoarei puneţi
cîteva grăunţe de [clorură de a m o n i u (ţipirig) şi amestecaţi-le

155
p u ţ i n în vîrf. A p o i faceţi o mică gropiţă în grămăjoară (fig.51).
Cînd aţi pregătit t o t u l , puneţi n u m a i o picătură de apă în
„craterul" acestui „ v u l c a n " în m i n i a t u r ă . I n cîteva secunde,
z i n c u l se a p r i n d e şi străluceşte cu o flacără albă-albăstruie, în-

Fig. 5 1 . U n vulcan în laborator.

soţită de u n nor de f u m a l b şi des. E o adevărată erupţie v u l c a n i ­

că în 'Miniatură.
P i c ă t u r a de apă dezlănţuie o reacţie c h i m i c ă complexă, care
eliberează a m o n i a c , acid c l o r h i d r i c , v a p o r i de apă şi o x i d de
a z o t . O x i g e n u l d i n o x i d u l de azot se uneşte cu z i n c u l , formînd
o x i d a l b de z i n c . Aceasta alcătuieşte cea m a i mare parte d i n
n o r u l de f u m .

156
 Deşi z i n c u l c h i m i c p u r reacţionează foarte lent cu a c i z i i
d i l u a ţ i , o u r m ă neînsemnată d i n t r - u n a l t m e t a l m a i puţin a c t i v
sau dintr-o i m p u r i t a t e (aşa c u m se găseşte de obicei în z i n c u l
obişnuit) face ca reacţia să devină rapidă. U n s t r a t subţire de
m e r c u r , a p l i c a t pe z i n c u l i m p u r , dizolvă o parte d i n zinc şi for­
mează o suprafaţă care se comportă ca şi c u m z i n c u l ar f i p u r .
Această aplicare a m e r c u r u l u i , n u m i t ă „amalgamare", reduce
pierderea de zinc d i n b a t e r i i sau p i l e , a t u n c i cînd b a t e r i a n u
funcţionează.
Se poate demonstra această diferenţă i n a c t i v i t a t e , p r i n a m a l ­
gamarea unei fîşii de zinc comercial şi suspendarea sa, alături de
o fîşie netratată, într-un pahar cu acid s u l f u r i c d i l u a t . P e n t r u a
amalgama z i n c u l , curăţaţi întîi suprafaţa m e t a l u l u i cu glaspapir
sau şmirghel f i n . A p o i , cu u n t a m p o n de vată frecaţi o picătură
de mercur pe feţele şi m a r g i n i l e z i n c u l u i p î n ă cînd ele sînt u n i ­
form acoperite.
A t î r n a ţ i , a c u m , amîndouă fîşiile de zinc într-o soluţie acidă
(o parte de acid s u l f u r i c adăugată cu mare grijă l a 5 părţi de
a p ă ) . I m e d i a t , de pe fîşia netratată se ridică băşicuţe de h i d r o g e n ,
în t i m p ce bucata amalgamată nu eliberează hidrogen aproape
de l o c .
D a t f i i n d că z i n c u l este m a i e l e c t r o p o z i t i v decît f i e r u l sau
c u p r u l , m i c i bucăţi d i n aceste metale p o t f i acoperite cu a l t e
metale (galvanizate) p u r şi s i m p l u punîndu-le în contact cu o
cupă de z i n c , scufundată într-o baie de g a l v a n i z a r e . I n această
metodă de galvanizare n u aveţi nevoie de b a t e r i e ; z i n c u l joacă
r o l de anod în t i m p ce obiectele de galvanizat alcătuiesc c a t o d u l .
U n curent slab se naşte între cele două f e l u r i de metale şi face
ca i o n i i m e t a l i c i d i n baie să se depună pe catod.
P r a c t i c , iată c u m se realizează această experienţă u t i l ă şi
frumoasă.
P e n t r u a obţine o cupă p e n t r u experienţă, luaţi o baterie
electrică uzată, de d i m e n s i u n i m a i m a r i . Goliţi-i conţinutul şi

157
perforaţi în m a i m u l t e locuri c i l i n d r u l de zinc. î n lipsă, puteţi
întrebuinţa o foaie subţire de zinc curat, pe care o rotunjiţi aşa
ca să obţineţi u n c i l i n d r u fără f u n d u r i , pe care îl astupaţi cu un
capac şi apoi îl perforaţi în m a i m u l t e locuri pentru a permite
circulaţia l i c h i d u l u i de galvani­
zare ( f i g . 52).
Puneţi cupa într-un pahar mare
sau într-un vas smălţuit (cu smalţul
întreg) deasupra unei surse de căl­
dură. Pentru a căpăta un l i c h i d cu
care să puteţi acoperi cu cupru
(aramă) obiectele de fier sau de
oţel, dizolvaţi 15 g b i t a r t r a t de
potasiu (cremotartru), 6 g h i d r o x i d
de sodiu şi 4,5 g sulfat de cupru
(piatră vînătă) în 250 c m apă fier­ 3

b i n t e . După ce curăţaţi foarte atent

Fig. 52. Cupa instalaţiei pentru obiectele de galvanizat, puneţi-le
galvanizare. în m i j l o c u l c i l i n d r u l u i de zinc şi
acoperiţi t o t u l cu l i c h i d u l de gal­
vanizat care este mereu încălzit. După 10—15 m i n u t e , obiectele
pot f i scoase, clătite şi uscate.
Z i n c u l poate f i aşternut pe fier şi oţel p r i n aceeaşi metodă,
întrebuinţînd o baie formată d i n 17 g clorură de zinc şi 5 g
clorură de a m o n i u în 250 c m apă.3

Dat f i i n d că se găseşte aproape în fruntea listei seriei de

elemente electronegative, zincul înlocuieşte majoritatea meta­
lelor comune atunci cînd e pus într-o soluţie a unuia d i n ele.
Această proprietate e utilizată în mod practic atunci cînd pulberea
de zinc este întrebuinţată pentru a recîştiga a u r u l şi argintul
d i n băile de cianură întrebuinţate în metalurgie sau argintul
d i n băile fotografice. O demonstraţie atractivă a acestei pro­
prietăţi poate f i făcută scufundînd o bucată de tablă de zinc

158
lntr-o soluţie de acetat de p l u m b . Frecaţi b i n e t a b l a cu glas­
p a p i r p e n t r u a o curăţi şi apoi o legaţi de capacul u n e i oale.
Umpleţi oala cu o soluţie de 30 g acetat de p l u m b în apă fier­
b i n t e şi fixaţi capacul.
Dacă lăsaţi să stea peste noapte, în dimineaţa următoare
veţi găsi în oală u n f r u m o s „arbore de p l u m b " („arborele l u i
S a t u r n " ) compus dintr-o grămadă voluminoasă de cristale de
p l u m b m e t a l i c . Parte d i n zinc se dizolvă, înlocuind p l u m b u l
d i n a c e t a t u l de p l u m b şi formînd acetat de zinc.
D a t f i i n d că s u l f u r a de zinc e unica sulfură a u n u i m e t a l
c o m u n care e albă (celelalte merg de la galben la negru), vopselele
amestecate cu săruri de zinc r ă m î n albe în atmosfera care conţine
h i d r o g e n s u l f u r a t (pe cînd cele cu alb de p l u m b se înnegresc
i u t e ) . Puteţi demonstra aceasta vărsînd p u ţ i n ă apă de hidrogen
s u l f u r a t în soluţii l i m p e z i de clorură de zinc şi acetat de p l u m b
i n apă. Sărurile l o r se transformă în s u l f u r i ; soluţia de zinc
d e v i n e alb-lăptoasă, iar cea de p l u m b negricioasă.

MAI MULTE DESPHE ELECTROLIZĂ

P r i n t r i m i t e r e a u n u i curent electric p r i n a n u m i t e săruri

t o p i t e sau soluţii, c h i m i s t u l modern poate realiza o v a r i e t a t e
aproape i n f i n i t ă de produse i n d u s t r i a l e . E l extrage în acest fel
metalele d i n m i n e r e u r i l e l o r , acoperă metale m o i sau i e f t i n e cu
a l t e metale m a i scumpe şi m a i rezistente şi produce cantităţi
m a r i de substanţe i m p o r t a n t e ca: a l u m i n i u l , m a g n e z i u l , s o d i u l ,
c l o r u l , h i d r o g e n u l , h i d r o x i d u l de sodiu etc.
Toate acestea se realizează cu a j u t o r u l e l e c t r o l i z e i , despre
care a m v o r b i t şi într-un c a p i t o l precedent.
L i c h i d e l e care conduc e l e c t r i c i t a t e a p o t f i împărţite în două
c a t e g o r i i : metale în stare topită (lichidă) şi săruri, baze şi a c i z i
în soluţie sau t o p i t e . î n ceea ce priveşte p r i m a categorie,

',59
trebuie să ştiţi că metalele t o p i t e conduc electricitatea în acelaşi
fel ca şi a t u n c i cînd sînt solide. I n ce priveşte cea de-a doua
categorie, a i c i , i n cursul electrolizei se petrec schimbări chimice.
P e n t r u electroliză se în­
trebuinţează deci l i c h i ­
dele. A p a r a t u l a cărui
schiţă o vedeţi în f i g . 53
ne va a j u t a să demons­
trăm c u m se produce un
astfel de „bun conducă-
torelectric" lichid. Avem
nevoie de u n pahar cu
apă distilată şi de un
bec electric. De la cei
doi poli ai becului, o
sîrmă izolată merge la
priză, iar a l t a face legă­
t u r a cu o placă de me­
t a l , scufundată în apa
F i g . 53. Apa poate I i făcută să conducă d i n pahar. O a doua
curentul electric. placă similară se scufun­
dă de asemenea în pahar,
avînd însă grijă să n u se atingă de p r i m a placă. O sîrmă va
lega cea de-a doua placă de celălalt p o l al p r i z e i . Atîta vreme
cît p a h a r u l n u conţine n i m i c altceva decît apă curată, becul
va refuza să se aprindă. Dacă adăugăm puţin zahăr, iarăşi n u
v o m înregistra n i c i o schimbare. Dar i a să adăugăm n u m a i p u ­
ţ i n ă sare: l u m i n a v a începe să străluceascăI...
Cînd a n u m i t e săruri sînt t o p i t e , şi cînd a c i z i i , bazele sau
sărurile sînt d i z o l v a t e în apă, aceste substanţe se desfac (se
„disociază") în i o n i . I o n i i sînt, după cum am arătat, a t o m i sau
g r u p u r i de a t o m i care au devenit încărcaţi negativ sau p o z i t i v ;
d i n cauza u n u i cîştig sau unei pierderi de electroni. De e x e m p l u ,

160
cînd sarea de bucătărie ( N a C l ) se dizolvă în apă, moleculele
se desfac în i o n i de s o d i u şi i o n i de c l o r . î n cursul acestei desfa­
c e r i , fiecare a t o m de c l o r i a u n e l e c t r o n de l a codiu şi-1 adaugă
la n u m ă r u l t o t a l pe care-1 are i n m o d obişnuit. Acest electron
adăugat dă i o n u l u i de clor o sarcină negativă în p l u s , şi anume
u n a singură. Lăsat cu u n d e f i c i t de u n e l e c t r o n , a t o m u l de sodiu
capătă p r i n u r m a r e o singură sarcină pozitivă.
Datorită s a r c i n i l o r electrice pe care le poartă, i o n i i se com­
portă, atît c h i m i c c i t şi e l e c t r i c , cu t o t u l a l t f e l decît a t o m i i
neutri.
Dacă i n t r o d u c e m într-un p a h a r cu o soluţie d o i electrozi
legaţi, la u n generator sau o b a t e r i e electrică, i o n i i încărcaţi
negativ se v o r îndrepta către e l e c t r o d u l p o z i t i v (anod), i a r
i o n i i încărcaţi p o z i t i v spre e l e c t r o d u l n e g a t i v (catod). Ajungînd
la e l e c t r o z i i r e s p e c t i v i , i o n i i sînt neutralizaţi şi se schimbă pe
loc în a t o m i o b i ş n u i ţ i .
U n e o r i , schimbări u i m i t o a r e de natură electrochimică se
petrec fără să f i e nevoie de aplicarea u n u i curent e l e c t r i c , d i n
afară. De e x e m p l u , dizolvaţi p u ţ i n s u l f a t de c u p r u (piatră
v î n ă t ă ) în apă, într-o eprubetă. Acesta formează o soluţie colorată
albastru-închis. A d ă u g a ţ i a p o i p u ţ i n ă pulbere de zinc, astupaţi
eprubeta şi scuturaţi-o u n m i n u t sau două. î n t i m p u l acesta,
veţi observa că e p r u b e t a d e v i n e destul de caldă. D u p ă ce scutu­
raţi e p r u b e t a , lăsaţi m a t e r i a solidă să se depună pe f u n d . î n
loc să m a i f i e albastră, soluţia v a avea acum culoarea apei, în
t i m p ce pe f u n d , în l o c u l z i n c u l u i , veţi găsi c u p r u . Iată ecuaţia
chimică a reacţiei:

CuS0 4 + Z n = Cu + Z n S 0 4

Acesta este u n e x e m p l u de „deplasarea", de înlocuirea u n u i

m e t a l m a i p u ţ i n a c t i v ( c u p r u l ) de către u n a l t u l m a i a c t i v
( z i n c u l ) . Fiecare i o n de c u p r u avea l a început două sarcini
p o z i t i v e . A t o m i i de zinc i-au n e u t r a l i z a t , dăruindu-le d o i e l e c t r o n i .

11 — Minum în eprubetă 161

 D r e p t r e z u l t a t , i o n i i de c u p r u au fost transformaţi în cupru
m e t a l i c , în t i m p ce z i n c u l a i n t r a t în soluţie.
I a t ă a c u m o experienţă interesantă, în care se face e l e c t r o l i z a
c l o r u r e i de p l u m b t o p i t e . T r e b u i e spus de lă început că reuşita
experienţei depinde de f e l u l
cum lucraţi.
V o l t a m e t r u l cu care v o m
l u c r a are f o r m a u n u i U , şi-1
construiţi foarte uşor îndoind
l a cald u n t u b de sticlă greu
f u z i b i l ă (care se topeşte greu),
cu d i a m e t r u l de 10 — 15 m m .
Puneţi în v o l t a m e t r u ( f i g . 5 4 ) ,
pulbere de clorură de p l u m b
( P b C l ) a n h i d r ă , a p o i astupaţi
2

braţele v o l t a m e t r u l u i cu cîte
un dop p r i n care aţi t r e c u t
F i g . 5 4 . E l e c t r o l i z a c l o r u r e i de p l u m b . c î t e u n c ă r b u n e d e r e t o r t ă (căr-
i u n e de l a o b a t e r i e de lan-
t e r n ă ) . Aşezaţi v o l t a m e t r u l pe o baie de n i s i p (o capsulă cu n i ­
s i p ) şi încălziţi-1 p u t e r n i c , în t i m p ce p r i n e l e c t r o z i i v o l t a m e ­
t r u l u i circulă u n curent d a t de u n a c u m u l a t o r sau m a i m u l t e
b a t e r i i de lanternă legate în p a r a l e l . L a u n m o m e n t d a t , veţi
observa l a anod u n gaz galben-verzui, care este c l o r u l , i a r la
f u n d u l v o l t a m e t r u l u i cîteva granule cenuşii — p l u m b u l , separat
la catodul aparatului.
A m a t o r i i m a i au l a dispoziţie o formă de electroliză în care
se foloseşte sarea de bucătărie. Trecînd u n curent electric p r i n t r - o
soluţie concentrată de sare în apă, chimiştii produc c l o r , h i d r o g e n
şi h i d r o x i d de sodiu (sodă caustică). C l o r u l se formează l a anod
in timp ce s o d i u l produs l a catod reacţionează cu apa, dînd
h i d r o x i d de sodiu şi h i d r o g e n . U n perete poros de azbest aşezat
i n t r e e l e c t r o z i împiedică c l o r u l să se amestece cu h i d r o x i d u l

1S2
de sodiu. Puteţi produce uşor toate aceste substanţe cu a j u t o r u l
u n u i t u b în U , cu p u ţ i n ă soluţie concentrată de clorură de sodiu
(sare) şi cu p a t r u b a t e r i i electrice. E l e c t r o z i i p o t f i alcătuiţi
d i n cărbuni luaţi de la nişte b a t e r i i uzate. Aplicaţi u n strat de
parafină pe f i r e l e de legă­
tură, acolo unde le-aţi legat
de e l e c t r o z i . Aceasta fereşte
f i r e l e să f i e atacate de so­
luţie. U n disc de azbest
ceva m a i mare decît d i a ­
metrul interior al t u b u l u i
v a f i i n t r o d u s cu grijă
în i n t e r i o r , cam la două
t r e i m i spre braţul a n o d u l u i
( f i g . 55). Puteţi demonstra
prezenţa c l o r u l u i punînd
acest gaz să albească o
bucată de pînză colorată.
D o p u l dinspre partea clo­
r u l u i v a t r e b u i de a l t f e l să
aibă u n m i c o r i f i c i u care F i g . 55. E l e c t r o l i z a c l o r u r e i dc s o d i u .
să permită acestui gaz să
iasă pe încetul. O acţiune şi m a i evident decolorantă so ob­
ţine î n m u i n d o cîrpă în cerneală şi expunîndu-o cît m a i e
umedă, la acţiunea c l o r u l u i . Cîteva picături de soluţie de fenol-
ftaleină adăugată la l i c h i d u l d i n braţul catodei, vă va i n d i c a
că a apărut h i d r o x i d u l de sodiu. Experienţa se va face cu feres­
trele l a r g deschise sau în aer l i b e r , p e n t r u a preîntîmpina acu­
mularea c l o r u l u i .
Şi acum după o experienţă atît de frumoasă, p u ţ i n ă t e o r i e . . .
nu strică. L a electroliza c l o r u r e i de sodiu (NaCl) am obţinut
la anod c l o r u l , i a r la catod h i d r o g e n u l ; în soluţie rămîne h i d r o ­
x i d u l de sodiu (în cazul cînd c l o r u l este împiedicat să v i n ă în

11* 163
c o n t a c t cu soluţia). Ştim că sarea de bucătărie conţine clor şi
s o d i u . C l o r u l l-am obţinut în stare p u r ă ; de ce n u p u t e m obţine
şi s o d i u l metalic? P e n t r u că a t o m i i de sodiu ce i a u naştere
reacţionează i m e d i a t cu-apa, formînd hidrogen şi h i d r o x i d de
sodiu.
Iată c u m p u t e m prezenta cele ce se î n t î m p l ă l a electroliza
u n e i soluţii de clorură de sodiu. (Semnul || arată [corpurile ce
se formează, i a r săgeţile v e r t i c a l e , că i a naştere u n gaz ce se
degajă).

H t
2

Catod 2 e 2H +
2C1- 2 e Anod
(-) 2Na+ 20H- (+)
2Na O H

Dar să mergem cu experienţele m a i departe.

P u n î n d î n t u b u l î n d o i t î n formă de U o soluţie de iodură
de p o t a s i u î n loc de apă cu sare, veţi căpăta o reacţie m u l t m a i
v i z i b i l ă . î n d a t ă ce e l e c t r o z i i sînt legaţi l a b a t e r i e , i o n i i ne­
g a t i v i de i o d sînt atraşi I a e l e c t r o d u l p o z i t i v . C î n d a j u n g la
acesta, e i sînt neutralizaţi, cedîndu-şi sarcina negativă şi de­
v e n i n d a t o m i o b i ş n u i ţ i de i o d . Veţi recunoaşte a t u n c i i o d u l ,
pe măsură ce se a d u n ă .
î n t r e b u i n ţ i n d acelaşi aparat veţi putea de asemenea să „cre­
ş t e ţ i " u n m i c arbore de c o s i t o r , î n cîteva m i n u t e . De d a t a aceasta,
î n t r e b u i n ţ a ţ i o soluţie de clorură de s t a n i u (clorură stanoasă).
O puteţi prepara dizolvînd cam 10 grame de substanţă în 80
de grame de apă şi apoi adăugind suficient acid c l o r h i d r i c pentru
a face ca soluţia să devină l i m p e d e . întrebuinţaţi o sîrmă neizo­
lată de c u p r u l a c a t o d , în l o c u l cărbunelui.
î n d a t ă ce b a t e r i a este pusă în legătură cu e l e c t r o z i i , pe f i r u l
de cupru v o r începe să se formeze cristale de cositor (staniu). U n

164
„arbore" de vreo zece c e n t i m e t r i l u n g i m e poate creşte... văzînd
cu ochii.
N u v o m m a i descrie i n a m ă n u n t şi a l t e experienţe de elec­
troliză pe care v i le recomandăm. P e n t r u aceste e l e c t r o l i z e ,
p u t e ţ i f o l o s i f i e t u b u l în formă de „ U " , descris în acest c a p i t o l
(fără p l a c ă de azbest), f i e a p a r a t u l .pentru electroliză a cărui
construcţie a m dat-o într-un c a p i t o l precedent.
încercaţi să realizaţi, după m o d e l u l experienţelor precedente,
e l e c t r o l i z a u n o r soluţii în apă de s u l f a t de c u p r u (piatră v î n ă t ă ) ,
de s u l f a t de s o d i u , de a c i d s u l f u r i c d i l u a t , de acid c l o r h i d r i c ,
sodă caustică ( h i d r o x i d de s o d i u ) , sodă de r u f e (carbonat de
sodiu) e t c .
Observaţi f e l u l c u m se produc reacţiile şi încercaţi să recu­
noaşteţi, d u p ă modelele date de n o i , substanţele care au l u a t
naştere.
Experienţele făcute de n o i în m i c sînt realizate în i n d u s t r i e
pe scară largă, în vederea obţinerii c l o r u l u i , h i d r o g e n u l u i , hidro-
x i d u l u i de sodiu sau de p o t a s i u e t c . De asemenea e l e c t r o l i z a
are largă aplicaţie l a r a f i n a r e a m e t a l e l o r şi l a acoperirea u n o r
m e t a l cu a l t e l e ( n i c h e l a r e , c r o m a r e , a u r i r e e t c ) .
N i c h e l a r e a este o operaţie foarte des folosită în i n d u s t r i e
p e n t r u a apăra de o x i z i piesele m e t a l i c e şi, în acelaşi t i m p , p e n t r u
a le da u n aspect deosebit de atrăgător. N i c h e l a j u l constă în
aplicarea pe suprafeţele m e t a l i c e a u n u i s t r a t subţire de n i c h e l .
Procedeul f o l o s i t p e n t r u n i c h e l a r e este o aplicaţie practică a
electrolizei.
Esenţa f e n o m e n u l u i este următoarea: într-o soluţie specială,
n u m i t ă baie sau e l e c t r o l i t , se i n t r o d u c e o b i e c t u l de n i c h e l a t şi
o placă de n i c h e l sau cărbune. Acestea formează e l e c t r o z i i . P o l u l
n e g a t i v al sursei de e l e c t r i c i t a t e se leagă cu o b i e c t u l de n i c h e l a t
— el se numeşte şi c a t o d ; p o l u l p o z i t i v a l sursei, de p l a c a de
n i c h e l sau cărbune, care se numeşte anod. D u p ă u n t i m p , p r i n
trecerea c u r e n t u l u i e l e c t r i c , acesta depune pe o b i e c t , deci l a

165
 catod, o pojghiţă subţire şi strălucitoare de n i c h e l , care se
îngroaşă d i n ce în ce.
Pentru nichelat trebuie să a v e m , aşadar, o baie specială şi
o sursă de curent electric.
N i c h e l a j u l se aplică, în general, obiectelor bune conducă­
toare de electricitate, adică metalelor. î n anumite cazuri, însă,
pot f i nichelate şi obiecte rele conducătoare de electricitate.
M a i înainte de nichelare, suprafaţa lor trebuie făcută însă bună
conducătoare de electricitate. Asta se realizează p r i n aplicarea
u n u i strat subţire de cărbune amestecat cu şelac. î n cele ce ur­
mează nu ne v o m ocupa de nichelarea acestor obiecte ci numai
-*<ie cele bune conducătoare de electricitate.
Trebuie să ştiţi de l a b u n început că obiectul de nichelat
trebuie să fie pregătit m a i întîi pentru ca n i c h e l u l să adere pe
suprafaţa l u i .
O operaţie deosebit de importantă, şi de care depinde în
cea m a i mare măsură reuşita nichelării, este pregătirea supra­
feţei o b i e c t u l u i pentru n i c h e l a t . Pregătirea suprafeţei constă în
radicala ei curăţire, deoarece cea m a i mică urmă de grăsime
sau de praf duce la nereuşita nichelării. De aceea, suprafaţa
o b i e c t u l u i trebuie supusă l a două operaţii de curăţire: una pe
cale mecanică şi alta pe cale chimică.
î n t î i , o b i e c t u l este bine curăţat cu briceagul şi şmirghel de
orice urmă de o x i d , vopsea, clei etc. Dacă obiectul n-are formă
plană, veţi urmări, în special, curăţirea părţilor de întretăiere
ale suprafeţelor o b i e c t u l u i , deoarece aici murdăria se ascunde
uşor.
î n cazul acesta, vă puteţi servi de u n ac subţire. După
ce obiectul a fost astfel curăţat, trebuie frecat cu o periuţă
aspră, de pildă, cu o periuţă de d i n ţ i , apoi îl treceţi de cîteva
o r i printr-o flacără şi d i n nou îl frecaţi cu periuţa. A s t f e l , cură­
ţirea mecanică este terminată. A c u m obiectul trebuie curăţat
c h i m i c . Pentru a se obţine o bună curăţire, aceasta se va face în

166
t r e i etape. De acum înainte, obiectul nu va m a i f i atins cu m i n a ;
manipularea l u i se va face cu o pensetă bine curăţată sau în
lipsa e i , obiectul va f i agăţat de o sîrmă şi astfel va f i m a n i p u l a t .
P r a f u l şi grăsimea care se m a i găsesc pe obiect vor f i îndepăr­
tate p r i n introducerea o b i e c t u l u i într-o soluţie alcalină f i e r b i n t e ,
obţinută p r i n dizolvarea a 20 g h i d r o x i d de sodiu (sodă caustică)
şi 20 g carbonat de sodiu (sodă de rufe) într-un l i t r u de a p ă .
în'soluţia aceasta, încălzită l a fierbere, ţineţi obiectul 4 —15 m i ­
nute — în funcţie de gradul său [de curăţenie. După aceasta,
scoateţi o b i e c t u l şi-1 spălaţi întîi cu apă caldă, apoi cu m u l t ă
apă rece.
O b i e c t u l astfel curăţat este" introdus Intr-o soluţie diluată de
acid sulfuric (10 părţi apă şi o parte acid). î n soluţia aceasta,
obiectele nu se ţin m u l t — deoarece unele pot f i atacate de acid
— c i n u m a i pînă ce suprafaţa o b i e c t u l u i devine curată (aceasta
se constată ridicînd d i n cînd în cînd obiectul şi cercetîndu-1).
După aceea, obiectul se spală bine cu apă.
Urmează acum a treia etapă: curăţirea propriu-zisă. Faceţi
u n amestec d i n 15 părţi acid azotic concentrat, 20 de părţi acid
sulfuric concentrat şi o parte clorură de sodiu (sare de bucătărie).
Introduceţi în amestec obiectul şi-1 ţineţi t r e i secunde. A p o i ,
îl scoateţi, îl spălaţi bine cu m u l t ă apă şi-1 lăsaţi să se usuce.
După ce obiectul s-a uscat (şi fără întîrziere deoarece s-ar
putea acoperi cu o pojghiţă subţire de oxid care împiedică
depunerea n i c h e l u l u i ) , treceţi la nichelare. Pentru asta, t r e b u i e
să vă pregătiţi soluţia, adică baia de nichelat. Baia se obţine
p r i n dizolvarea unor substanţe în apă distilată. N u veţi folosi
în n i c i u n caz apa de robinet sau fîntînă.
Iată t r e i reţete de b ă i :
1. A p a distilată 10 p ă r ţ i ; sulfat d u b l u de nichel şi a m o n i u
1 parte.
2. Apă distilată 20 p ă r ţ i ; s u l f a t , azotat sau clorură de n i c h e l
1 p a r t e ; b i s u l f i t de sodiu 1 parte.

167
 3. A p ă distilată 500 p ă r ţ i ; s u l f a t acid de nichel 20 părţi,
acid c i t r i c 1 p a r t e .
Sărurile se dizolvă în puţină apă distilată, călduţă, se f i l ­
trează, apoi soluţiile şe amestecă p e n t r u a obţine baia necesară
(pentru cazul cînd ea este compusă d i n m a i m u l t e substanţe,
ca de p i l d ă , reţetele 2 şi 3 ) .
După ce am obţinut b a i a cu care v o m l u c r a , o încălzim
pînă l a fierbere şi o încercăm cu hîrtie de t u r n e s o l ; dacă are o
reacţie acidă, adăugăm amoniac p î n ă l a neutralizare. •
Vasul în care se face nichelarea va f i d i n sticlă, pămînt sau
m e t a l s m ă l ţ u i t ; nu se v o r folosi vase de fier nesmălţuite. î n vas
se toarnă soluţia de n i c h e l a t . O b i e c t u l se leagă cu o sîrmuliţă
de o bară metalică (o sîrmă de cupru m a i groasă) şi se intro­
duce în vas. Bara metalică se leagă pe p o l u l negativ al sursei
de e l e c t r i c i t a t e . P o l u l p o z i t i v a l sursei se va lega de o bucată
de tablă de c u p r u , a l a m ă , zinc sau fier galvanizat pe suprafaţa
căreia s-a l i p i t , u n u l după a l t u l , m a i m u l t e bastoane de cărbune
de retortă, luate de la b a t e r i i v e c h i . L i p i r e a se face p r i n inter­
m e d i u l capsulei m e t a l i c e , f i x a t e de c a p u l cărbunilor ( f i g . 56).
înainte de l i p i r e , cărbunii v o r f i bine curăţaţi de orice urmă
de grăsime, p r i n introducere în soluţiile în care s-a curăţat şi
o b i e c t u l de n i c h e l a t . T r e b u i e să urmăriţi ca suprafaţa cărbuni­
lor să fie m a i mare decît suprafaţa o b i e c t u l u i . Dacă aveţi o
placă de cărbune de retortă, o puteţi folosi în l o c u l bastoa-
nelor.
Distanţa d i n t r e anod (cărbune) şi catod (obiect) depinde de
suprafaţa o b i e c t u l u i . Obiectele plane vor f i aşezate l a circa
!

10 cm de anod. î n cazul obiectelor cu suprafaţa neuniformă (cu

s c o b i t u r i , ieşituri) a n o d u l v a f i f o r m a t d i n m a i m u l t e bucăţi;
acestea vor f i aşezate în j u r u l o b i e c t u l u i . Obiectele m i c i , ca
de pildă şaibe, şuruburi e t c , care nu pot f i fixate de bara ce
formează c a t o d u l , se v o r aşeza într-un m i c coşuleţ împletit d i n
sîrmă

.68
 C u r e n t u l necesar nichelării poate f i l u a t de l a t r e i b a t e r i i
de buzunar sau de la o baterie de a c u m u l a t o r i , prevăzută cu
u n reostat şi u n v o l t m e t r u . Pentru obiectele m i c i se pot folosi
cu d e p l i n succes b a t e r i i l e de buzunar, cărora trebuie să le faceţi

F i g . 56. Vasul şi p o l u l p o z i t i v al instalaţiei de nichelare.

o modificare simplă. Iată cum procedaţi: desfaceţi eu atenţie

izolaţia de la partea superioară a fiecărei b a t e r i i (acolo unde
se găsesc cele două l i m b i metalice). A p o i , cu bucăţele de sîrmă,
lipiţi între ele capsulele metalice ale cărbunilor şi între ei
c i l i n d r i i de zinc. î n f e l u l acesta, bateria va avea u n v o l t a j
de n u m a i 1,5 volţi, în loc de 4,5 cît avea înainte de transfor­
m a r e . F e l u l acesta de a lega elementele bateriei se numeşte
legare în p a r a l e l . Procedaţi l a f e l cu toate b a t e r i i l e , apoi legaţi-le
In serie: p l u s u l uneia cu m i n u s u l celeilalte ( l i m b a mare cu cea
mică). De fiecare limbă mică (plus) lipiţi cu cositor o sîrmă,
pe care, la rîndul e i , o l i p i ţ i de cîte o bucşă fixată pe o plăcuţă
de l e m n . A s t f e l , aţi obţinut o sursă de curent care e capabilă să
furnizeze 1,5...3 şi 4,5 volţi. De t a b l a pe care sînt fixaţi cărbunii
este lipită o sîrmă prevăzută la cap cu o banană. Introducînd
|
16!)
banana în bucşa 1,5, aveţi u n v o l t a j de 1,5, în cea de 3 v o l ţ i ,
veţi avea 3 v o l ţ i , i a r în cea de 4,5, 4,5 volţi ( f i g . 57).
Introduceţi banana, care ţine loc şi de întrerupător, în bucşa
de 4,5 volţi şi menţineţi această tensiune pînă ce observaţi că

F i g . 57. M o d u l î n care se grupează b a t e r i i l e .

o b i e c t u l s-a acoperit cu o pojghiţă a l b ă . Treceţi a t u n c i banana

în bucşa de 3 v o l ţ i , şi după 3 m i n u t e mutaţi-o în bucşa de
1,5 v o l ţ i . A i c i ţineţi-o pînă ce o b i e c t u l se acoperă [cu u n strat
destul de gros de n i c h e l .
Nichelarea poate dura de l a cîteva m i n u t e l a cîteva ore;
t o t u l depinde de grosimea s t r a t u l u i de n i c h e l pe care v o i m să-1
obţinem pe suprafaţa o b i e c t u l u i şi de intensitatea c u r e n t u l u i
( a m p e r a j ) . Lucrînd cu u n v o l t a j mare şi cu u n amperaj m i c ,
s t r a t u l de n i c h e l va f i gros şi nerezistent; cu u n ' v o l t a j m i c , dar
a m p e r a j m a i mare s t r a t u l de n i c h e l v a f i u n i f o r m şi rezistent.
C î n d o b i e c t u l a f o s t n i c h e l a t s u f i c i e n t , se întrerupe cu­
r e n t u l , se scoate o b i e c t u l , se spală cu m u l t ă a p ă , c a l d ă şi
rece, a p o i se freacă cu o cîrpă p î n ă c a p ă t ă l u c i u .
»
170
 Dacă c u m v a s t r a t u l de n i c h e l se d e s p r i n d e p r i n u n e l e
l o c u r i de pe o b i e c t , î n s e a m n ă că o b i e c t u l n-a fost b i n e c u ­
r ă ţ a t . A t u n c i se i n t r o d u c e o b i e c t u l î n a c i d a z o t i c care d i ­
zolvă n i c h e l u l , se repetă o p e r a ţ i a de c u r ă ţ i r e şi a p o i ; se
nichelează d i n n o u . D e c i , încă o d a t ă : atenţie l a c u r ă ţ a t u l
obiectelor!
O b i e c t e l e fără proeminenţe sau s c o b i t u r i p o t f i n i c h e l a t e
fără a f o l o s i s o l u ţ i i şi c u r e n t e l e c t r i c . P e n t r u aceasta se
freacă o b i e c t u l cu u n amestec o b ţ i n u t d i n u r m ă t o a r e l e s u b ­
stanţe p u l v e r i z a t e : 13 părţi s u l f a t d u b l u de n i c h e l şi a m o n i u ,
7 părţi s u l f a t de n i c h e l , 5 părţi clorură de z i n c , 5 părţi t a r t r a t
de s o d i u , 3 p ă r ţ i clorură de a m o n i u (ţipirig), 2 părţi sare de
bucătărie, 10 părţi cretă, 5 părţi p i l i t u r ă de c u p r u . A t u n c i cînd
v r e m să nichelăm u n o b i e c t , p u n e m în amestecul de m a i sus p u ­
ţ i n ă apă şi cu a j u t o r u l u n e i bucăţi de pînză frecăm suprafaţa
o b i e c t u l u i ; pe suprafaţa Lui se depune u n strat subţire, foarte
strălucitor, de n i c h e l .

DESPRE PRESIUNEA OSMOTICĂ

Ştim că m o l e c u l e l e u n e i substanţe d i z o l v a t e sînt a n i m a t e de

mişcări, care p o t f i observate în cursul fenomenelor de d i f u z i u n e .
Să facem o experienţă s i m p l ă . într-un pahar sau eprubetă p u n e m
o soluţie concentrată de s u l f a t de c u p r u , a p o i t u r n ă m deasupra
apă p r i n t r - o p î l n i e , evitînd amestecarea celor două s t r a t u r i .
Lăsînd liniştit p a h a r u l , d u p ă u n t i m p , observăm că s t r a t u l de
s u l f a t de c u p r u începe să se împrăştie, colorînd şi apa în a l b a s t r u .
Amestecarea celor două s t r a t u r i se datoreşte mişcărilor pe care
le au m o l e c u l e l e de s u l f a t de c u p r u . î n t i m p u l mişcărilor pe
care le f a c , m o l e c u l e l e de s u l f a t de c u p r u exercită o presiune l a
suprafaţa l i c h i d u l u i . Presiunea aceasta poartă n u m e l e de pre­
siune osmotică. E a poate f i observată l a l i m i t a d i n t r e două so­
l u ţ i i cu concentraţia inegală.

171
 I a t ă a c u m o experienţă, pe care o p u t e m urmări şi în gîndS
Să presupunem că într-un c i l i n d r u , a m i n t r o d u s u n piston
foarte b i n e păsuit, c o n s t r u i t dintr-o substanţă semipermeabilă.
O membrană semipermeabilă este u n perete care lasă să treacă
d i z o l v a n t u l , dar n u şi substanţa dizolvată. De e x e m p l u , lasă
să treacă a p a , dar n u şi zahărul d i z o l v a t în ea. C u m se con­
struieşte o membrană semipermeabilă v o m vedea numai-
decît.
Sub p i s t o n se găseşte o soluţie de zahăr în apă. Deasupra
p i s t o n u l u i este apă curată.
E i b i n e , într-un asemenea a p a r a t , p i s t o n u l se ridică, în t i m p
ce apa de deasupra p i s t o n u l u i pătrunde p r i n m e m b r a n a semi­
permeabilă.
P r i n u r m a r e , de jos în sus, se formează o presiune asupra
p i s t o n u l u i . Mărimea acestei p r e s i u n i a soluţiei cercetate se
numeşte „presiunea osmotică a soluţiei". S i m p l u , nu-i aşa?
„Toate b u n e , dar cît e de mare presiunea asta? Ce se întîmplă
de f a p t în c i l i n d r u l d u m i t a l e ? P e n t r u [ce toate astea?" întreabă
c i t i t o r u l , p r i n definiţie nerăbdător.
De f a p t , presiunea aceasta este cu atît m a i mare, cu cît şi
concentraţia soluţiei este m a i mare. De e x e m p l u , dacă apăsăm
pe p i s t o n şi v r e m să-1 împiedicăm să se m a i r i d i c e , trebuie să
p u n e m pe m i n e r u l p i s t o n u l u i o greutate egală cu presiunea osmo­
t i c ă . Aceasta este c l a r .
Dar dacă apăsăm pe p i s t o n şi m a i m u l t ? C u m p r i n membrana
p i s t o n u l u i nu poate trece decît apă, nu şi zahăr d i z o l v a t , înseamnă
că în acest caz, apa d i n soluţie o să treacă singură, lăsînd zahărul
în u r m a e i . Soluţia devine m a i concentrată; o dată cu concen­
traţia, creşte şi presiunea osmotică a soluţiei şi a t u n c i pistonul
se opreşte cînd greutatea pe care a m pus-o pe m i n e r u l p i s t o n u l u i
devine egală cu noua presiune osmotică.
Presiunea aceasta miraculoasă, o p u t e m măsura direct folosin-
du-ne de experienţele a l t o r a , desigur, şi anume de aceea a bota-

172
n i s t u l u i W . P f e f f e r . E v o r b a de u n aparat devenit astăzi clasic,
şi anume „celula l u i P f e f f e r " .
M e m b r a n a semipermeabilă se obţine, a i c i , înăuntrul pereţilor
u n u i borcănaş de p ă m î n t şi iată c u m : se u m p l e m a i î n t î i borcă-
naşul cu o soluţie de ferocianură de potasiu şi a p o i se înmoaie
într-un vas p l i n cu o soluţie de s u l f a t de c u p r u .
Cele două soluţii difuzează, se împrăştie p r i n pereţii v a s u l u i
de p ă m î n t şi, în l o c u l unde se întîlnesc, formează o membrană
de ferocianură de c u p r u .
M e m b r a n a semipermeabilă, formată în acest f e l , lasă să
treacă p r i n ea a p a , dar n u şi zahărul — deci este semipermeabilă.
L a c e l u l a aceasta de p ă m î n t se ataşează deasupra u n t u b de
sticlă.
Se u m p l e c e l u l a cu o soluţie d i l u a t ă de zahăr, de o anu­
m i t ă concentraţie, şi se scufundă într-un vas m a i m a r e , cu apă
curată, în aşa f e l , ca l i c h i d u l d i n v a s u l de p ă m î n t să f i e l a acelaşi
n i v e l cu apa d i n v a s .
M e m b r a n a d i n pereţii v a s u l u i de p ă m î n t are acum de îndurat
b ă t ă l i a între cele două l i c h i d e . L a f e l ca în cazul precedent,
asupra e i acţionează dinăuntru în afară presiunea soluţiei de
zahăr: dar de d a t a asta m e m b r a n a e fixă. D a t f i i n d că ea n u
cedează, se formează o acţiune de „sugere" d i n partea soluţiei,
ceea ce face ca apa să treacă spre soluţie şi deci l i c h i d u l să se
r i d i c e în t u b .
L i c h i d u l se urcă în t u b p î n ă cînd presiunea coloanei de apă
devine egală cu presiunea osmotică a soluţiei.
Să v e d e m a c u m care sînt legile osmozei.
„Experienţa a fost frumoasă", mărturiseşte c i t i t o r u l . „Dar
despre ce l e g i este v o r b a ? " .
Să l u ă m de p i l d ă , p r i m a lege: l a aceeaşi temperatură, mărimea
p r e s i u n e i osmotice e d i r e c t proporţională cu concentraţia soluţiei.
I n a l t e c u v i n t e , dacă soluţia e m a i concentrată, creşte şi presiunea
osmotică.

173
 Aceasta a m văzut-o şi m a i sus şi se poate e x p e r i m e n t a foarte
uşor în c e l u l a l u i Pfeffer.
Aşa, de e x e m p l u , găsind l a o soluţie de zahăr 1 % o presiune
osmotică egală cu greutatea u n e i coloane de mercur înalte de
535 m m , l a aceeaşi temperatură, soluţia conţinînd 4 % v a avea
presiunea de 2082 m m H g .
De asemenea, presiunea osmotică creşte o dată cu creşterea
t e m p e r a t u r i i , dar nu d i r e c t proporţional, c i p o t r i v i t u n e i anu­
m i t e f o r m u l e , asemănătoare cu legea I u i Gay-Lussac asupra
gazelor.
I n sfîrşit, o altă lege interesantă: l a aceeaşi concentraţie,
soluţiile au aceeaşi presiune osmotică. N a t u r a l , este v o r b a aici
n u m a i de substanţele care n u sînt e l e c t r o l i t e , adică nu se disociază
în i o n i .
Concentraţia, în c a d r u l acestei l e g i , se măsoară în numărul
de m o l i într-un l i t r u de a p ă ; u n m o l f i i n d greutatea moleculară
a substanţei, măsurată în g r a m e .
Toate aceste l e g i au demonstraţii s t r i c t e , dar n u v o m încerca
să le înfăţişăm a i c i c i t i t o r u l u i n o s t r u , deoarece p o t f i găsite în
manuale.
I n o r g a n i s m u l n o s t r u , presiunea osmotică reprezintă u n factor
a cărui importanţă n i c i n u v-o puteţi i m a g i n a . E a conduce o
m u l ţ i m e de procese de n e l i p s i t v i e ţ i i . O m i c ă variaţiune în pre­
siunea osmotică a sîngelui ar face viaţa cu neputinţă. De aseme­
nea a l t e l i c h i d e d i n o r g a n i s m u l nostru au p r e s i u n i osmotice
foarte deosebite.
Măsurarea p r e s i u n i i acestor l i c h i d e „biologice" în celula l u i
Pfeffer s-ar face d e s t u l de greu şi c o m p l i c a t . Se ştie, însă, că
p u n c t u l de îngheţare a l u n e i soluţii scade pe măsură ce aceasta
este m a i concentrată. Stabilindu-se o legătură 'între legile prece­
dente şi aceasta d i n u r m ă , se poate a f l a presiunea osmotică
cunoscîndu-se p u n c t u l de îngheţare a l soluţiei sau l i c h i d u l u i
cercetat.

174
 AD SORB ŢI A

Spre deosebire de absorbţie, care însemnează atragerea sau

pătrunderea u n e i substanţe înăuntrul a l t e i a (ca apa într-un
b u r e t e ) , adsorbţia se referă doar l a s t r a t u l subţire dintr-o
substanţă care rămîne „agăţată" l a suprafaţa a l t e i a .
D a t f i i n d că este p u r şi s i m p l u u n efect de suprafaţă, adsorbţia
se observă cel m a i b i n e l a substanţele care sînt f i n d i v i z a t e sau
foarte poroase. Cărbunele a n i m a l , g e l u l de s i l i c e , a l u m i n a a c t i ­
v a t ă şi p ă m î n t u r i l e reprezintă adsorbanţii cei m a i importanţi.
P r i n aderarea l a suprafaţa lor a a n u m i t o r substanţe, ele înlătură
c u l o r i l e , g u s t u r i l e şi m i r o s u r i l e d i n apa de b ă u t , d i n produsele
a l i m e n t a r e , d i n substanţele c h i m i c e şi d i n medicamente. î n
acelaşi f e l , m a t e r i i l e adsorbante ajută l a recîştigarea gazelor şi
c h i m i c a l e l o r solide şi l i c h i d e , care a l t m i n t e r i s-ar pierde în c u r s u l
a n u m i t o r procese de fabricaţie industrială.
Cărbunele a c t i v a t şi g e l u l de s i l i c e (o formă poroasă de a c i d
s i l i c i c fabricată p r i n reacţia între a c i d u l c l o r h i d r i c şi s i l i c a t u l
de sodiu) sînt întrebuinţate p e n t r u înlăturarea m i r o s u r i l o r şi
u m e z e l i i d i n sistemele de condiţionare ale a e r u l u i şi p e n t r u uscarea
acestuia. M i c i vase u m p l u t e cu aceste adsorbante p o t capta m i r o ­
s u r i l e neplăcute de a l i m e n t e d i n răcitoarele casnice.
C a t a l i z a t o r i i de suprafaţă îşi datoresc proprietăţile adsorbţiel.
A d s o r b i n d moleculele a două sau m a i m u l t e substanţe şi ţinîn-
du-le „strîns" împreună, e i favorizează reacţii care n u s-ar petrece
uşor, a l t m i n t e r i . A m o n i a c u l s i n t e t i c , a c i d u l s u l f u r i c preparat p r i n
procedeul de contact şi u l e i u r i l e hidrogenate sînt n u m a i cîteva
d i n produsele i n d u s t r i a l e în a căror fabricaţie i n t e r v i n e adsorbţia.
Cele m a i m u l t e gaze otrăvitoare şi m u l t e m i r o s u r i , ca acelea
de u s t u r o i sau varză, p o t f i captate p r i n adsorbţie pe cărbune
de l e m n . Puteţi d o v e d i uşor aceasta înlăturînd d i n aer h i d r o g e n u l
s u l f u r a t , u n gaz care, d u p ă c u m se ştie, a r e ' u n m i r o s deosebit
de n e p l ă c u t .

175
 Construiţi u n generator s i m p l u de hidrogen sulfurat punînd
1 gram de sulfură de fier într-o eprubetă şi astupînd-o cu un
dop cu două o r i f i c i i . U n u l d i n o r i f i c i i va f i prevăzut cu un tub
de sticlă îndoit în u n g h i u drept, iar p r i n celălalt v o m trece o
pipetă obişnuită (farmaceutică) plină cu acid c l o r h i d r i c .

F i g . 58. Instalaţia cu a j u t o r u l căreia se poate demonstra că hidrogenul

sulfurat este adsorhif do cărbunele a c t i v a t .

A p a r a t u l de adsorbţie se alcătuieşte foarte s i m p l u . Luaţi

u n t u b de sticlă de 2,5 cm d i a m e t r u şi 30 cm lungime, u m p l u t
cu cărbune vegetal sub formă de granule sau de pulbere. L a fie­
care capăt al t u b u l u i , u n t a m p o n de vată obişnuită, n u prea m u l t
înfundat, împiedică împrăştierea cărbunelui. Fixaţi t u b u l în pozi­
ţie orizontală pe un s t a t i v şi puneţi în legătură u n u l d i n capetele
sale, p r i n t r - u n dop cu un o r i f i c i u , cu generatorul de gaz ( f i g . 58).

176
 F i x a ţ i u n dop s i m i l a r l a capătul celălalt, prevăzut cu u n t u b
de sticlă î n d o i t . Picaţi cîteva picături de acid c l o r h i d r i c peste
s u l f u r a de f i e r d i n eprubetă. T r e b u i e să se nască hidrogen sul­
f u r a t . Totuşi veţi constata că h i d r o g e n u l s u l f u r a t este adsorbit
şi m i r o s u l său n u se m a i simte l a capătul t u b u l u i .
P e n t r u experienţele noastre p u t e m întrebuinţa aproape orice
cărbune v e g e t a l . Dacă n u a fost a c t i v a t , îl p u t e m a c t i v a s i n g u r i ,
cel p u ţ i n parţial, încălzindu-1 p î n ă l a roşu într-un creuzet şî.
a p o i răcindu-1, i m e d i a t înainte de întrebuinţare.
Este b i n e de l a început să înlăturăm unele c o n f u z i i pe care-
u n i i chimişti a m a t o r i „mai începători" le-ar putea avea. A s t f e l , ,
t r e b u i e să se ştie că n u e t o t u n a cărbunele a c t i v a t cu cărbunele
animal.
Cărbunele a n i m a l (care se numeşte şi cărbune adsorbant)
se prepară p r i n produse animale (oase, sînge, carne). Cărbunele
a c t i v a t este, în s c h i m b , u n cărbune v e g e t a l , a cărui fabricaţie
este d e s t u l de anevoioasă.
Să repetăm experienţa cu a p a r a t u l descris m a i sus. P e n t r u
aceasta m a i picaţi p u ţ i n acid c l o r h i d r i c d i n pipetă.
D u p ă ce gazul h i d r o g e n s u l f u r a t a început să se nască, m i r o ­
siţi t u b u l de ieşire a l „aparatului de adsorbţie". Dacă aţi f o ' o s i t
cărbune b u n şi dacă a p a r a t u l e bine întocmit, n u se v a simţi
nici un miros.
Desfaceţi eprubeta de t u b u l de adsorbţie şi înfundaţi capătul
r e s p e c t i v a l a p a r a t u l u i de adsorbţie. A p o i încălziţi t u b u l cu
cărbune, binişor cu o lampă de s p i r t şi mirosiţi spre capătul
l i b e r . Cărbunele adsorbant încălzit eliberează h i d r o g e n u l s u l f u r a t
pe care-1 oprise pe suprafaţa sa.
P e n t r u a demonstra f a p t u l că acest cărbune vegetal adsoarbe
m a i p u t e r n i c unele gaze decît a l t e l e , repetaţi experienţa cu a l t e
gaze. Se ştie că u n cărbune a c t i v a t poate adsorbi de 7 o r i greu­
t a t e a sa în h i d r o g e n , de 25 o r i o x i g e n , de 64 o r i greutatea de
b i o x i d de c a r b o n , de 200 o r i amoniac şi de 300 o r i clor.

12 — Minuni în eprubetă 177

 Măştile de gaze conţin, p r i n t r e altele, cărbune a c t i v a t , care
are însuşirea de a se opune energic l a trecerea gazelor cu mole­
cule m a r i , uşor l i c h e f i a b i l e (gazele de luptă cum ar f i c l o r u l ,
fosgenul e t c ) ; el le „arestează" şi le opreşte cu energie, aşa ca
să n u m a i poată ajunge
cu aerul respirat, la plă-
mîn.
Puterea adsorbantă a
cărbunelui a c t i v a t poate
f i demonstrată de ase­
menea v i z u a l . Umpleţi
u n b a l o n cu gaz amo­
niac, turnînd în el pu­
ţ i n h i d r o x i d de amoniu-
(„amoniac" de la farma­
cie), lăsîndu-1 să stea
. „ „„ , . .. . , , cîteva m i n u t e , pentru ca
r i g . 59. Cărbunele activat adsoarbe aino- .
niacul şi crează astfel în balon un vid par- v a p o r i i de amoniac să
ţial. De aceea uleiul se ridică prin tub. izgonească aerul şi apoi
răsturnîndu-1, aşa ca l i -
c h i d u l să se scurgă. Astupaţi b a l o n u l cu u n dop. Fixaţi ba­
l o n u l o r i z o n t a l pe u n s t a t i v şi pregătiţi-vă u n dop cu u n t u b de
sticlă îndoit în u n g h i u drept şi u n pahar cu u l e i sau u n t d e l e m n .
Scoateţi d o p u l b a l o n u l u i şi introduceţi pe gîtul b a l o n u l u i o
bucată de hîrtie conţinînd o grămăjoară de cărbune vegetal în
p u l b e r e , apoi astupaţi iute b a l o n u l cu d o p u l prevăzut cu t u b u l
de sticlă îndoit. Pe măsură ce cărbunele adsoarbe g a z u l , el pro­
duce u n v i d parţial, care face ca u l e i u l să se ridice în t u b ( f i g . 59).
O altă experienţă interesantă se poate face adsorbind vaporii
de b r o m .
Chimiştii care au lucrat m u l t în laborator n u v o r avea desi­
gur n i c i o greutate în prepararea acestor v a p o r i de b r o m . Pentru
cei începători, însă, m ă s i m t dator cu cîteva precizări. Vaporii

178
de b r o m se p o t obţine uşor, t u r n î n d într-un balonaş, peste u n
amestec f i n p u l v e r i z a t alcătuit d i n cîte u n vîrf de cuţit de bro-
m u r ă de p o t a s i u şi p e r m a n g a n a t de p o t a s i u , cîţiva c e n t i m e t r i
c u b i de acid s u l f u r i c c o n c e n t r a t . Se nasc a t u n c i , pe d a t ă , nişte
v a p o r i b r u n i ; sînt f o a r t e otrăvitori, şi de aceea ne v o m f e r i să-i
respirăm.
D a t f i i n d că sînt de c i n c i o r i m a i grei decît a e r u l , îi v o m
putea „vărsa" cu uşurinţă în cilindru. Atenţie l a f e l u l c u m
m î n u i m a c i d u l s u l f u r i c şi v a p o r i i de b r o m ; n u ţineţi gura b a l o ­
n u l u i îndreptată spre f a ţ ă ! Lucraţi cu fereastra deschisă!
I n c i l i n d r u l cu v a p o r i de b r o m , i n t r o d u c e m p u l b e r e de căr­
b u n e a c t i v a t . A c o p e r i m cu o placă de sticlă gura c i l i n d r u l u i şi-1
a g i t ă m m a i m u l t ă v r e m e ; v o m vedea că v a p o r i i b r u n i au „dis­
p ă r u t " . De asemenea, m i r o s u l neplăcut a l b r o m u l u i n u se m a i
simte.
In l o c u l cărbunelui, a m p u t e a f o l o s i chiar şi puţin pămînt
o b i ş n u i t ; şi acesta „suge" b r o m u l .
Dacă, d u p ă aceasta, v o m încălzi pe o farfurioară de porţelan
cărbunele a c t i v a t , v o m vedea ridicîndu-se d i n el v a p o r i b r u n i
de b r o m .
O lămurire a acestei experienţe n u se v a lăsa m u l t ă v r e m e
aşteptată. Se ştie că acest cărbune „vegetal" a c t i v a t este f o r m a t
d i n rămăşiţe p l u r i c e l u l a r e , ceea ce explică f a p t u l că în i n t e r i o r u l
său se găsesc o m u l ţ i m e de canale, găurele, pe a căror suprafaţă
f o a r t e întinsă sînt atrase şi reţinute t o t f e l u l de substanţe. Este
s u f i c i e n t să a r ă t ă m că u n g r a m de cărbune a c t i v a t de b u n ă c a l i ­
t a t e are o suprafaţă interioară de 1000 m e t r i p ă t r a ţ i .
Puterea de adsorbţie a cărbunelui şi a m u l t o r a l t o r substanţe
scade însă o d a t ă cu r i d i c a r e a t e m p e r a t u r i i . A s t f e l 1 g r a m de
cărbune de l e m n b u n adsoarbe l a 0 grade 18 c m 3
de o x i g e n , pe
cînd l a — 185 grade 250 c m . 3

I a t ă a c u m a l t e experienţe care ne demonstrează cît de p u t e r ­

nică p o a t e f i în unele c a z u r i adsorbţia.

12' 179
 Amestecăm o p a r t e (în greutate) de rumeguş de l e m n , uscat
în aer, cu aceeaşi c a n t i t a t e de pulbere uscată, albă de p e n t o x i d
de fosfor (atenţie, n u loviţi I) într-o farfurioară de porţelan'.
Dacă, d i n întîmplare, acest amestec n u reacţionează singur,
d u p ă cîteva m i n u t e , p r i n carbonizare, v o m a j u t a reacţia adău­
g i n d cîteva picături de apă.
D u p ă reacţie, p u n e m toată grămada de cărbune într-o pîlnie
la care a m pus o hîrtie de f i l t r u şi spălăm cu apă de r o b i n e t şi
a p o i cu apă distilată atîta v r e m e , p î n ă cînd apa de spălare, care
se scurge, n u m a i înroşeşte t u r n e s o l u l .
Aceasta înseamnă că t o t a c i d u l fosforic f o r m a t a fost spălat.
D u p ă aceea, l u ă m cărbunele a c t i v a t , rămas în hîrtia de f i l t r u ,
şi-1 uscăm f o a r t e b i n e .
Cu acest cărbune a c t i v a t v o m p u t e a face unele experienţe
interesante. înaintea fiecărei experienţe v o m avea însă grijă să
încălzim cărbunele b i n e şi apoi să-1 r ă c i m .
P u n e m într-o farfurioară de porţelan vreo 20 c m de cărbune 3

a c t i v a t şi a l ă t u r i , într-o a l t ă farfurioară, aceeaşi c a n t i t a t e de

n i s i p (grosolan).
Să vărsăm a c u m peste a m i n d o u ă substanţele, cîte 3 cm*
de eter (atenţie 1 orice flacără v a f i stinsă, i a r sticla o v o m închide
i m e d i a t d u p ă aceea şi o v o m î n d e p ă r t a i ) . A p r i n d e m apoi un
c h i b r i t şi-1 a p r o p i e m de f a r f u r i o a r e ; deasupra n i s i p u l u i se va
a p r i n d e o flacără, în t i m p ce deasupra cărbunelui n u v o m vedea
n i c i o flacără, p e n t r u că acesta a a d s o r b i t e t e r u l .
Să p u n e m a c u m într-o eprubetă cîteva picături de eter şi să
a g i t ă m . A p o i , aruncăm înăuntru p u ţ i n cărbune a c t i v a t , închidem
eprubeta cu u n dop de cauciuc b i n e p o t r i v i t , prevăzut cu un tub
de sticlă, la care a m a d a p t a t u n t u b de c a u c i u c ; înmuiem într-un
vas cu apă capătul l i b e r a l t u b u l u i de cauciuc, şi agităm puţin
e p r u b e t a . V o m vedea că apa se ridică în sus, p r i n t u b u l de cau­
c i u c , în eprubetă, d a t f i i n d că v a p o r i i de eter au fost adsorbiţi
de cărbune şi în acest f e l s-a născut u n spaţiu cu aer rarefiat.

ISO
 Adsorbţia u n e i substanţe chimice de către a l t a găseşte u t i l i ­
zări i m p o r t a n t e i n i n d u s t r i a coloranţilor. Vopselele, care i n m o d
obişnuit n u ar f i reţinute de o substanţă textilă, p o t f i adesea .
d e t e r m i n a t e să r ă m î n ă în loc, tratînd m a i î n t î i substanţa textilă
cu o substanţă i n s o l u ­
b i l ă , care adsoarbe co­
l o r a n t u l . H i d r o x i d u l de
a l u m i n i u este u n astfel
de adsorbant.
Să luăm o pîlnie pre­
văzută cu o hîrtie de f i l ­
t r u şi o u m p l e m cu căr­
bune a c t i v a t . F i x ă m p î l ­
n i a de u n s t a t i v sau de
ceea ce, în l a b o r a t o r u l
n o s t r u , joacă r o l u l sta­
tivului.
Turnăm a p o i deasu­
p r a o soluţie de t u r n e ­
sol sau de a l t colorant
v e g e t a l ; p r i n t u b u l pîl-
. . ' r • • r j-jg gQ Cărbunele activat reţine coloran-
n i e i se v a scurge o so- t l l l a s t f e l c ă l i c h i d u l c u r g e i n c o l o r d i n

luţie aproape complet pîlnie.

decolorată, p e n t r u că
m a t e r i i l e colorante au fost adsorbite de cărbune ( f i g . 6 0 ) .
Puteţi demonstra efectul adăugind cîteva picături dintr-o so­
luţie de i n d i g o , de alizarină sau de cerneală ordinară, neagră,
la p u ţ i n ă apă într-un pahar î n a l t . D u p ă aceea, dizolvaţi u n sfert
de lingură de a l a u n (piatră acră) în apă şi amestecaţi încă o
j u m ă t a t e de lingură de amoniac. V o r apare îndată grămezi de
m a t e r i e colorantă cu spaţii clare între ele, ce se v o r depune t r e p t a t ,
lăsînd partea de sus limpede ca apa. Ce se întîmplă? A l a u n u l
( s u l f a t d u b l u de a l u m i n i u şi potasiu) reacţionează cu h i d r o x i d u l

181
de a m o n i u p e n t r u a f o r m a u n p r e c i p i t a t gelatinos de h i d r o x i d
de aluminiu.
Acesta adsoarbe substanţa colorantă, care este atrasă în j o s ,
pe măsură ce p r e c i p i t a t u l se depune.
Adsorbţia este u n a d i n metodele p r i n care i o d u l este recu­
p e r a t d i n sondele de p e t r o l şi d i n sare. Coloraţi p u t e r n i c u n
p a h a r cu apă cu p u ţ i n ă t i n c t u r ă de i o d şi mestecaţi-o b i n e cu
o lingură de cărbune a c t i v a t . A p o i filtraţi soluţia. V a r e z u l t a
apă l i m p e d e , i a r i o d u l v a r ă m î n e a d s o r b i t pe cărbune. M i r o s u l
verzei acre, culoarea zahărului b r u n , m i r o s u l şi culoarea oţetului
negru p o t f i înlăturate d i n soluţii p r i n acelaşi procedeu.
î n i n d u s t r i e , zeci de r n i i de tone de adsorbanţi sînt necesari
anual pentru fabricarea unor importante substanţe. Tehnica
modernă n u se poate l i p s i de e l .
Şi a c u m , d u p ă aceste experienţe, să v e d e m pe scurt c u m se
utilizează în m o d p r a c t i c adsorbţia în i n d u s t r i e .
Cărbunele adsorbant este întrebuinţat în m u l t e c a z u r i p e n t r u
a recupera v a p o r i i d i n aer. Caroseriile a u t o m o b i l e l o r , de exem­
p l u , sînt v o p s i t e cu m a ş i n i de p u l v e r i z a t vopseaua în c u t i i spe­
c i a l c o n s t r u i t e , d i n care aerul este a d s o r b i t p r i n nişte conducte
m a r i . Vopseaua este dizolvată într-un s o l v e n t v o l a t i l , care se
p i e r d e i n aer, p r i n evaporare de pe suprafaţa vopsită. Aerul
care conţine v a p o r i i acestui solvent este t r e c u t p r n s t r a t u r i
de cărbune a c t i v a t g r a n u l a r , care adsorb în m o d selectiv aceşti
vapori.
Cînd se ajunge l a l i m i t a capacităţii de adsorbţie, s o l v e n t u l
este r e c u p e r a t , suflînd v a p o r i de apă p r i n cărbune. V a p o r i i i a u
cu e i s o l v e n t u l r e v o l a t i l i z a t şi-1 duc într-un condensator, unde
a m î n d o i se reîntorc l a f o r m a lichidă. Dacă s o l v e n t u l n u se poate
amesteca cu a p a , el se poate separa uşor p r i n extragerea stra­
t u l u i de s o l v e n t . Dacă este m i s c i b i l , e l se separă p r i n d i s t i l a r e .
C h i a r cînd concentraţiile de v a p o r i de solvenţi sînt e x t r e m de
m i c i , e i p o t f i totuşi recuperaţi d i n aer, p r i n acest procedeu.

182
 O altă u t i l i z a r e a adsorbţiei este deeolorarea, pe care a m
menţionat-o m a i înainte. Cărbunii decoloranţi se folosesc ames­
tecînd u n m i c procent de cărbune cu l i c h i d u l care este supus
t r a t a m e n t u l u i . D o z a j u l poate merge de l a 0,01 pînă l a 5 la sută.
D u p ă ce e c h i l i b r u l de adsorbţie a fost r e a l i z a t , cărbunele
este extras d i n l i c h i d , p r i n f i l t r a r e .
In unele instalaţii de p u r i f i c a r e a apelor de băut se întrebuin­
ţează cărbunele a c t i v a t sub formă de pulbere p e n t r u eliminarea
m i r o s u l u i şi g u s t u l u i . De o b i c e i , 5 pînă la 10 k i l o g r a m e de cărbune
p e n t r u 10 m i l i o a n e de l i t r i de apă sînt s u f i c i e n t e i Cărbunele
se aplică p r i n împrăştierea în m a r i bazine de sedimentare, unde
se lasă o perioadă de contact de la una pînă la p a t r u ore, înainte
ca acest cărbune să se depună. Cărbunele care trece dincolo de
bazinele de sedimentare este o p r i t de f i l t r e l e de n i s i p .
Cărbunele granular a c t i v a t , f a b r i c a t d i n l i g n i t , e întrebu­
inţat foarte m u l t , p e n t r u înlăturarea m i r o s u l u i şi g u s t u l u i neplă­
c u t , în canalizările cu apă de băut. „Viaţa" u n u i astfel de strat
este foarte lungă.
In u l t i m i i a n i , cărbunele a c t i v a fost folosit p e n t r u cîteva sco­
p u r i n o i . U n a d i n cele m a i interesante întrebuinţări este în
fabricarea p e n i c i l i n e i şi a unor agenţi a n t i b i o t i c i s i m i l a r i . Peni­
c i l i n a este produsă, după cum se ştie, de mucegaiul P e n i c i l l i u m
n o t a t u m ; după ce c u l t u r a m u c e g a i u l u i este terminată, în m e d i u l
i n care a crescut mucegaiul se găseşte penicilină, în concentraţii
foarte m i c i . P e n t r u a adsorbi p e n i c i l i n a se întrebuinţează căr­
bune cu indice de a c t i v i t a t e şi p u r i t a t e foarte mare. După aceea,
p e n i c i l i n a se extrage uşor d i n cărbune, cu a j u t o r u l u n u i solvent
ales cu grijă. Această metodă este întrebuinţată şi asupra strep-
t o m i c i n e i . De asemenea, se fac experienţe I n vederea găsirii unei
metode p e n t r u concentrarea a n u m i t o r h o r m o n i p r i n procedee"
similare.
Cel m a i mare d o m e n i u p e n t r u cărbunele a c t i v a t este în r a f i ­
narea zahărului. Funcţia cărbunelui, în aceste c a z u r i , reprezintă

183
u n e x e m p l u p e n t r u numeroase a l t e aplicaţii. Zahărul e p r o ­
dus de natură în sfecle şi t r e s t i i , dar e, desigur, însoţit de o
m u l ţ i m e de a l t e substanţe, organice şi anorganice. Problema
este de a separa zahărul de aceste substanţe asociate.
A l t grup mare de substanţe t r a t a t e cu cărbune a c t i v a t
sînt c h i m i c a l e l e organice, care se fabrică s i n t e t i c . î n numeroase
sinteze se formează produşi secundari, care p o t avea gust, miros
sau c u l o r i neplăcute. P r i n t r e produsele s i n t e t i c e , t r a t a t e cu căr­
bune sînt i n t e r m e d i a r i i întrebuinţaţi în fabricarea n y l o n u l u i şi
a numeroase vopsele. S u l f a m i d e l e , a t e b r i n a şi c h i m i c a l e l e foto­
grafice sînt p u r i f i c a t e atît în s t a d i i l e i n t e r m e d i a r e , cît şi în cele
f i n a l e . V a n i l i n a sintetică, v i t a m i n e l e şi numeroase medicamente
sînt aduse în starea necesară de mare p u r i t a t e p r i n t r a t a m e n t
cu cărbune a c t i v a t .
 SCAMATORII CHIMICE

I n c h i m i e , a m a t o r u l întîlneşte experienţe de m a i m u l t e f e l u r i .
Unele îl lămuresc asupra u n e i t e o r i i pe care a l t f e l n u ar înţele­
ge-o. A l t e l e au ca r e z u l t a t fabricarea unor substanţe necesare
în viaţa de t o a t e z i l e l e . I n sfîrşit, sînt cîteva experienţe pe care
a m a t o r u l le face p e n t r u că sînt neaşteptate şi frumoase şi care
trezesc interesul p e n t r u c h i m i e . Acestea d i n u r m ă se înglobează
uşor p r i n t r e „scamatoriile" c h i m i c e . C a p i t o l u l de faţă le este
închinat.

MISTERUL Ml INILOR NEGRE

Oferiţi u n u i spectator u n lighean p l i n cu apă în care să-şi

înmoaie m î i n i l e . A p o i , îi daţi u n prosop pe care şi le şterge...
... De unde, înainte, mîinile îi erau albe şi curate, după ce
şi le-a şters au devenit negre, cu pete m a r i , încă umede!
Explicaţia experienţei este foarte simplă. A p a d i n lighean
n u era c h i a r apă curată, c i o soluţie de calaican (sulfat feros,
u n p r a f de culoare verde, care se găseşte la toate vopselăriile).
De asemenea, prosopul are presărat în p o r i i l u i u n praf f i n , i n v i ­
z i b i l : acid t a n i c p u l v e r i z a t . E v e n t u a l , se poate înlocui t o t aşa
de bine cu p r a f de gogoşi de r i s t i c (acele crescături de mărimea
u n e i a l u n e , care se dezvoltă pe frunzele s t e j a r u l u i , în u r m a înţe­
păturii „viespii de stejar") pisat mărunt p î n ă ajunge ca o f ă i n ă .
Aceste gogoşi de r i s t i c conţin acid t a n i c (un praf galben).

185
 I n t r e a c i d u l t a n i c şi s u l f a t u l feros se formează u n p r e c i p i t a t
de culoarea neagră. Este p u r şi s i m p l u procedeul p r i n care se
fabrică cerneala de t a n i n .
Aşa încît spectatorul năpăstuit n u poartă pe m î i n i decît o
cerneală — şi încă de cea m a i proastă c a l i t a t e !
Puteţi chiar să-1 asiguraţi: iese l a spălat, cu apă şi cu săpun.

FUM...

î m i a p r i n d e a m t o c m a i ţigareta... P r i e t e n u l m e u , aşezat comod

într-un f o t o l i u , m ă p r i v i cu o s c l i p i r e ciudată în o c h i .
— Vezi s t i c l a de colo?
Pe masa de alături se a f l a o sticlă obişnuită, cu pereţii t r a n ­
sparenţi, p r o b a b i l uitată de la prînz, în care se zărea u n rest
de apă. D o p u l era azvîrlit alături de ea.
— î ţ i v o i arăta a c u m o mică scamatorie... Pe măsură ce v e i
f u m a , f u m u l ţigaretei t a l e v a trece înăuntrul s t i c l e i , cu toate
că aceasta v a f i a s t u p a t ă !
Ş i , îndreptîndu-se către masă, p r i e t e n u l m e u — pe care nu-I
ştiam c h i m i s t şi n i c i măcar scamator — luă d o p u l într-o m î n â
şi s t i c l a în cealaltă.
— A ş a l A c u m , trage d i n ţigară...
N e d u m e r i t , m ă supusei. Astupă a t u n c i s t i c l a cu d o p u l şi
o aşeză în faţa ferestrei, l a l u m i n ă .
Şi iată că vorbele p r i e t e n u l u i m e u se î m p l i n i r ă întocmai.
Pe măsură ce f u m a m , s t i c l a se u m p l e a cu f u m , d i n ce în ce m a i
gros... i a r e l , z î m b i n d , m ă p r i v e a triumfător.
D u p ă ce a m rămas î n m ă r m u r i t t i m p de u n m i n u t şi j u m ă ­
t a t e ( p r i e t e n u l m e u spune că a c r o n o m e t r a t ) , o idee mi-a stră­
b ă t u t c r e i e r u l , a m sărit în sus cu u n „evrika" I a m scos iute dopul
de l a sticlă şi l-am m i r o s i t . . . D a , da, avusesem d r e p t a t e ! M i r o ­
sea a a m o n i a c !

186
 — Ce v r e i , în u l t i m u l t i m p a început să m ă pasioneze c h i ­
m i a , m-a l ă m u r i t p r i e t e n u l m e u .
Această scamatorie de m a r e efect p o a t e f i î n d e p l i n i t ă cu
acelaşi succes de oricare c h i m i s t a m a t o r , care citeşte aceste
rînduri. Iată cum.
Vom avea grijă ca
s t i c l a , în aparenţă i n o ­
fensivă, să îie aşe­
zată pe masă înainte
de venirea prietenu­
lui. Resturile de pe
fundul ei n u sînt de
f a p t u r m e de a p ă , c u m
s-ar p u t e a crede, c i o
soluţie d i l u a t ă de a c i d
clorhidric (HCI), iar
d o p u l a r u n c a t cu a t î t a
nepăsare pe masă a
fost î n m u i a t m a i d i ­
n a i n t e în h i d r o x i d de
amoniu (NH OH).
4

HCI + N H O H d =
O F i g . 6 1 . F u m u l dc ţigare a i n t r a t î n . . . sticla
NH C1
4 2
astupată.
A c u m , toată lumea
este l ă m u r i t ă . Reacţia d i n t r e a c i d şi bază ( a m o n i a c ) are ca u r ­
mare formarea c l o r u r e i de a m o n i u ( ţ i p i r i g u l , N H C 1 ) care, î n
4

c a z u l de f a ţ ă , se arată sub f o r m a u n u i f u m a l b i c i o s , ce se a d u n ă
în c a n t i t a t e cu a t î t m a i m a r e , cu cît cele două substanţe s t a u
m a i m u l t ă v r e m e în c o n t a c t .
V a p o r i i de a m o n i a c şi v a p o r i i de a c i d c l o r h i d r i c se întîlnesc
în m i j l o c u l s t i c l e i , formînd c h i a r în aer clorură de a m o n i u ;
„ f u m u l " este a l c ă t u i t d i n t r - o sumedenie de părticele m i t i t e l e de

187
ţipirig, care pînă la urmă se vor depune pe pereţii sticlei, dar
pînă una-alta seamănă foarte bine_cu f u m u l de ţigară.
Cu puţină îndemînare, v o m reuşi chiar să-1 facem pe prie­
t e n u l nostru să devină fără să ştie şi desigur fără v o i a l u i , com­
plicele n o s t r u , dîndu-i sticla să o astupe în t i m p ce fumează.
Trebuie să avem însă grijă ca mirosul amoniacului să nu-i dea
explicaţia surprinzătorului fenomen.

PRECIPITATUL FANTOMA

Experienţa care urmează, dacă este făcută cu îndemînare,

impresionează puternic şi ne dă, pe lîngă satisfacţia reuşitei,
încrederea în puterile noastre pentru viitoarele încercări.
î n faţa asistenţei luăm două pahare „goale", dintr-un r a f t ,
şi le arătăm t u t u r o r celor de faţă pentru a înlătura orice bănuială.
T r i m i t e m apoi o persoană oarecare să ne aducă u n vas cu apă.
Vărsăm în cele două pahare puţină apă şi arătăm l i c h i d u l
incolor. Clătinînd cele două pahare... vărsăm conţinutul unuia
în celălalt.
M i n u n e ! Asistenţa priveşte cu. ochii m a r i deschişi. în pahar,
d i n apa limpede, s-a desprins o panglică de u n galben superb,
care se lasă domol, la f u n d u l v a s u l u i .
N a t u r a l , p r i v i t o r i i sînt entuziasmaţi... aplauze, manifestări...
iar dumneavoastră aţi căpătat reputaţia u n u i mare scamator.
Bineînţeles, afară n u m a i dacă p r i n t r e cei de faţă nu se m a i află
vreun a l t amator c h i m i s t , care să bănuiască adevărul.
... Iată, acum, explicaţia ştiinţifică a fenomenelor. După
cum b ă n u i ţ i , paharele n u sînt goale, de la început.
B i n e , dar le-am arătat celor de faţă, care s-au convins că
ele n u conţin nimic?
Dezlegarea e simplă. Pe f u n d u l paharelor este depus un praf
f i n (în fiecare pahar cîte o substanţă); amestecate, în soluţie,
aceste substanţe dau u n precipitat galben. .

188
 I a t ă c u m obţinem depunerea p r a f u r i l o r pe f u n d u l v a s e l o r ;
l u ă m o c a n t i t a t e f o a r t e m i c ă de acetat de p l u m b (se găseşte
la f a r m a c i i sub n u m e l e de apă de p l u m b ) în soluţie, pe care o
p u n e m într-un p a h a r . î n celălalt pahar t u r n ă m cîteva picături
dintr-o soluţie de iodură de p o t a s i u , o sare a l b ă , uşor de găsit.
C a n t i t a t e a de l i c h i d t r e b u i e să f i e f o a r t e m i c ă , p e n t r u ca a p o i
să-1 p u t e m evapora uşor, c l ă t i n î n d p a h a r e l e .
Substanţele se d e p u n , d u p ă evaporarea l i c h i d u l u i , lăsînd o
crustă i n v i z i b i l ă .
P r i n d i z o l v a r e în apă şi a p o i p r i n amestecarea soluţiilor,
obţinem p r e c i p i t a t u l ;
P e n t r u a căpăta u n p r e c i p i t a t de culoare m a i închisă, deci
m a i v i z i b i l ă , p u t e m să încercăm să lucrăm cu a l t e săruri, care
însă au d e z a v a n t a j u l că se p o t vedea m a i uşor pe f u n d u l p a h a r u l u i .
P u t e m f o l o s i ferocianură de p o t a s i u (gălbuie) şi clorură ferică
(cărămizie).
E l e dau u n p r e c i p i t a t a l b a s t r u . Se ştie de a l t f e l că f e r o ­
cianură de p o t a s i u este u n r e a c t i v p e n t r u toate sărurile ferice
— adică dă întotdeauna u n p r e c i p i t a t a l b a s t r u a t u n c i cînd se
amestecă în soluţie cu o sare ferică (unde f i e r u l e t r i v a l e n t ) .
P u t e m l u a de asemenea fericianură de p o t a s i u (roşiatică) şi
s u l f a t feros ( u n p r a f v e r z u i ) , care d a u u n p r e c i p i t a t a l b a s t r u ,
de n u a n ţ ă diferită de a p r i m u l u i . Şi a i c i e v o r b a de o reacţie
caracteristică, de recunoaştere, p e n t r u că fericianură de p o t a s i u
e u n r e a c t i v p e n t r u sărurile feroase (unde f i e r u l este b i v a ­
lent, F e — I I ) .

BILA DE FOC

S î n t unele substanţe c h i m i c e care dezvoltă foarte m u l t ă căl­

dură a t u n c i cînd l i se adaugă apă, p e n t r u că, p r i n adăugarea
de a p ă , este înlesnită reacţia d i n t r e ele.
Acest fenomen se poate f o l o s i p e n t r u o scamatorie atractivă.

189
 S i n g u r u l l u c r u m a i deosebit de care v o m avea nevoie v a f i o
bilă de m e t a l , găurită.
î n t i m p u l experienţei, după ce am introdus în această bilă o
lingură d i n amestecul preparat după reţetele de m a i j o s , adău­
găm u n sfert de pahar
de apă- şi apoi astu­
p ă m t o t u l cu u n că-
păcel (un cuişor, un
şurub e t c ) .
Rugăm apoi pe
u n u l d i n spectatori să
ţ i n ă b i l a , folosind ca
pretext f a p t u l că a¬
vem o altă experienţă
de pregătit. I m e d i a t ,
va băga de seamă că
b i l a se încălzeşte si
Fig. 62. Bila dc foc. în curînd îl veţi ve­
dea suflînd în mîini
şi schimbînd b i l a cu viteză crescîndă dintr-o m î n ă într-alta.
î n scurtă vreme, b i l a v a f i f i e r b i n t e şi a t u n c i va f i momentul
c u l m i n a n t a l comediei, căci nemaiavînd i n i m a să rabde, biata
victimă v a căuta de zor u n loc unde să pună b i l a de foc ( f i g . 62).
Se p o t întrebuinţa p e n t r u această experienţă m a i multe
amestecuri. U n u l , f o r m a t d i n substanţe care se găsesc foarte
uşor, este următorul:

60 grame pilitură de f i e r ;
7 grame sulfat de c u p r u ;
2 grame clorură de s o d i u ;
1 gram clorură de c a l c i u ;
1 gram clorat de p o t a s i u .

190
 I a t ă o altă reţetă:

45 grame aeetat de s o d i u ;
5 grame h i p o s u l f i t de s o d i u ;
2 grame glieerină;
0,5 grame clorură de c a l c i u .
O lingură rasă d i n aceste amestecuri reprezintă cam c i n c i
g r a m e . P r i n u r m a r e , făcînd aceste reţete v o m putea repeta cam de
•douăsprezece o r i s c a m a t o r i a .

SIMFONIE ÎN ALBASTRU

I n faţa m i c i i adunări de p r i e t e n i , scamatorul n o s t r u , în

aparenţă foarte c a l m — în r e a l i t a t e , poate t e r i b i l de emoţio­
n a t — ţine în m î n ă u n m i c t u b de sticlă astupat l a u n capăt,
cît o eprubetă de d i m e n s i u n i m i c i , în care spectatorii văd u n
l i c h i d i n c o l o r şi foarte asemănător cu apa.
— I a t ă — declară dînsul — a m a i c i două ceşti, conţinînd,
u n a şi cealaltă, apă absolut curată, după c u m puteţi să vă con­
vingeţi.
V o i i n t r o d u c e a c u m , pe j u m ă t a t e , acest t u b m i c în p r i m a
d i n ceşti şi l i c h i d u l pe care-1 conţine v a deveni a l b a s t r u , fără
să i n t r e totuşi cît de p u ţ i n în atingere cu apa... D u p ă aceea, v o i
i n t r o d u c e t u b u l în a doua ceaşcă; veţi vedea că l i c h i d u l se v a
face d i n n o u i n c o l o r . . .
Ş i , în t i m p ce asistenţa freamătă de c u r i o z i t a t e şi nerăbdare,
a m a t o r u l scamator îşi uneşte f a p t a cu v o r b a dovedindu-şi spu­
sele, fără ca măcar o singură picătură de apă d i n cele două ceşti
să f i pătruns în t u b .
D u p ă cîteva colorări şi decolorări de acest f e l , experimen­
t a t o r u l cheamă o persoană d i n asistenţă să-i repete g e s t u r i l e :
experienţa n u v a reuşii

191
 Această experienţă este sortită să m i r e pe cei ce o văd, dar
i n fond este foarte simplă şi destul de cunoscută...
T u b u l conţine apă, pe care aţi încălzit-o cu u n grăunte de
a m i d o n (scrobeală), aşa încît să obţineţi o împrăştiere a mole­
culelor cît m a i fină, obţinînd deci o soluţie l i m p e d e ; cum această
soluţie s-a făcut l a c a l d , aruncînd în ea puţin i o d , soluţia n u
se v a colora.
Totuşi, ştim că i o d u l colorează soluţia de amidon în albastru
intens, l a rece: această reacţie este foarte folosită în chimie,
atît l a recunoaşterea a m i d o n u l u i (de exemplu în lapte), cu a j u ­
t o r u l i o d u l u i , cît şi l a recunoaşterea i o d u l u i , cu a j u t o r u l a m i ­
donului.
L a c a l d , însă, soluţia albastră devine aproape incoloră.
Cele două ceşti n u conţin decît apă curată: una d i n ele are
însă apă de la gheaţă, pe cînd cealaltă cuprinde apă f i e r b i n t e .
Variaţiile de culoare n u se produc decît de u n număr l i m i t a t
de o r i , iar fenomenul devine d i n ce în ce m a i puţin clar. Aşa
se explică de ce celui care încearcă să repete scamatoria, după
dumneavoastră, nu-i v a reuşi experienţa.
T o t u l este ca, premergător experienţei, să ştim să n u punem
prea m u l t i o d sau a m i d o n în mica eprubetă.

SCHIMBAREA CULORII FEŢII

Pregătiţi următorul amestec: luaţi puţină sare, o dizolvaţi

în alcool de 95°, la care adăugaţi o mică cantitate de şofran (o
materie colorantă scoasă d i n p l a n t a cu acelaşi nume). Agitaţi
t o t u l t i m p de zece m i n u t e şi veţi obţine u n l i c h i d galben-ro-
şiatic, m a i m u l t sau m a i puţin închis, după cantitatea de şo­
f r a n pusă.
L a o adunare în t i m p u l s e r i i , veţi îmbiba o bucată de vată
cu acest amestec, şi apoi o veţi ascunde în p a l m a m î i n i i , ţinînd

192
seama însă ca „la m o m e n t u l o p o r t u n " să o aşezaţi pe u n obiect
de fier sau de porţelan, ca să o puteţi a p r i n d e .
Dacă, stingînd l u m i n i l e , veţi aprinde v a t a , persoanele aflate
împrejurul mesei v o r avea f i g u r i l e lor schimbate ca p r i n far­
mec — buzele v i n e t e , părul închis etc.
T o t u l se datoreşte acţiunii c u l o r i l o r complimentare.

. VIOLETE ... ROŞII •

Puteţi stîrni mare nedumerire p r i n t r e p r i e t e n i i dumnea­

voastră, oferindu-le v i o l e t e de c u l o r i neobişnuite: roşii, v e r z i ,
sau chiar albe.
Procedeul este foarte s i m p l u .
P e n t r u a avea, de p i l d ă , violete roşii, luăm u n buchet
de v i o l e t e obişnuite, l e s t r o p i m bine cu apă şi a p o i le înmuiem
într-o soluţie de acid c l o r h i d r i c .
E l e v o r deveni în curînd roşii.
Ca să obţinem v i o l e t e de culoare verde, înmuiem violetele
î n t î i în apă şi apoi le supunem la acţiunea v a p o r i l o r de amo­
niac, care se degajează în m o d obişnuit d i n orice sticlă ce con­
ţine o soluţie de h i d r o x i d de a m o n i u ( N H 4 0H).
î n sfîrşit, p u t e m decolora violetele făcîndu-le albe, dacă le
supunem acţiunii b i o x i d u l u i de sulf ( S 0 ) obţinut p r i n arderea
2

sulfului.
P u n î n d t i j e l e acestor v i o l e t e atît de ciudat colorate într-un
vas cu apă, vedem c u m , peste cîteva ceasuri, ele îşi v o r relua
— pe încetul — culoarea ce le-a dat numele.
Scamatoria aceasta reuşeşte întotdeauna şi este de m a r e efect,
m a i ales dacă o facem u n u i botanist p r i c e p u t , care [se v a căzni
m u l t şi b i n e p e n t r u a g h i c i numele p l a n t e i prezentate.
De a l t f e l m a i sînt şi alte mijloace p e n t r u colorarea a r t i f i ­
cială a f l o r i l o r .

13 — Minuni în eprubetă 193

 POMUL LUI SATURN
Tăiem d i n tablă de zinc o fîşie lată de vreo c i n c i c e n t i m e t r i ,
şi a p o i d i n această fîşie alcătuim o siluetă de arbore, cu două,
t r e i c r e n g i , o siluetă de o m sau, în sfîrşit, ceea ce ne v i n e în
m i n t e în c l i p a aceea. De asemenea, u n ­
gem cu parafină t u l p i n a viitorului
arbore.
A t î r n ă m apoi această tablă într-un
borcănel de sticlă, cu o sîrmă subţire.
U m p l e m a p o i b o r c a n u l cu o soluţie de
acetat de p l u m b . A c e t a t u l de p l u m b se
găseşte l a orice f a r m a c i e , sub numele de
„apă de p l u m b " .
Dacă soluţia de acetat a fost concen­
t r a t ă , z i n c u l se va acoperi în cîteva m i ­
F i e . 83. P o m u l l u i S a t u r n .
nute cu u n f e l de b u r e t e ce se umflă
mereu, f o r m a t d i n foiţe de p l u m b c r i s t a l i z a t . Dacă soluţia e mai
d i l u a t ă , p r e c i p i t a r e a p l u m b u l u i se v a face m a i încet, dar cris­
talele v o r f i m a i m a r i şi m a i frumoase ( f i g . 6 3 ) .
Experienţa se numeşte ..pomul l u i S a t u r n " . De ce? P e n t r u că
t a b l a aduce p î n ă l a urmă cu u n p o m şi p e n t r u că acetatul de
p l u m b se numea înainte „licoarea t u i S a t u r n " .
Dar lămurirea experienţei, care să fie? E cît se poate de simplă.
Z i n c u l este cu m u l t m a i s o l u b i l în a c i d u l acetic decît p l u m b u l .
De aceea, aceste două metale „fac s c h i m b " între ele: p l u m b u l
se depune, i a r z i n c u l trece în soluţie, formînd acetat de zinc.

Pb(CH 3 - COO) 2 + Z n = Pb + Z n ( C H - C O O )
3 2

INIMA DE LABORATOR

A ţ i a u z i t de „inima fizică" a l u i O s t w a l d ? Este o experienţă

i n care, cu o picătură de mercur şi cîteva c h i m i c a l e s i m p l e , plus o
sticlă de ceasornic, obţinem mişcări regulate şi uniforme,

194
asemănătoare acelora pe care le face o i n i m ă umană. Turnăm
m a i i n t î i pe o sticlă de ceasornic mercur, aşa ca să obţinem
o picătură cu d i a m e t r u l între 1,5—2 c m . D u p ă aceasta, adău­
găm acid s u l f u r i c d i l u a t ( a p r o x i m a t i v 1 0 % ) , p î n ă cînd acoperă
t o t m e r c u r u l . I n sfîr­
şit, t u r n ă m deasupra,
picătură cu picătură,
o soluţie de b i c r o m a t
de p o t a s i u .
î n acest f e l , a m
t e r m i n a t toate pregă­
t i r i l e „inimei de labo­
r a t o r ' ' . Picătura de
mercur s-a acoperit cu
un strat foarte subţire
de o x i d şi s-a lărgit Fig- 64. I n i m a de laborator,
uşor... P e n t r u a pune
în funcţiune această „ i n i m ă artificială", a t i n g e m picătura de
mercur cu u n vîrf de oţel, de pildă cu u n ac de cusut. î n d a t ă
ce picătura a fost atinsă, ea se contractă, îşi întrerupe p e n t r u
cîteva clipe c o n t a c t u l cu acul şi — de unde la început îşi pier­
duse pătura de o x i d — se acoperă d i n nou cu o x i d ( f i g . 6 4 ) .
P r i n aceasta, se dilată, atingînd d i n n o u acul ceea ce pro­
voacă o nouă contracţie, iar fenomenul se prelungeşte astfel
multă vreme.
Experienţa aceasta, prezentată ca „scamatorie", uimeşte asis­
tenţa neprevenită.
Explicaţia ei este însă destul de simplă.
Se ştie că suprafaţa oricărui l i c h i d se găseşte într-o stare de
„tensiune", de încordare — să-i spunem aşa — care a fost n u m i t ă
tensiune superficială.
Dacă picăm p u ţ i n ă apă pe o sticlă, observăm că picătura
are o formă m a i m u l t sau m a i puţin sferică. Aceasta se datoreşte

13' 195
t e n s i u n i i superficiale, care se defineşte ca „forţa ce t i n d e să dea
suprafeţei u n u i l i c h i d cea m a i mică întindere cu p u t i n ţ ă " .
Tensiunea aceasta superficială se manifestă şi între două
l i c h i d e . A s t f e l , ea menţine picătura de mercur într-o formă cît
m a i apropiată de cea sferică (forma sferică reprezentînd v o l u m u l
cel m a i mare cu suprafaţa cea m a i mică).
Adăugind acid s u l f u r i c şi b i c r o m a t de p o t a s i u , m e r c u r u l s-a
acoperit cu o pieliţă de o x i d , ceea ce a p r i c i n u i t scăderea ten­
s i u n i i superficiale şi deci lăţirea picăturii de mercur.
Cînd a t i n g e m m e r c u r u l cu vîrful de oţel, se formează u n ele­
m e n t producător de e l e c t r i c i t a t e ; într-adevăr, avem două metale:
fier şi mercur, scufundate într-un a c i d .
C u r e n t u l electric născut provoacă descompunerea o x i d u l u i de
mercur şi pune în l i b e r t a t e m e r c u r u l .
A c u m tensiunea superficială creşte, deci picătura ia o formă
m a i sferică, se contractă. P r i n contracţie, c o n t a c t u l d i n t r e ac şi
mercur se întrerupe, c u r e n t u l electric încetează, starea revine
ca la început şi deci m e r c u r u l se v a o x i d a d i n n o u , se v a lăţi.
D a r lăţirea implică iarăşi c o n t a c t u l cu a c u l , aşa încît procesul
v a c o n t i n u a t o t m e r e u . . . L a i n f i n i t ? N u , p e n t r u că l a u n moment
dat b i c r o m a t u l de p o t a s i u , agentul o x i d a n t a l m e r c u r u l u i , va f i
descompus în întregime; soluţia v a deveni verzuie, d i n cauza
a l a u n u l u i de c r o m , şi i n i m a îşi v a bate u l t i m i l e pulsaţii...
Cu cît acul atinge m a i puţin suprafaţa m e r c u r u l u i , cu atît
a m p l i t u d i n e a şi r e g u l a r i t a t e a pulsaţiilor sînt m a i m a r i .

VIN DIN APĂ

M u l ţ i scamatori se fălesc cu transformarea v i n u l u i în apă.

N o i v o m face însă operaţia inversă: v o m transforma apa în v i n
şi m a i m u l t c h i a r , v o m f a b r i c a u n v i n pe care-1 v o m putea oferi
o r i c u i spre gustare şi spre convingere.
 Aceasta este o experienţă foarte simplă de c h i m i e , care ne
poate servi drept scamatorie, m a i ales în faţa u n o r p r i e t e n i n u
prea obişnuiţi cu c h i m i a .
I n general, scamatoria se desfăşoară cam aşa:
S c a m a t o r u l i a i u i pahar p l i n cu u n l i c h i d i n c o l o r şi a n u n ţ ă :
„acest pahar cu apă v a f i t r a n s f o r m a t , după atingerea baghetei
m e l e , într-un pahar cu v i n de cea m a i b u n ă c a l i t a t e " .
într-adevăr bagheta de sticlă (care niciodată n u părăseşte
s c a m a t o r u l ) este introdusă în p a h a r ; „Hocus-pocus"... şi apa
a l u a t culoarea v i n u l u i I
V i n u l astfel f a b r i c a t , e v e n t u a l după adăugare de s i f o n , este
o f e r i t spre gustare s p e c t a t o r i l o r care se c o n v i n g că, într-adevăr,
este v o r b a de v i n v e r i t a b i l .
E x p l i c a ţ i a este însă dezamăgitoare, p e n t r u că scamatorul n u
are de f a p t , d i n păcate, p o s i b i l i t a t e a să deschidă r o b i n e t u l de
a p ă şi, ţinlnd în cale-i bagheta sa de sticlă, să obţină u n şuvoi
de v i n !
S c a m a t o r u l n o s t r u a f a b r i c a t v i n . . . t o t d i n v i n , dar d i n t r - u n
v i n t r a t a t în p r e a l a b i l în l a b o r a t o r . Cînd scamatorul p r e t i n d e
că în pahar are a p ă , e l are în r e a l i t a t e v i n decolorat, perfect
asemănător cu a p a !
C u m decolorăm v i n u l ? L u ă m v i n ( p r e f e r a b i l a l b sau slab
c o l o r a t ) şi, d u p ă ce l-am vărsat într-un b a l o n de sticlă sau într-o
sticlă oarecare, îi adăugăm 10 grame de cărbune a n i m a l .
P e n t r u a n u cumpăra cărbunele a n i m a l de l a drogherie ni-1
p u t e m f a b r i c a s i n g u r i , calcinînd într-o oală închisă oasele de
a n i m a l e ( f o l o s i t e în bucătărie).
A s t u p ă m s t i c l a şi agităm t o t u l energic, cîtva t i m p , a p o i
d u c e m s t i c l a într-un loc liniştit şi lăsăm să se depună cărbunele
la f u n d .
Partea limpede a l i c h i d u l u i este de o b i c e i perfect incoloră,
„ca apa", dar dacă m a i păstrează o u r m ă de c u l o a r e , repetăm
operaţia cu o altă c a n t i t a t e de cărbune.

197
 A p o i , luăm o pîlnie de sticlă, punem în ea u n f i l t r u de hîrtie
şi trecem p r i n ea v i n u l . Trebuie ca l i c h i d u l care trece să fie
complet limpede şi i n c o l o r : dacă n u e limpede, m a i filtrăm o dată.
Acest l i c h i d este „apa" d i n p a h a r u l prezentat spectatorilor.
Culoarea i-o redăm foarte uşor: i n t r o d u c e m capătul baghetei
magice într-un colorant roşu — sau galben — înainte de a începe
scamatoria. C o l o r a n t u l trebuie să fie nevătămător. Cel m a i bun
colorant care îndeplineşte condiţia este metil-orange, care în
c a n t i t a t e mică dă t o c m a i culoarea v i n u l u i galben.

SPECTATORUL SCAMATOR
După ce spectatorii v o r f i destul de u i m i ţ i de primele expe­
rienţe, le oferiţi p r i l e j u l de a deveni ei înşişi scamatori.
Luaţi u n pahar cu „apă" — declaraţi dumneavoastră — de pe
masă şi-1 oferiţi împreună cu u n p a i (sau în lipsă, u n t u b de
sticlă) u n u i p r i e t e n , rugîndu-1 să sufle p r i n ţeavă în l i c h i d .
Şi chiar a t u n c i se produce scamatoria: l i c h i d u l , d i n limpede
c u m era, se tulbură t r e p t a t , pe măsură ce spectatorul devenit
scamator suflă în pahar.
Explicaţia este simplă.
N a t u r a l , n i c i de data aceasta „apa" n u este apă, ci este h i d r o x i d
de c a l c i u , care se numeşte şi apă de v a r şi se obţine dizolvînd
puţin v a r în apă (vezi amănunte l a c a p i t o l u l despre b i o x i d u l
de carbon).
A e r u l d i n p l ă m î n i conţine cantităţi apreciabile de b i o x i d de
carbon, care are proprietatea de a t u l b u r a apa de v a r , formînd
un p r e c i p i t a t de carbonat de c a l c i u .

BILELE ÎN MIŞCARE
L u a ţ i o sticlă şi umpleţi-o cu apă de la r o b i n e t , în care
adăugaţi b i c a r b o n a t de sodiu şi apoi acid t a r t r i c (sare de lămîie).
Pe măsură ce aceste p r a f u r i se dizolvă, în l i c h i d se va observa

198
o fierbere: este efervescenţa datorită degajării b i o x i d u l u i de car­
b o n . L a gura sticlei sau a f l a c o n u l u i fixăm u n dop perforat de
plută sau de cauciuc, în care am introdus ţeava unei p î l n i i obiş­
n u i t e de sticlă — pregătită [ d i n a i n t e .
I n pîlnie punem [două sau cel m u l t t r e i
bobiţe de miez de soc, de plută, de
pîine, sau d i n orice a l t m a t e r i a l uşor.
B i o x i d u l de carbon este astfel [îm­
piedicat să iasă d i n sticlă. Presiunea sa
în sticlă creşte mereu, neîncetat, pînă
cînd atinge p u n c t u l în care poate de­
plasa b i l a ce astupă o r i f i c i u l pîlniei.
E l aruncă în sus bobiţa şi presiunea
scade brusc, ceea ce face posibil] pentru
o altă bobiţă să ia locul o r i f i c i u l u i , unde
rămîne iar pînă cînd presiunea b i o x i ­
d u l u i de carbon o aruncă în [sus(fig. 65).
î n acest f e l , b i o x i d u l de carbon n u
poate părăsi f l a c o n u l decît în ţîşnituri,
ceea ce provoacă „dansul" bobiţelor d i n
pîlnie. Dansul continuă atîta vreme cît
are loc degajarea b i o x i d u l u i de carbon.
E f e c t u l este de6tul de interesant m a i ales F i g . 65. Bilele năzdră­
p e n t r u cei neiniţiaţi. E v e n t u a l , se p o t vane.
realiza v a r i a n t e la această experienţă,
v a r i i n d mărimea şi culoarea bobiţelor, ceea ce ar înfrumuseţa
şi m a i m u l t scamatoria simplă şi uşor de înfăptuit cu care p u t e m
să ne u i m i m spectatorii.

OŢELUL CARE PLUTEŞTE

T o t pe proprietăţile a n u m i t o r corpuri care, p r i n combinaţia
l o r , dau naştere u n u i gaz — în cazul de faţă h i d r o g e n u l u i — se
b i z u i e şi scamatoria pe care o descriem m a i jos.

199
 Desigur, oţelul poate p l u t i pe apă, de e x e m p l u dacă îi dăm
f o r m a unei t ă v i cu m a r g i n i l e îmbinate şj destul de r i d i c a t e .
Navele d i n oţel p o t p l u t i , p e n t r u că limitează spaţii de deplasare
a apei în aşa f e l , încît legea l u i A r h i m e d e să f i e respectată.
O bucată de oţel însă, p u r şi s i m p l u ,
seduce la f u n d u l apei. î n experienţa noas­
tră v o m încerca să împiedicăm aceasta
cu s p r i j i n u l h i d r o g e n u l u i — gazul cel
m a i uşor.
Experienţa n u se face chiar în apă,
c i în soluţia u n u i acid destul de puţin
concentrat. Această soluţie de acid se
prepară turnînd, pe încetul, cam 50 c m 3

de acid c l o r h i d r i c concentrat într-o j u ­

mătate de l i t r u de apă, sau cam 40 de c m 3

de acid s u l f u r i c concentrat, în aceeaşi

c a n t i t a t e de apă. D i n unirea a c i d u l u i cu
apa se produce căldură: aşteptăm ca so­
luţia să se răcească. D u p ă ce l i c h i d u l
Fig. 66. Oţelul pluteşte! s-a răcit, îl turnăm într-un c i l i n d r u gra­
dat sau într-un vas de aceeaşi formă.
L u ă m apoi O sîrmă pe care o răsucim astfel ca să alcătuim
u n ghem neregulat, în formă aproximativă de sferă şi o aruncăm
în l i c h i d ( f i g . 6 6 ) .
Sîrma se afundă i m e d i a t , dar a c i d u l reacţionează cu m e t a l u l
şi d i n această reacţie se naşte h i d r o g e n . Băşicile de hidrogen care
se nasc d i n partea inferioară a g h e m u l u i susţin oţelul şi-1 ridică
p î n ă la suprafaţa l i c h i d u l u i , unde se sparg în aer şi se risipesc,
ceea ce face oţelul să cadă d i n n o u la f u n d . Fenomenul se repetă.
Se poate î n t î m p l ă ca experienţa să n u reuşească l a p r i m a
încercare şi a t u n c i v a t r e b u i , desigur, să încercăm cu diferite
concentraţii de acid sau, m a i b i n e , cu d i f e r i t e sîrme şi mărimi
de gheme, p e n t r u ca să obţinem greutatea exactă, convenabilă

200
g h e m u l u i . Dacă g h e m u l este prea greu, bulele de gaz n u reuşesc
să-1 r i d i c e l a suprafaţă şi a t u n c i t r e b u i e să m a i scoatem d i n
s î r m ă ; dacă e prea uşor, g h e m u l n u se m a i afundă. î n acest caz
t r e b u i e să-i m a i adăugăm sîrmă.
P r i n experienţe repetate reuşim să ne d ă m seama de greutatea
pe care t r e b u i e să o aibă g h e m u l de sîrmă.

PEŞTELE ARTIFICIAL

I a t ă acum o experienţă amuzantă p e n t r u toată l u m e a : atît

p e n t r u a m a t o r i i în vîrstă, cît şi p e n t r u c o p i i . Este v o r b a de o
experienţă de c h i m i e , dar ea se sprijină în b u n ă p a r t e pe p r o p r i e ­
t ă ţ i b.ine cunoscute în fizică.
Să desenăm pe o hîrtie destul de rezistentă, velină, u n peşte;
se ştie că peştele are f o r m a cea m a i „aerodinamică" d i n t r e t o a t e
a n i m a l e l e cunoscute. „Peştele" n o s t r u v a avea o l u n g i m e
de 5—6 c m .
U n a m ă n u n t pe care n u t r e b u i e însă să-1 u i t ă m : v o m t ă i a
p r i n „coada" peştelui, u n c a n a l . V o m despica, adică coada peştelui
pe l u n g i m e a sa, avînd toată g r i j a ca să r ă m î n ă de o parte şi de
a l t a două bucăţi de coadă de aceeaşi mărime. Această despicătură
va ocupa două c i n c i m i d i n l u n g i m e a peştelui (cu aproximaţie).
Tăiem m a r g i n e a desenului ce înfăţişează peştele. P u n e m a p o i
peştele, cu grijă, pe suprafaţa u n u i b a z i n cu apă, cu partea
desenată în sus.
I n r e z u m a t : tăiem u n peşte d i n hîrtie, îi facem u n canal l a
coadă şi a p o i îl p u n e m pe apă.
Urmează a c u m partea cea m a i însemnată. L u ă m o picătură
de u n t d e l e m n obişnuit, pe care-1 scurgem cu grijă pe o sîrmă sau
un beţişor, aşa ca să pice exact în c a n a l , l a capătul d i n ă u n t r u l
peştelui. V o m avea grijă ca acest capăt să fie r o t u n j i t , aşa ca să
cuprindă exact o picătură de u n t d e l e m n ( f i g . 6 7 ) .

201
 U l e i u l caută să se răspîndească p r i n canal şi să iasă afară
d i n peşte, şi în acest f e l împinge peştele de h i r t i e înainte. Şi
iată că „minunea" s-a î n f ă p t u i t : peştele aleargă uşurel pe apă,
în t o t f e l u l de întortocheri m i n u n a t e . . . i a r dumneavoastră căpă­
t a ţ i , c h i a r , renume de mare
scamator 1
Dacă la u n moment dat
peştele stă, îl puteţi pune d i n
nou în mişcare, turnînd o altă
picătură de u n t d e l e m n , care-i
dă „noi p u t e r i I " Cine intră
F i g . 67. Peştele a r t i f i c i a l . a i c i în funcţie? Este vorba de
„împingerea" u l e i u l u i care în­
cearcă să iasă p r i n c a n a l u l s t r i m t . E x a c t p r i n c i p i u l rachetei
zburătoare — dacă această comparaţie n u v i se pare cam hazardată.
•t U l e i u l are proprietatea de a se răspîndi cu iuţeală foarte
mare, după c u m a arătat-o M a c h în 1890. O singură picătură
micuţă — aşa c u m se poate obţine l a capătul unei sîrme, de
e x e m p l u — este în stare să se răspîndească, într-o pătură foarte
fină, pe întreaga suprafaţă a u n u i lighean cu apă 1

DANSATORII PE APĂ

M u l t e l i c h i d e au însuşirea de a se răspîndi foarte repede:

aşa este u l e i u l , după c u m am p u t u t vedea în experienţa cu
„peştele a r t i f i c i a l " . Sînt însă şi numeroase gaze şi v a p o r i care
se răspîndesc t o t atît de i u t e . A s t f e l de v a p o r i sînt, de exemplu,
cei a i c a m f o r u l u i .
A s t f e l , cu o mică bucată de camfor, p u t e m face ca anumite
f i g u r i să danseze singure pe apă, vaporaşe să meargă fără ajutorul
n o s t r u , a n i m a l e ciudate să se mişte în apă.. Toate aceste f i g u r i
se v o r mişca cu a j u t o r u l v a p o r i l o r de camfor, care se răspîndesc
foarte repede.

202
 P e n t r u ca să ne convingem de aceasta, este destul să aruncăm
o mică bucată de camfor deasupra apei. Această bucăţică se v a
mişca în mare grabă pe faţa apei, făcînd t o t f e l u l de întortocheri
şi de zig-zaguri, p î n ă cînd apa v a f i acoperită peste t o t cu u n
strat foarte subţire de
camfor. Să ne cons­
t r u i m o bărcuţă d i n
hîrtie sau c a r t o n sub­
ţire şi să-i legăm l a
spate o mică bucată
de camfor. Punînd
bărcuţa pe apă, ea
se v a mişca singură
înainte şi înapoi, fă­
cînd mişcările cele
m a i ciudate şi m a i F i g . 68. D a n s a t o r i i pe apă.
curioase. î n loc de
bărcuţă, sau alături cu ea, p u t e m să ne alcătuim t o t f e l u l de
h i d r o a v i o a n e , a n i m a l e , r a c i , peşti, cărora le legăm la spate o
bobiţă de camfor.
D a r c a m f o r u l ne ajută să facem şi o altă scamatorie. L u a ţ i
u n dop de p l u t ă , r o t u n d , pe care-1 înţepaţi cu u n ac de cusut,
dintr-o p a r t e într-alta, şi apoi cu încă u n ac, i n cruce (ca în
f i g u r a 6 8 ) . L a fiecare d i n t r e cele p a t r u capete ale acelor puneţi
p a t r u m i c i bucăţele de p l u t ă . Pe fiecare d i n aceste bucăţele de
p l u t ă , fixaţi cu ceară o bucăţică mică de camfor.
Tăiaţi a p o i , d i n hîrtie subţire, o pereche de d a n s a t o r i . S p r i ­
j i n i ţ i sau prindeţi această hîrtie cu a j u t o r u l u n u i ac, în m i j l o c u l
d o p u l u i : jucăria este acum g a t a .
P e n t r u ca să o puneţi în mişcare, umpleţi cu apă o oală foarte
bine spălată cu cenuşă, ca să n u aibă n i c i o urmă de grăsime.
Puneţi l a suprafaţa apei jucăria: îndată, fără să fie nevoie să
o împingeţi cu d e g e t u l , ea v a începe să se învîrtească şi se v a

203
mişca astfel m a i m u l t e ore, sau chiar o z i întreagă. T r e b u i e
n u m a i să f i ţ i foarte g r i j u l i i ca n i c i pe d o p , n i c i pe ace, şi n i c i
în oală sau în apă să n u se găsească vreo urmă de grăsime. De
aceea şi m î i n i l e noastre t r e b u i e b i n e spălate cu săpun, înainte
de a ne apuca de l u c r u .
Toate mişcările frumoase, pe care le fac jucăriile noastre,
sînt d a t o r i t e c a m f o r u l u i .

MISTERUL CARAFEI CU APĂ

S c a m a t o r i i l e ştiinţifice, în general, şi m a i ales cele chimice,

în special, n u s-au b u c u r a t m u l t ă vreme de aprecierea scama­
t o r i l o r profesionişti.
Aceasta se d a t o r a , în p r i m u l r î n d , lipsei de pregătire ştiin­
ţifică a acestor o a m e n i : a l t m i n t e r i , cu ingeniozitatea de care
dau întotdeauna dovadă, aceşti scamatori ar f i reuşit să realizeze
nişte s c a m a t o r i i cu adevărat excepţionale.
S c a m a t o r i i a m a t o r i v o r avea a s t f e l , m a i j o s , prezentat t r u c u l
care se poate d e n u m i „misterul carafei cu apă". Este o scamatorie
b u n ă , care poate f i găsită în r e p e r t o r i u l t u t u r o r scamatorilor
profesionişti de astăzi. E a se bazează, ca şi cele precedente, pe
a n u m i t e reacţii c h i m i c e .
P a t r u pahare de apă, d i n sticlă obişnuită, goale, sînt puse
împreună cu o carafă de sticlă p l i n ă cu apă pe o tavă ( f i g . 69).
Şi a p o i , începe scamatoria. Ce văd spectatorii?
D u p ă ce face cîteva g e s t u r i l a r g i şi, pe cît cu p u t i n ţ ă , miste­
rioase, scamatorul i a foarte s i m p l u carafa de apă şi varsă d i n ea:
I n p a h a r u l n r . 1 , apa se vede l i m p e d e şi transparentă ca de
obicei.
î n p a h a r u l n r . 2, apa se schimbă, căpătînd o culoare brună.
I n p a h a r u l n r . 3, apa devine d i n n o u l i m p e d e .
î n p a h a r u l n r . 4, i a r se schimbă în culoarea brună.

201
 I n această clipă, scamatorul pare el însuşi u i m i t : se u i t ă
l a p a h a r (paharele n u t r e b u i e u m p l u t e decît pe jumătate) şi a p o i
Începe să le amestece.
N r . 1 şi 2, amestecate, dau culoarea brună.

F i g . 69. Carafa misterioasă.

N r . 3 şi 4, amestecate, dau apă curată.

S c a m a t o r u l i a r pare m i r a t .
I n sfîrşit, scamatorul toarnă apa înapoi în carafă.
A m e s t e c u l 1 şi 2 vărsate în carafă fac apa să devină toată
brună.
A m e s t e c u l 3 şi 4, vărsate după ele în carafă, fac apa să devină
l i m p e d e şi incoloră, ca la început.

205
 Scamatoria produce, după cum vă închipuiţi, o senzaţie
deosebită.
Cum se pregăteşte scamatoria?
Explicaţia, deşi n u e cîtuşi de puţin uşor de bănuit, este cu
toate acestea foarte simplă.
P a h a r u l n r . 1 este perfect curat.
Paharul n r . 2 conţine o cantitate' foarte mică de pirogalol
(cam cît u n bob de mazăre, ba şi m a i p u ţ i n ) .
Paharul n r . 3 conţine o jumătate de linguriţă de acid s u l f u r i c .
Paharul n r . 4 conţine cam aceeaşi cantitate de p i r o g a l o l ,
ca şi paharul n r . 2.
Carafa conţine apă de la r o b i n e t , în care adăugăm, cu o clipă
înainte de a începe scamatoria, o linguriţă de sulfat de fier.
S u l f a t u l n u va f i pus în apă decît exact înainte de a începe scama­
t o r i a , p e n t r u că soluţia se îngălbeneşte destul de repede şi atunci
n u ar m a i putea trece drept apă. Pentru acelaşi m o t i v , imediat
după executarea scamatoriei, carafa va t r e b u i luată d i n faţa
spectatorilor.
Şi acum, o variantă a scamatoriei.
U n i i scamatori-chimişti preferă să folosească următoarele
chimicale în locul celor înşirate m a i sus. Le v o m da în aceeaşi
ordine şi, după ce le va experimenta (în p a r t i c u l a r ) , magicianul-
amator-chimist v a f i în stare să aleagă seria de substanţe care
îi c o n v i n m a i m u l t .
Paharul n r . 1 , ca m a i înainte, este cu t o t u l curat.
Paharul n r . 2 conţine cîteva picături de clorură de fier (în
soluţie apoasă).
Paharul n r . 3 cuprinde o linguriţă de soluţie saturată de
acid o x a l i c .
P a h a r u l n r . 4 se prepară l a f e l ca n r . 2.
I n apa d i n carafă se va adăuga o linguriţă de acid t a n i c ,
înainte de începerea experienţei. Se poate folosi şi acidul sul­
f u r i c , care dă rezultate foarte bune.

206
 î n t o t c a z u l , schimbările de culoare produse sînt i n s t a n ­
tanee şi astfel t r u c u l produce u n efect p u t e r n i c asupra asis­
tenţei.

LICHIDUL CARE ÎNGHEAŢĂ LA COMANDĂ

într-unui d i n romanele l u i Jules Verne, călătorii întîlnesc

u n lac liniştit ca o oglindă, neîngheţat deşi t e m p e r a t u r a era
c u m u l t sub p u n c t u l de îngheţare. U n u l d i n t r e călători aruncă
o p i a t r ă . I m e d i a t , cu o tresărire, t o t l a c u l îngheaţă. Puteţi
r e p e t a , spre surprinderea p r i e t e n i l o r dumneavoastră, această
„minune".
Sub f o r m a e i cea m a i obişnuită, experienţa constă d i n încăl­
zirea u n e i j u m ă t ă ţ i de lingură de t i o s u l f a t de sodiu într-un
f l a c o n sau u n pahar, fără să adăugăm apă. Cristalele se topesc,
dizolvîndu-se în apa l o r de c r i s t a l i z a r e . Dacă l i c h i d u l este lăsat
n e t u l b u r a t şi cristalele d i n care s-a f o r m a t soluţia sînt f e r i t e
de p r a f p r i n t r - o hîrtie, soluţia se v a răci fără să se s o l i d i f i c e .
A d ă u g a ţ i insă u n c r i s t a l de t i o s u l f a t de sodiu sau orice a l t corp
străin, chiar o bucată de l e m n , în această soluţie suprasaturată,
şi i m e d i a t ea se solidifică, adică se cristalizează.
P u t e m reface această experienţă pe o scară redusă. Aşezaţi
u n c r i s t a l sau două de t i o s u l f a t de sodiu pe o lamelă de m i c r o ­
scop sau pe o bucată de sticlă. î n c ă l z i ţ i uşor l a o flacără m i c ă .
C r i s t a l u l se topeşte. Cînd l i c h i d u l r e z u l t a t se răceşte p u ţ i n , e l
recristalizează i m e d i a t dacă este atins cu vîrful u n u i ac. A c e t a t u l
de sodiu reacţionează l a f e l de f r u m o s , cînd este t r a t a t în acelaşi
m o d — ca orice f e l de substanţă chimică, care se topeşte fără
să se descompună.
Provocînd c r i s t a l i z a r e a „ritmică" a d i f e r i t e l o r substanţe
c h i m i c e , puteţi produce o imagine asemănătoare cu S a t u r n şi
i n e l u l l u i , pe o placă de sticlă sau pe o hîrtie de f i l t r u . Faceţi
o soluţie concentrată în apă, de clorură cuprică sau de s u l f a t de

207
n i c h e l . Turnaţi o picătură pe o bucată de sticlă, într-o cameră
caldă. î n cîteva ore, l i c h i d u l se va evapora. Veţi observa atunci
u n fapt curios: cercurile concentrice formate de cristale sînt
izolate, fără cristale între ele. Acelaşi lucru se petrece cu soluţiile
în alcool ale substanţelor organice, ca t i m o l u l , acidul cinamic,
acetanilida.
Deşi apare m a i greu, u n efect asemănător poate f i arătat
lăsînd una sau două picături de soluţie de sulfat de cupru să
cadă în c e n t r u l unei hîrtii de f i l t r u , aşezată pe gura u n u i pahar.
Aşteptaţi cîteva ore pînă cînd s u l f a t u l de cupru s-a uscat, şi
a t u n c i turnaţi d i n nou una sau două picături de soluţie pe acelaşi
loc. A doua z i adăugaţi altă picătură sau două şi repetaţi operaţia
m a i m u l t e zile sau săptămîni. Evaporîndu-se, soluţia va forma
inele albastre de sulfat de c u p r u , iar în j u r u l lor hîrtia rămîne
albă.
 FACEM A N A L I Z E CHIMICE

DESPRE ANALIZE

De cîte b r i n u v-aţi pus, oare, întrebarea: „ D i n ce-o f i făcut

cutare obiect? Ce-o f i conţinut, oare, u n a n u m i t medicament?"
Şi este p r o b a b i l că aţi adăugat, a p o i : „Ce bine ar f i dacă m-aş
pricepe puţin l a c h i m i e i Aş face i m e d i a t o analiză şi aş afla
despre ce este vorba 1"
N u m a i că, în r e a l i t a t e , l u c r u r i l e n u stau chiar aşa. Dacă
ţ i se dă u n c o r p , complet necunoscut, şi eşti întrebat: „ D i n ce
este f o r m a t acest corp şi cît conţine d i n fiecare component?",
p e n t r u a răspunde este necesar să te apuci de o treabă deosebit
de grea. P e n t r u o astfel de analiză sint necesare, u n e o r i , m a i
m u l t e zile de muncă — şi r e a c t i v i d i n cei m a i complicaţi. O
analiză chimică completă n u e uşor de făcut, n u e u n l u c r u s i m p l u ,
pe care să-1 t e r m i n i n u m a i cît îţi sufleci mînecile — aşa c u m
s-ar putea crede.
D i n f e r i c i r e , n u întotdeauna este necesar să p o r n i n i de l a
zero, de l a necunoscut. De cele m a i m u l t e o r i , o parte d i n compo­
nenţi sînt cunoscuţi sau bănuiţi şi rămîne n u m a i să verificăm
prezenţa l o r .
Cînd v r e m să cunoaştem ce elemente intră în alcătuirea u n e i
substanţe, facem o analiză calitativă — cu alte c u v i n t e , facem
o serie de experienţe cu a j u t o r u l cărora se p o t recunoaşte dife­
r i t e l e c o r p u r i c h i m i c e . Este ca şi c u m a m face cunoştinţă cu o

14 — Minuni în eprubetă 2CJfî

persoană: a f l ă m c u m îl cheamă, unde lucrează şi unde locuieşte.
P r i m a operaţie, l a orice analiză, este d i z o l v a r e a substanţei
de a n a l i z a t . Ş t i m ce însemnează aceasta: o soluţie este de f a p t
împrăştierea m o l e c u l e l o r u n u i corp p r i n t r e acelea ale s o l v e n t u l u i
(apă, benzen, alcool e t c ) .
Ce se î n t î m p l ă ? D u p ă cum. a m m a i arătat, cînd u n corp se
dizolvă, o p a r t e d i n moleculele sale se desfac în a t o m i i d i n care
el este a l c ă t u i t , sau în g r u p u r i de a t o m i . Să l u ă m , de p i l d ă , un
corp f o a r t e c u n o s c u t : sarea. F o r m u l a acestui corp este, după
c u m se ştie, N a C l ; în a l t e c u v i n t e , o moleculă de sare este alcă­
t u i t ă d i n t r - u n a t o m de sodiu (Na) şi u n a l t u l de clor ( C I ) . E i
b i n e , cînd dizolvăm sarea în apă, moleculele de sare se desfac
în aceşti d o i a t o m i . A t o m i i obţinuţi astfel n u sînt însă n e u t r i ;
e i sînt încărcaţi cu e l e c t r i c i t a t e şi de aceea se numesc i o n i .
S o d i u l capătă o încărcătură pozitivă ( N a + ) , ca toate m e t a l e l e ;
încărcătura pozitivă însemnează, de f a p t , că-i lipseşte u n elec­
t r o n . Acest electron a fost „furat" de c l o r , care are deci acum
o încărcătură negativă ( C l ) . —

A c i d u l s u l f u r i c , a cărui formulă este H S 0 , se desface în

2 4

apă într-un g r u p de a t o m i S 0 — (deci cu d o i electroni) şi

4

d o i i o n i de h i d r o g e n ( H + ) . I o n i i p o z i t i v i au numele de c a t i o n i ,
i a r cei n e g a t i v i de a n i o n i .
Veţi întreba: d a r . . . p e n t r u ce este, în d e f i n i t i v , necesar să
desfacem substanţa în i o n i , p r i n dizolvare? Răspunsul îl v o m
a f l a , d u p ă ce v o m face o reacţie simplă de recunoaştere — adică
o analiză.
Să zicem că v r e m să ştim dacă u n corp d a t spre analiză conţine
e l e m e n t u l c l o r . P e n t r u experienţa noastră v o m l u a p u ţ i n ă sare.
O d i z o l v ă m în apă, într-o eprubetă sau p a h a r , şi a p o i adăugăm
cîteva picături dintr-o soluţie de azotat de a r g i n t ( A g N 0 ) . Pe 3

l o c , v a l u a naştere u n p r e c i p i t a t a l b de clorură de a r g i n t ( A g C l ) .
Reacţia este frumoasă şi uşor de r e a l i z a t . C u m o interpretăm,
însă? Ce s-a î n t î m p l a t în apă?

210
 Veţi a f l a îndată. Sarea (NaCl) era disociată în bună parte,
în i o n i : Na+ şi C l . A z o t a t u l de a r g i n t ( A g N 0 ) era şi el disociat
—
3

în i o n i : în-cationul A g + şi a n i o n u l N 0 ~ . L a u n moment d a t ,
3

n o i am t u r n a t azotat de a r g i n t în soluţia de sare, şi aceşti p a t r u

i o n i s-au î n t î l n i t . Ce credeţi că s-a întîmplat? A r g i n t u l şi c l o r u l
sînt, ca să spunem aşa, ca nişte v e c h i cunoştinţe care se caută
de m u l t ă vreme, dar n u s-au v ă z u t , încă. î n clipa î n t î l n i r i i , e i
se reped u n u l la a l t u l şi se îmbrăţişează strîns. î n t e r m e n i c h i m i c i ,
p u t e m spune că aceste c o r p u r i au o a f i n i t a t e puternică u n u l
faţă de celălalt. E i se unesc, formînd clorură de a r g i n t . Acest
corp n u se m a i desface în i o n i , dar n i c i n u rămîne d i z o l v a t .
Combinaţia este strînsă, n u se dizolvă şi astfel se formează u n
p r e c i p i t a t a l b , brînzos, de clorură de a r g i n t , care tulbură apa.
î n f e l u l acesta se poate recunoaşte a n i o n u l clor ( C l ) în orice
—

soluţie.
Iată deci p e n t r u ce este necesar ca substanţa pe care o analizăm
să fie desfăcută în i o n i .

DISPARIŢIA ETICHETELOR

Ne-ar f i cu neputinţă să arătăm a i c i toate reacţiile necesare

p e n t r u recunoaşterea d i f e r i t e l o r elemente. N-am isprăvi n i c i
umplînd d i n copertă în copertă c i n c i v o l u m e de dimensiunea
celui de f a ţ ă l V o m da, în schimb, cîteva exemple de analize
calitative simple.
Să ne închipuim, de p i l d ă , că, într-o bună z i , aruncîndu-ne
p r i v i r e a asupra r a f t u l u i pe care păstrăm sticlele cu d i f e r i t e
substanţe, observăm u n l u c r u ciudat şi neplăcut: etichetele de
pe sticlele cu r e a c t i v i au dispăruţi Ce-i de făcut?
I a t ă , în aceste t r e i sticle păstrăm a c i z i i : sulfuric ( H S 0 ) ,
2 4

c l o r h i d r i c ( H C I ) şi cel azotic ( H N 0 ) . Dar acum, de unde o să

3

ştim ce acid se află într-o anumită sticlă? N-o să m a i p u t e m face

n i c i o experienţă!

14* 211
 Dar să nu ne descurajăm 1 ,Să luăm sticla cu amoniac. Pe
acesta este uşor să-1 recunoaştem, chiar dacă eticheta a dispărut:
m i r o s u l său Înţepător, caracteristic, îl trădează de la distanţă.
(In r e a l i t a t e , în sticlă n u se află chiar amoniac ( N H ) care e u n
3

corp gazos, ci o soluţie de amoniac în apă, m a i bine-zis, o combi­

naţie a a m o n i a c u l u i cu apa, care poartă denumirea de h i d r o x i d
de a m o n i u — N H O H . ) După această lungă, dar necesară paran­
4

teză, să ne înapoiem l a experienţele noastre. înmuiem în sticla

cu h i d r o x i d de amoniu o vergea de sticlă. O altă vergea o înmuiem
într-una d i n sticlele cu a c i z i . Dacă în acea sticlă se află acid clor­
h i d r i c (adică de fapt o soluţie a gazului acid c l o r h i d r i c în apă),
p r i n apropierea celor două vergele se formează u n f u m des, albicios.
N u este nevoie să a l i p i m vergelele; este suficient să le
apropiem l a cîţiva c e n t i m e t r i , p e n t r u ca să apară f u m u l des
de clorură de amoniu ( N H C I ) , rezultat d i n combinarea a c i d u l u i
4

c l o r h i d r i c cu a m o n i a c u l , după reacţia:
3N H + HCI = N H C I .4

în sticla care a dat această reacţie, se află acidul c l o r h i d r i c .

Dar m a i departe ce ne facem? A u m a i rămas două s t i c l e : una cu
acid s u l f u r i c , a l t a cu acid azotic. Cum le deosebim?
E s i m p l u : trebuie să recunoaştem doar i o n u l sulfat ( S 0 — ) . 4

Desigur, m u l t e c o r p u r i p o t cuprinde acest a n i o n : şi soluţia de

sulfat de cupru ( C u S 0 ) , de sulfat de sodiu ( N a S 0 ) etc. în cazul
4 4

n o s t r u , n o i ştim însă că într-una d i n sticle se află chiar acidul

sulfuric ( H S 0 ) . Cum îl recunoaştem?
2 4

Punem într-o eprubetă u n centimetru cub de apă şi adăugăm

cu băgare de seamă 5—10 picături de acid (niciodată n u diluăm
a c i d u l sulfuric turnînd apa peste acid — pericol de împroşcare I)
în această eprubetă, turnăm apoi cîteva picături dintr-o soluţie
de clorură de b a r i u . In prezenţa a c i d u l u i s u l f u r i c , se formează
pe dată u n p r e c i p i t a t — ca u n norişor a l b , c r i s t a l i n , foarte f i n ,
f o r m a t d i n clorură de b a r i u . De unde pînă acum se găsea sub
formă ionizată, b a r i u l este în această clipă înglobat în moleculă,

212
d e v e n i n d astfel i n s o l u b i l . Aceasta este confirmarea reacţiei de
recunoaştere a i o n u l u i s u l f a t .
I a t ă , aşadar, c u m p u t e m descoperi ce a c i z i se află în fiecare
sticlă!

REACŢII FOARTE SENSIBILE — SAU CHIMISTUL

ÎN DEŞERT

Există numeroase reacţii de analiză foarte sensibile, cu a j u ­

t o r u l cărora p u t e m recunoaşte substanţele chiar dacă ele se găsesc
în c a n t i t a t e e x t r e m de m i c ă .
I a t ă , de p i l d ă , o reacţie frumoasă, cu a j u t o r u l căreia se
recunoaşte apa oxigenată (reacţia B a c h ) . Preparăm două soluţii:
p r i m a d i n 0,03 grame (3 centigrame) de b i c r o m a t de p o t a s i u şi
5 picături de anilină într-un l i t r u de apă. Cele 3 centigrame
de b i c r o m a t de p o t a s i u se cîntăresc pe o balanţă de p r e c i z i e : asta
reprezintă o bobiţă m i c ă , cam cît o gămălie de ac. L a nevoie,
p u t e m pune d i n „ochi", deşi este sigur că n u v o m n i m e r i c a n t i ­
t a t e a precisă. A doua soluţie v a f i formată d i n 5 g de acid o x a l i c
(otrăvitor) în 100 c m de apă. C u m procedăm apoi? A d ă u g ă m
3

£ c m de apă oxigenată l a 5 c m d i n p r i m a soluţie şi o picătură

3 3

dintr-a doua. Se va f o r m a pe dată o culoare roşie-violacee.

S e n s i b i l i t a t e a este de 1 : 1 400 0 0 0 !
Şi a c u m , să presupunem că v ă aflaţi în deşert, fără n i c i u n
l a b o r a t o r c h i m i c a p r o p i a t . V i se dă acolo o eprubetă cu acid
c l o r h i d r i c , o altă eprubetă goală şi sînteţi întrebat dacă a c i d u l
c l o r h i d r i c este p u r , sau dacă n u c u m v a conţine u r m e de fier?
î n l a b o r a t o r — ar f i uşor. Se ştie că clorură ferică se recu­
noaşte foarte lesne cu a j u t o r u l t i o c i a n a t u l u i de potasiu ( C N S K ) ,
n u m i t şi sulfocianat de p o t a s i u . A r f i suficient să turnăm peste
p u ţ i n acid c l o r h i d r i c dintr-o eprubetă cîteva picături dintr-o
soluţie de t i o c i a n a t de p o t a s i u în apă ( 2 0 % ) . I n prezenţa u n e i

213
cantităţi m a i m a r i de f i e r rezultă o coloraţie roşie închisă,
aproape neagră, de t i o c i a n a t f e r i c .
Ce ne facem, însă, în p l i n deşert? Iată ce! î n eprubeta goală
adunăm salivă. A p o i , vărsăm încet saliva peste a c i d u l d i n epru­
betă, în aşa f e l încît să n u se amestece. L a zona de contact se
v a f o r m a (în cazul cînd a c i d u l c l o r h i d r i c conţine fier) i n e l u l roşu,
caracteristic.
Explicaţia? S a l i v a conţine m i c i cantităţi de t i o c i a n a t de
p o t a s i u . Acest r e a c t i v este e x t r e m de sensibil — cu a j u t o r u l
său se descoperă a 600 000-a parte d i n t r - u n gram de f i e r . Reacţia
are i o c n u m a i cu sărurile în care f i e r u l este t r i v a l e n t .

MAI MULTE DESPRE ANALIZA CALITATIVĂ

O formulă chimică este u n f e l de înţelegere universală între

chimişti, p e n t r u a arăta constituţia chimică a unei substanţe,
î n t i m p ce p i a t r a vînătă ( s u l f a t u l de cupru) se numeşte în fran­
ţuzeşte sulfate de cuivre, în nemţeşte Kupfervitriol sau Kupjer-
sulfat, în englezeşte copperas, în ruseşte mednîi Kuporos, aşa
încît dacă n-ai şti l i m b a respectivă, n-ai putea să-ţi d a i seama
despre ce este v o r b a — orice c h i m i s t d i n orice ţară poate să
recunoască acest corp în f o r m u l a C u S 0 . 4

F o r m u l a chimică ne arată numărul şi f e l u l a t o m i l o r ce alcă­

tuiesc o moleculă d i n c o r p u l d a t .
Ecuaţia chimică ne arată transformările chimice suferite de
a n u m i t e s .bstanţe ce reacţionează între e l e . M u l ţ i socotesc că
este absolut necesar să ştie pe dinafară cît m a i m u l t e ecuaţii
c h i m i c e . î n r e a l i t a t e , n u e adevărat că u n c h i m i s t t r e b u i e să
le cunoască pe dinafară.
A învăţa pe de rost toate ecuaţiile c h i m i c e este o pierdere
de v r e m e . S i n g u r u l l u c r u care t r e b u i e ştiut b i n e , este ce intră
i ce iese d i n reacţie. Coeficienţii se calculează apoi cu uşurinţă.

IU
 O ecuaţie chimică se scrie f o l o s i n d f o r m u l e l e m o l e c u l e l o r ce
reacţionează, sau chiar n u m a i i o n i i care ne interesează d i r e c t .
De e x e m p l u , turnînd într-o soluţie de clorură de sodiu (NaCl)
o soluţie de azotat de a r g i n t ( A g N 0 ) se produce u n p r e c i p i t a t
3

alb de clorură de a r g i n t ( A g C l ) . Reacţia se poate scrie:

NaCl + A g N 0 3 • AgCl + NaN0 . 3

D a r se m a i poate scrie şi aşa:

CI - + A g + = AgCl.
T r e b u i e deci să reţinem că orice reacţie se produce între i o n i ,
şi n u între m o l e c u l e .
Orice i o n se recunoaşte p r i n f a p t u l că este p r e c i p i t a t de u n
a l t i o n pus în aceeaşi soluţie. De e x e m p l u , i o n u l de clor d i n
clorură de sodiu se recunoaşte p r i n f a p t u l că, îndată ce-1 p u n e m
în prezenţa i o n u l u i de a r g i n t , se uneşte cu acesta, completîndu-şi
s a r c i n i l e şi precipită ( c u m am văzut cu cîteva rînduri m a i sus).
A c u m să trecem l a cîteva „recunoaşteri", p e n t r u ca l a t u r a
experimentală să n u lipsească n i c i d i n acest c a p i t o l . Semnul +
reprezintă i o n p o z i t i v ( c a t i o n ) , iar — reprezintă u n i o n negativ
(anion). N u m ă r u l de semne arată valenţa ( + sau — e mono-
v a l e n t ; + + sau b i v a l e n t e t c ) , adică numărul de s a r c i n i
electrice l i b e r e .
C l o r . Să presupunem că v r e m să căutăm dacă a n i o n u l c l o r
(CI ~) este prezent într-o soluţie, adică dacă c o r p u l dat spre
analiză conţine c l o r .
î n soluţia în care căutăm i o n u l c l o r , turnăm cîteva picături
de azotat de a r g i n t ( A g N 0 ) . I n prezenţa a n i o n u l u i C I " se f o r ­
3

mează un. p r e c i p i t a t a l b , brînzos, de clorură de a r g i n t . Reacţiile

care au loc sînt scrise m a i sus.
I o d . ( I ) . Cum se recunoaşte i o n u l iod ? î n soluţia în care
—

căutăm i o n u l I —
, t u r n ă m 1 c m de c l o r o f o r m sau sulfură de
3

carbon şi a d ă u g ă m , picătură cu picătură, apă de c l o r , scuturînd

e p r u b e t a . Foarte repede, c l o r o f o r m u l sau s u l f u r a de carbon se

215
separă, aşezîndu-se la f u n d u l eprubetei şi colorindu-se i n v i o l e t
în prezenţa i o d u l u i .
Reacţia între i o n i este: 2 I — + C l = I + 2 C l (pentru
2 2
—

că c l o r u l în apa de clor e sub forma moleculară, neîmpărţit în

i o n i ; el deplasează iodul ionic în combinaţie şi se ionizează în
t i m p ce iodul se adună în m o l e c u l e ) .
Pentru ce ia c l o r u l locul iodului? C l o r u l are m a i multă a f i n i ­
tate faţă de u n ion p o z i t i v decît i o d u l .
B r o m . Recunoaşterea a n i o n u l u i b r o m (Br—). Se procedează
ca l a i o d ; culoarea c l o r o f o r m u l u i depus este galben-brun.
Carbonat. Recunoaşterea i o n u l u i carbonat ( C 0 3). Punem
puţin C a C 0 solid într-o eprubetă şi adăugăm cîţiva c e n t i m e t r i
3

c u b i de H C I d i l u a t . Se produce o fierbere (efervescenţă) şi se

degajă b i o x i d de carbon gazos. Ţinînd la gura eprubetei o vergea
de sticlă cu capătul înmuiat în apă de v a r , observăm că apa de
var se t u l b u r ă .
A c e t a t . Recunoaşterea i o n u l u i acetat. ( C H C O O ) d i n a c i d u l
3
—

acetic sau u n acetat oarecare. Luăm puţină sare solidă

( C H C O O N a ) , de e x e m p l u , într-o eprubetă, adăugăm acid sul­
3

f u r i c d i l u a t şi încălzim uşor. Acetaţii sînt descompuşi şi se

naşte cunoscutul miros de oţet.
Sulfat. Recunoaşterea i o n u l u i sulfat ( S 0 — ) . Dacă ştim să
4

recunoaştem i o n u l s u l f a t , ne putem da seama îndată cînd avem

de-a face cu u n corp care conţine gruparea S 0 , ca de pildă acidul4

s u l f u r i c ( H S 0 ) şi toţi sulfaţii (sulfat de c u p r u , s u l f a t u l de sodiu

2 4

e t c ) . I n soluţia în care căutăm ionul s u l f a t , turnăm puţină soluţie

de clorură de b a r i u . Se formează u n p r e c i p i t a t a l b , c r i s t a l i n , foarte
f i n , de s u l f a t de b a r i u . Presupunînd că am avut de analizat o
soluţie de N a S 0 reacţia este:
2 4

Na S0 2 4 + BaCl 2 = B a S 0 + 2NaCl
4

î n i o n i reacţia se reprezintă m a i s i m p l u :
S0 4 — + Ba++ = S 0 4 Ba.

218
 O condiţie este ca acest p r e c i p i t a t a l b să f i e i n s o l u b i l în acizi
•diluaţi (acid c l o r h i d r i c d i l u a t , de e x e m p l u ) , p e n t r u că există şi
a l ţ i a n i o n i care dau p r e c i p i t a t cu b a r i u l , de e x e m p l u carbonaţii.
Aceştia, însă, sînt s o l u b i l i în a c i z i d i l u a ţ i .
Permanganat. Ionul permanganic (Mn0 — ) .
4 Luăm într-o
eprubetă 2—3 c m soluţie de permanganat de p o t a s i u (KMn0 ) 4

şi o a c i d u l ă m cu 2 — 3 picături de a c i d s u l f u r i c d i l u a t . Turnăm
l i c h i d u l , picătură cu p i c ă t u r ă , peste o soluţie de apă oxigenată.
V o m observa decolorarea imediată a soluţiei.
Plumb. Recunoaşterea c a t i o n u l u i plumb (Pb++). Adăugăm
peste soluţia de cercetat cîteva picături de c r o m a t sau b i c r o m a t
•de p o t a s i u în soluţie. Se produce u n p r e c i p i t a t g a l b e n de c r o m a t
de p l u m b .
A r g i n t . Recunoaşterea i o n u l u i de a r g i n t ( A g + ) d i n săruri se
face a d ă u g i n d , l a soluţia de cercetat, o soluţie de a c i d c l o r h i d r i c
( H C I ) sau de clorură de sodiu ( N a C l ) ; se formează u n p r e c i p i t a t
a l b , brînzos, de clorură de a r g i n t .
Cupru. Recunoaşterea ionului de c u p r u (Cu++). Ştim că
soluţiile sărurilor de c u p r u sînt v e r z i sau a l b a s t r e . Aceasta n u
este totuşi s u f i c i e n t p e n t r u recunoaşterea c u p r u l u i , d a t f i i n d că
m a i sînt şi a l ţ i c a t i o n i care formează soluţii v e r z i (de e x e m p l u
n i c h e l u l ) . Recunoaşterea c u p r u l u i se face în f e l u l u r m ă t o r :
I n soluţia de sare de c u p r u t u r n ă m încetul cu încetul a m o n i a c .
M a i î n t î i , se formează u n p r e c i p i t a t albastru-verzui de s u l f a t de
c u p r u b a z i c , care se dizolvă adăugind încă şi m a i m u l t amoniac
şi dă o soluţie colorată în a l b a s t r u intens.
Iată că acum putem analiza complet sulfatul de cupru
(CuS0 ): 4 descoperim î n t î i s u l f a t u l , a p o i c u p r u l ca în rîndurile
precedente.
C a l c i u . Sărurile de c a l c i u (Ca++) sînt i n c o l o r e . Cîţiva c e n t i ­
m e t r i c u b i d i n soluţia sării de c a l c i u , acidulaţi cu acid aceticşi
la care se adaugă o soluţie de o x a t de a m o n i u , dau u n p r e c i ­
pitat alb.

217
 Stronţiu. Sărurile de strouţiu (Sr++) se recunosc p r i n f a p t u l
că ele colorează flacăra în roşu-viu. ,
Z i n c . Sărurile de zinc ( Z n + + ) . Adăugăm o soluţie de carbonat
de s o d i u ; se formează, în cazul cînd în soluţie se găseşte zinc,
u n p r e c i p i t a t de carbonat bazic, s o l u b i l în clorură de a m o n i u .

FLĂCĂRI COLORATE

Sărurile de sodiu colorează flacăra în galben p u t e r n i c ; sărurile

de potasiu o colorează în v i o l e t . Dacă însă pe lîngă sarea de
potasiu se găseşte şi
o sare de sodiu, atunci
culoarea galbenă da­
torită s o d i u l u i aco­
peră culoarea violetă
a p o t a s i u l u i . î n acest
caz trebuie să p r i v i m
flacăra printr-o sticlă
albastră de cobalt, sau
în lipsă printr-o sticlă
cu cerneală albastră.
Iată c u m lucrăm:
înmuiem bucăţele
de vată în alcool ra¬
Fie. 70. Flăcări colorate. f i n a t şi apoi într-o so­
luţie de sare, a cărei
coloraţie v r e m s-o cercetăm. A p r i n d e m apoi vata ( f i g . 70). V o m
vedea că flacăra v a lua d i f e r i t e coloraţiuni. (Metoda aceasta
poate f i folosită în cazul oricăror săruri.)
Pentru a obţine rezultate m a i precise, trebuie să folosim basto-
naşe de o x i d de magneziu (magnezie) pe care le înmuiem în solu­
ţia de sare de analizat. Aceste bastonaşe se ţin apoi în partea

218 /
neluminoasă a unei flăcări. T o t d e a i i n a , înainte de o nouă între­
buinţare, înmuiem bastonaşul în apă distilată şi-1 ştergem cu o
sugativă. E v e n t u a l , puteţi întrebuinţa chiar o sîrmă oarecare,
dar valoarea experienţelor devine relativă, deoarece m e t a l u l
r e s p e c t i v colorează şi el flacăra.

I a t ă cam ce c u l o r i se o b ţ i n :
— cu o sare de s o d i u : culoarea galbenă intensă;
— cu o sare de p o t a s i u : culoarea violetă;
— cu o sare de l i t i u : culoarea roşu-carmin;
— cu o sare de stronţiu: culoarea roşu-purpuriu;
— cu o sare de b a r i u : culoare verde-gălbui;
— cu o sare de f i e r : galben-brun;
— cu o sare de c u p r u : albastru-verzui;
— cu o sare de n i c h e l : brun-cenuşiu;
— cu o sare de c a l c i u : roşu-cărămiziu.
Experienţele sînt interesante atît pentru valoarea lor p r a c t i c a
— deoarece ne ajută să analizăm u n corp p r i n m i j l o a c e foarte
simple — cît şi p e n t r u frumuseţea l o r .

PERLE DE BORAX

U n a l t f e l de analiză calitativă este acela în care ne s e r v i m

de aşa-numitele „perle de b o r a x " .
T o p i n d împreună cu borax anumiţi o x i z i m e t a l i c i , se obţin
boraţi d u b l i , coloraţi foarte d i f e r i t după calitatea o x i d u l u i f o l o s i t
şi d u p ă g r a d u l de o x i d a r e .
Pentru experienţe avem nevoie de u n „baston de nichelină".
Iată c u m îl confecţionăm. încălzim l a flacăra unei l ă m p i cu
aragaz capătul u n e i baghete de sticlă. Cînd s t i c l a se înmoaie,
înfigem cu u n cleşte o bucată de sîrmă de nichelină (de vreo
5 c m l u n g i m e ) . Sîrma de nichelină este „sîrma de rezistenţă" între­
buinţată l a maşini de călcat sau reşouri electrice şi o p u t e m l u a

219-
de la u n u l d i n aceste apara'te stricate. Dacă v r e m , strîngem cu
cleştele sticla în j u r u l sirmei. î n t o t cazul, în descrierile urmă­
toare, orice u t i l a j am folosi, ne vom referi la el numindu-I „fir
de platină" — acesta f i i n d unealta d i n laboratoarele m a r i . F i r u l

F i g . 7 1 . Aşa se face o perla do borax.

de platină va f i îndoit la u n u l d i n capete în aşa f e l , încît să-i

d ă m forma u n u i inel. î l încălzim apoi l a o flacără pînă se înro­
şeşte, şi în momentul acela îl înmuiem în borax pulverizat.
Boraxul aderă de inel, d i n cauza u n u i început de t o p i r e ; încăl­
z i m atunci d i n nou, şi obţinem între ramurile i n e l u l u i o perlă
complet incoloră.
Pentru a obţine perle colorate, punem pe o hîrtie o cantitate
foarte mică d i n o x i d u l pe care vrem să-1 analizăm, şi-1 atingem
cu perla de borax incoloră, cită vreme aceasta m a i este caldă
<fig. 71).
Să f i m atenţi să nu punem prea m u l t oxid intr-o perlă, pentru
că riscăm să o colorăm prea tare. I n acest caz, ea va părea neagră
şi nu v o m m a i putea să distingem nuanţele.

220
 După ce puţin o x i d a aderat de perlă, încălzim la flacăra
oxidantă (în vîrful flăcării) p e r l a , şi v o m vedea de îndată că
perla v a l u a o coloraţie uniformă, care ne va da de ştire despre
ce o x i d este v o r b a . Să se observe culoarea p e r l e i atît în vreme
ce este caldă, cît şi după ce s-a răcit, pentru a aprecia schimbă­
r i l e de culoare.
A p o i , încălzim perla l a flacăra reducătoare (în partea de jos
a flăcării, spre bază) şi notăm dacă se petrec schimbări de culoare.
Iată ce c u l o r i am obţinut cu perle, de d i f e r i t e m e t a l e :

Flacăra o x i d a n t ă Flacăra reducătoare

Numele
substanţei
Perlă caldă Perlă rece Perlă caldă Perlă rece

oxid de nichel roşu-brună roşu-brună cenuşie cenuşie

oxid de cobalt albastră albastră verde verde
oxid de crom roşie roşie verde verde
o x i d de mangan violetă violetă violetă violetă
o x i d de cupru verde albastră roşie roşie

î n l o c u l b o r a x u l u i , p u t e m folosi cu acelaşi succes fosfatul

d u b l u de sodiu şi a m o n i u . I n acest caz obţinem „perle de fosfor".
Despre analiza calitativă s-ar m a i putea scrie m u l t , însă în
numeroase experienţe cuprinse în această carte, c i t i t o r i i au
găsit sau v o r găsi destule „recunoaşteri c h i m i c e " . Aşa încît, fără
să m a i insistăm, să trecem m a i departe.

ANALIZA CANTITATIVĂ

A c u m să facem d i n nou puţină teorie. C i t i t o r u l nu trebuie

însă să se sperie n i c i de data aceasta. Teoria se va s p r i j i n i , doar,
pe m u l t e experienţe!...

221
 Pentru a Înţelege analiza cantitativă, trebuie să m a i v o r b i m
puţin despre „soluţii".
O soluţie e concentrată cînd conţine m u l t ă substanţă d i z o l ­
vată, şi e diluată cînd conţine puţină. N u m a i că, veţi recunoaşte
şi dumneavoastră, t e r m e n i i ăştia sînt foarte v a g i şi r e l a t i v i . O
soluţie de clorură de a r g i n t , care cuprinde o m i l i o n i m e de gram
de clorură de a r g i n t la l i t r u , este totuşi concentrată; o soluţie de
azotat de sodiu care conţine 50 grame l a l i t r u se consideră ca
f i i n d diluată.
De aceea, t r e b u i e să alegem nişte t e r m e n i care să fie m a i
precişi şi să însemne pentru toată lumea acelaşi l u c r u : trebuie
anume să fixăm concentraţia soluţiilor f o l o s i t e .
î n laboratoare se foloseşte astăzi, aproape e x c l u s i v , e x p r i ­
marea concentraţiei în termen de m o l a r i t a t e .
O soluţie este molară cînd u n l i t r u de soluţie conţine o can­
t i t a t e de substanţă exprimată în grame, egală cu greutatea mole­
culară a substanţei.
Aşa, de e x e m p l u , o soluţie molară de clorură de sodiu cuprinde
la u n l i t r u de apă 58,5 grame de clorură. Greutatea moleculară
se află adunînd greutăţile atomice ale elementelor componente:
N a = 2 3 ; CI = 3 5 , 5 ; 23 + 35,5 = 58,5. Ştim că greutatea
atomică este dată de greutatea n u c l e u l u i a t o m u l u i . O găsim trecută
i n orice m a n u a l .
Greutăţile atomice n u se ţin m i n t e pe dinafară..
Cantitatea de substanţă egală cu greutatea moleculară e x p r i ­
m a t ă în grame m a i poartă numele de moleculă-gram. P r i n urmare
soluţia molară este aceea care conţine o moleculă-gram de substanţă
la u n l i t r u de soluţie. De p i l d ă , 58,5 g de NaCl reprezintă o
moleculă-gram de N a C l .
Iată că acum c i t i t o r i i chimişti a m a t o r i au o noţiune în plus.
Cînd v o r vedea p r i n cărţi scris, de e x e m p l u : sol. NaCl 1 m
v o r şti ce înseamnă: o soluţie molară de clorură de sodiu, adică o
soluţie ce conţine o moleculă-gram de N a C l .

222
 Dar s o l . KC1 2 m ce-ar putea să însemne? Desigur că această
soluţie conţine, la un l i t r u , două molecule-gram de clorură
de p o t a s i u .
NORMALITATE
E c h i v a l e n t u l u n e i substanţe se numeşte c a n t i t a t e a de sub­
stanţă care reacţionează sau corespunde cu u n gram de h i d r o g e n .
E c h i v a l e n t u l - g r a m este această c a n t i t a t e exprimată în grame.
N u ştiu cît de c o m p l i c a t e p o t să pară l a p r i m a vedere l u c r u ­
r i l e astea, dar v o m încerca să d o v e d i m că sînt foarte s i m p l e .
I a t ă , să l u ă m a c i d u l c l o r h i d r i c : H C I . Care este e c h i v a l e n t u l -
g r a m a l acestei substanţe? Chiar greutatea e i moleculară.
P e n t r u ce?
Se vede d i n f o r m u l a l u i că a c i d u l c l o r h i d r i c n u c u p r i n d e
decît u n singur a t o m de h i d r o g e n . P r i n u r m a r e , m o l e c u l a a c i d u l u i
c l o r h i d r i c corespunde u n u i g r a m de h i d r o g e n : e chiar e c h i v a l e n ­
t u l - g r a m . H = 1 , C I = 3 5 , 5 ; greutatea moleculară şi echiva­
l e n t u l - g r a m sînt egale c u : 35,5 + 1 , adică cu 3 6 , 5 .
Dar a c i d u l s u l f u r i c ? F o r m u l a l u i este H S 0 . 2 4

Cu a l t e c u v i n t e , u n e i molecule de acid s u l f u r i c îi corespund

d o i a t o m i de h i d r o g e n , deci două grame de h i d r o g e n .
Ca să ştim cît îi corespunde u n u i singur g r a m , î m p ă r ţ i m
greutatea moleculară a a c i d u l u i s u l f u r i c l a 2 ; aşa d a r , 98 împărţit
la 2 face 49. Greutatea moleculară e 98, însă echivalentul-gram este
doar 49, p e n t r u că 49 corespunde l a u n singur a t o m de h i d r o g e n .
D a r ce se î n t î m p l ă cu c o r p u r i l e care n u conţin hidrogen?
De p i l d ă . . . clorură de sodiu?
A f l ă m cît i-ar corespunde u n u i g r a m de h i d r o g e n ; de e x e m p l u ,
în ce priveşte N a C l , ştim că N a poate f i înlocuit de u n singur
H (ca în H C I ) , deci a i c i greutatea moleculară e egală cu echiva­
lentul-gram.
T o a t e acestea ne sînt necesare p e n t r u a putea da definiţia
u n e i soluţii n o r m a l e . O soluţie normală este aceea care conţine,
într-un l i t r u de soluţie, u n echivalent-gram de substanţă.

223
 Precum se vede, unele soluţii molare sînt în acelaşi t i m p
n o r m a l e : aşa e de pildă soluţia de acid c l o r h i d r i c .
î n s c h i m b , soluţia de acid s u l f u r i c molară este de două o r i
m a i concentrată decît soluţia de acid s u l f u r i c normală.
A l t e x e m p l u : a c i d u l fosforic ( H P 0 ) are greutatea molecu­
3 4

lară 98. Soluţia molară conţine 98 grame de H P 0 3 4 la l i t r u ,

în s c h i m b , soluţia normală va conţine doar a t r e i a parte (98 : 3 ) ,
pentru că H P 0 are t r e i a t o m i de hidrogen în moleculă.
3 4

D a r . . . la ce folosesc soluţiile normale?

Soluţiile normale sînt cu m u l t m a i folositoare decît cele
molare.
Gîndiţi-vă Ia u n l u c r u doar: că toate soluţiile normale sînt
egale între ele. Toţii a c i z i i a căror n o r m a l i t a t e este egală cu
u n u , sînt t o t atît de concentraţi. L a f e l , toţi a c i z i i normal pe
zece (n/10), între ei — sau cei n/15 intre e i .
Rjentru ce asta?
Pentru că orice corp cu proprietăţi acide pune în l i b e r t a t e ,
în soluţie, i o n i de hidrogen. O soluţie normală, fie că e de acid
c l o r h i d r i c , fie că e de acid s u l f u r i c , cuprinde t o t a t l t a hidrogen,
pentru că aşa l-am l u a t : să cuprindă doar u n atom-gram de hidro­
gen. P r i n u r m a r e , vor avea aceeaşi concentraţie totală, atît
într-o soluţie normală de acid s u l f u r i c , cît şi într-o soluţie nor­
m a l ă de acid c l o r h i d r i c sau de a l t a c i d . î n schimb, soluţiile
molare ale acestor d o i acizi nu sînt egal de concentrate.

METODA VOLUMETRICĂ

î n analiza cantitativă există m a i m u l t e metode. M u l t folo­

sită e şi metoda gravimetrică, caracterizată p r i n f a p t u l că fiecare
element este separat p r i n operaţii p o t r i v i t e şi apoi cîntărit fie
sub forma de corp s i m p l u , fie sub aceea a u n u i compus bine
definit.

224
 A l t e metode de analiză sînt: cea colorimetrică, spectroseopică,
polarimetrică etc.
U n a d i n t r e cele folosite însă, în toate l a b o r a t o a r e l e , este
metoda volumetrică. P r i n c i p i u l e i este foarte s i m p l u : se măsoară

F i g . 72. Cîteva i n s t r u m e n t e necesare a n a l i z e i c a n t i t a t i v e * de la stînga

la dreapta: biuretă, pipetă gradată, baloane.

v o l u m u l dintr-o soluţie de concentraţie cunoscută, care reacţio­

nează cu o a n u m i t ă c a n t i t a t e d i n soluţia de concentraţie necu­
noscută. Cunoscînd cît d i n r e a c t i v s-a f o l o s i t , a n u m i t e calcule
ne arată ce concentraţie avea soluţia cercetată.
Este necesar ca în această metodă să avem u n m i j l o c care
să ne precizeze sfîrşitul reacţiei, adică c l i p a în care soluţia de
r e a c t i v a reacţionat cu toată c a n t i t a t e a de a n a l i z a t . Acest m i j l o c
îl formează i n d i c a t o r i i .
Operaţia poartă numele de t i t r a r e . P e n t r u a o realiza sînt
necesare baloane c o t a t e , p i p e t e , biuretă etc. ( f i g . 7 2 ) .

15 — Minuni în eprubetă 225

 De asemenea, pe lîngă aceste materiale v o m avea nevoie de
soluţii e t a l o n , adică soluţii de concentraţii cunoscute. E l e ne "
servesc ca „reactivi".
A c u m , cînd ştim ce sînt soluţiile n o r m a l e , t o t u l este foarte
simplu.
Poate că v-aţi .întrebat c u m se prepară o soluţie normală de
h i d r o x i d de sodiu? Aceasta v-o puteţi pregăti şi s i n g u r i .
E c h i v a l e n t u l - g r a m corespunde sau reacţionează cu u n atom-
g r a m de h i d r o g e n , am spus. O r i , O H d i n h i d r o x i d u l de sodiu
reacţionează cu u n atom-gram de H , p e n t r u a da o moleculă
de a p ă .
D e c i p e n t r u a avea echivalentul-gram de N a O H l u ă m greu­
tatea moleculară întreagă a h i d r o x i d u l u i de s o d i u : 23 (Na) +
16 (O) + 1 ( H ) = 40 g. Aşadar, dizolvînd 40 de grame de
N a O H într-un l i t r u de a p ă , căpătăm o soluţie normală de h i d r o ­
x i d de s o d i u .
P e n t r u a prepara o soluţie e t a l o n , există de f a p t două metode.
Sau procedăm ca m a i sus, dizolvînd greutatea echivalentă; sau
preparăm cu aproximaţie o soluţie şi a p o i o t i t r ă m pe aceasta
cu o altă soluţie e t a l o n .
P e n t r u ca să n u complicăm prea m u l t , să trecem acum l a
practică.

SĂ DOZĂM ACIDUL SULFURIC

Ce înseamnă „să dozăm H S 0 " ? înseamnă să l u ă m acid

2 4

s u l f u r i c de concentraţie necunoscută şi să cercetăm ce concentraţie

are, cu a j u t o r u l u n e i baze de concentraţie cunoscută de astă dată.
P r i n c i p i u l este următorul: picăm o soluţie de h i d r o x i d de sodiu
în a c i d u l s u l f u r i c de cercetat, pînă acesta se neutralizează. Ştiind
cît N a O H am u t i l i z a t , deducem cît H S 0 p u r era în soluţie
2 4

şi raportînd l a v o l u m u l e i , aflăm concentraţia.

226
 Baza folosită este h i d r o x i d u l de sodiu ( N a O H ) , de obicei
normală pe zece (n/10), î n biuretă se p u n , într-adevăr, soluţii cu
concentraţii m a i m i c i , p e n t r u ca pereţii s e n s i b i l i să n u f i e atacaţi.
Orice a m a t o r are în l a b o r a t o r u l său o sticlă cu acid s u l f u r i c , a
cărui concentraţie n u o cunoaşte exact.
E i b i n e , n-are decît să încerce a c u m . Procedeul este foarte
simplu.
î n t î i ne alcătuim o soluţie „etalon" de N a O H . D i z o l v ă m 4
grame de N a O H într-un l i t r u de a p ă : am obţinut astfel o soluţie
n/10. P u t e m foarte b i n e să d i l u ă m de zece o r i o soluţie normală
de N a O H şi obţinem acelaşi r e z u l t a t . Această soluţie normală
pe zece de N a O H se pune în biuretă.
Se iau cu p i p e t a 10 c e n t i m e t r i c u b i d i n H S 0 pe care v r e m
2 4

să-1 „dozăm" (pe s c u r t , în laboratoare se spune „acid s u l f u r i c

de dozat") şi se p u n într-un p a h a r . P a h a r u l t r e b u i e să f i e perfect
uscat.
Se adaugă a p o i u n i n d i c a t o r ( t r e i — p a t r u picături).
Ce i n d i c a t o r se foloseşte? î n cazul de faţă, f o l o s i m i n d i c a t o r u l
n u m i t roşu de m e t i l , care se procură uşor l a f a r m a c i i . A t r a g e m
atenţia asupra f a p t u l u i următor: să n u se pună prea m u l t i n d i ­
c a t o r ; 2—3 picături sînt de o b i c e i îndeajuns. M a i m u l t e , ne
îngreunează observarea v i r ă r i i .
A d ă u g ă m a p o i p u ţ i n ă apă şi încălzim pînă l a fierbere. U n i i
c i t i t o r i v o r spune: Cum o să adaug eu apă (fie ea distilată)
peste acid?
N-o să-i schimbe concentraţia?
N u ! P e n t r u că n o i dozăm i o n i i de hidrogen d i n cei 10 c m de 3

S 0 H şioricîtă apă a m adăuga, numărul l o r rămîne acelaşi. P r i n

4 2

u r m a r e , p u t e m să m a i p u n e m încă o tonă de a p ă : r e z u l t a t u l v a
rămîne acelaşi.
Şi a c u m , ca să n u lăsăm c i t i t o r i i nedumeriţi, să arătăm că soluţia
se încălzeşte p e n t r u s i m p l u l m o t i v că astfel g o n i m a c i d u l carbonic
d i n aer, care, adăugind i o n i de H , ar f i m o d i f i c a t r e z u l t a t u l .

227
 î n biuretă se introduce soluţia de N a O H n/10. Turnăm apoi
d i n ea picătură cu picătură, peste soluţia de acid s u l f u r i c p i n ă
la „virajul" i n d i c a t o r u l u i .
I n d i c a t o r u l „virează" a t u n c i cînd culoarea l u i se schimbă.
Roşul de m e t i l este roşu în m e d i u a c i d , şi galben în m e d i u b a z i c .
Or — şi a i c i este toată greutatea u n e i titrări — nu trebuie s&
aşteptăm ca i n d i c a t o r u l să devină g a l b e n : în cazul acesta, avem
prea m u l t ă bază. Trebuie să obţinem o culoare intermediară:
p e n t r u roşul de m e t i l , această culoare este cea numită „cham-
pagne" (un galben bătînd uşor în r o z ) .
O singură picătură scursă în p l u s ne schimbă r e z u l t a t u l .
î n c l i p a cînd am obţinut culoarea intermediară aşteptată,
„citim", adică ne u i t ă m l a gradaţiile b i u r e t e i , pentru a vedea
cîţi c e n t i m e t r i de h i d r o x i d de sodiu s-au scurs. Să presupunem
că au fost necesari 8 c e n t i m e t r i de N a O H n/10 p e n t r u a-neutra-
liza a c i d u l s u l f u r i c d i n pahar.
Facem a t u n c i următorul raţionament:
A m l u a t 10 c m de H S 0 de dozat.
3
2 4

A m f o l o s i t 8 c m de N a O H n/10 p e n t r u a-1 n e u t r a l i z a .
3

D e c i , 10 c m de H S 0 conţin cît 8 c m de H S 0 n/10.

3
2 4
3
2 4

Pentru a prepara o soluţie normală de H S 0 i n p r i n c i p i u

2 4

luăm greutatea moleculară împărţită l a d o i (98 : 2 = 49 g H S 0 2 4

p e n t r u u n l i t r u de apă). Soluţia n/10 v a conţine 4,9 g H S 0 l a 2 4

l i t r u l de apă. U n c e n t i m e t r u cub de H S 0 n/10 va conţine a

2 4

1000-a p a r t e , adică 0,0049 g H S 0 . O p t c e n t i m e t r i , cît a v e m

2 4

n o i , v o r conţine: 8 X 0,0049 = 0,0392 grame.

10 c e n t i m e t r i c u b i d i n a c i d u l s u l f u r i c de dozat conţin cît
opt c e n t i m e t r i de acid n o r m a l pe zece. Deci u n l i t r u de H S 0 2 4

pe care-1 avem n o i , va conţine de 100 o r i m a i m u l t , adică 3,92.

A c i d u l s u l f u r i c pe care-1 avem în laborator este deci f o r m a t
3,92 g H S 0 într-un l i t r u ^ d e apă.
2 4

î n r e z u m a t , iată operaţiile de înfăptuit l a o dozare.

1. U m p l e m biuretă cu soluţia etalon.

228
 2. L u ă m într-un pahar 10 c m d i n soluţia necunoscută, căreia
3

î i adăugăm 2—3 picături de i n d i c a t o r .

3. P i c ă m d i n biuretă pînă l a v i r a r e a (schimbarea c u l o r i i )
i n d i c a t o r u l u i . P a h a r u l în care picăm se agită m e r e u .
4. C i t i m gradaţiile b i u r e t e i . Calculăm astfel (de e x e m p l u în
cazul cînd avem o bază de concentraţie necunoscută):
10 c m bază sînt neutralizaţi (de ex.) 8 c m H C I n/10.
3 3

10 c m bază conţin deci c i t 8 c m bază n/10.

3 3

î n m u l ţ i m t i t r u l ( c a n t i t a t e a de bază conţinută într-un c e n t i ­

m e t r u cub de soluţie normală pe zece) cu 8, şi a p o i cu 100.
P e n t r u dozarea a c i d u l u i , am văzut c u m se procedează m a i sus.
Şi asta-i t o t , p e n t r u m o m e n t . D a r n i m i c n u vă împiedică
să citiţi şi alte l u c r u r i : despre p H , despre legile l u i O s t w a l d ,
despre a c i d i t a t e a totală şi actuală etc.

INDICATORI CHIMICI

C h i m i s t u l amator poate să-şi prepare foarte uşor u n i n d i c a t o r

d i n substanţe comune.
Se ştie că, p e n t r u a recunoaşte dacă o soluţie este acidă sau
dacă este, dimpotrivă, bazică, în c h i m i e se folosesc nişte sub­
stanţe n u m i t e i n d i c a t o r i . Aceste substanţe îşi schimbă culoarea,
după a c i d i t a t e a m e d i u l u i . Cel m a i cunoscut i n d i c a t o r este, p r o ­
b a b i l , t u r n e s o l u l . Dacă picăm soluţie de turnesol într-un a c i d ,
ea se înroşeşte.
Dacă t u r n e s o l u l e adăugat într-un m e d i u bazic (de e x e m p l u
în h i d r o x i d de s o d i u ) , e f d e v i n e a l b a s t r u .
Numeroşi i n d i c a t o r i pot f i preparaţi şi de chimiştii a m a t o r i ,
d i n m a t e r i a l e l a îndemînă o r i c u i . A s t f e l , zeama de varză roşie
este, în general, de culoare violetă. Aproape ca şi t u r n e s o l u l ,
ea devine roşie dacă e pusă în m e d i u a c i d , şi verzuie cînd e pusă
în m e d i u bazic.

229
 N u m e l e ştiinţific a l i n d i c a t o r u l u i de varză roşie este „antho-
c i a n " , şi el se prepară d u p ă c u m urmează: într-un b a l o n p u n e m
a p r o x i m a t i v 50 g de varză roşie, tocată cît m a i m ă r u n t şi pisată.
Deasupra, t u r n ă m 50 c m de a l c o o l . Astupăm b a l o n u l cu u n dop
3

şi lăsăm 24 de ore, agitînd d i n cînd în cînd. F i l t r ă m a p o i l i c h i ­

d u l obţinut şi-1 păstrăm într-o sticluţă b i n e astupată. Cu substan­
ţele n e u t r e , l i c h i d u l dă o culoare albastră-verzuie. Cu a c i z i i ,
roşu-violet, i a r cu bazele, aproape v e r d e .
Soluţia preparată n u poate f i folosită m a i m u l t de cîteva
s ă p t ă m î n i , deoarece d u p ă acest t i m p se alcalinizează sau ia o
reacţie acidă.
V i n u l roşu (sau negru) reacţionează l a f e l : în a c i z i el devine
roz, i a r în baze, v e r d e . Cu cît e m a i bogat în a l c o o l , v i n u l roşu
(sau negru) este m a i p u ţ i n s e n s i b i l . P e n t r u a f i m a i s e n s i b i l , îl
p u t e m d i s t i l a p e n t r u a îndepărta cît m a i m u l t a l c o o l .
A p r o a p e t o a t e c u l o r i l e vegetale au p r o p r i e t a t e a de a-şi schimba
c u l o a r e a , d u p ă m e d i u . V ă sugerăm să încercaţi această p r o p r i e ­
t a t e , c u d i f e r i t e f r u c t e pe care le veţi î n t î l n i , î n special cireşe
şi vişine negre.
î n l a b o r a t o r ne sînt necesare d i f e r i t e h î r t i i r e a c t i v e .
Sub numele de h î r t i i r e a c t i v e se înţeleg, de o b i c e i , fîşii de
f i l t r u de hîrtie înmuiate în a n u m i t e soluţii şi a p o i uscate. î n
prezenţa u n o r gaze sau substanţe, hîrtia reactivă îşi schimbă pe
d a t ă c u l o a r e a , şi în acest f e l p u t e m recunoaşte cu uşurinţă gaze­
le sau substanţele r e s p e c t i v e .
H î r t i i l e r e a c t i v e se prepară d i n hîrtie de f i l t r u de cea m a i
b u n ă c a l i t a t e . î n a i n t e de o r i c e , această hîrtie de f i l t r u t r e b u i e
spălată cu acid c l o r h i d r i c d i l u a t , i a r d u p ă aceea cu amoniac
foarte d i l u a t şi în sfîrşit cu m u l t ă apă d i s t i l a t ă , pînă' l a obţi­
nerea u n e i reacţii n e u t r e .
V o m t ă i a această hîrtie în fîşii m i c i , subţiri de vreo j u m ă ­
t a t e de c e n t i m e t r u . D u p ă înmuierea în l i c h i d u l r e a c t i v , le uscăm
la întuneric în l o c u r i f e r i t e de p r a f , şi a p o i le păstrăm în borcane.

230
 H î r t i a de turnesol este cea m a i bine cunoscută şi se fabrică
d i n t i n c t u r a de t u r n e s o l . T i n c t u r a de turnesol se prepară în f e l u l
următor: F i e r b e m 60 c m de apă distilată cu 10 g de turnesol
3

şi a p o i lăsăm să se depună impurităţile d i n l i c h i d . L i c h i d u l

limpede se evaporă pînă se reduce la n u m a i 20 c m , apoi 3

se filtrează şi-i adăugăm 10 c m de apă distilată. încălzim p a t r u

3

ore l a „bain-marie" agitînd cei 30 c m de soluţie, cu 30 de pică­

3

t u r i de acid s u l f u r i c p u r , în p r e a l a b i l d i l u a t cu 10 c m de apă.
3

Soluţia capătă o culoare roşie.

î n m u i n d fîşii de hîrtie în t i n c t u r a de t u r n e s o l , obţinem hîrtie
de turnesol. D u p ă cum am m o d i f i c a t culoarea t i n c t u r e i în roşu
sau a l b a s t r u , p r i n adăugare de acizi sau baze, obţinem hîrtie
roşie sau albastră. Pentru a obţine o hîrtie foarte sensibilă, aveţi
grijă să întrebuinţaţi l i c h i d e foarte uşor alcaline sau acide.
H î r t i a cu suc de cireşe negre. O reţetă simplă pentru a m a t o r i :
striviţi cîteva cireşe negre şi îmbibaţi hîrtiile cu sucul l o r . î n
a c i z i , culoarea hîrtiei devine roşie-deschisă, iar i n baze, albastră.
H î r t i e cu suc de stînjenel. L u a ţ i petale de stînjenel şi fier-
beţi-le în apă neutră (în cantitate m i c ă ) ; cînd apa m a i e caldă,
m u i a ţ i în ea hîrtia. Hîrtia se colorează în roşu cu a c i z i i şi în
verde cu bazele.
H î r t i a cu acetat dc p l u m b . Hîrtia se îmbibă în soluţie de
acetat de p l u m b 1 0 % (obţinută dizolvînd deci 10 grame de acetat
de p l u m b în 100 de grame de apă distilată). E v e n t u a l , puteţi
f o l o s i „apa de p l u m b " de l a farmacie, care e t o t o soluţie de ace­
t a t de p l u m b .
î n prezenţa h i d r o g e n u l u i s u l f u r a t , această hîrtie se colorează
în negru. A m arătat că hidrogenul s u l f u r a t e u n gaz primejdios,,
care însă în c a n t i t a t e mică, d i z o l v a t în apele m i n e r a l e , are unele
efecte vindecătoare.
Hîrtie a m i d o - i o d u r a t ă . F i e r b e m o parte (în greutate) de a m i d o n
în 100 părţi de apă şi adăugăm apoi Ia f i l t r a t (adică la l i c h i d u l
obţinut după ce am t r e c u t printr-o pîlnie de f i l t r u f i e r t u r a ) ,

231
5 părţi de iodură de p o t a s i u . I n această soluţie înmuiem hîrtia
de f i l t r u .
Hîrtia amido-iodurată se colorează în albastru în prezenţa
t u t u r o r substanţelor o x i d a t e . A s t f e l , ea capătă o culoare albastră
în prezenţa o z o n u l u i , a c l o r u l u i , a a c i d u l u i c l o r i c , b r o m i c şi a
a c i d u l u i azotos.

ŞTIŢI CE ESTE ANALIZA CROMATOGRAFICĂ ?

O metodă modernă, folosită în t i m p u l d i n u r m ă foarte m u l t

p e n t r u cercetările asupra compoziţiei substanţelor, este ceea ce
se numeşte „analiza cromatografică". L a p r i m a vedere, această
d e n u m i r e poate să pară impresionant de complicată. î n r e a l i ­
t a t e , este v o r b a despre o metodă pe cît de frumoasă şi uşoară,
pe atît de interesantă.
M u l t e d i n t r e analizele care cereau zile întregi p e n t r u a f i
desăvîrşite, se p o t face într-un t i m p record cu a j u t o r u l acestui
procedeu.
Şi n u n u m a i a t î t . Această metodă e foarte sensibilă şi ne dă
oarecare indicaţii şi asupra proporţiei în care se găsesc substan­
ţele compunătoare. M a r i s e r v i c i i aduce această metodă în d o m e n i u l
c h i m i e i organice b i o l o g i c e şi a l i m e n t a r e . î n ce constă de f a p t
analiza cromatografică? Pentru a ne l ă m u r i , v o m r e v e n i d i n
nou asupra f e n o m e n u l u i de adsorbţie despre care a m m a i
vorbit.
Dacă l u ă m u n vas.oarecare, g o l , închis ermetic şi în legătură
cu u n m a n o m e t r u , acesta ne v a arăta ce presiune atinge aerul
d i n ă u n t r u . P r i n t r - u n t u b , acest vas este pus în legătură cu o
maşină pneumatică. Aceasta ne v a a j u t a să scoatem aerul d i n
vas, p î n ă cînd m a n o m e t r u l arată presiunea de u n m i l i m e t r u ,
adică o presiune foarte scăzută, de aproape 700 de o r i m a i scăzută
decît presiunea normală ( f i g . 73).

232
 L u î n d acum acest vas, i l încălzim la 200° sau 300°C şi apoi
aşteptăm să se răcească, astfel ca să ajungă la temperatura pe
«are o avusese la începutul experienţei. Constatăm că presiunea
a e r u l u i d i n r e c i p i e n t este m a i mare decît u n m i l i m e t r u ; este
m a i r i d i c a t ă ! L a început, t o t u l
poate să pară u i m i t o r , dar t o ­ manometfa
tuşi experienţa se poate repeta —
spre
« a se face de f a p t cu aparate cît
maşina pneumatică
se poate de sensibile — şi r e z u l ­
t a t e l e v o r f i identice.
D i n aceasta, singura încheiere
pe care o p u t e m trage este că,
„de u n d e v a " , s-a f o r m a t o c a n t i ­
t a t e mică de gaz, care a făcut să
crească presiunea d i n vasul go­
l i t de aer.
De a l t f e l , p u t e m să facem
experienţa „invers". V a s u l este
g o l i t de aer, cu a j u t o r u l maşinii
p n e u m a t i c e , p î n ă se atinge o
a n u m i t ă presiune. După aceea,
i n t r o d u c e m în vas o c a n t i t a t e
F i g . 73. î n a n u m i t e condiţii, ga­
b i n e cunoscută de gaz, care după zele se ,.lipesc" pe suprafaţa i n t e ­
c a l c u l e l e m a t e m a t i c e ar t r e b u i rioară a r e c i p i e n t u l u i .
să dea o anumită creştere a pre­
s i u n i i . R e a l i t a t e a este însă că presiunea obţinută va f i ceva
mai mică!
Concluzia ce se poate trage d i n aceste experienţe, este că
o c a n t i t a t e de gaz se „alipeşte" de pereţii v a s u l u i . Această c a n t i ­
t a t e nu cedează, nu se desparte de pereţi, decît silită p r i n încălzire
l a temperatură destul de ridicată.
î n sfîrşit, o experienţă u l t i m ă care s-a făcut şi ea, cu m u l t ă
v r e m e înainte. Se ia o balanţă farmaceutică sau încă şi m a i

233
sensibilă, şi la capătul celor două braţe se agaţă două sfere de
sticlă, egale ca d i a m e t r u . Balanţa nu se înclină n i c i într-o p a r t e ,
n i c i în cealaltă, ceea ce, desigur, dovedeşte că greutatea celor
două sfere de sticlă este egală.
Să argintăm acum una d i n aceste sfere; să o acoperim, a d i c ă r

cu u n strat foarte subţire de a r g i n t . Ne-am aştepta ca balanţa

să se încline în partea acestei sfere, căci, desigur aceasta t r e b u i e
să f i e m a i grea — cu foarte p u ţ i n , e adevărat, dar totuşi m a i
grea. Şi, cu toate acestea, balanţa se apleacă spre partea cu sfera
neargintată!
î n acest f e l , se m a i pot face m u l t e experienţe t o t atît de i n t e ­
resante, dar este suficient să examinăm vasul g o l i t de aer şi
cazul sferei argintate, pentru a ne vedea -siliţi să îmbrăţişăm
o anumită concluzie.
Rezultă, d i n aceste experienţe, că moleculele substanţelor
gazoase se alipesc de suprafaţa de separaţie cu o anumită forţă.
„Suprafaţa de separaţie" reprezintă, desigur, peretele intern
al v a s u l u i g o l i t (pentru că acest perete desparte substanţa d i n
care e făcut v a s u l , de atmosferă); sau, la f e l , suprafaţa sferelor.
Se pune însă acum întrebarea, dacă toate suprafeţele se
bucură de aceleaşi proprietăţi ( v o r b i m , desigur, despre suprafe­
ţele de separaţie între două m e d i i ) .
O suprafaţă de separaţie simplă, de pildă, este suprafaţa u n u i
l i c h i d ; ea desparte l i c h i d u l de atmosferă.
Dacă luăm de exemplu apă curată într-un vas oarecare, şi-
mişcăm vasul încoace şi încolo, n u se formează totuşi n i c i o-
spumă.
Dacă adăugăm, însă, l a această apă, o substanţă oarecare-
(diferite săruri) cu greutatea moleculară m a i mare şi agităm
v a s u l , se va forma spumă la suprafaţa apei (suprafaţa de sepa­
raţie).
Iată că acum problema devine pasionantă căci, dacă a m
putea să punem spuma deoparte, într-un a l t vas, am putea s&

234
v e d e m , i n sfîrşit, d i n ce este alcătuită, adică ce substanţă se
găseşte l a l i m i t a de separaţie d i n t r e apă şi aer.
Este p o s i b i l să despărţim spuma de l i c h i d ; trecînd-o intr-ura
a l t vas, spuma v a d e v e n i , d i n n o u , lichidă. Analizînd-o, găsim
că substanţa dizolvată în apă este cu m u l t m a i concentrată în
spumă, decît în apa d i n vas. P r i n u r m a r e , moleculele substanţei
d i z o l v a t e în apă s-au adunat şi au fost reţinute l a suprafaţa de
separaţie.
Acelaşi l u c r u a fost constatat de s a v a n t u l Bouhet, care a
cercetat suprafaţa l i c h i d e l o r cu a j u t o r u l undelor reflectate. Se
ştie că o u n d ă luminoasă, de e x e m p l u , ajungind pe o oglindă,,
se „reflectă", introducîndu-se înapoi. Undele ce se reflectă au
proprietăţi d i f e r i t e , însă după c u m sînt reflectate de u n m e d i u
sau de a l t u l ; de e x e m p l u , proprietăţile lor diferă dacă sînt reflec­
t a t e de suprafaţa apei curate, sau de o soluţie.
Făcind o soluţie de săpun, unda reflectată se comportă l a
f e l ca şi c u m ar f i reflectată de pe o soluţie solidă de săpun. Deci,,
săpunul s-a adunat la suprafaţa de separaţie d i n t r e apă şi aer,
în c a n t i t a t e foarte mare.
Aceste experienţe şi cercetările l u i Bouhet dovedesc că n u
n u m a i suprafaţa de despărţire d i n t r e aer şi solide, c i şi cea dintre-
aer şi l i c h i d e şi în d e f i n i t i v orice'alte suprafeţe de separaţie p o t
c o n s t i t u i feţe de care moleculele se alipesc. I n t o t cazul, con­
c l u z i i l e sigure pe care le p u t e m trage sînt: moleculele de gaz:
şi apă se adună pe suprafeţele de separaţie; moleculele d i f e r i ­
telor substanţe dizolvate se alipesc şi ele de suprafaţa de separaţie
d i n t r e l i c h i d e sau lichid-aer.
Acest proces de „alipire" poartă numele de adsorbţie. In
p a g i n i l e precedente am descris o serie de experienţe în legătură,
cu adsorbţia, care desigur că v-au lămurit asupra acestui proces.
A ţ i crezut, însă, desigur, că el este l i m i t a t la anumite substanţe..
I a t ă însă că experienţele şi datele de m a i sus dovedesc că adsorbţia.
este u n fenomen aproape general.

235-
 P r i m u l cercetător care a căutat să lărgească d r u m u l către
aplicaţiile practice ale f e n o m e n u l u i de adsorbţie a fost cercetă­
t o r u l rus Ţvet. Experienţele sale vestite sînt destul de v e c h i :
ele datează încă d i n a n i i 1907—1909, dar n-au atras atenţia şi
acestui f a p t i se datorează întîrzierea cu care s-au început cerce­
tările în legătură cu analiza cromatografică.
Să vedem, însă, m a i întîi care sînt experienţele l u i Ţvet,
care au făcut să se spună că ele constituie baza metodei n o i de
a n a l i z ă despre care v o r b i m a i c i .
L u ă m o soluţie, în care a m d i z o l v a t m a i m u l ţ i coloranţi şi
•o lăsăm a p o i să treacă p r i n t r - u n f i l t r u adsorbant.
Pare b experienţă n e m a i p o m e n i t de simplă, şi totuşi conse­
cinţele ei sînt cît se poate de serioase. într-adevăr, dacă facem
o soluţie de cerneală şi o trecem peste cărbune adsorbant, culoarea
este oprită de cărbune şi soluţia trece decolorată. Dar i n cazul
m a i m u l t o r coloranţi?
N u toţi coloranţii au aceeaşi a f i n i t a t e , aceeaşi poftă de a se
a l i p i pe suprafaţa m e d i u l u i adsorbant. P r i n u r m a r e , dacă coloana
de substanţă adsorbantă este destul de înaltă, v o m observa că,
în p r i m u l r î n d , se v a adsorbi c o l o r a n t u l cu a f i n i t a t e m a i mare,
d u p ă el va u r m a u n colorant cu a f i n i t a t e m a i mică şi aşa m a i
• departe.
A m e s t e c u l de. coloranţi nu v a f i adsorbit deci împreună,
laolaltă, c i pe rînd. Coloranţii se v o r separa în ordinea afinităţii
l o r ; şi ce este aceasta decît o analiză?
Iată cîteva experienţe s i m p l e în genul acelora făcute de Ţvet
şi doar uşor modernizate şi adaptate l a aparatele de care p u t e m
n o i dispune.
U m p l e m u n t u b m a i gros de sticlă (de preferinţă o eprubetă
cu f u n d u l tăiat) cu praf de carbonat de calciu (praf de cretă):
acesta v a f i m e d i u l nostru de adsorbţie. Capătul de jos al t u b u l u i
v a f i astupat cu u n dop de p l u t ă sau de cauciuc, străbătut de
u n t u b subţire de sticlă.

.236
 L u a ţ i citevă f r u n i e verzi de la o plantă şi frecaţi-le apoi
bine într-un mojar cu cîteva grăunţe de nisip şi o cantitate mică
dintr-un d i z o l v a n t , de preferat benzină; p u t e m folosi foarte
bine şi benzenul. De asemenea, acetona, a l c o o l u l , sulfura de
carbon sînt dizolvanţi foarte
b u n i , dar p e n t r u experienţa noas­
tră cel m a i b u n d i z o l v a n t s-a
d o v e d i t a f i u n amestec de ben­
zină cu benzen. N a t u r a l , t o t u l
depinde de posibilităţile noastre.
N i s i p u l are r o l mecanic (distruge
ţesuturile frunzelor, eliberînd co­
loranţii). Frunzele verzi conţin
m a i m u l ţ i coloranţi, d i n care
cel m a i i m p o r t a n t este c l o r o f i l a
verde, cunoscută de toată l u m e a .
Experienţa noastră ne va a j u t a
să d o v e d i m aceasta, separînd co­
loranţii ca şi Ţvet, după a f i n i ­
tatea lor faţă de adsorbant (creta).
După 5 — 1 0 m i n u t e de fre­
care, filtrăm soluţia printr-o hîr­
tie de f i l t r u obişnuită, obţinînd F i g . 74. A p a r a t u l în care vom face-
O soluţie verde, cu fluorescenţe analiza cromatografică.
galbene-roşcate. Turnăm această
soluţie deasupra cretei d i n t u b şi aşteptăm. După u n t i m p , soluţia
va trece toată p r i n cretă. R e z u l t a t u l este surprinzător ( f i g . 74).
î n partea cea m a i de sus, creta a adsorbit c l o r o f i l a (care
p r o b a b i l are cea m a i mare a f i n i t a t e ) colorîndu-se în verde.
Dedesubt se vede u n strat m a i m i c , uşor colorat în g a l b e n : este
x a n t o f i l a . L i c h i d u l care se scurge p r i n t u b u l subţire de jos este
colorat şi el în g a l b e n , ceea ce dovedeşte că o parte d i n coloranţi
nu au fost de loc opriţi de adsorbant.

237
 Aceasta ne spune însă că analiza nu este completă, sau că
mu a fost făcută c u m t r e b u i e : într-adevăr „probabil" (veţi zice),
„este nevoie de u n a l t adsorbant, care să „oprească" şi părticelele
•celorlalţi coloranţi".
Foarte d r e p t . Să facem aşadar o altă experienţă în ace­
laşi f e l .
T u b u l prevăzut cu dop de cauciuc şi tubuleţ în partea infe­
rioară va f i u m p l u t , de data aceasta, cu următoarele t r e i p r a f u r i .
Pe f u n d u l t u b u l u i aşternem, cam de vreo d o i c e n t i m e t r i , praf
de o x i d de a l u m i n i u . Deasupra, t o t atît sau ceva m a i m u l t , praf
d e cretă (carbonat de c a l c i u ) . I n sfîrşit, deasupra punem praf
de zahăr. Este bine să atragem atenţia asupra f a p t u l u i că toate
.aceste substanţe t r e b u i e să se găsească sub formă de praf cît
m a i f i n . Doar astfel suprafaţa de adsorbţie este suficient de mare.
Turnăm p r i n t u b ace'eaşi soluţie proaspăt preparată d i n
f r u n z e , în benzen şi benzină (sau n u m a i în u n u l d i n acestea) şi
aşteptăm, pînă cînd t o t l i c h i d u l se scurge p r i n partea de jos
•a t u b u l u i .
Surpriză! D i s t i n g e m , de data aceasta, nu m a i puţin de patru
s t r a t u r i colorate în această coloană de substanţe d i n t u b .
Cel m a i deasupra găsim, ca şi m a i înainte, u n strat verde
deschis: el reprezintă c l o r o f i l a B . Dedesubt, u n strat de culoare
verde, m a i închisă: c l o r o f i l a A . M a i departe, o fîşie galbenă:
-aceasta este x a n t o f i l a , p i g m e n t u l galben d i n frunze. î n sfîrşit,
cel m a i de jos este u n strat galben-brun, datorită carotinei,
u l t i m u l pigment.
...Iată deci că, p r i n această operaţie simplă, n o i am făcut
•o analiză cromatografică, despărţind cei p a t r u pigmenţi d i n
frunze.
Aceasta este chiar experienţa l u i Ţvet, puţin modernizată
.şi adaptată, după c u m a m spus.
Metoda — a m arătat m a i sus — se numeşte „analiza croma­
tografică", iar s t r a t u l de substanţă adsorbantă, „coloană de

238
adsorbţie". î n sfîrşit, după îndeplinirea analizei, r e z u l t a t u l
poartă numele de „cromatogramă".
î n m a r i l e laboratoare se fac unele completări. A s t f e l — p e n t r u
•ca l i c h i d u l să treacă m a i uşor — t o t acest t u b de adsorbţie se
fixează l a u n b a l o n cu trompă. Sînt însă perfecţionări pe care
sîntem obligaţi să le facem doar în lucrările în serie, şi n u în
m i c i l e noastre laboratoare de a m a t o r i .
Ţvet a m a i arătat că această analiză se poate perfecţiona
ş i m a i m u l t . într-adevăr, de m u l t e o r i , d o i coloranţi sînt adsor-
b i ţ i prea aproape u n u l de celălalt; ei se p o t distanţa, între-
buinţind o substanţă care se trece p r i n coloană după efec­
t u a r e a a n a l i z e i cromatografice. A s t f e l , dacă în coloana noa­
stră t r e c e m d i n nou benzen, s t r a t u r i l e v o r f i m a i îndepărtate
între ele.
Aceasta este operaţia n u m i t ă „developarea cromatogra-
m e i " . D u p ă developare, cu oarecare 'grijă p u t e m scoate d i n
t u b u l de sticlă toată coloana de adsorbţie, sub forma u n u i c i l i n ­
d r u . Cu u n cuţit, despărţim apoi diferitele substanţe; le punem
în vase d i f e r i t e şi apoi facem o eluţie.
A j u n g e m , astfel, să avem separaţi coloranţii d i n amestecul
•cercetat, fiecare într-un a l t vas.
V e d e m , aşadar, că metoda cromatografică ne permite nu
n u m a i i d e n t i f i c a r e a , dar chiar şi izolarea d i f e r i t e l o r substanţe
•dintr-un amestec.
Metoda cromatografică îşi găseşte foarte m u l t e aplicaţii în
analiza chimică industrială. De asemenea, metoda f i i n d foarte
sensibilă, cele m a i m i c i impurităţi se scot în evidenţă foarte
uşor. De a l t f e l , f a p t u l că unele substanţe n u sînt v i z i b i l e n u
t r e b u i e să constituie o piedică, pentru că, după scoaterea coloanei
•de adsorbţie, ele se pot pune în evidenţă cu r e a c t i v i c h i m i c i
p e porţiuni d i n această coloană. De asemenea, p r i n lărgirea
zonelor de adsorbţie (developare) se poate deduce şi proporţia
3n care se găsesc substanţele.

239
 ACIDUL SALICILIC ŞI ASPIRINA

A m văzut, în general, c u m se fac analizele c a l i t a t i v e şi c a n t i ­

t a t i v e . V o m face acum cîteva analize s i m p l e , care ne vor da
p o s i b i l i t a t e a să punem în practică cunoştinţele noastre de c h i m i e .
I n afară de aceasta, v o m putea face cîteva analize u t i l e . D a r ,
să începem cu o analiză simplă.
A s p i r i n a , atît de cunoscută şi de utilizată, m a i ales în t i m p
de iarnă, are denumirea ştiinţifică de acid a c e t i l s a l i c i l i c . Acea­
sta însemnează că m o l e c u l a ei este formată d i n acid salicilic pe
care se găseşte f i x a t u n r a d i c a l a c e t i l .
P u t e m să ne convingem foarte uşor de acest l u c r u cu a j u t o r u l
u n e i reacţii foarte s i m p l e de recunoaştere (analiză calitativă).
Pentru aceasta, v o m avea nevoie doar de puţină clorură ferică
(FeCl ) şi de acid s a l i c i l i c .
3

L u ă m m a i î n t î i acid s a l i c i l i c şi ne preparăm într-o eprubetă

o soluţie apoasă saturată. Cum se face acest lucru? Pe f u n d u l
eprubetei punem o cantitate mică d i n a c i d u l s a l i c i l i c . Adăugăm
a p o i 7—8 c m de apă şi agităm b i n e . Dacă t o t a c i d u l se dizolvă,
3

m a i adăugăm, încă acid s a l i c i l i c şi agităm. I n m o m e n t u l în care

a c i d u l n u se m a i poate d i z o l v a şi rămîne pe f u n d , înseamnă că
soluţia este saturată. Scurgem soluţia limpede într-o altă eprubetă
(eventual o f i l t r ă m ) .
L a 1—2 c m d i n această soluţie adăugăm acum cîteva picături
3

dintr-o soluţie de clorură ferică 1 % (clorură ferică 1 g, d i z o l ­

vată în 100 c m de a p ă ) . Se formează i m e d i a t o culoare violetă
3

intensă.
P r i n această experienţă, ne-am convins că a c i d u l salicilie
dă cu clorură ferică o culoare violetă.
Să l u ă m , a c u m , o tabletă de aspirină şi să o dizolvăm în
cîţiva c e n t i m e t r i c u b i de apă, într-o eprubetă.
Turnăm cam jumătate d i n c a n t i t a t e a de l i c h i d într-o altă
eprubetă şi f i e r b e m 3 m i n u t e , apoi răcim. Adăugăm în fiecare

240
a m i d o n , cretă pisată etc. Iar p e n t r u a împiedica acrirea l a p t e l u i ,
se adaugă şi aldehidă formică.
P e n t r u a dovedi prezenţa în lapte a făinei şi în general a cor­
p u r i l o r care conţin a m i d o n , procedăm a s t f e l : într-o eprubetă
curată p u n e m cîţiva c m d i n laptele bănuit şi-i adăugăm o pică­
3

tură de tinctură de i o d . Dacă laptele capătă o culoare albastră,

specifică a m i d o n u l u i , care p r i n încălzire dispare şi p r i n răcire
reapare, laptele conţine amidon — deci a fost subţiat cu apă,
apoi îngroşat.
Pentru a dovedi prezenţa aldehidei formice în l a p t e , proce­
dăm a s t f e l : punem într-o eprubetă curată puţin lapte, adăugăm
o c a n t i t a t e egală de acid c l o r h i d r i c concentrat şi u n c r i s t a l de
alaun (piatră acră) cît gămălia u n u i ac. Agităm şi apoi punem
eprubeta într-un pahar cu apă caldă, unde o lăsăm c i n c i m i n u t e .
Dacă laptele conţine aldehidă formică va apare o nuanţă
roşiatică. Dacă n u conţine formaldehidă, va apare o nuanţă
brună.
Cînd laptele s-a descompus parţial, acrindu-se şi formîndu-se
acid l a c t i c , p e n t r u a salva m a r f a , lăptarii neutralizează acreala
cu bicarbonat de sodiu sau cretă. N o i p u t e m dovedi prezenţa
acestor substanţe în f e l u l următor: evaporăm o probă d i n laptele
suspect, pînă la perfecta uscare. A r d e m rămăşiţa ce rămîne, ca
să obţinem cenuşa. După ce cenuşa s-a răcit, îi adăugăm cîteva
picături de acid c l o r h i d r i c şi dacă în cenuşă se produce eferves­
cenţă, înseamnă că ea conţine bicarbonat de sodiu sau cretă
pisată. Efervescenţa trădează prezenţa carbonaţilor.

ANALIZA URINEI

Pentru verificarea sănătăţii, una d i n t r e analizele cele m a i

f o l o s i t e este aceea a u r i n e i .
L a u n om sănătos, u r i n a are în medie următoarea compoziţie
în constituienţi organici ( i n grame la l i t r u ) :

24Î
16"
 uree • 22 g ;
acid uric •0,5 g ;
creatinină . . . • i g ;
acid h i p u r i c . 0,5 g ;
acid oxalic . . .0,01 g ;
urobilinogen •0,02 g ;
alte substanţe •1,1 g,
apă cea. 970 g.
Totuşi, i n anumite b o l i , urina m a i conţine şi alte elemente.
De îndată ce le găsim în urină, putem a f i r m a şi prezenţa acelei
b o l i ' sau tulburări .n funcţiunile c o r p u l u i .
A s t f e l , „patologic" găsim în urină:
— în diabet: glucoză, acetonă, acid o x i b u t i r i c şi acid acetic;
— în nefrite (boli de r i n i c h i ) : albumină;
— în icter (gălbinare): m a t e r i i colorante d i n bilă şi acizi
biliari;
— în hematurie: sînge.
N a t u r a l , dozarea exactă a constituienţilor este treaba labora­
toarelor bine u t i l a t e şi perfecţionate de biochimie. Se cer apa­
rate complicate, precizie, multă experienţă şi îndemînare, precum
şi cunoştinţe vaste.
Totuşi, un amator poate afla prezenţa acestor corpi ce indică
boala, aceasta cu t i t l u l de experienţă.
A l b u m i n ă . Cum se află astfel prezenţa a i b u m i n e i ? Umplem o
eprubetă cu urină (numai pe jumătate) şi o încălzim în partea supe­
rioară a l i c h i d u l u i . De cele m a i m u l t e o r i se formează, în locul
încălzit, un p r e c i p i t a t a l b , abia v i z i b i l , ca un fel de norişor alb.
Adăugăm atunci acid acetic. Dacă acest p r e c i p i t a t nu se
dizolvă, el este p r i c i n u i t de albumină d i n urină. Dacă se dizolvă,
n u avem albumină în urină,- c i corpi oarecum n o r m a l i (calciu,
magneziu e t c ) .
O altă reacţie, cu m u l t m a i precisă şi m a i sensibilă, este
aceea cu acidul s u l f o s a l i c i l i c ; ea se face „la rece" (fără a încălzi

244
u r i n a ) . Punem i n urină cîteva picături de acid sulfosalicilic,
soluţie 2 0 % ; dacă se formează un precipitat alb este semn neîn­
doielnic că avem albumină în urină.
Este b i n e ca u r i n a să fie filtrată, înainte de experienţe.
Dozarea a i b u m i n e i . Pentru a „doza" cantitatea de albumină,
trebuie să ne preparăm r e a c t i v u l l u i Bang. Dizolvăm de aceea,
în apă, 118 g acetat de sodiu, adăugăm 56,5 c m acid acetic 3

g l a c i a l şi completăm cu apă distilată, aşa ca să facem în t o t a l

un l i t r u .
Luăm 50 c m de urină filtrată. O încercăm cu hîrtia de turne"-
3

s o l ; dacă nu-i acidă, o acidulăm cu cîteva picături de a c i d .

Adăugăm 10 c m de reactiv B a n g , şi ţinem o jumătate de oră
3

într-o baie de apă, încălzită pînă la fierbere.

Cîntărim o hîrtie de f i l t r u . A p o i o punem l a . o pîlnie şi f i l ­
trăm u r i n a (în care, datorită r e a c t i v u l u i , s-a produs precipitarea
a i b u m i n e i ) . Spălăm p r e c i p i t a t u l rămas în f i l t r u , turnînd dea­
supra apă caldă. Uscăm apoi hîrtia cu p r e c i p i t a t u l , la 105°C,
răcim în exicator şi apoi o cîntărim.
D i n greutatea totală scădem greutatea hîrtiei de f i l t r u , aflată
la început, şi cunoaştem astfel cantitatea de albumină conţinută
în cei 50 c m de urină. Trebuie să raportăm apoi r e z u l t a t u l la
3

1000 c m (înmulţim cu 20).

3

A s t f e l , dacă aflăm, de exemplu, 0,2 g albumină, la 50 c m , 3

'înseamnă că un l i t r u de urină va conţine 4 g albumină.

A n a l i z a cantitativă nu trebuie încercată decît dacă avem i n
laborator u n cîntar sensibil (farmaceutic). I n schimb, analiza
calitativă este foarte uşor de realizat.
Prezenţa a i b u m i n e i în urină este un semn grav al existenţei
a n u m i t o r b o l i de r i n i c h i (nefrite acute, r i n i c h i de stază). De
asemenea, albumină apare în urină în icter şi în infecţii febrile
etc.
Glucoza în urină. Reacţia este foarte simplă. Intr-o eprubetă
luăm urină (cîţiva c e n t i m e t r i cubi) şi adăugăm apoi puţină

245
soluţie F e h l i n g . încălzim în partea superioară a l i c h i d u l u i .
Dacă avem glucoză, se formează îndată în regiunea încălzită u n
p r e c i p i t a t roşu.
Aceeaşi experienţă, t o t cu soluţia F e h l i n g , se poate face şi
m a i elegant în f e l u l următor. Se ia urină de două degete într-o
eprubetă. într-altă eprubetă luăm soluţie F e h l i n g în aceeaşi
c a n t i t a t e . încălzim s i m u l t a n amîndouă eprubetele la aceeaşi
flacără pînă la fierbere, apoi vărsăm soluţia în urină. Dacă u r i n a
conţine glucoză, peste cîteva secunde se formează culoarea roşie,
ca u n v a l roşu, ce cuprinde eprubeta.
P e n t r u a vedea cum decurge experienţa — în cazul cînd n u
avem la îndemînă u r i n a de diabet — p u t e m face experienţa cu
soluţie de glucoză sau cu zahăr (fiert cu acid sulfuric).
Prezenţa glucozei în urină este semn de diabet.
Soluţia F e h l i n g — care ne serveşte întotdeauna p e n t r u recu­
noaşterea glucozei — se prepară în fe u l următor: luăm 3,5 g
cristale albastre de sul.'at de cupru şi le dizolvăm fără încălzire
în 100 c m apă distilată. într-alt vas dizolvăm 18 g sare Sei-
3

gnette ( d u b l u t a r t r a t de sodiu şi potasiu) în 100 c m apă distilată

3

şi adăugăm 6 g h i d r o x i d de sodiu. Cele două soluţii, amestecate,

dau soluţia F e h l i n g . Este bine să le ţinem separate — pentru
că amestecate n u durează prea m u l t . Le amestecăm (în cantităţi
egale) doar cînd facem experienţa.
A c e t o n a . Corpi cetonici în urină (reacţia Legal). Filtrăm
u r i n a ; adăugăm 10 picături de reactiv (soluţie de n i t r o p r u s i a t
de sodiu 1 0 % ) şi apoi două picături de h i d r o x i d de sodiu. în
prezenţa acetonei se formează o culoare cărămizie-galbenă.
P e n t r u a f i siguri n u este vorba de vreo altă substanţă care
a dat aceeaşi reacţie, adăugăm puţin acid acetic, care formează
îndată o culoarea vişinie-roşie., I n u r i n a normală, p r i n adău­
garea de acid acetic culoarea dispare.
Prezenţa de corpi cetonici în urină se constată în b o l i febrile,
în diabet etc.
 Sînge. R e a c t i v A l m e n p e n t r u sînge. R e a c t i v u l este f o r m a t
dintr-un amestec în v o l u m e egale de t i n c t u r a de guaiacol şi de
esenţă de terebentină. O soluţie conţinînd sînge se amestecă cu
r e a c t i v u l şi se scutură; amestecul lăptos se va colora, în prezenţa
sîngelui, în a l b a s t r u .
Reactiv A d l e r pentru sînge (reacţia cu benzidină). E p r u b e t a
t r e b u i e să fie foarte curată, p e n t r u că reacţia este foarte sensi­
b i l ă chiar pentru urmele cele m a i ne'nsemnate de sînge. L u ă m
un vîrf de cuţit de benzidină şi o dizolvăm în puţin acid acetic
concentrat, într-o eprubetă, formînd o soluţie saturată (să m a i
r ă m î n ă pe f u n d u l eprubetei puţină benzidină, care n u se m a i
poate d i z o l v a ) .
Se adaugă după aceea apă oxigenată ( H 0 ) şi apoi u r i n ă ;
2 2

în prezenţa sîngelui, reacţia devine pozitivă, adică ia o culoare

intens albastră. Sînge în urină găsim în glomerulonefrita acută
şi i n unele otrăviri.
 IN LUMEA CHIMIEI ORGANICE

SCURTĂ INTRODUCERE IN CHIMIA ORGANICĂ

„Niciodată n u se v a putea prepara în laborator vreo sub­

stanţă organică... Substanţele organice se formează doar în corpul
organismelor v i i , fie ele p l a n t e sau animale — şi n u m a i acolo".
De m u l t s-au îngălbenit f i l e l e cărţii în care sînt scrise aceste
cuvinte.
A u t r e c u t de la tipărirea ei peste 280 de a n i . Şi s-au
î m p l i n i t , în acelaşi t i m p , 130 de a n i de cînd afirmaţiile de m a i
sus au fost d e f i n i t i v răsturnate cu a j u t o r u l unor experienţe de
laborator.
D a r . . . să începem cu începutul.
Ce sînt substanţele organice? Sînt substanţe care conţin car­
b o n . Este, aşadar, vorba despre combinaţii ale carbonului.-Toate
substanţele organice conţin carbon. Este adevărat că n u toate
substanţele care c u p r i n d carbon sînt organice. A s t f e l , carbonatul
de sodiu sau de p o t a s i u , b i o x i d u l de carbon, b i c a r b o n a t u l de
sodiu şi alte cîteva n u sînt considerate substanţe organice. Cu
aceste cîteva excepţii, însă, toate celelalte substanţe care conţin
carbon sînt substanţe organice şi fac parte d i n domeniul c h i m i e i
organice.
De ce au fost denumite astfel? Pentru că m u l t ă vreme ele
n-au p u t u t f i obţinute decît d i n organismele animale sau vege­
t a l e . Astăzi se ştie că ele p o t f i preparate şi în laborator.

248
 Se pare că p r i m a substanţă organică preparată de om a fost
oţetul — o soluţie diluată de acid acetic. A c i d u l acetic a fost
preparat p r i m a dată în secolul al IX-lea şi multă vreme a fost
considerat ca f i i n d singurul acid organic. Gustul acru al t u t u r o r
f r u c t e l o r crude era a t r i b u i t doar oţetului — deşi azi se ştie că
există încă o sumedenie de acizi organici, care dau fructelor
gustul acrişor.
Peste două veacuri s-a obţinut p r i n distilarea v i n u l u i alcoolul
o r d i n a r (etilic) denumit şi spiritus v i n i (de unde a v e n i t şi numele
popular de s p i r t ) .
U n nume pe care chimişti îl ştiu deşi este în general puţin
cunoscut, e cel al l u i Nicolas Lemery, un medic şi chimist
francez, care a trăit între 1645 şi 1715.
L a vîrsta de 30 de a n i , Nicolas Lemery publică o carte i n t i t u ­
lată s i m p l u „Cours de Chimie". A i c i întîlnim pentru p r i m a dată
clasificarea substanţelor în două m a r i categorii: substanţe mine­
r a l e şi organice. T o t a i c i , Lemery scrie că substanţele organice
n u pot f i preparate în laborator.
Marele c h i m i s t Berzelius a s p r i j i n i t multă vreme această
t e o r i e . E l a arătat că sintezele pe care numai organismele v i i
sînt în stare să le realizeze se datoresc unei forţe misterioase,
n u m i t ă „forţă vitală".
Această concepţie a v i t a l i s m u l u i a pus m u l t e p i e d i c i ch'mi-
ştilor şi a , c o n s t i t u i t o serioasă frînă în calea progresului
chimiei.
„Ceea ce formează corpurile v i i în vasele l o r , n i c i u n chimist
n u poate face în baloanele şi capsulele sale", scria în anul 1808
c h i m i s t u l Friederich Gren.
Această concepţie a fost însă răsturnată de marele chimist
german F r i e d e r i c h W o h l e r , născut în anul 1800. L a vîrsta de
24 de a n i , el prepară în laborator acidul o x a l i c , care se găseşte
în p l a n t e , iar l a 28, ureea, p o r n i n d de l a substanţe anorganice.
Ureea, o substanţă organică, fusese obţinută în baloanele chi-

249
miştilor. Această lovitură dată v i t a l i s m u l u i a c o n s t i t u i t o
adevărată cotitură p e n t r u dezvoltarea c h i m i e i organice.
I n a n u l 1842, c h i m i s t u l rus N . N . Z i n i n a reuşit o nouă sin­
teză, aceea a a n i l i n e i , care a deschis d r u m u l i n d u s t r i e i colo­
ranţilor. I n a n u l 1854, B e r t h e l o t izbuteşte să sintetizeze gră­
s i m i l e şi acetilena.
In a n u l 1 8 6 1 , c h i m i s t u l rus A . M . B u t l e r o v prezintă l a con­
gresul m e d i c i l o r şi cercetărilor n a t u r i i ţ i n u t în oraşul Speyer
d i n Germania, r e f e r a t u l său despre s t r u c t u r a substanţelor or­
ganice.
E l arată că în substanţele organice, carbonul este tetra-
v a l e n t şi că a t o m i i de carbon se p o t u n i între e i , formînd lanţuri
m a i l u n g i sau m a i scurte. Teoria sa a stat l a baza realizărilor
c h i m i e i organice.
I n a n u l 1865 se cunoşteau abia 4 000 de substanţe organice.
I n 1880, numărul lor atinsese însă 15 000 iar în a n u l 1935 erau
aproape 350 000.
A z i , numărul substanţelor organice cunoscute este de circa
un m i l i o n .
I n d u s t r i a coloranţilor a l u a t o mare dezvoltare datorită c h i ­
m i e i organice. Medicamentele reprezintă în bună parte şi ele
produse de sinteză organică.
M a t e r i i l e plastice sînt cele m a i n o i creaţii ale c h i m i e i
organice şi unele d i n cele m a i promiţătoare. V a l o r i f i c a r e a
p e t r o l u l u i şi a m e t a n u l u i pe cale chimică ţ i n t o t de c h i m i a
organică.
Bogăţia u l u i t o a r e a c h i m i e i organice, perspectivele ei
uriaşe n u t r e b u i e să sperie pe c h i m i s t u l amator care doreşte
să facă cunoştinţă cu această ramură de mare însemnătate a
chimiei.
I n cele ce urmează v o m înfăţişa doar cîteva d i n cunoş­
tinţele elementare, pe care t r e b u i e să Ie aveţi în acest d o m e n i u ,
şi n u m a i unele d i n nenumăratele experienţe p o s i b i l e .

250
 O CĂLĂUZĂ IN CHIMIA ORGANICĂ
Pentru a n u ne pierde în atît de bogatele ramificaţii ale
c h i m i e i organice, va f i necesar să ne luăm o călăuză. M a n u a l u l
de chimie organică poate f i folosit foarte bine în acest scop.
P e n t r u o rapidă recunoaştere a d r u m u l u i pe care trebuie să
apucăm, să facem aici o scurtă trecere în revistă a cîtorva d i n
d i f e r i t e l e f e l u r i de substanţe pe care le v o m putea întîlni.
Hidrocarburi. A t o m i i de carbon au însuşirea de a se putea
u n i u n i i cu a l ţ i i , formînd lanţuri de toate formele posibile.
Dar ei au p a t r u valenţe, adică p a t r u braţe care se întind
pentru a face legătura cu braţele libere ale altor elemente chimice.
Unele d i n aceste braţe — cîte u n u l , două, sau chiar t r e i se
unesc cu alte braţe t o t ale unor a t o m i de carbon.
Dar celelalte braţe?
Se poate întîmplă ca celelalte valenţe să fie completate cu
a t o m i de hidrogen. Obţinem în acest caz substanţe formate d i n
carbon şi h i d r o g e n ; aceşti compuşi sînt h i d r o c a r b u r i l e .
H i d r o c a r b u r i l e p o t f i aciclice, ca de pildă propanul (un gaz):
H H H
i r i
H-C-C-C-H
I i i
H H H
sau ciclice, adică avînd u n lanţ închis, cum e benzenul:
H
I
C
/ \
H—C C—H

I II
H—C C—H
\ /
C

251
 A t î t h i d r o c a r b u r i l e c i c l i c e , cît şi cele aciclice p o t f i saturate
şi nesaturate. P r o p a n u l e o hidrocarbură aciclică saturată. Ben­
zenul e o hidrocarbură ciclică nesaturată. O hidrocarbură nesatu­
rată cuprinde u n u l sau m a i m u l t e g r u p u r i de cîte d o i a t o m i de
carbon legaţi între ei p r i n două sau t r e i valenţe. H i d r o c a r b u r i l e
ciclice nesaturate cu c i c l u l de şase a t o m i de carbon legaţi p r i n
duble legături conjugate ( c i c l u l benzenic) se numesc h i d r o c a r b u r i
aromatice.
H i d r o c a r b u r i l e p o t f i solide, l i c h i d e şi gazoase. î n natură
î n t î l n i m adesea amestecuri d i n aceste h i d r o c a r b u r i . U n exemplu
clasic de substanţă formată d i n t r - u n amestec de h i d r o c a r b u r i
gazoase, l i c h i d e şi solide este ţiţeiul ( p e t r o l u l ) .
M u l t e substanţe organice conţin în moleculă, pe lîngă hidrogen
şi carbon, şi o x i g e n .
D i n t r e acestea, iată cîteva:
A l c o o l i i sînt substanţe organice compuse d i n carbon, hidrogen
şi o x i g e n , în care în l o c u l u n u i a sau m a i m u l ţ i a t o m i de hidrogen
s-a s u b s t i t u i t g r u p u l — O H ( o x i d r i l ) .
F e n o l i i sînt substanţe organice cu g r u p u l — O H legat direct
de carbonul unei h i d r o c a r b u r i aromatice.
A l d e h i d e l e sînt substanţe organice, care conţin gruparea
— C H O , legată de u n r a d i c a l organic.
Cetonele sînt substanţe organice, care conţin g r u p u l C = O
legat de d o i r a d i c a l i o r g a n i c i .
A c i z i i o r g a n i c i sînt substanţe organice, care conţin gruparea
carboxil - COOH.
E s t e r i i sînt substanţe organice, care rezultă p r i n acţiunea
a c i z i l o r asupra a l c o o l i l o r sau f e n o l i l o r ; p o t f i asemănate cu sărurile
d i n c h i m i a anorganică.
G r ă s i m i l e sînt esteri a i a c i z i l o r graşi cu g l i c e r i n a (un a l c o o l ) .
A m i n e l e sînt substanţe organice, care derivă de l a amoniac
p r i n înlocuirea a t o m i l o r de hidrogen cu r a d i c a l i a c i c l i c i sau aro­
matici.

252
 Pe lingă substanţele arătate m a i sus, c h i m i a organică cunoaşte
hidraţii de carbon (glucidele) despre care v o m v o r b i ceva m a i
departe.
De asemenea, n u t r e b u i e să u i t ă m compuşii cu azot, o x i ­
gen, sulf etc. care se întîlnesc în număr foarte mare în natură.
Fireşte că l i s t a de m a i sus n u epuizează n i c i pe departe dife­
r i t e l e f e l u r i de substanţe organice.
 SĂ F A C E M C l T E V A EXPERIENŢE

CÎTEVA HIDROCARBURI

C u m se prepară m e t a n u l . U n a d i n bogăţiile ţării noastre este

m e t a n u l . Adeseori, plimbîndu-te pe lingă vreo baltă a i să zăreşti
m i c i băşicuţe de gaz ridicîndu-se la suprafaţa apei. A p r i n d e u n
c h i b r i t şi ţine-1 acolo, deasupra a p e i : băşicuţele se v o r aprinde
pe loc. E v o r b a de gazul m e t a n . Veţi întreba: „Cum se face că
m e t a n u l se găseşte în bălţi? Sau e poate n u m a i o simplă întîm-
plare?"
Că n u e o simplă întîmplare, stă mărturie denumirea pe care
i-o dădeau v e c h i i chimişti m e t a n u l u i : „gazul bălţilor". Explicaţia
este simplă: gazul m e t a n rezultă d i n descompunerea m a t e r i e i
vegetale, lipsită de aer, ce se află sub nămolul mlaştinilor. De
asemenea, m e t a n u l se află şi în s t r a t u r i l e de cărbuni, precum şi
în vecinătatea r e g i u n i l o r petrolifere şi în s t r a t u r i l e de sare.
L a ce foloseşte gazul metan? întrebuinţările sale au devenit
în u l t i m u l t i m p deosebit de numeroase. Desigur, m e t a n u l poate
f i ars şi, în acest f e l , produce o mare c a n t i t a t e de căldură. Captat
d i n zăcămintele de unde iese sub presiune, el poate f i t r i m i s l a
distanţe m a r i p r i n conducte, f i i n d folosit în d i f e r i t e i n d u s t r i i sau
p e n t r u încălzit în oraşe.
P r i n arderea m e t a n u l u i se obţine negrul de f u m , folosit l a
fabricarea cernelurilor şi în i n d u s t r i a c a u c i u c u l u i . Oxidarea meta­
n u l u i p r i n acţiunea v a p o r i l o r de apă l a t e m p e r a t u r i r i d i c a t e repre-

254
zintă u n m i j l o c economic p e n t r u obţinerea h i d r o g e n u l u i necesar
în i n d u s t r i a chimică (sinteza a m o n i a c u l u i , solidificarea grăsimi­
lor e t c ) .
întrebuinţări foarte i m p o r t a n t e ale m e t a n u l u i sînt cele pe
care acesta le primeşte d u p ă ce a fost t r a n s f o r m a t în acetilenă.
D i n p u n c t de vedere c h i m i c , m e t a n u l este cea m a i simplă
hidrocarbură. F o r m u l a sa este C H sau, d e z v o l t a t :
4

H
I
H-C-H
I
H
î n l a b o r a t o r p u t e m prepara foarte uşor m e t a n u l , d i n carbură
de a l u m i n i u (C A1 ) şi acid c l o r h i d r i c ( H C I ) . Punem într-o epru­
3 4

betă o linguriţă de carbură de a l u m i n i u . Peste ea turnăm t o t o

linguriţă de acid c l o r h i d r i c . încălzim uşor eprubeta la o lampă
cu s p i r t . V o m observa că l i c h i d u l începe să fiarbă şi că d i n el se
desprind băşicuţe de gaz.
Acest gaz este m e t a n u l . I a t ă c u m a l u a t el naştere:

C A1 3 4 + 12 H C I = 3 C H 4 + 4A1C1 3

E uşor de d o v e d i t că e v o r b a de m e t a n . A p r o p i e m de gura
eprubetei o flacără. M e t a n u l se aprinde cu o flacără luminoasă.
Flacăra e de obicei incoloră, însă, în cazul de faţă, ea v a f i
colorată uşor în galben, d i n cauza s o d i u l u i a f l a t în sticla
eprubetei.
Există şi a l t e metode p e n t r u a obţine m e t a n u l în l a b o r a t o r ,
de pildă d i n h i d r o x i d de sodiu ( N a O H ) şi acetat de sodiu
C H - COONa).
3

Punem într-o eprubetă u n amestec f o r m a t d i n 2 g h i d r o x i d

de sodiu şi 4 g acetat de sodiu ( a n h i d r u ) , ambele sub formă
solidă. A p o i , astupăm eprubeta cu u n dop străbătut de u n t u b
de culegere.

255
 P r i n încă'zire se degajă m e t a n , care poate f i prins sub
apă ( f i g . 75).
D i n amestecul pus în eprubetă va lua naştere a p r o x i m a t i v
u n l i t r u de gaz m e t a n , datorită reacţiei:
NaCOOCH + NaOH = N a C 0 + C H
3 2 3 4

F i g . 75. Iată o instalaţie simplă cu a j u t o r u l căreia puteţi prepara

gazul m e t a n .

Trebuie să f i m atenţi cînd lucrăm cu m e t a n u l şi m a i ales n u

trebuie să-1 a p r i n d e m i n amestec cu aerul. U n amestec de metan
cu de două o r i atîta oxigen, dacă e aprins, arde cu o explozie
puternică. Acest amestec de metan cu oxigen este n u m i t i n minele
de cărbuni „grizu".
>4^Ptilena. O hidrocarbură ce se intîlneşte în gazele de cocserie
şi i n gazele de cracare a ţiţeiului este etilena. F o r m u l a acestei
h i d r o c a r b u r i este C H sau C H = C H , fapt care ne arată
2 4 2 2

că avem de-a face cu o hidrocarbură nesaturată.

Putem oare p r e p a r a etilenă în laborator? Desigur. Pentru
aceasta avem nevoie de alcool e t i l i c şi de acid sulfuric concentrat.

256
 încălzind un amestec de alcool e t i l i c şi acid s u l f u r i c , ia naştere
î n t î i s u l f a t u l acid de e t i l , care p r i n încălzire se descompune i n
etilenă şi acid s u l f u r i c . Schematic, cele de m a i sus se p o t prezenta
astfel:
C H
2 5 OH + H S0 2 4 = H S0 + H 0 + C H
2 4 2 2 4

F i g . 76. î n f e l u l acesta se prepară e t i l e n a .

î n r e a l i t a t e , pe lîngă reacţia principală ce dă naştere e t i l e n e i ,

se m a i formează şi alte produse secundare (eter, de pildă).
Puneţi într-un m i c balonaş 5 c m de alcool e t i l i c şi turnaţi
3

a p o i încet, amestecînd mereu, 15 c m de acid su'furic concentrat.

3

Observaţi că b a l o n u l începe să se încălzească. Introduceţi în b a l o n

cîteva bucăţele de piatră ponce curată, p e n t r u ca încă zirea l i c h i ­
d u l u i să se facă u n i f o r m . Astupaţi b a l o n u l cu u n dop străbătut
de u n t u b de culegere prevăzut cu o prelungire de cauciuc. Fixaţi
b a l o n u l într-un s t a t i v şi încălziţi-1 la o flacără: se degajă e t i l e n a ,
care poate f i prinsă sub apă ( f i g . 7 6 ) .

|7 — Minuni în eprubetă 257

 Introducîrid t u b u l de culegere într-un pahar cu o soluţie v i o ­
letă de permanganat de potasiu, acesta se decolorează, iar pe f u n d u l
p a h a r u l u i se depune un praf negru de b i o x i d de magan. Decolora-
rea soluţiei e r e z u l t a t u l reacţiei d i n t r e etilenă şi permanganat
p_de .potasiu, care este u n puternic o x i d a n t .
^ A c e t i l e n a . O hidrocarbură cu o importanţă foarte mare p e n t r u
i n d u s t r i a chimică este acetilena. Şi aceasta este t o t o hidrocarbură
nesaturată; f o r m u l a ei este C H sau C H = C H .
2 2

I n i n d u s t r i e , acetilena se prepară d i n gaz metan. î n ţara

noastră s-a construit în a n i i r e g i m u l u i democrat-popular o fabrică
de acetilenă care foloseşte metanul drept materie p r i m ă . D ' n
acetilenă, chimiştii obţin nenumărate substanţe: clorură de m e t i l ,
c l o r o f o r m , cauciuc sintetic, acid acetic, acetonă, alcool e t i l i c ,
benzină sintetică etc.
Acetilena se prepară d i n carbură de calciu (carbid) şi apă:

CaC + 2 H 0 = C a ( O H ) + C H
2 2 2 2 2

î n laborator preparăm acetilena punînd într-o eprubetă cîteva

bucăţele de c a r b i d , peste care turnăm puţină apă. Acetilena
degajată poate f i prinsă sub apă la fel ca şi celelalte h i d r o c a r b u r i
pe care le-aţi preparat m a i înainte. Trecînd u n curent de acetilenă
printr-o soluţie de permanganat de potasiu, soluţia se decolorează,
deoarece acetilena se oxidează pe seama o x i g e n u l u i cuprins în
permanganat.
A c e t i l e n a , dator'tă f a p t u l u i că a t o m i i ei de hidrogen sînt
legaţi de d o i a t o m i de carbon cu triplă legătură, poate forma
combinaţii cu. metalele, p r i n înlocuirea hidrogenului cu un a t o m
de m e t a l . A s t f e l , poate lua naştere, de pildă, acetilura de c u p r u .
Aceasta se prezintă sub forma u n u i p r e c i p i t a t roşu-brun, care
explodează în stare uscată.
Cum experienţa aceasta este foarte uşoară şi neprimejdioasă,
«Cînd lucrăm cu cantităţi m i c i de substanţe, o v o m descrie
im aii j o s .

258
 într-un b a l o n Erlenmayer ( f i g . 77-A) punem cîteva bucă­
ţele de c a r b i d . Gura b a l o n u l u i o astupăm cu u n dop p r i n care
trecem o pîlnie de separaţie şi u n t u b de sticlă îndoit de două
o r i în u n g h i d r e p t , care intră în a l t b a l o n (B) u m p l u t pe trei

F i g . 77. O instalaţie p e n t r u prepararea a c e t i l e n e i .

s f e r t u r i cu apă. î n lipsa unei pîlnii de separaţie, se poate uşor

i m p r o v i z a una dintr-o pîlnie de sticlă, o bucată de t u b de cauciuc,
u n t u b de sticlă subţiat la u n capăt şi o c)«mâ (aceasta poate f i
u n s i m p l u cîrlig de r u f e ) .
A l doilea b a l o n ( B ) este legat de o eprubetă (C), t o t cu a j u ­
t o r u l u n u i t u b de sticlă, care pătrunde liber pînă în f u n d u l e i ,
şi care conţine 2—3 c m de soluţie amoniacală de sare cuproasă.
3

Aceasta se prepară în f e l u l următor: se pune într-o eprubetă 1 g

clorură cuprică, 2 c m h i d r o x i d de a m o n i u (amoniac) şi 10 c m
3 3

a p ă ; amestecul se agită p u t e r n i c .
A c u m instalaţia e gata. î n b a l o n u l A se produce acetilena,
în B are loc spălarea e i , iar în C se produce reacţia ei cu soluţia

17' 259
amoniacală. într-un vas amestecăm 10 c m de apă cu 10 c m de 3 3

alcool denaturat.
Acesta e u n amestec m o d e r a t i v , care are r o l u l de a eco­
n o m i s i c a r b i d u l , p e n t r u că a l t f e l s-ar produce o cantitate prea
mare de acetilenă, care n-ar putea f i folosită şi s-ar pierde
în aer. Turnăm amestecul făcut în pîlnia de separaţie, i a r cu
a j u t o r u l clemei reglăm d e b i t u l de apă şi alcool,astfel ca peste
carbid să cadă cam 10 picături pe m i n u t d i n acest amestec.
A c e t i l e n a formată trece p r i n soluţia amoniacală de cupru
şi dă naştere a c e t i l u r e i de c u p r u , care precipită. Filtrăm acest
p r e c i p i t a t , îl spălăm cu apă şi puţin alcool, apoi îl uscăm cu grijă
pe o hîrtie de f i l t r u . Introducînd o mică c a n t i t a t e de acetilură
de cupru în flacără are loc o explozie nepericuloasă. V o m avea,
însă, grijă să lucrăm cu cantităţi cît m a i m i c i de substanţe.
B e n z e n u l . Benzenul este una d i n cele m a i i m p o r t a n t e h i d r o ­
carburi.
Pe bună dreptate s-a spus despre benzen că acesta este „bu­
n i c u l " a peste 10 000 de substanţe chimice.
F o r m u l a chimică a benzenului este C H sau d e z v o l t a t :
6 6

C
/ \
H-C C-H
I! I
H-C C-H
N S
c

După cum se vede, benzenul este o hidrocarbură ciclică, nesa­

turată. E l este reprezentantul p r i n c i p a l al combinaţiilor aro­
m a t i c e . Benzenul este u n l i c h i d incolor, m o b i l , cu miros carac¬
t e r i s t i c . N u se amestecă cu apa, se aprinde uşor ( v a p o r i i săi sînt

260
m a i grei decît aerul) şi arde cu flacără luminoasă. R ă c i t , ben­
zenul se solidifică într-o masă cristalină, albă, care se topeşte
l a 5,5°C.
V o m face acum cîteva experienţe uşoare şi care n u necesită
m a t e r i a l e greu de p r o c u r a t .
V o m începe cu n i t r o b e n z e n u l .
Benzenul poate f i t r a n s f o r m a t sub acţiunea nitrantă a a c i d u l u i
azotic în nitrobenzen sau dinitrobenzen — după c u m agentul
n i t r a n t este m a i slab sau m a i p u t e r n i c .
Preparaţi într-o eprubetă sau într-un balon m i c u n amestec
n i t r a n t compus d i n 3 c m acid azotic şi 4 c m acid s u l f u r i c .
3 3

Băciţi v a s u l î n apă rece, deoarece p r i n amestecarea acizilor el se

încălzeşte, apoi adăugaţi picătură cu picătură, agitînd c o n t i n u u
şi răcind d i n cînd în cînd, 2 c m de benzen. D u p ă 5 m i n u t e turnaţi
3

conţinutul v a s u l u i într-un c r i s t a l i z o r cu apă: nitrobenzenul se

separă la f u n d sub f o r m a u n u i u l e i greu, galben. M i r o s u l său
aminteşte m i r o s u l esenţei de m i g d a l e .
D i n i t r o b e n z e n u l se deosebeşte de nitrobenzen ( d i n p u n c t de
vedere c h i m i c ) p r i n existenţa a două grupe n i t r o ( N 0 ) legate 2

de n u c l e u l benzenic.
Prepararea d i n i t r o b e n z e n u l u i este asemănătoare cu a nitro-
benzenului.
A s t f e l , p e n t r u prepararea d i n i t r o b e n z e n u l u i se face u n a¬
mestec n i t r a n t de acid azotic şi s u l f u r i c , ca şi în experienţa
precedentă şi se adaugă apoi 2 c m de nitrobenzen. Se încălzeşte
3

l a fierbere pe b a i a de apă. D u p ă 15 m i n u t e de fierbere se varsă

amestecul într-un vas cu apă rece. D i n i t r o b e n z e n u l se separă l a
f u n d u l v a s u l u i sub f o r m a unor frumoase cristale, colorate galben
d i n cauza impurităţilor.
Reacţiile chimice care au loc sînt următoarele:

C H
6 6 + HNO a = C H
6 5 - N0 2 + H 0
2

C H
6 5 - N0 2 + HN0 3 = C H - (N0 ) + H
6 5 2 2 2 O

261
 ALCOOLUL ETILIC lN LABORATOR

P e n t r u chimişti, cuvîntul „alcool" indică o mare f a m i l i e de

compuşi o r g a n i c i . Sînt cunoscute pînă acum sute de „alcooli",
alte cîteva m i i m a i sînt încă p o s i b i l i , cel puţin teoretic. M e t a n o l u l ,
e t a n o l u l , g l i c e r i n a , iată cîţiva alcooli m a i obişnuiţi.Terminaţia
o l , a u n u i substantiv, în c h i m i e , însemnează de obicei că este
vorba de u n alcool.
Cînd u n c h i m i s t aude vorbindu-se despre u n alcool, ştie că
este vorba de o substanţă organică, care cuprinde u n grup carac­
t e r i s t i c : — O H , n u m i t o x i d r i l . Fie că o x i d r i l u l este legat de u n
lanţ m a i lung sau m a i scurt de a t o m i de carbon, produsul obţinut
se numeşte t o t alcool.
D i n t r e toţi a l c o o l i i cunoscuţi, cel m a i u t i l i z a t este, fireşte,
alcoolul e t i l i c , care d i n această cauză a fost denumit „alcool
ordinar".
I Să-1 cercetăm.
^ Cîteva experienţe cu a l c o o l u l e t i l i c . F a m i l i a alcoolilor
cuprinde, după c u m am văzut, foarte numeroase rubedenii.
A l c o o l u l e t i l i c este fără îndoială cel m a i cunoscut membru
a l acestei f a m i l i i . Sub forma de băuturi şi de d o c t o r i i făcute d i n
fructe fermentate, el se intîlneşte încă d i n cele m a i vechi t i m p u r i .
De la început trebuie să facem deosebirea între alcoolul
e t i l i c şi alcoolul i n d u s t r i a l . Acesta d i n urmă este alcool e t i l i c
denaturat — alcool care n u m a i poate f i întrebuinţat pentru
băuturi, d i n cauză că i s-au adăugat substanţe otrăvitoare sau
cu miros sau gust neplăcut. Acest alcool denaturat are între­
buinţări i n d u s t r i a l e .
Ca toate a l c o o l u r i l e , alcoolul e t i l i c ( C H O H ) este o substanţă
2 5

formată d i n carbon şi hidrogen l a care se adaugă u n grup o x i ­

d r i l . Luaţi gazul metan (C H ) , furaţi-i u n atom de hidrogen,
2 6

puneţi în locul său g r u p u l — O H şi... iată că aţi fabricat C H O H , 2 5

adică alcoolul e t i l i c i

262
 Pe hîrtie, această „preparare" pare simplă, dar în practică
l u c r u r i l e sînt cu m u l t m a i complicate. Pînă acum, chimiştii au
întrebuinţat doar metode ocolite p e n t r u a realiza această trans­
f o r m a r e . Procedeul fermentaţiei, care a î m p l i n i t poate cîteva
m i l e n i i de existenţă, este şi astăzi metoda cea m a i întrebuinţată.
Cum se procedează ? Se adaugă d r o j d i e de bere la o soluţie
diluată a u n u i „zahăr" s i m p l u (de exemplu glucoză); d r o j d i a
produce o enzimă şi aceasta lucrează ca u n catalizator transformînd
zahărul în alcool şi b i o x i d de carbon.
Acest procedeu i m p o r t a n t poate f i uşor demonstrat în labora­
t o r u l n o s t r u de acasă pe scară mică. S i r o p u l de cereale (glucoză
C H 0 ) se poate obţine uşor; procuraţi-vă nişte glucoză şi d i z o l ­
6 1 2 6

vaţi-o în apă, obţinînd o pastă groasă. Turnaţi 25 c m d i n siropul 3

gros i n 250 de c m de apă, într-un flacon sau într-un b a l o n E r l e n ­

3

m a y e r . Adăugaţi a p o i l a aceasta puţină d r o j d i e , pe care o ameste­

caţi m a i î n t î i cu cîtevapicături de apă, transformînd-o într-o pastă.
Astupaţi f l a c o n u l cu u n dop de cauciuc cu o singură gaură, p r i n
care introduceţi u n t u b de sticlă; capătul celălalt al t u b u l u i îl
introduceţi p î n ă în f u n d u l unei m i c i sticluţe sau al u n u i c i l i n d r u
de sticlă. Turnaţi în acest c i l i n d r u puţină apă de v a r şi astupaţi-1
c u u n dop cu două găuri. Printr-una d i n găuri pătrunde t u b u l
de sticlă; cealaltă se lasă deschisă p e n t r u a p e r m i t e ieşirea g a z u l u i .
Lăsaţi acest aparat să stea l a u n loc cald vreo două sau t r e i
z i l e . D u p ă p r i m e l e 24 de ore, fermentaţia va începe cu p u t e r e ;
la suprafaţa l i c h i d u l u i v a apare spumă şi în apa de v a r se v o r
vedea m i c i băşicuţe. F a p t u l că apa de v a r a devenit alb-lăptoasă
ne indică că în cursul fermentaţiei s-a născut gazul b i o x i d de
carbon. Reacţia chimică este următoarea:

C H 6 1 2 0 6 = 2C H OH + 2C0
2 5 2

Fermentaţia n u poate totuşi să crească l a i n f i n i t p r o c e n t u l

de a l c o o l . Cînd a l c o o l u l ajunge l a o concentraţie de 1 2 — 1 6 % ,
fermentaţia d i n întregul l i c h i d se opreşte. Concentrarea sa se

203
obţine m a i departe p r i n d i s t i l a r e ; c u m a l c o o l u l fierbe l a 78°C,
iar apa l a 100°C, p r i m i i v a p o r i obţinuţi sînt foarte bogaţi în
a l c o o l . D i s t i l a r e a în casă a a l c o o l u l u i pe scară mare esto p r i m e j ­
dioasă şi pedepsită de lege şi orice încercare în această direcţie

F i g . 78. Aparat în care se poate d i s t i l a a l c o o l u l e t i l i c .

t r e b u i e împiedicată. Cu toate acestea, d i s t i l a r e a pe scară mică

oferă u n exerciţiu foarte u t i l p e n t r u lucrările m a i complicate
de laborator şi poate f i făcută în scop e x p e r i m e n t a l .
Aranjaţi aparatura aşa c u m se vede în f i g u r a 78. P r i n o r i f i c i u l
d o p u l u i ce astupă b a l o n u l de d i s t i l a t introduceţi u n t e r m o m e t r u
(dacă aveţi) şi capătul r e f r i g e r e n t u l u i . Refrigerentul (condensa­
t o r u l de v a p o r i ) poate f i construit d i n două t u b u r i de sticlă:
u n u l cu d i a m e t r u l de 2,5 c m şi lungimea de 25 c m , iar celălalt
ceva m a i l u n g şi cu d i a m e t r u l de 0,5 c m . Introduceţi t u b u l subţire
p r i n o r i f i c i i l e d i n d o p u r i l e puse l a capetele t u b u l u i l a r g , apoi

264
faceţi u n o r i f i c i u fn plus în fiecare dop şi în fiecare puneţi u n
tubuleţ pentru apă. A p a t r e b u i e să circule p r i n refrigerent de jos
în sus, p e n t r u că apa ealdă f i i n d m a i uşoară se ridică în sus.
Puneţi 125 c m d i n soluţia fermentată în b a l o n . Adăugaţi
3

cîteva fărîmiţe de marmură, pentru a împiedica fierberea v i o ­

lentă, şi puneţi o sită cu azbest sub b a l o n . I n cursul distilării
a l c o o l u l u i sau a altor substanţe i n f l a m a b i l e t r e b u i e întotdeauna
să vă asiguraţi că dopul b a l o n u l u i şi toate legăturile d i n t r e flacon
şi refrigerent sînt bine strînse şi nu lasă să scape n i m i c . Intr-un
b a l o n ataşat la capătul inferior al r e f r i g e r e n t u l u i se va strînge
lichidul distilat.
Daţi acum d r u m u l la apă p r i n refrigerent şi aprindeţi o lampă
•de s p i r t sub b a l o n u l cu l i c h i d u l de d i s t i l a t . Priviţi cu grijă termo­
m e t r u l . V a p o r i i încep să se r i d i c e şi să se condenseze în clipa
•cînd t e r m o m e t r u l va arăta p r o b a b i l ceva m a i m u l t ea 78°C.
Aceşti v a p o r i sînt alcătuiţi în cea m a i mare parte d i n alcool.
T e r m o m e t r u l este necesar pentru cunoaşterea t e m p e r a t u r i i
v a p o r i l o r , dar nu e indispensabil.
Pentru a dovedi că produsul obţinut este a l c o o l u l e t i l i c ,
aveţi l a dispoziţie m a i m u l t e experienţe.
Preparaţi o soluţie de iod dizolvînd 2 g de cristale de iod
şi 6 g de iodură de potasiu în 100 c m de apă. Adăugaţi 5 c m
3 3

d i n această soluţie la 5 c m d i n d i s t i l a t şi apoi picaţi dintr-o

3

soluţie de h i d r o x i d de potasiu pînă cînd culoarea brună dispare,

încălziţi puţin şi lăsaţi t o t u l liniştit cîteva m i n u t e . Se formează
un p r e c i p i t a t f i n , galben, cu miros înţepător. Acesta este iodo-
f o r m u l ( C H I ) . Deşi acetona şi u n număr de alte substanţe pot
3

f i transformate în iodoform p r i n acest procedeu, în acest caz

p a r t i c u l a r , cînd n u este n i c i o p o s i b i l i t a t e ca aceste substanţe
să fie prezente — p r e c i p i t a t u l , şi m a i ales m i r o s u l dovedesc
prezenţa a l c o o l u l u i e t i l i c .
A l t ă probă, m a i spectaculoasă, poate f i căpătată cu u n r e a c t i v
f o r m a t amestecînd 5 c m de acid azotic concentrat cu 95 c m
3 3

265
de acid acetic g l a c i a l , şi adăugind o picătură dintr-o soluţie de
b i c r o m a t de potasiu (1 parte b i c r o m a t de potasiu d i z o l v a t în 9
părţi a p ă ) . Adăugaţi l a această soluţie cîteva picături d i n d i s t i ­
l a t şi încălziţi uşor. Dacă a l c o o l u l e t i l i c este prezent, soluţia
galbenă v a deveni albastră.
Chiar cu a j u t o r u l aparatelor de d i s t i l a t cele m a i bune, alco­
o l u l 1 0 0 % p u r , sau „absolut", n u poate f i obţinut d i r e c t . Cel
m a i p u r alcool m a i conţine încă 4 sau 5 % apă. U n a d i n metodele
p e n t r u a înlătura această apă este de a amesteca a l c o o l u l de
9 5 % cu o x i d de c a l c i u şi apoi a-1 r e d i s t i l a . î n f e l u l acesta, apa
se uneşte cu o x i d u l de c a l c i u . Pentru experienţă, puteţi pur şi
s i m p l u să amestecaţi alcool de 9 5 % cu puţin v a r nestins ( o x i d
de c a l c i u ) . Astupaţi s t i c l a sau b a l o n u l în care aţi pus a l c o o l u l
şi v a r u l şi lăsaţi-o liniştită cîteva z i l e . L i c h i d u l l i m p e d e , care
se găseşte deasupra v a r u l u i depus pe f u n d , este alcool aproape p u r .
S u l f a t u l de c u p r u a n h i d r u poate f i întrebuinţat p e n t r u a deter­
m i n a dacă a m a i rămas apă în a l c o o l . încălziţi cîteva cristale
m i c i de s u l f a t de cupru (piatră vînătă) p î n ă d e v i n a l b e , apoi
agitaţi-le cu puţin alcool într-o eprubetă. D u p ă cîtva t i m p ,
s u l f a t u l de c u p r u redevine a l b a s t r u . Aceasta dovedeşte că alco­
o l u l conţine apă.
Dar a l c o o l u l e t i l i c ne dă p o s i b i l i t a t e a să facem şi alte expe­
rienţe interesante. V o m descrie acum cîteva experienţe s i m p l e .
Amestecăm într-o eprubetă 2 c m alcool e t i l i c cu 2 c m acid
3 3

s u l f u r i c concentrat. A m e s t e c u l începe să se încălzească de la

s i n e ; p e n t r u a grăbi reacţia, v o m încălzi uşor eprubeta la f l a ­
căra u n e i l ă m p i de s p i r t . Cînd amestecul începe să fiarbă m a i
t u r n ă m în eprubetă 10—20 picături de alcool e t i l i c . I m e d i a t
apare m i r o s u l caracteristic a l e t e r u l u i . A m preparat eter e t i l i c .
Amestecăm într-o eprubetă 4 c m soluţie de b i c r o m a t de
3

p o t a s i u , cu 2 c m acid s u l f u r i c d i l u a t şi 1 c m alcool e t i l i c . încăl­

3 3

z i m eprubeta l a o flacără m i c ă ; soluţia îşi schimbă culoarea,

între t i m p apare u n miros de mere v e r z i — caracteristic pentru

266
aldehidă acetică. Aldehidă acetică se obţine în această reacţie
p r i n oxidarea a l c o o l u l u i cu o x i g e n u l eliberat de amestecul de
b i c r o m a t de potasiu şi acid s u l f u r i c .
A l c o o l u l e t i l i c poate f i t r a n s f o r m a t şi în acid acetic. E x p e ­
rienţa aceasta o v o m face t o t într-o eprubetă, în care amestecăm
0,5 g permanganat de p o t a s i u , 3 c m apă şi 0,5 c m alcool e t i l i c ,
3 3

încălzind uşor eprubeta simţim i m e d i a t m i r o s u l înţepător de

oţet. A p r o p i i n d de gura eprubetei o hîrtie albastră de t u r n e s o l ,
umezită în p r e a l a b i l , aceasta se albăstreşte — semn că d i n epru­
betă ies v a p o r i a c i z i .
M u l t e esenţe a r t i f i c i a l e şi m i r o s u r i de f l o r i sînt esteri, adică
substanţe rezultate d i n reacţia u n u i alcool cu u n acid organic.
A c e t a t u l de e t i l , u n ester comun, poate f i preparat făcînd u n
amestec de 5 c m acid acetic g l a c i a l cu 2 c m acid s u l f u r i c con­
3 3

centrat şi 5 c m alcool e t i l i c . încălziţi eprubeta punînd-o într-un

3

vas cu apă f i e r b i n t e , a p o i lăsaţi-o deoparte. î n cîteva m i n u t e ,

m i r o s u l plăcut a l a c e t a t u l u i de e t i l v a deveni e v i d e n t .
o .
o.
ALCOOLUL METILIC

A l c o o l u l m e t i l i c este una d i n cele m a i puternice otrăvuri.

I n t r o d u s în stomac, pătrunde în sînge şi porneşte astfel în c i r c u ­
laţia generală p r i n întregul nostru corp. P r i n t r e proprietăţile
speciale ale a l c o o l u l u i m e t i l i c ( C H O H ) se găseşte însă şi una
3

foarte neplăcută: se strecoară cu o deosebită uşurinţă p r i n t r e

celulele c r e i e r u l u i unde se oxidează, transformîndu-se în aldehidă
formică şi acid f o r m i c . De a i c i , urmează moartea.
Doza ucigătoare este în general în j u r u l a 50—100 c m de 3

alcool m e t i l i c . Totuşi, chiar dacă înghiţim n u m a i 5—10 c m ne 3

p u t e m aştepta l a otrăviri grele, ba chiar şi l a o r b i r e . De aceea,

experienţele cu a l c o o l u l m e t i l i c t r e b u i e executate cu cea m a i
mare grijă, ca de a l t f e l toate experienţele.

267
 D i n cauza p r i m e j d i e i foarte m a r i de otrăvire, este strict
interzis să se întrebuinţeze în alimentaţie a l c o o l u l m e t i l i c sau
a l c o o l u l obişnuit, denaturat cu alcool m e t i l i c .
î n stare pură, a l c o o l u l m e t i l i c este u n l i c h i d limpede ca apa
şi m o b i l ca şi ea: m i r o s u l său este neplăcut.
A l c o o l u l m e t i l i c se poate amesteca i n orice proporţii cu apa
sau a l c o o l u l .
A l c o o l u l m e t i l i c poate f i analizat „elementar" în laboratoa­
rele bine înzestrate. Chimiştii află astfel că el este alcătuit d i n
3 7 , 5 % carbon (C), 1 2 , 5 % hidrogen ( H ) şi 5 0 % oxigen (O). Dacă
î m p ă r ţ i m , a c u m , aceste numere, p r i n greutatea atomică a fie­
căruia d i n elementele respective, obţinem r a p o r t u l :

C/H/O = 3,12/12,5/3,12

ceea c e după c u m se vede, este foarte asemănător cu 1/4/1. P o t r i ­

;

v i t acestor date, f o r m u l a ar t r e b u i să f i e deci C H 0 sau u n m u l ­

4

t i p l u . P r i n a l t e procedee, s-a s t a b i l i t că greutatea moleculară

este de 32. Rezultă deci că f o r m u l a justă este chiar aceasta.
Cum sînt însă legaţi între ei a t o m i i care alcătuiesc alcoolul
m e t i l i c ? Să ne gîndim p u ţ i n . G r u p u l caracteristic a l c o o l u l u i
este, în general, — O H ( o x i d r i l ) după c u m ştim. Acest o x i d r i l
t r e b u i e să f i e legat de carbon. Ceilalţi t r e i a t c m i de carbon t r e ­
buie să f i e de asemenea d i r e c t legaţi de carbon. Aşadar, singura
formulă în spaţiu posibilă este:

H
I
H-C-OH
I
H
A e r u l care conţine de l a 6 l a 3 6 % (cu aproximaţie) alcool
m e t i l i c , devine e x p l o z i v .
I a t ă o experienţă s i m p l ă , care demonstrează acest l u c r u . Să
t u r n ă m doar cîteva picături de alcool m e t i l i c într-o sticlă. Aştep-

2G8
t ă m să se evapore picăturile, astupăm a p o i s t i c l a , o învelim
cu o cîrpă u d ă , a p r o p i e m de gura ei u n c h i b r i t aprins şi o des­
t u p ă m . Urmează o explozie puternică (ne-
periculoasă), însoţită de o detunătură. Ros­
t u l cîrpei u d e , cu care înfăşurăm s t i c l a ,
este de a împiedica eventualele c i o b u r i să
ne zgîrie.
Cîteodată, această experienţă n u r e u ­
şeşte. Care poate f i explicaţia? S i m p l u : o
c a n t i t a t e f i e prea m a r e , f i e prea m i c ă de
a l c o o l m e t i l i c . Se poate î n t î m p l ă , de p i l d ă ,
ca v a p o r i i ce s-au f o r m a t în u r m a evapo­
rării picăturilor de alcool să u m p l e toată
s t i c l a şi, în acest caz, să n u f i e aer s u f i ­
c i e n t p e n t r u a da naştere e x p l o z i e i .
I a t ă a c u m a l t e cîteva experienţe.
Amestecaţi într-o farfurioară sau într-o
capsulă p u ţ i n acid b o r i c cu a l c o o l m e t i l i c ,
în aşa f e l , încît să obţinem o pastă subţire.
Să adăugăm l a acest amestec 1—2 c m acid 3

s u l f u r i c c o n c e n t r a t . D u p ă aceea, a p r i n d e m
totul.
V a l u a naştere o flacără v e r d e , foarte
frumoasă. Se ştie că b o r u l colorează f l a ­
căra în v e r d e .
Amestecăm într-un b a l o n următoarele
substanţe: 10 c m alcool m e t i l i c , 1 c m
3 3

acid s u l f u r i c c o n c e n t r a t , 1 g acid b o r i c .
A s t u p ă m b a l o n u l cu u n dop b i n e po­
t r i v i t . D o p u l v a f i prevăzut cu o gaură
p r i n care v a trece u n t u b de sticlă, d r e p t ,
l u n g de vreo 50 c m si subţiat l a capătul
de sus. F i x a m b a l o n u l i n t r - u n s t a t i v şi-I 0 jumătate de metru.

269 "
încălzim l a o flacără mică. P r i n încălzire ia naştere u n ester
care iese p r i n t u b u l de sticlă.
E s t e r i i sînt substanţe care se formează p r i n combinarea
u n u i acid cu u n a l c o o l . î n cazul de faţă este v o r b a de u n ester
m e t i l - b o r i c , adică f o r m a t d i n a c i d u l boric şi a l c o o l u l m e t i l i c .
D u p ă cîtva t i m p de l a începutul încălzirii, esterul se v a dez­
v o l t a In c a n t i t a t e s u f i c i e n t de mare p e n t r u a putea f i aprins,
l a capătul t u b u l u i de sticlă. D i n cauza conţinutului de b o r ,
flacăra care se v a f o r m a va f i verde ( f i g . 7 9 ) . D u p ă c u m v o m
încălzi m a i p u t e r n i c sau m a i slab substanţele d i n b a l o n , flacăra
aceasta va putea să se lungească sau să se scurteze- U n e o r i , f l a ­
căra poate deveni lungă p î n ă l a o jumătate de m e t r u !
Deasupra flăcării se adună u n f u m a l b , alcătuit d i n acid
boric.

FENOLUL
Să deschidem u n m a n u a l de c h i m i e l a c a p i t o l u l „fenoli". O
să găsim o frază foarte cunoscută: „Se numesc f e n o l i substanţele
organice care au cel p u ţ i n u n o x i d r i l ( O H ) , legat de nucleul
unei hidrocarburi aromatice..."
Iar p r i n t r e f e n o l i , cel m a i uşor de găsit este... f e n o l u l .
F e n o l u l (cu care ne v o m ocupa acum) e u n corp s o l i d , obţinut
p r i n d i s t i l a r e a g u d r o n u l u i de h u i l ă , luîndu-se porţiunea ce distilă
între 180°-220°C.
Ca aspect, f e n o l u l e u n corp alb-străveziu, c r i s t a l i z a t în formă
de ace.
Să-1 a p r i n d e m , într-o farfurioară m i c ă : arde cu o flacără cu
f u m . Să a t i n g e m p i e l e a : o v a a l b i , în scurt t i m p , p r i n ardere.
Cu toate că e u n corp destul de v ă t ă m ă t o r , există totuşi cîteva
experienţe care p o t f i făcute cu interes şi fără n i c i u n p e r i c o l
de către u n c h i m i s t a m a t o r .
Experienţa 1 : I n t r o d u c e m într-o eprubetă curată cîteva
cristale de f e n o l . Peste acesta v o m t u r n a h i d r o x i d de sodiu

270
(sodă caustică, l i c h i d u l e obţinut p r i n dizolvarea h i d r o x i d u l u i
de sodiu în apă). Cantitatea: cîţiva c e n t i m e t r i c u b i , sau, ca să
ne folosim de mijloace m a i simple de măsurătoare... cam două
degete. Fenolul se va dizolva cu uşurinţă în soda caustică. Adău­
g ă m , apoi, acid c l o r h i d r i c d i l u a t în apă, pînă_ cînd soluţiadin
eprubetă — d i n bazică, aşa cum era — devine acidă. Apar pete
uleioase de fenol şi m i r o s u l l u i atît de caracteristic.
Experienţa 2 nu e decît o variantă a celei d i n t î i : are însă
calitatea de a f i ceva m a i spectaculoasă. într-o eprubetă curată
punem cîteva cristale incolore de fenol. Turnăm apoi apă, nu
prea m u l t ă : v o m vedea că o parte d i n fenol se dizolvă, pe cînd o
a l t a rămîne nedizolvată, f i i n d în exces: ea va rămîne la f u n d u l
eprubetei. Facem, într-o altă eprubetă, o soluţie de h i d r o x i d de
sodiu, pe care o vărsăm peste soluţia d i n p r i m a eprubetă;
amestecînd v o m observa că t o t fenolul se dizolvă. Turnăm, în
sfîrşit, acid c l o r h i d r i c d i l u a t , pînă l a acidularea soluţiei:
apar petele de f e n o l . î n acelaşi f e l este extras fenolul d i n u l e i u l
c a r b o l i c ; anume, u l e i u l se tratează cu N a O H în care se dizolvă
f e n o l u l , separîndu-se de naftalină. D i n fenolatul de sodiu,
f e n o l u l se scoate, a p o i , cu a j u t o r u l a c i d u l u i .
Explicaţia este simplă: f e n o l u l , p r i n combinaţie eu hidro­
x i d u l de sodiu, dă fenolat de sodiu, care este foarte uşor s o l u b i l
în apă. Iată procesul, în l i n i i l a r g i :

C H O H + N a O H = C H ONa + H 0
6 5 6 5 2

C H O N a + H C I = C H O H + NaCl
6 6 6 5

6C H O H este t o c m a i f e n o l u l ; N a O H nu este a l t u l decît hidro­

5

x i d u l de sodiu (soda caustică), iar C H O N a este fenolatul de

6 5

sodiu, format p r i n combinarea primelor două.

Experienţa 3: B r o m u l dă cu f e n o l u l u n produs care se numeşte
t r i b r o m f e n o l . E u n corp a l b , solid şi-1 putem obţine în laborator
în f e l u l următor: luăm o eprubetă, în care turnăm, cu băgare

27L
de seamă, cîţiva c e n t i m e t r i c u b i de apă de b r o m . I n ea, t u r ­
n ă m o picătură sau două de soluţie de f e n o l în a p ă ; se precipită
u n corp a l b , care — nu m a i e nevoie s-o spunem — este t o c m a i
tribromfenolul.
Experienţa 4 începe, ca şi c e l e l a l t e , p r i n luarea u n e i eprubete
curate d i n r a f t u l în care sînt aşezate aceste folositoare u n e l t e
ale c h i m i s t u l u i amator şi introducerea în i n t e r i o r u l ei a cîtorva
c r i s t a l e incolore de f e n o l . Peste aceste c r i s t a l e se toarnă o can­
t i t a t e oarecare de apă. Se scutură b i n e de t o t e p r u b e t a , a p o i
soluţia apoasă pe care o conţine se decantează trecîndu-se într-o
altă eprubetă. Intr-o a t r e i a eprubetă facem în sfîrşit o soluţie
de clorură ferică ( F e C l ) , pe care o vărsăm peste p r i m a soluţie.
3

R e z u l t a t u l : apariţia neaşteptată a u n e i coloraţii v i o l e t e .

E x p l i c a ţ i a : toţi f e n o l i i dau cu clorură ferică (FeCl ) d i f e r i t e
3

coloraţii. Cu alţi f e n o l i , c u l o r i l e se schimbă în v e r d e , a l b a s t r u

sau c h i a r n e g r u .

ALDEHIDE ŞI CETONE
P r i n t r e produsele organice î n t î l n i m două c a t e g o r i i de sub­
stanţe foarte i m p o r t a n t e . E v o r b a de aldehide şi cetone. A t î t
aldehidele cît şi cetonele sînt caracterizate p r i n prezenţa g r u p e i
c a r b o n i l ( = C = O) în m o l e c u l a l o r . î n m o l e c u l a de aldehidă,
această grupă este legată de u n r a d i c a l şi de u n h i d r o g e n , ca
de p i l d ă :

m • - / °

R-C

Aldehidă acetică a cărei formulă brută este C H 0 se repre­ 2 4

zintă în f e l u l u r m ă t o r :

CH -C
3

\H

272
 De l a această regulă face excepţie insă aldehidă formică, a
cărei grupă c a r b o n i l e legată de d o i a t o m i de h i d r o g e n :

H-C

î n m o l e c u l a de cetonă, grupa c a r b o n i l e legată în schimb

de a l ţ i d o i a t o m i de carbon (de p i l d ă d o i r a d i c a l i ) :
O
II
R-C-R
Cea m a i cunoscută cetonă este dimetil-cetona sau acetona, a
cărei formulă chimică este următoarea:
O
II
CH — C — CH
3 3

D a r , să începem cu experienţele.
Aldehidă acetică. O aldehidă foarte cunoscută este aldehidă
acetică. Aceasta se obţine p r i n oxidarea a l c o o l u l u i e t i l i c .
Amestecăm într-o eprubetă 1 c m soluţie de b i c r o m a t de
3

p o t a s i u cu 0,5 c m acid s u l f u r i c d i l u a t şi 0,5 c m alcool e t i l i c ,

3 3

încălzind uşor eprubeta l a o lampă de s p i r t , simţim i m e d i a t

u n m i r o s de mere v e r z i : e aldehidă acetică, care a l u a t naştere
p r i n oxidarea a l c o o l u l u i e t i l i c :

CH 3 - CH OH + O =
2 CH 3 — C — H + H 02

Aldehidă acetică este u n l i c h i d cu miros c a r a c t e r i s t i c , care

fierbe l a 21°C.
Aldehidă acetică poate f i preparată în c a n t i t a t e m a i m a r e ,
f o l o s i n d următorul procedeu:
î n t r -un m i c b a l o n se introduce 2,5 g b i c r o m a t de p o t a s i u ,
10 c m acid s u l f u r i c şi 10 c m alcool e t i l i c . Se astupă b a l o n u l cu
3 3

18 — Minuni în eprubetă 273

u n dop p r i n care trece u n t u b de evacuare ( f i g . 80). Se agită b a l o n u l
şi se încălzeşte încet. î n t i m p u l acesta se observă o schimbare
a c u l o r i i soluţiei. F i x ă m b a l o n u l într-un s t a t i v şi i n t r o d u c e m
t u b u l de evacuare p î n ă l a f u n d u l u n e i eprubete în care a m pus
10 c m apă rece. î n
3

lipsa u n u i s t a t i v p u ­
t e m aşeza b a l o n u l în­
tr-un pahar pe f u n d u l
căruia am pus două
bucăţele de t u b de
sticlă, astfel ca b a l o ­
n u l să n u stea d i r e c t
pe s t i c l a p a h a r u l u i .
Turnăm a p o i apă în
pahar. încălzim după
aceea cu atenţie ba­
F i g . 80. Prepararea a l d e h i d e i acetice.
l o n u l p r i n s în s t a t i v
sau p a h a r u l în care
am pus b a l o n u l . D u p ă cîteva m i n u t e de încălzire, v o l u m u l l i ­
c h i d u l u i d i n eprubeta de colectare creşte aproape de două o r i .
A t u n c i se întrerupe încălzirea şi se desface aparatura.
L i c h i d u l d i s t i l a t are u n miros pătrunzător de mere v e r z i — e
aldehidă acetică.
C u m d o v e d i m că substanţa obţinută este aldehidă acetică?
într-o eprubetă punem 1 c m d i n soluţia de cercetat, 0,5 c m solu­
3

ţie de h i d r o x i d de sodiu şi a p o i , în picături, soluţie de sulfat de

c u p r u , pînă l a formarea u n u i p r e c i p i t a t . Se încălzeşte amestecul
pînă l a f i e r b e r e ; a t u n c i se formează u n p r e c i p i t a t roşu.
Ce s-a î n t î m p l a t ?
S u l f a t u l de c u p r u împreună cu h i d r o x i d u l de sodiu a f o r m a t
u n p r e c i p i t a t a l b a s t r u de h i d r o x i d c u p r i c . Aldehidă acetică încăl­
z i t ă în soluţia alcalină reduce combinaţiile cuprice în o x i d cupros
care precipită.

274
 Cu soluţia de aldehidă acetică obţinută v o m putea prepara
o masă plastică.
într-o eprubetă p u n e m 5 c m soluţie de aldehidă acetică şi
3

2,5 c m h i d r o x i d de sodiu (soluţia apoasă 5 — 1 0 % ) . Se încălzeşte

3

uşor amestecul p î n ă l a f i e r b e r e . L a început, amestecul capătă

u n m i r o s pătrunzător şi se colorează în g a l b e n , a p o i în b r u n ,
separîndu-se u n p r e c i p i t a t de răşină aldehidică — o masă plas­
tică.
Ce s-a î n t î m p l a t ? Sub influenţa m e d i u l u i a l c a l i n , aldehidă
acetică se condensează dînd aldehidă crotonică cu miros pătrun­
zător şi răşină aldehidică.
Acroleina. O aldehidă pe care o î n t î l n i m foarte des este
acroleina — cea m a i simplă aldehidă nesaturată. A m spus că
o î n t î l n i m foarte des, deşi u n o r a ar putea să l i se pară d e s t u l de
c u r i o s , totuşi, aşa este. A c r o l e i n a se formează o r i de cîte o r i
se a r d grăsimile. De p i l d ă , orice friptură de porc bine rumenită,
conţine o c a n t i t a t e de acroleină. De a l t f e l şi numele e i spune că
se obţine d i n grăsimi arse (acre-acru, o l e u m — u l e i ) .
A c r o l e i n a se obţine foarte uşor p r i n e l i m i n a r e a a două m o l e c u l e
de apă dintr-o moleculă de glicerină, cu a j u t o r u l s u l f a t u l u i acid
de p o t a s i u sau de sodiu ( d e h i d r a t a n t ) , c o n f o r m ecuaţiei:

OH OH OH H H H
l I I * II I
H - C - C - C-H -> H - C = C - C = O +2H 0 2

i i. r
H - H - H

P u n e m într-o eprubetă perfect uscată cîteva picături de g l i ­

cerină şi 1 g s u l f a t acid de sodiu sau de potasiu şi încălzim cu
atenţie. D u p ă cîteva m o m e n t e constatăm apariţia a c r o l e i n e i , da­
torită m i r o s u l u i său înecăcios.
Acetona. A m spus că cea m a i cunoscută cetonă este acetona
( C H 0 ) . Aceasta este u n l i c h i d i n f l a m a b i l , cu miros caracteristic
3 6

18* 275
care f i e r b e l a 56°C. Este u n foarte b u n d i z o l v a n t ; de aceea e folo­
sită în i n d u s t r i a l a c u r i l o r şi vopselelor.
î n l a b o r a t o r p u t e m prepara foarte uşor acetona încălzind ace­
t a t u l de c a l c i u a n h i d r u . Acesta se descompune dînd naştere l a
acetonă si carbonat de c a l c i u :

CH 3 c

O
II
^CH -C-CH +CaC0
3 3 3

CH -;3

P u n e m într-o eprubetă 6 g acetat de c a l c i u a n h i d r u fărîmat,

a p o i astupăm eprubeta cu u n dop p r i n care trece u n t u b de sticlă
îndoit.
F i x ă m eprubeta într-un s t a t i v , iar t u b u l de sticlă îl i n t r o ­
d u c e m într-altă eprubetă în care se găsesc 2 c m apă rece. încăl­
3

z i m eprubeta cu a c e t a t u l de c a l c i u — l a început încet, pe u r m ă

d i n ce în ce m a i p u t e r n i c . Sarea începe să se carbonizeze, iar în
e p r u b e t a de colectare începe să se adune acetona. Cînd v o l u m u l
d i n această eprubetă a crescut l a d u b l u o p r i m încălzirea. L i c h i d u l
colectat în eprubetă conţine apă şi acetonă.
C u m p u t e m constata că în această eprubetă a v e m , pe lîngă
a p ă , şi acetonă? F o a r t e s i m p l u : facem reacţia i o d o f o r m u l u i .
A s t f e l , l u ă m într-o eprubetă cam o jumătate de c e n t i m e t r u cub d i n
l i c h i d u l d i s t i l a t şi îl amestecăm cu încă pe atîta a p ă . A d ă u g ă m
a p o i 1 c m soluţie de i o d în apă, cîteva picături de soluţie de
3

h i d r o x i d de s o d i u , p î n ă l a dispariţia c u l o r i i . P r i n agitarea epru-

276
b e t e i se formează, l a rece, u n p r e c i p i t a t g a l b e n de i o d o f o r m , cu
miros caracteristic.
î n cazul cînd n u a v e m acetat de c a l c i u v o m . căuta să-1 prepa­
r ă m s i n g u r i . P e n t r u aceasta a v e m nevoie de a c i d acetic (esenţă
de oţet) şi de c a r b o n a t de c a l c i u (cretă
sau m a r m u r ă în p r a f ) .
P u n e m într-un b a l o n 15 c m acid 3

acetic şi 10 c m apă, a p o i i n t r o d u c e m
3

în b a l o n , p u ţ i n cîte p u ţ i n , p r a f de car­
b o n a t de c a l c i u , p î n ă n u se m a i p r o ­
duce n i c i o f i e r b e r e . î n f e l u l acesta a m
n e u t r a l i z a t a c i d u l . Dacă a m p r i n d e
g a z u l ce se degajă, a m constata că
este m a i greu decît a e r u l , că stinge o
l u m i n a r e aprinsă şi că t u l b u r ă apa de
v a r . D e c i , a v e m de-a face cu b i o x i ­
d u l de c a r b o n . L i c h i d u l obţinut îl
concentrăm p r i n fierbere p î n ă capătă
consistenţa u n u i s i r o p , a p o i îl încălzim
într-un creuzet p î n ă ce se e l i m i n ă
t o a t ă a p a . V o m avea grijă să n u în­
c ă l z i m prea t a r e , p e n t r u a n u des­
compune a c e t a t u l . Substanţa uscată se F i g . 8 1 . Vaporii de acetonă
păstrează într-un b o r c a n a s t u p a t , f e r i t sînt mai grei decît aerul,
de umezeală.
Este interesant de observat că v a p o r i i de acetonă sînt m a i
g r e i decît a e r u l . L u c r u l acesta poate f i i l u s t r a t p r i n t r - o e x p e r i ­
enţă s i m p l ă . î n m u i a ţ i p u ţ i n ă v a t ă în acetonă şi aşezaţi-o într-o
p î l n i e de sticlă fixată într-un s t a t i v . T u b u l p î l n i e i , aşa c u m
se vede şi în f i g u r a 8 1 , este legat p r i n t r - u n t u b de cauciuc cu u n
a l t t u b de sticlă, îndoit în u n g h i d r e p t şi subţiat. A p r o p i i n d u n
c h i b r i t a p r i n s de capătul t u b u l u i î n d o i t , v a p o r i i de acetonă, care
au c o b o r l t p r i n p î l n i e , se v o r a p r i n d e .

277
 Acetona (aldehidele şi unele cetone în general) reacţionează
cu b i s u l f i t u l de s o d i u , dînd naştere l a combinaţii b i s u l f i t i c e .
Acestea sînt nişte substanţe c r i s t a l i z a t e , care se descompun uşor
l a încălzire, sau l a t r a t a r e cu a c i z i d i l u a ţ i sau baze.

ru CH 3 OH

C = O + NaHS0 3 -» / C
\
C H / CH 3 S0 Na3

Facem într-o eprubetă o soluţie foarte concentrată de b i s u l f i t

de sodiu în a p ă , a p o i t u r n ă m peste ea p u ţ i n ă acetonă. Scuturînd
b.ine e p r u b e t a , apare u n p r e c i p i t a t a l b , f o r m a t d i n combinaţia
bisulfitică a acetonei.

PE URMELE LUI WOHLER

î n a n u l 1828 se petrecu u n eveniment care avea să însemne

u n p u n c t de cotitură în i s t o r i a c h i m i e i . C h i m i s t u l german F r i e ­
d e r i c h W o h l e r , pe a t u n c i în vîrstă de 28 de a n i , sintetizează p r i m a
substanţă organică: ureea ( C O ( N H ) ) . î n f e l u l acesta se dovedea
2 2

că t e o r i a după care n u m a i organismele v i i p o t crea substanţe

organice este c o m p l e t falsă.
W o h l e r a s i n t e t i z a t această substanţă plecînd de l a o soluţie
de cianat de a m o n i u pe care a încălzit-o. Reacţia chimică care
se produce în t i m p u l încălzirii este următoarea:
N H O C N -* C O ( N H )
4 2 2

Deoarece sîntem „pe u r m e l e " l u i W o h l e r , v o m proceda la f e l .

A s t f e l , p u n e m într-un creuzet 10 g cianat de a m o n i u , pe care-1
dizolvăm în p u ţ i n ă apă, a p o i îl încălzim pînă l a evaporarea com­
pletă a a p e i . R e z i d u u l uscat se dizolvă în cît m a i puţin alcool
f i e r b i n t e . D u p ă răcire, ureea cristalizează sub forma unor prisme
plane.

278
 D a r ce facem dacă n-avem c i a n a t de amoniu? Foarte s i m p l u :
preparăm î n t î i c i a n a t u l de a m o n i u , a p o i ureea.
Ne procurăm 20 g ferocianură de p o t a s i u pe care o p u l v e r i ­
z ă m şi o încălzim cu atenţie pe o placă de f i e r , amestecînd-o d i n
cînd în cînd, p e n t r u a o d e s h i d r a t a . Operaţia o continuăm p î n ă
ce obţinem o p u l b e r e alb-gălbuie. T r e b u i e să f i m însă foarte atenţi,
căci o încălzire prea puternică produce descompunerea ferocia-
n u r e i de p o t a s i u , care capătă o culoare brună.
Sarea astfel deshidratată o amestecăm cu 7,5 g de carbonat
de p o t a s i u c a l c i n a t (adică l i p s i t c o m p l e t de a p ă ) .
Se i n t r o d u c e a p o i acest amestec într-un creuzet de fier încă­
pător şi după ce se acoperă cu o placă t o t de f i e r se încălzeşte
l a o flacără puternică (de e x e m p l u se aşază în j a r u l u n e i maşini
de g ă t i t ) .
A m e s t e c u l se v a t o p i dînd loc u n e i p u t e r n i c e degajări
de gaze şi producînd o masă de culoare b r u n ă , care printr-o încăl­
zire ulterioară d e v i n e d i n nou clară p u ţ i n cîte p u ţ i n . Operaţia
poate f i considerată ca terminată cînd o picătură d i n topitură
l u a t ă pe vîrful u n e i baghete de sticlă n u m a i este n i c i brună,
n i c i galbenă, c i l i m p e d e şi incoloră ca a p a . Picătura p r i n răcire
t r e b u i e să dea deasemenea o masă incoloră.
L u ă m a t u n c i c r e u z e t u l de pe foc, îl p u t e m lăsa chiar să se m a i
răcească puţin ( n u însă p î n ă l a s o l i d i f i c a r e ) şi-i adăugăm 40 g
m i n i u m de p l u m b . M i n i u l se adaugă p u ţ i n cîte p u ţ i n p e n t r u
a se e v i t a o degajare prea m a r e şi prea bruscă de gaze. Se poate
observa a c u m c u m m i n i u l este i m e d i a t redus în p l u m b m e t a l i c .
D u p ă adăugarea întregii cantităţi de m i n i u , se m a i încălzeşte
t o p i t u r a p e n t r u a-i asigura f l u i d i t a t e a şi se varsă pe o f a r f u r i e
(sau pe o t a b l ă de f i e r curată) lăsîndu-se să se răcească. Masa
solidă se fărîmiţează b i n e într-un m o j a r şi o dizolvăm a p o i în
c i r c a 60 c m de apă f i e r b i n t e . D u p ă c o m p l e t a d i z o l v a r e , soluţia
3

se filtrează p e n t r u a îndepărta r e z i d i i l e negre, de p l u m b . A m

p r e p a r a t astfel o soluţie de c i a n a t de p o t a s i u p r i n descompunerea

270
f e r o c i a n u r i i de potasiu şi m a i a p o i p r i n oxidarea p r o d u s u l u i cu
ajutorul miniului.
Adăugind c i a n a t u l u i de potasiu o soluţie de s u l f a t de a m o n i u ,
v o m obţine — p r i n d u b l ă descompunere — cianat de a m o n i u
şi s u l f a t de p o t a s i u .
2 KOCN + ( N H ) 4 2 S0 4 = 2NH OCN + K S 0
4 2 4

P e n t r u aceasta v o m adăuga vreo 20 grame de s u l f a t de a m o n i u

d i z o l v a t în cît m a i p u ţ i n ă apă f i e r b i n t e . Amestecăm bine ambele
l i c h i d e şi încălzim amestecul pînă l a fierbere.
Deoarece separarea s u l f a t u l u i de potasiu este foarte dificilă,
v o m încălzi t o t u l de-a d r e p t u l şi v o m avea ca produşi f i n a l i uree
şi s u l f a t de p o t a s i u .
E v a p o r ă m , ca să concentrăm soluţia, încălzind-o pe baia
de apă. S u l f a t u l de potasiu m a i puţin s o l u b i l v a începe să se
depună parţial şi îl îndepărtăm p r i n f i l t r a r e . Continuăm încăl­
zirea „pînă l a sec", iar r e z i d i u l rămas se pulverizează şi se „epui­
zează" cu a l c o o l . Adică se pune soluţia filtrată într-un b a l o n l a
care se montează u n refrigerent şi se distilă a l c o o l u l , încălzind
b a l o n u l pe b a i a de apă. D u p ă d i s t i l a r e a a / d i n v o l u m u l t o t a l
3
4

a l a l c o o l u l u i , demontăm a p a r a t u l şi lăsăm soluţia să se răcească.

Pe măsură ce soluţia se răceşte v o r apare cristalele de uree pură.
• A m r e a l i z a t , în f e l u l acesta, istorica sinteză făcută de W o h l e r
în a n u l 1828.
Ureea este u t i l i z a t ă foarte m u l t d r e p t îngrăşămînt. De aceea
este sintetizată pe scară industrială, pornindu-se de Ia amoniac
şi b i o x i d de c a r b o n . Gazele acestea sînt încălzite sub presiune
şi ia naştere u r e e a :

C0 2 + 2NH 3 = CO(NH ) + H 02 2 2

Cu ureea preparată sau cu ureea procurată d i n comerţ, p u t e m

face o serie de experienţe. î n t î i v o m începe cu recunoaşterea u r e i i .
Dacă încălzim ureea peste p u n c t u l său de t o p i r e (133°C), ea
pune în l i b e r t a t e amoniac şi trece în „biuret", substanţă care se

280
topeşte l a 190°C şi dă cu s u l f a t u l de cupru o culoarea roşie-violetă,
caracteristica.

NH 2 - CO - j N H + H ! - N H - CO - N H
2 2 ^

NH 2 — CO — N H - C O N H 2 + NH 3

I a t ă c u m procedăm:
T o p i m într-o eprubetă uscată p u ţ i n ă uree şi continuăm s-o
Încălzim p î n ă ce observăm o degajare de a m o n i a c . D u p ă puţin
t i m p masa se solidifică d i n nou ( b i u r e t u l se topeşte l a 190°C).
D i z o l v ă m p r o d u s u l în apă şi îi adăugăm cîteva picături dintr-o
soluţie amoniacală de s u l f a t de c u p r u : apare o coloraţie carac­
teristică roşu-violetă (reacţia b i u r e t u l u i ) .
U r e e a , f i i n d o a m i d ă , formează săruri cu acizi o r g a n i c i sau
a n o r g a n i c i . D a r , l u c r u interesant, formează săruri n u m a i cu u n
e c h i v a l e n t de a c i d , adică intră în reacţie n u m a i o singură grupă
a m i n o . Cu a c i d u l azotic, ureea dă u n p r e c i p i t a t greu s o l u b i l în
a p ă , de azotat de u r e e :

/NH 2 /NH 2

0=C( + HN0 4 -> O = C(

X
N H 2 \NH .HN0 2 3

Faceţi în două eprubete cîte o soluţie de uree, dizolvînd cîte

u n g r a m de uree în cîte 5 c m de apă. 3

î n p r i m a eprubetă adăugaţi u n v o l u m egal de acid azotic

c o n c e n t r a t . î n l o c u l de contact a l celor două l i c h i d e se formează
u n i n e l a l b , f o r m a t d i n cristale de azotat de uree. Agitînd şi
răcind eprubeta se separă l a f u n d u l e i u n p r e c i p i t a t c r i s t a l i n de
azotat de uree.
î n cea de a doua eprubetă adăugaţi u n v o l u m egal dintr-o
soluţie de a c i d o x a l i c (0,5 g în 5 c m a p ă ) : se separă i m e d i a t
3

u n p r e c i p i t a t c r i s t a l i n de o x a l a t de uree.

281
 PREPARĂM COLORANŢI

Epoca coloranţilor o r g a n i c i de sinteză începe d i n a n u l 1856,

cînd t î n ă r u l c h i m i s t englez W . P e r k i n , în virstă de 18 a n i , prepară
p r i m a m a t e r i e colorantă sintetică — moveina — p r i n oxidarea
u n e i a n i l i n e i m p u r e . D u p ă această dată, descoperirile de n o i
substanţe organice colorante se ţ i n l a n ţ .
P r i n t r e substanţele i m p o r t a n t e folosite l a prepararea coloran­
ţilor s i n t e t i c i se n u m ă r ă şi a n i l i n ă . Aceasta a fost preparată î n t î i
de c h i m i s t u l U n v e r d o r b e n în a n u l 1826, p r i n d i s t i l a r e a indigo-
u l u i şi p r i m i numele de „cristalin". î n 1834 c h i m i s t u l Runge
obţine d i n g u d r o n u l de h u i l ă o substanţă căreia îi dă n u m e l e
de „cianol". D u p ă şase a n i I . F . F r i t s c h e , m e m b r u a l A c a d e m i e i
de Ştiinţe d i n P e t e r s b u r g , extrage d i n indigo o substanţă pe care
o numeşte „ a n i l i n ă " . D o i a n i m a i t î r z i u , în a n u l 1842, c h i m i s t u l
rus N . N . Z i n i n obţine d i n n i t r o b e n z e n , p r i n reducere cu sulfură
de a m o n i u , o substanţă pe care o numeşte „benzidă". N i m e n i n u
ştia încă că „benzida", „ a n i l i n ă " , „cianolul" şi „cristalinul" e
u n a şi aceeaşi substanţă. L u c r u l acesta îl anunţă l u m i i c h i m i s t u l
F r i t s c h e , care spune: „Benzida l u i Z i n i n este identică cu a n i l i n ă " .
Descoperirea l u i Z i n i n , care a d a t l u m i i o metodă de sinteză
industrială a a n i l i n e i , pune bazele dezvoltării de m a i tîrziu a
i n d u s t r i e i de coloranţi şi m e d i c a m e n t e .
V o m prepara şi n o i acum anilină ( C H N H ) şi v o m face
6 5 2

cîteva experienţe cu ea. P e n t r u aceasta avem nevoie de n i t r o ­

benzen (vezi prepararea în pagina 261).
P u n e m într-un b a l o n cu f u n d r o t u n d 25 g p i l i t u r ă de f i e r ,
7 c m apă şi 7 c m acid c l o r h i d r i c concentrat, şi încălzim p u ţ i n .
3 3

V o m observa o puternică degajare de gaz: e v o r b a de gazul h i d r o ­

gen. A d ă u g ă m a t u n c i 10 c m de n i t r o b e n z e n . Astupăm b a l o n u l
3

cu u n dop p r i n care trece u n t u b v e r t i c a l , l u n g de vreo jumătate

de m e t r u , care ţine loc de r e f r i g e r e n t cu r e f l u x . î n c ă l z i m b a l o n u l
pe o baie de apă şi îl agităm d i n cînd în cînd. Observăm că nu

282
se m a i degajă h i d r o g e n şi eă o parte d i n p i l i t u r a de fier s-a t r a n s ­
f o r m a t în o x i d de f i e r de culoare roşie-cărămizie. Cînd după
cîteva m i n u t e de încălzire n u se m a i simte m i r o s u l de n i t r o b e n ­
zen, scoatem b a l o n u l d i n b a i a de a p ă , îl ştergem l a e x t e r i o r
şi i n t r o d u c e m în e l soluţie de h i d r o x i d de s o d i u , picătură cu
picătură, agitînd c o n t i n u u , p î n ă l a reacţia alcalină (încercăm cu
hîrtie de t u r n e s o l ) . De asemenea, m a i adăugăm în b a l o n 7 c m 3

de a p ă . F i x ă m acum b a l o n u l într-un s t a t i v şi-1 astupăm cu u n

dop p r i n care trece u n t u b de sticlă î n d o i t ; capătul acestuia se
i n t r o d u c e într-o eprubetă răcită sau într-un m i c balonaş. î n c ă l ­
z i n d b a l o n u l , începe antrenarea a n i l i n e i , care trece în eprubeta
sau balonaşul de colectare sub f o r m a u n u i amestec t u l b u r e . Cînd
a m d i s t i l a t vreo 15 c m de amestec ( f o r m a t d i n apă şi a n i l i n ă )
3

o p r i m d i s t i l a r e a . Lăsînd d i s t i l a t u l cîtva t i m p l i n i ş t i t , se separă

două s t r a t u r i d i s t i n c t e : u n u l de apă şi a l t u l de a n i l i n ă .
A n i l i n ă s-a f o r m a t în această reacţie c o n f o r m ecuaţiei c h i m i c e :

€ y~ N O , + 3 H -» < ^ _ / - N H , +
2 2H 02

Este interesant de ştiut că în condiţiile în care are loc expe­

rienţa, a c i d u l c l o r h i d r i c se regenerează c o n t i n u u . A s t f e l , h i d r o ­
genul necesar reacţiei este f u r n i z a t de a p ă .
A n i l i n ă pură este u n l i c h i d u l e i o s , m a i greu decît a p a , care
f i e r b e l a 184°C. Este foarte p u ţ i n solubilă în a p ă .
Aşa c u m a m spus m a i sus, anilină este baza m u l t o r coloranţi.
Deoarece n o i n u avem posibilităţi prea m a r i în l a b o r a t o r u l n o s t r u ,
v o m descrie a i c i cîteva reacţii c a r a c t e r i s t i c e , care ne v o r d o v e d i
că, într-adevăr, de l a a n i l i n ă se poate ajunge l a coloranţi.
Sărurile de a n i l i n ă , de p i l d ă s u l f a t u l de a n i l i n ă , colorează
l e m n u l în g a l b e n . Puneţi într-o eprubetă cîteva picături de a n i ­
lină şi 2 c m de a p ă . Scuturaţi b i n e eprubeta şi adăugaţi cîteva
3

picături de a c i d s u l f u r i c : se formează u n p r e c i p i t a t c r i s t a l i n de

283
s u l f a t de a n i l i n ă . Dacă v o m introduce în eprubetă o aşchie de
b r a d , aceasta se v a colora în galben intens; De asemenea, se colo­
rează în galben şi hîrtia de ziar sau c a r t o n u l .
A n i l i n ă se oxidează uşor, schimbîndu-şi culoarea. Sub acţi­
unea c l o r u r i i de v a r ea capătă o culoare violetă.
Puneţi într-o eprubetă 1 g de clorură de v a r şi amestecaţi-1
bine cu 10 c m de apă. într-altă eprubetă se p u n 5 c m de apă
3 3

şi două picături de a n i l i n ă . Se agită bine-eprubeta pînă l a d i z o l ­

varea completă a a n i l i n e i . Adăugaţi a t u n c i cîteva picături de clo­
rură de v a r . L i c h i d u l capătă o culoare roşie, care trece în v i o l e t
închis.
A n i l i n ă oxidată cu b i c r o m a t de potasiu şi acid s u l f u r i c se
cunoaşte sub numele de „negru de a n i l i n ă " şi e folosită d r e p t
colorant în i n d u s t r i a textilă.
Puneţi într-o eprubetă 5 c m 3
de apă şi două picături de a n i ­
l i n ă . A g i t a ţ i bine eprubeta p î n ă ce anilină se dizolvă. Adăugaţi
acum 3—4 picături de soluţie de b i c r o m a t de potasiu şTo j u m ă ­
t a t e de c e n t i m e t r u cub de acid s u l f u r i c . L i c h i d u l se colorează
î n t î i în verde, a p o i în a l b a s t r u , şi, în sfîrşit, în negru. Acesta
este „negrul de a n i l i n ă " .
Cel m a i p u t e r n i c c o l o r a n t . Dacă l-am întreba pe u n c h i m i s t
specialist în i n d u s t r i a coloranţilor care este cel m a i p u t e r n i c
c o l o r a n t , fără îndoială că răspunsul său v a f i : „fluoresceina".
Această substanţă poate f i preparată cu m u l t ă uşurinţă, chiar
în l a b o r a t o r u l u n u i c h i m i s t a m a t o r .
P e n t r u aceasta pisaţi şi frecaţi b i n e , l a u n loc, într-o p i u l i ţ ă ,
o c a n t i t a t e c a m cît o a l u n ă de acid f t a l i c (în lipsă, puteţi f o l o s i
anhidridă ftalică) şi o c a n t i t a t e egală de rezorcină. Transformaţi
cele două c o r p u r i într-o pulbere fină, omogenă.
Treceţi apoi l a cea de-a doua parte a experienţei. Puneţi
acest amestec într-o capsulă (sau farfurioară) de porţelan, şi
încălziţi, agitînd mereu cu o baghetă de sticlă. încălzirea se v a
face l a o flacără m i c ă , luminoasă, cu prevedere, p î n ă cînd ames-

284
t e c u l se topeşte. T e m p e r a t u r a v a atinge în acest moment cam
180°C.
I m e d i a t înainte sau d u p ă aceasta, topiţi într-o capsulă mică
o c a n t i t a t e (cam cît o alună) de clorură de zinc. L a început, clo­
rură de zinc se v a u m f l a sub acţiunea căldurii. Această mărire
de v o l u m este datorită apei pe care o conţinea clorură şi pe care
o pierde. L a sfîrşit, v o m obţine o substanţă topită, lichidă, l i p ­
sită de apă, pe care o v o m t u r n a , picătură cu picătură şi agitînd
m e r e u , în amestecul de rezorcină şi acid f t a l i c care este şi e l în­
călzit, în acelaşi t i m p .
î n d a t ă ce veţi adăuga clorură de z i n c , aspectul amestecului
se v a s c h i m b a dintr-o dată, p r i m i n d culoarea roşie-gălbuie sau
c h i a r roşie închisă. Amestecul cuprinde acum fluoresceină.
Turnaţi n u m a i cîteva picături d i n acest amestec care con­
ţine fluoresceină într-un pahar sau c i l i n d r u p l i n cu apă. A g i t a ţ i
a p o i p u ţ i n . A p a v a căpăta o culoare frumoasă, verde deschis,
care se întăreşte v i z i b i l dacă adăugăm cîteva picături dintr-o
soluţie de h i d r o x i d de sodiu sau de amoniac. I n s c h i m b , dacă
adăugăm a c i z i , culoarea păleşte, devine gălbuie. Această m o d i ­
ficare n u este definitivă: picaţi p u ţ i n ă soluţie bazică şi roşul
aprins r e v i n e fără întîrziere.
Dacă ţineţi p a h a r u l cu această soluţie î n l u m i n ă şi priviţi
p r i n e l , soluţia pare galbenă. Dacă vă uitaţi l a e l , însă, pe un fond
închis, l i c h i d u l v i se v a părea verde închis. A s t f e l de variaţii
ale c u l o r i i sînt d e n u m i t e fluorescenţă ( p e n t r u p r i m a dată au
fost observate l a f l u o r u r a de c a l c i u ) .
Dizolvaţi o c a n t i t a t e mică d i n masa conţinînd fluoresceină,
pe care aţi preparat-o, în cîţiva c e n t i m e t r i c u b i de alcool e t i l i c .
D u p ă adăugarea h i d r o x i d u l u i de s o d i u , soluţia v a părea roşie,
privită p r i n transparenţă, şi verde închis dacă vă veţi u i t a l a
suprafaţa ei ( p r i n reflecţie). Vărsaţi această soluţie într-un bor­
can m a r e , de sticlă, u m p l u t cu apă. De l a suprafaţa apei .vor
coborî în j o s , spre f u n d , p a n g l i c i frumoase verzi-gălbui.

285
 Acestea sînt experienţele. Presupunînd că n u toţi c i t i t o r i i
acestor p a g i n i sînt v e c h i chimişti a m a t o r i şi că, p r i n t r e e i , se pot
găsi numeroşi începători, să dăm cîteva indicaţii asupra sub­
stanţelor necesare.
A s t f e l , să vedem ce este a c i d u l f t a l i c . Cunoaşteţi, desigur,
benzenul: este o substanţă organică a cărei formulă se reţine cu cea
m a i mare uşurinţă, p e n t r u că e formată d i n şase a t o m i de carbon
şi şase de h i d r o g e n , aşezaţi în cerc: C H . Dacă un a t o m de hidrogen
6 6

este înlocuit de u n grup — C O O H ( g r u p u l caracteristic acizilor

organici) se obţine a c i d u l benzoic. Dacă, şi m a i departe, h i d r o ­
genul v e c i n cu — C O O H este înlocuit cu încă o g r u p ă — C O O H ,
se obţine o substanţă avînd f o r m u l a C H ( C O O H ) , cunoscută
6 4 2

între chimişti ca „acidul o r t o f t a l i c " sau, pe scurt, a c i d u l f t a l i c .

A ţ i făcut, aşadar, cunoştinţă cu a c i d u l f t a l i c . Să trecem
a t u n c i l a rezorcină. Aceasta este o substanţă a cărei formulă
pleacă t o t de l a benzen. D o i d i n a t o m i i benzenului sînt şi de data
aceasta înlocuiţi, dar n u cu g r u p u l —COOH caracteristic a c i z i l o r ,
c i cu g r u p u l O H (caracteristic a l c o o l i l o r ) . F o r m u l a ce va f i aşa­
d a r : C H ( O H ) - Cele două g r u p u r i — O H n u sînt vecine, c i u n u l
6 4 2

d i n e i se găseşte ataşat l a p r i m u l a t o m de carbon a l benzenului,

iar celălalt l a a l t r e i l e a .
P r i n reacţia chimică între două molecule de rezorcină şi una
de acid f t a l i c (sau a n h i d r i d a acestuia), se formează fluoresceină.
B u n — v o r spune a t u n c i chimiştii a m a t o r i — dar l a ce foloseşte
în acest caz clorură de zinc? I n cursul reacţiei, se eliberează
apă ( H 0 ) . Această apă trebuie să fie fixată de o altă substanţă,
2

p e n t r u că a l t m i n t e r i ar împiedica desfăşurarea reacţiei. Această

„altă substanţă" este t o c m a i clorură de z i n c .
Fluoresceină este o substanţă care se dizolvă greu în apă şi
foarte uşor în a l c o o l . D u p ă c u m am văzut, în soluţii alcaline,
culoarea ei este m u l t întărită. U n singur gram d i n sarea de sodiu
a fluoresceinei,dizolvată în 40 000 de l i t r i de apă, dă o culoare
vizibilă l i c h i d u l u i ! P e n t r u a experimenta s i n g u r i , dizolvaţi

286
p u ţ i n d i n fluoresceină preparată Într-un l i t r u de apă şi diluaţi
mereu, pentru a s t a b i l i pînă l a ce concentraţie culoarea m a i
este încă vizibilă.
Această proprietate a fluoresceinei a fost utilizată de m u l t e
o r i , în geografie, pentru a studia mersul, afluenţii şi r a m u r i l e
apelor subterane.
A u r i n . î n rîndurile următoare v o m încerca să arătăm cum
p u t e m f a b r i c a — d i n substanţe uşor de găsit sau în t o t cazul
fără prea mare greutate — frumoasa culoare de nuanţă aurie:
a u r i n u l . Pe lîngă o experienţă frumoasă v o m avea şi p r i l e j u l
•de a ne prepara u n preţios a u x i l i a r în laborator.
Pentru aceasta, să punem într-o eprubetă cantităţi egale de
f e n o l (în c r i s t a l e ) , acid sulfuric concentrat şi cristale de acid
o x a l i c . Cantitatea d i n fiecare substanţă nu trebuie să întreacă
•doi c e n t i m e t r i d i n eprubetă. După ce amestecăm bine, agitînd
eprubeta, o fixăm într-un s t a t i v şi încălzim, cu prevedere, l a
o flacără redusă.
L i c h i d u l roşu aprins va rămîne, în t i m p u l încălzirii, limpede
şi t r a n s p a r e n t ; are acum o hotărîtă asemănare cu cerneala roşie.
Atîta vreme cît încălzim, se desprind băşicuţe de gaz către supra­
faţa l i c h i d u l u i ; unele dintre aceste băşicuţe le putem chiar a p r i n ­
d e . E l e sînt alcătuite dintr-un amestec de o x i d de carbon şi bio­
x i d de carbon, care rezultă d i n descompunerea unei părţi d i n
a c i d u l o x a l i c , sub influenţa a c i d u l u i sulfuric concentrat.
Să vărsăm acum o parte d i n l i c h i d u l roşu închis într-un vas
cu apă: se poate observa u n p r e c i p i t a t galben-portocaliu. Adău­
găm apoi cîteva bucăţi de sodă — pentru a neutraliza acidul
— şi i m e d i a t , sau după u n scurt t i m p , v o m vedea formîndu-se
o culoare cu transparenţe minunate, albastru-roşie. Priviţi-o în
d i f e r i t e grosimi de l i c h i d .
Să u m p l e m o eprubetă cu eîţiva c e n t i m e t r i c u b i d i n l i c h i d
şi să încercăm dacă nu l-am putea folosi drept indicator pentru
.acizi sau baze.

287
 A s t f e l , de e x e m p l u , să adăugăm puţin cîte puţin în eprubetă,
mereu n u m a i atît dintr-o bază sau u n acid cît este necesar ca
să obţinem o schimbare de culoare. De asemenea, să v a r i e m
mereu bazele şi a c i z i i , folosind altele n o i ( c l o r h i d r i c , s u l f u r i c ,
azotic e t c ) .
I a t ă , de p i l d ă , cam cum am putea l u c r a .
L i c h i d u l v i o l e t devine galben deschis p r i n adăugare de puţin
acid c l o r h i d r i c ; adăugind amoniac, îşi schimbă culoarea şi se
face i a r v i o l e t ; m a i punem acid sulfuric d i l u a t şi iar se face
galben deschis; şi aşa m a i departe. Iată deci că-1 putem folosi
drept indicator de mîna întîia. î l etichetăm „aurin" şi-1 păstrăm
i n l a b o r a t o r u l n o s t r u , pentru a ne servi ca i n d i c a t o r .
A u r i n u l se dizolvă în acid acetic glacial sau în alcool,-luînd
o culoare galbenă-aurie închisă. I n apă nu se dizolvă, în schimb
se dizolvă foarte bine în acid sulfuric (dînd o culoare galben-
roşcată) şi în substanţe alcaline (dînd o culoare violetă). De
aceasta ne-am convins p r i n experienţele de m a i sus.
A u r i n u l — adică substanţa pe care am obţinut-o în eprubetă,
încălzind amestecul de acid o x a l i c , sulfuric şi fenol — se întă­
reşte în eprubetă, după u n t i m p , dînd p r i n răcire o masă m i n u ­
nat colorată în a u r i u . î n eprubeta în care am făcut experienţa
şi ne-au rămas ceva r e s t u r i , v o m putea admira a u r i n u l s o l i d i ­
f i c a t , peste cel m u l t o oră de la preparare.
Componentul p r i n c i p a l a l a u r i n u l u i este a c i d u l pararosol.
B i o x i d u l de carbon s-a f o r m a t d i n a c i d u l oxalic sub influenţa
a c i d u l u i s u l f u r i c ; de asemenea, în acelaşi t i m p , apa care devine
liberă în această reacţie este legată de a c i d u l s u l f u r i c , care ştim
că suferă de o sete nepotolită.
A u r i n u l este foarte m u l t folosit ca materie colorantă în indus­
t r i a tapetelor şi a hîrtiei.
C u m , însă, el îşi schimbă culoarea sub acţiunea bazelor
sau acizilor — f i e aceasta şi cu cantităţi m i c i de substanţă —
este f o l o s i t şi ca indicator în c h i m i e .

28S
 GRĂSIMILE

D i n ce sînt a l c ă t u i t e g r ă s i m i l e ? Substanţele grase, f i e a n i m a l e

( u n t , u n t u r ă ) f i e vegetale ( u l e i u r i l e ) sînt alcătuite d i n amestecul
m a i m u l t o r grăsimi. D a r grăsimile însăşi d i n ce sînt făcute,
oare? D i n u n i r e a g l i c e r i n e i cu a c i z i i graşi. Glicerina este un
a l c o o l . De aceea, c h i m i ş t i i arată că grăsimile sînt esteri — aşa
se numesc combinaţiile d i n t r e a c i z i şi a l c o o l i .
Această scurtă i n t r o d u c e r e teoretică era necesară pentru a
înţelege desfăşurarea experienţelor ce v o r u r m a .
D a c ă î n c ă l z i m m a i m u l t ă v r e m e o m i c ă probă de grăsime,
într-o eprubetă, v o m observa după cîtva timp tot felul de
împroşcări şi ţ i ş n i t u r i , însoţite de v a p o r i cu miros pătrunză­
t o r , care se p o t a p r i n d e l a gura e p r u b e t e i , arzînd cu o flacără
bogată în f u n i n g i n e . Să încălzim a c u m pe o farfurioară sau cap­
sulă p u ţ i n s u l f a t de m a g n e z i u , p î n ă cînd p i e r d e c o m p l e t apa d i n
cristale. Punem atunci p r a f u l uscat într-o eprubetă, adăugăm
c a m 1 c m de glicerină şi î n c ă l z i m p u t e r n i c . Se formează u n f u m
3

a l b , cu m i r o s înţepător.
I n a m b e l e experienţe este v o r b a de a c r o l e i n a care se formează
d i n glicerină p r i n scoaterea a două m o l e c u l e de a p ă . Desfacerea
m o l e c u l e l o r de apă d i n glicerină se face sub influenţa a n u m i t o r
substanţe ca s u l f a t u l de a l u m i n i u , s u l f a t u l a c i d de p o t a s i u sau
s u l f a t u l de m a g n e z i u . E i r ă m î n neschimbaţi l a sfîrşitul reacţiei
— sînt d e c i c a t a l i z a t o r i .
C u m r e c u n o a ş t e m g r ă s i m i l e ? Să-ţi d a i seama că u n t u l , u l e i u l
sau u n t u r a sînt grăsimi e f o a r t e uşor. Este insă v o r b a să r e c u ­
noaştem grăsimea în c o r p u r i u n d e aceasta se găseşte în c a n t i t ă ţ i
m i c i . P e n t r u aceasta l u ă m o eprubetă curată şi uscată , în care
punem substanţa de c e r c e t a t : nuci, alune, sîmburi de mere,
b r i n z ă , seminţe de f l o a r e a s o a r e l u i , de d o v l e a c etc. Umplem
a p o i e p r u b e t a (cam o t r e i m e ) cu b e n z i n ă . P e n t r u ca să ne f e r i m •
de p r i m e j d i a f o c u l u i , aşezăm eprubeta într-o oală sau balon

289
19 — Minuni în eprubetă
u m p l u t pe jumătate cu apă. încălzim aceste vase Ia o flacără
mică ( f i g . 82). Benzina d i n eprubetă se încălzeşte şi dizolvă
toate grăsimile ce se găsesc în corpul cercetat. Este preferabil
ca experienţa să se facă în aer liber sau pe o masă cu azbest,
astfel ca eventuala
aprindere a cantităţii
m i c i de benzină să n u
devină periculoasă.
După cîteva m i ­
nute de încălzire, ben­
zina s-a evaporat pînă
aproape l a jumătate.
Stingem flacăra, scoa­
t e m eprubeta şi p u ­
nem n u m a i o pică­
tură pe o bucată de
hîrtie. Dacă substanţa
conţine grăsime, după
evaporarea benzinei
Fig. 82. Extragerea grăsimilor cu ajutorul pe hîrtie v a rămîne
benzinei. o pată de grăsime,
care se vede foarte
uşor ţinînd-o în d r e p t u l u n u i bec aprins. Dacă benzina nu a
d i z o l v a t grăsime, după evaporarea ei n u m a i rămîne n i c i o
urmă.
Saponificarea grăsimilor. Ştiţi cu toţii că a t u n c i cînd o ţesă­
tură textilă s-a pătat cu grăsime, pata este scoasă de cele m a i
m u l t e o r i cu apă caldă şi sodă. Ştim însă că, în mod n o r m a l ,
apa nu se amestecă cu grăsimile; dacă intervine însă soda,
l u c r u r i l e se schimbă: grăsimile se saponifică transformîndu-se
în săpun, substanţă care se amestecă cu apa. I n laborator p u t e m
face şi n o i cîteva experienţe p r i v i n d saponificarea grăsimilor.
V o m avea nevoie de u n t d e l e m n , u n t , grăsime de porc sau o

290
altă grăsime, de soluţie apoasă de h i d r o x i d de sodiu, conţinînd
3 5 — 4 0 % h i d r o x i d de sodiu solid (sodă caustică) şi de 6 soluţie
saturată de clorură de sodiu (sare de bucătărie).
Puneţi într-o capsulă de porţelan (poate t i şi o simplă ceaşcă)
5 g de grăsime şi adăugaţi 9 c m de h i d r o x i d de sodiu. încălziţi
3

amestecul, agitîndu-1 c o n t i n u u , t i m p de 20—30 m i n u t e . Adăugaţi

d i n cînd în cînd apă, în l o c u l celei evaporate. După trecerea
acestui i n t e r v a l de t i m p faceţi proba saponificării: adăugaţi,
într-o eprubetă curată cîteva picături d i n amestec şi turnaţi
deasupra 6—8 c m de apă caldă. Agitaţi bine eprubeta şi încăl­
3

ziţi-o l a flacără: dacă proba se dizolvă complet înseamnă că

grăsimea s-a s a p o n i f i c a t , adică s-a transformat în săpun.
După saponificarea completă a grăsimii adăugaţi în amestecul
încă f i e r b i n t e 15—20 c m de soluţie de clorură de' sodiu şi
3

agitaţi b i n e . Lăsaţi apoi amestecul să se răcească. L a suprafaţa

soluţiei apoase se ridică u n strat de săpun, care se solidifică l a
răcire.
U l e i u r i sicative şi nesicative. î n general, în aer u l e i u r i l e n u
se întăresc, c i rămîn m o i . Sînt, totuşi, şi unele u l e i u r i care fac
excepţie.
De e x e m p l u , u l e i u l de i n se decolorează şi se acoperă cu
u n strat întărit, datorită oxidării. U l e i u r i l e care se întăresc
în aer se numesc u l e i u r i s i c a t i v e . întărirea u l e i u r i l o r în aer
poate f i făcută şi cu a j u t o r u l unor substanţe ( o x i z i m e t a l i c i )
denumite s i c a t i v i . Aşa se obţin u l e i u r i l e de v o p s i t , d i n care se
fabrică l a c u r i l e .
Pe o farfurioară de porţelan cu f u n d u l d r e p t vărsăm vreo
5 c m acid s u l f u r i c concentrat. Picăm apoi deasupra a c i d u l u i
3

5 — 6 picături d i n u l e i u l pe care-1 cercetăm. î n zona de a t i n ­

gere d i n t r e u l e i şi acid obţinem c u l o r i d i f e r i t e . U l e i u r i l e s i ­
c a t i v e dau c u l o r i brune sau negre; cele semisicative dau c u l o r i
p o r t o c a l i i p î n ă l a b r u n , iar u l e i u r i l e nesicative nu dau n i c i o
culoare.

19* 291
 ŞI TOTUŞI... APA ŞI ULEIUL SE AMESTECĂ

De fiecare dată cînd bem l a p t e , mincăm ouă sau vopsim cu

una d i n vopselele ce pot f i d i l u a t e cu apă, avem de a face cu
o contradicţie'izbitoare. O veche zicătoare hotărăşte, cu oare­
care a u t o r i t a t e aparentă, că „untdelemnul cu apa nu se amestecă".
Ş i , cu toate acestea, în l a p t e , în maioneză, în vopselele emul-
sionate şi în d i f e r i t e alte produse care combină substanţele u l e i ­
oase cu cele apoase, natura pe de o parte şi c h i m i s t u l pe de altă
parte au întrebuinţat mijloace chimice pentru a arăta că v e c h i u l
proverb nu se adevereşte. Natura şi c h i m i s t u l au realizat, a s t f e l ,
ceea ce părea cu neputinţă. U l e i u l şi apa se amestecă formînd
e m u l s i i . Fără aceste combinaţii de substanţe uleioase şi apoase,
m e d i c i n a şi i n d u s t r i a s-ar găsi în faţa unor greutăţi de neînvins ;
de f a p t , însăşi viaţa n-ar putea exista. Pentru dezvoltarea celu­
lelor animale şi vegetale sînt necesare unele grăsimi şi u l e i u r i .
Totuşi, pe de altă p a r t e , substanţele cele m a i însemnate d i n
aceste celule v i i sînt apoase. Neputînd să dizolve u l e i u r i l e î n
a p ă , natura se foloseşte de emulsificare. U n aliment aproape
perfect, l a p t e l e , nu-i altceva decît o emulsie, adică o împrăş-
tiere de picături m i t i t e l e de u n t , într-o soluţie apoasă de lactoză,
săruri minerale şi a l b u m i n e .
Cu a j u t o r u l e m u l s i i l o r , u n t u r a de peşte atît de neplăcută l a
gust poate f i transformată într-o băutură aproape delicioasă,
iar substanţele uleioase cu miros urît sînt făcute inodore. Se p o t
prepara vopsele care l a uscare, formează o suprafaţă groasă de
p i g m e n t şi u l e i , deşi aceste vopsele sînt uşor d i l u a b i l e c u . . . a p ă .
Soluţiile moderne întrebuinţate în agricultură, sosurile pentru
salată, cosmeticele, loţiunile, d o c t o r i i l e şi l u s t r u r i l e pentru
parchete, m o b i l e şi p a n t o f i îşi datorează adesea eficacitatea
cunoştinţelor c h i m i s t u l u i despre tehnica e m u l s i i l o r .
I n l i n i i m a r i , o emulsie este împrăştirea unor picături foarte
m i c i dintr-un l i c h i d într-altul în care n u se poate d i z o l v a .

292
 O emulsie poate f i preparată, de obicei, scuturind sau ames­
tecînd energic cele două l i c h i d e . D a r , d i n nefericire, o emulsie
alcătuită în acest f e l , d i n două lichide pure, se separă i u t e .
Tensiunea superficială face ca picăturile m i c i (globulele) să se
unească repede, iar picăturile m a i m a r i să se r i d i c e l a suprafaţă
sau să cadă l a f u n d (după caz) separînd cele două l i c h i d e în
două s t r a t u r i .
Să facem o experienţă. Agitaţi într-o eprubetă puţină apă şi
o cantitate egală de benzen, şi veţi vedea cum se petrec l u c r u ­
r i l e . După cîteva scuturături, cele două l i c h i d e l i m p e z i ca apa
vor deveni o singură soluţie, lăptoasă.
L i c h i d u l pare u n i f o r m , pentru că m i c i l e picături sînt prea
m i c i spre a f i văzute cu o c h i u l l i b e r şi este a l b , pentru că
g l o b u l e l e , lucrînd ca nişte l e n t i l e , împrăştie l u m i n a .
Lăsaţi emulsia să stea liniştită: foarte repede apar d i n nou
picături v i z i b i l e . Acestea d e v i n mereu şi mereu m a i m a r i , albeaţa
dispare şi în cîteva secunde, lichidele s-au despărţit ca l a
început.
Pentru a împiedica o astfel de emulsie să se separe, trebuie
să ne f o l o s i m de una d i n „vrăjitoriile" c h i m i e i . O emulsie sta­
b i l ă nu poate f i preparată niciodată n u m a i d i n două lichide
p u r e . C h i m i s t u l t r e b u i e să m a i adauge o cantitate foarte mică
dintr-o a t r e i a substanţă, cunoscută sub numele de „agent
emulsificator".
Sînt sute de substanţe care ar putea servi de agenţi emul-
s i f i c a t o r i , fiecare cu meritele sale, aşa încît c h i m i s t u l trebuie să
ştie c u m s-o aleagă pe cea m a i potrivită pentru emulsia pe
care o doreşte.
Săpunul obişnuit (care e u n stearat de sodiu sau u n oleat
de sodiu) e u n agent emulsificator foarte m u l t întrebuinţat.
Repetaţi experienţa precedentă cu apă şi benzen, după ce d i z o l ­
v a ţ i , m a i î n t î i , cîteva fărîmiţe de săpun în apă. î n acest caz,
agitarea intermitentă (făcînd o pauză de 15 secunde după fiecare

293
 serie de scuturături) v a produce emulsificarea m a i repede decît
agitarea continuă.
D u p ă ce aţi a g i t a t i n t e r m i t e n t vreo c i n c i m i n u t e , priviţi epru­
beta şi veţi vedea că emulsia seamănă cu acea produsă n u m a i
d i n apă şi benzen.
Totuşi, de data aceasta, apa şi u l e i u l n u se despart decît
foarte p u ţ i n , sau chiar de l o c . Cu toate acestea, după u n repaus
p r e l u n g i t , această emulsie poate să ne pară m a i groasă şi m a i
albă deasupra. Acest efect poate f i n u m i t „smîntînire", fiindcă
se aseamănă cu smîntîna care se ridică l a suprafaţa l a p t e l u i .
E l n u indică separaţia permanentă a u l e i u l u i de apă. Cînd se
petrece smîntînirea, puţină agitaţie v a face ca emulsia să devină
d i n nou uniformă.
Dacă adăugaţi cîteva m i c i grăunţe de h i d r o x i d de sodiu l a
u n c e n t i m e t r u cub de apă intr-o eprubetă, apoi puţin acid oleic
într-o c a n t i t a t e egală de benzen sau de u l e i dintr-o altă e p r u ­
betă şi turnaţi conţinutul eprubetei a doua în cea dinţii se v a
naşte săpunul n u m i t oleat de sodiu.
I n acest caz se formează spontan o emulsie ce poate f i sta­
bilizată p r i n cîteva scuturări.
Pe lîngă săpunurile de sodiu şi de p o t a s i u , p r i n t r e agenţii
e m u l s i f i c a t o r i se m a i găsesc substanţe cagălbenuşul o u l u i , gela­
t i n a , guma arabică, stearaţii de a l u m i n i u şi de zinc şi substanţe
t f i n p u l v e r i z a t e c u m sînt muştarul, silicea şi negrul de f u m .
Care este explicaţia? P e n t r u ce lucrează agenţii e m u l s i f i c a t o r i
aşa c u m a m văzut, nu se ştie precis, dar, i n general, ei reduc
tensiunea d i n t r e cele două l i c h i d e şi u n e o r i formează o adevărată
barieră fizică, care împiedică g l o b u l e l e să se unească.
I n cazul săpunurilor şi a compuşilor organici s i n t e t i c i , efectul'
protector pare să fie datorită alcătuirii moleculare. U n capăt
a l fiecăruia d i n t r e moleculele acestor substanţe este s o l u b i l în
u l e i , iar capătul celălalt în apă. I n f e l u l acesta se comportă mole­
c u l a săpunului de oleat de sodiu.

294
 Cînd e pusă într-un amestec de u l e i şi apă, această moleculă
t i n d e să se orienteze în aşa f e l , încît capetele solubile în u l e i să
f i e întoarse către u l e i , iar capetele solubile în apă, către apă.
P r i n această acţiune, fiecare globulă suspendată este înconjurată
de o pătură de molecule (de agent) care, în acelaşi t i m p , o leagă
de l i c h i d u l înconjurător şi o împiedică să se unească cu celelalte
g l o b u l e de acelaşi f e l .
Fazele e m u l s i i l o r . Toate e m u l s i i l e sînt alcătuite d i n două
faze: o fază externă sau continuă şi o fază internă, care constă
d i n m i l i o a n e de picături foarte m i c i , separate între ele (în c h i m i a
fizică, o fază este definită d r e p t o porţiune de materie omogenă,
distinctă, într-un sistem neomogen). Depinzînd de cantităţi şi
substanţe, o emulsie poate consta d i n u l e i în apă, sau d i n apă în
u l e i . I n l i t e r a t u r a tehnică, o emulsie de u l e i în apă se scrie pe
scurt aşa: U / A , pe cînd o emulsie de apă în u l e i se scrie a s t f e l : A / U .
E m u l s i i l e de benzen şi apă pe care le-aţi făcut a d i n e a u r i ,
l a p t e l e , maioneza şi cele m a i m u l t e vopsele sînt de t i p u l u l e i
i n apă ( U / A ) . A d e s e o r i , cele două f e l u r i de e m u l s i i pot părea
asemănătoare şi a t u n c i t r e b u i e să facem d i f e r i t e experienţe, p e n t r u
a şti care este adevărul.
O experienţă se poate face adăugind la o c a n t i t a t e mică d i n
e m u l s i e , cîteva picături dintr-o vopsea sau o culoare, care se
dizolvă n u m a i în u l e i , sau n u m a i în apă. De e x e m p l u , adăugaţi
u n c o l o r a n t s o l u b i l în apă l a o c a n t i t a t e mică d i n emulsia de ben­
zen şi apă şi agitaţi nu prea v i o l e n t . E m u l s i a se va colora u n i f o r m ,
arătîndu-vă că faza continuă sau externă a e m u l s i e i este apa.
Dacă emulsia ar f i fost apă în u l e i , a t u n c i c o l o r a n t u l s o l u b i l
în apă n u ar f i putut-o colora c o n t i n u u .
P e n t r u comparaţie puteţi alcătui o emulsie A / U adăugind
p u ţ i n oleat de c a l c i u sau de magneziu l a benzen, în loc de săpun
în apă, înainte de e m u l s i f i c a r e . P e n t r u ca să d i l u ă m sau să con­
centrăm o emulsie t r e b u i e m a i întîi să-i cunoaştem t i p u l , pentru
că dacă adăugăm faza ce nu e necesară, producem t o c m a i e f e c t u l

295
 c o n t r a r . Ca să d i l u ă m sau să „subţiem" o emulsie dată, t r e b u i e să
adăugăm ceva m a i m u l t ă fază externă. P e n t r u a o concentra sau
„îngrăşa" v o m adăuga m a i m u l t d i n faza internă. Puteţi dovedi
aceasta cu emulsia de benzen în apă. Adăugaţi-i apă şi o veţi
vedea curgînd m a i uşor. Adăugaţi-i benzen (cu agitare m a i
m u l t ă ) şi v a deveni pînă l a urmă atît de „groasă", încît nu o
veţi putea t u r n a .
Poate să vă pară c i u d a t , dar faza internă a u n e i e m u l s i i poate
să a i b ă u n v o l u m cu m u l t m a i mare decît faza externă. M a i o ­
neza este o emulsie de t i p u l U / A , în care u n v o l u m foarte mare
de u l e i este conţinut înăuntrul u n u i v o l u m de apă c o m p a r a t i v
m i c . Fabricarea u n e i probe de maioneză ce poate f i mîncată cu
plăcere ne oferă o bună demonstraţie a unora d i n problemele
preparării e m u l s i i l o r comerciale. î n acest a l i m e n t , u l e i u l for­
mează faza internă, oţetul şi sucul de lămîie faza externă, în t i m p
ce gălbenuşul de o u , muştarul şi p i p e r u l alcătuiesc împreună
agentul e m u l s i f i c a t o r . Sarea t r e b u i e adăugată p e n t r u gust, dar
ea t i n d e m a i curînd să distrugă decît să ajute emulsificarea.
Puneţi u n gălbenuş de o u , o jumătate de lingură de sare,
u n sfert de lingură de muştar şi puţin p i p e r într-o cratiţă m i c ă ,
şi bateţi cu convingere.
A d ă u g a ţ i o lingură de oţet şi bateţi înainte.
T r e p t a t , puneţi o ceaşcă de u n t d e l e m n , adăugind l a început
n u m a i cu l i n g u r a , cîte p u ţ i n . D u p ă ce aţi t e r m i n a t de adăugat
u n t d e l e m n u l (în acest t i m p amestecînd mereu) aţi obţinut o
|/ maioneză de cea m a i b u n ă c a l i t a t e .
Adăugind substanţe care d i s t r u g efectul protector a l agenţilor
e m u l s i f i c a t o r i , sau adăugind agenţi care produc t o c m a i t i p u l
opus de e m u l s i e , reuşim de obicei să d i s t r u g e m , sau să „separăm"
o emulsie în constituienţii săi. P u t e m demonstra aceasta adău­
g i n d puţin acid c l o r h i d r i c d i l u a t l a benzenul d i n emulsia de apă.
C u m a c i d u l desface moleculele de săpun, ele îşi p i e r d puterea
de emulsificare şi componenţii, apa şi u l e i u l , se despart repede.

296
 CELULOZA

Celuloza este m a t e r i a l u l ce constituie cea m a i mare parte d i n

vegetale, unde ea formează scheletul celulelor.
Progresele care s-au realizat în industria celulozei sînt legate
de o cunoaştere adîncită a constituţiei şi proprietăţilor acestui
m a t e r i a l deosebit de răspîndit în natură.
Compoziţia celulozei este exprimată de f o r m u l a : (C H O )n.
6 10 5

Determinarea f a c t o r u l u i n este foarte anevoioasă.

Concluzia la care s-a ajuns e că molecula celulozei are o l u n ­
gime foarte mare şi că greutatea poate să-i fie de 15 000 de o r i
m a i mare decît molecula de oxigen, n f i i n d egal cu 3 000.
Celuloza nu se dizolvă în apă — ceea ce e evident, dacă ne
gîndim l a r o l u l pe care-1 are în natură, unde ea apără contra
p l o i i şi u m e z e l i i substanţele solubile, care se găsesc înăuntrul
celulelor p l a n t e i . N i c i alţi dizolvanţi direcţi nu există pentru
celuloză.
S-au recunoscut t r e i f e l u r i de celuloză: a l f a , beta, gama, în
ordinea rezistenţei descrescînde faţă de r e a c t i v i i c h i m i c i . Celu­
loza alfa e cea m a i rezistentă şi se foloseşte în industria mătăsu-
r i l o r a r t i f i c i a l e . Această descoperire a proprietăţilor celulozei a
fost de mare însemnătate pentru i n d u s t r i i .
T i m p de m a i m u l t e secole s-a socotit suficient să se folosească
d i r e c t l e m n u l pentru construcţii şi pentru ars.
L a început, hîrtia n-a fost folosită decît în mică măsură şi
se f a b r i c a d i n bumbac şi cîrpe — substanţe formate d i n celuloză
aproape pură.
Pe l a sfîrşitul secolului al X l X - l e a t i p a r u l a l u a t însă o mare
dezvoltare, încît s-a simţit nevoia de n o i m a t e r i i p r i m e pentru
hîrtie: s-au folosit întîi paiele, apoi l e m n u l .
Progresele c h i m i e i au dat iute naştere şi a l t o r i n d u s t r i i care
folosesc de astă dată nu celuloza pură, ci diferiţi derivaţi celu­
lozici.

297
 Se făcu m a i î n t î i d i n celuloză u n e x p l o z i v , a p o i derivaţii
c e l u l o z i c i şi-au găsit o aplicaţie r e l a t i v recentă în fabricarea
ţesăturilor a r t i f i c i a l e .
D i n celuloză se m a i fabrică l a c u r i , c e l u l o i d u l , c e l o f a n u l etc.
Totuşi, hîrtia este p r i n c i p a l u l m a t e r i a l f a b r i c a t d i n celuloză.
Cu greu ne p u t e m închipui starea în care t r e b u i a să se găsească
societatea u m a n ă înaintea invenţiei s c r i e r i i şi a u n e i m a t e r i i
pe care se p u t e a f i x a s c r i s u l . Pe a t u n c i , l u m e a era redusă l a c u v i n ­
t e l e v o r b i t e ; p e n t r u a t r a n s m i t e o ştire sau u n o r d i n , era nevoie
de u n c r a i n i c sau de u n mesager.
R ă b o j u l de care se servesc încă u n i i ţărani e o a m i n t i r e a f e l u ­
l u i în care se făcea corespondenţa în a n t i c h i t a t e .
. v î n c e t u l cu încetul, o a m e n i i au f o l o s i t d i f e r i t e m a t e r i a l e pen­
t r u a însemna semnele l o r ( p i a t r a , a r g i l a , t a b l e m e t a l i c e e t c ) .
/ I n sfîrşit, v i n e v r e m e a p a p i r u s u l u i , a cărui descoperire este
a t r i b u i t ă oraşului M e m p h i s , d i n E g i p t , a c u m 2200 a n i î.e.n.
„Papirusul — scrie P l i n i u cel B ă t r î n — se naşte în băltoacele
E g i p t u l u i sau în apele leneşe ale N i l u l u i a t u n c i c î n d , ieşite d i n
m a t c ă , ele r ă m î n pe l o c . . . " Acelaşi a u t o r dă în operele sale
cele m a i precise amănunte asupra fabricaţiei p a p i r u s u l u i . T u l ­
p i n a îi era t ă i a t ă în fîşii înguste care se aşezau a l ă t u r i , u n a l d o i ­
lea s t r a t era aşezat cruciş peste p r i m u l şi aşa m a i d e p a r t e . F o a i a
era a p o i încleiată şi b ă t u t ă , ca să f i e netedă.v
Urmează d u p ă aceea f o l o s i r e a p i e i l o r de a n i m a l e : v e l i n u l era
p i e l e a de v i ţ e l , iar p e r g a m e n t u l p i e l e de oaie.
P r i m i i care alcătuiesc o hîrtie adevărată, d i n f i b r e vegetale
s c u r t e , sînt c h i n e z i i .
M a t e r i a p r i m ă era b a m b u s u l . Legenda atribuie această ge­
n i a l ă invenţie m i n i s t r u l u i T s a i - L u n .
A u t r e b u i t să treacă o m i e de a n i p e n t r u ca hîrtia să ajungă
dn E u r o p a .
î n secolul a l X l - l e a v e d e m apărînd în Europa hîrtia de
"bumbac

298
 C u m se fabrică h i r t i a ? Orice m a t e r i a l s-ar f o l o s i : l e m n , c e l u ­
loză, cîrpe v e c h i , hîrtie t i p ă r i t ă , p r i m a fază a fabricaţiei hîrtiei
este obţinerea p a s t e i . P e n t r u aceasta se supune m a t e r i a p r i m ă
u n u i tratament mecanic.
A doua fază a fabricaţiei este obţinerea f o i i de h î r t i e . î n p r i n ­
c i p i u , pasta d i l u a t ă este împrăştiată pe o sită metalică, cu o c h i u r i
f i n e , care se scutură u ş u r e l ; apa trece p r i n o c h i u r i , i a r pe sită
r ă m î n e o îngrămădire de f i b r e de celuloză: aceasta este f o a i a de
h î r t i e . C u m ea este încă d e s t u l de u m e d ă şi f o a r t e fragilă, t r e b u i e
uscată, p e n t r u a căpăta rezistenţă.
D u p ă ce f o a i a de hîrtie a fost fabricată, este u n e o r i supusă l a
d i f e r i t e operaţii, c u m ar f i s a t i n a j u l , care îi netezeşte suprafaţa,
tăierea şi i m p r i m a r e a de desene p e n t r u a obţine h î r t i a f i l i g r a ­
n a t ă e t c . T o a t e acestea au d r e p t scop să înnobileze h î r t i a .
F a b r i c ă m hîrtie în l a b o r a t o r . Ne procurăm î n t î i o bucată
m i c ă de l e m n de b r a d . L u ă m a p o i o raşpilă şi r a d e m l e m n u l
făcînd o grămăjoară de rozătură de l e m n . N a t u r a l , dacă a v e m
l a î n d e m î n ă rumeguş de l a tăierea l e m n e l o r , toată această opera­
ţie este d i n a i n t e î n l ă t u r a t ă .
R u m e g u ş u l sau rozătura se cerne a p o i p r i n t r - o sită m a i deasă,
aşa ca părticelele prea m a r i să f i e î n l ă t u r a t e .
într-un p a h a r Berzelius de m ă r i m e obişnuită, dizolvaţi 20 g
de sodă caustică solidă ( h i d r o x i d de sodiu) în 100 c m de a p ă . 3

L u a ţ i o l i n g u r i ţ ă de rozătură şi fierbeţi-o în p a h a r u l cu h i d r o ­
x i d de sodiu t i m p de u n sfert de oră.
A c e s t t r a t a m e n t are r o l u l de a extrage răşinile, gumele şi
a l t e substanţe, lăsînd liberă celuloza d i n f i b r e l e l e m n u l u i .
D u p ă aceea decantaţi şi aruncaţi l i c h i d u l de culoare închisă,
lăsînd doar m a t e r i a depusă pe f u n d ( c e l u l o z a ) . Bepetaţi a p o i
f i e r b e r e a cu o nouă soluţie de h i d r o x i d de sodiu a l c ă t u i t ă ca şi
prima.
Vărsaţi d i n n o u l i c h i d u l şi spălaţi celuloza de m a i m u l t e o r i
c u a p ă , p e n t r u a înlătura u r m e l e de h i d r o x i d de s o d i u .

299
 Dar rămăşiţele obţinute sînt brune sau chiar negricioase.
De aceea t r e b u i e a l b i t e .
I n cazul n o s t r u , agentul de decolorare este c l o r u l ; operaţia
se face afară, în aer l i b e r .
Iată c u m procedaţi: puneţi rumeguşul într-un pahar, pe care-1
u m p l e ţ i pe sfert cu apă. A p o i treceţi p r i n el u n curent de c l o r ,
adică preparaţi c l o r u l p r i n t r - u n u l d i n m i j l o a c e l e arătate l a c a p i ­
t o l u l „Un gaz d i n f a m i l i a h a l o g e n i l o r " ( p r e f e r a b i l d i n perma-
ganat de potasiu şi acid c l o r h i d r i c ) şi-1 duceţi cu u n t u b de sticlă,
care pătrunde chiar în p a h a r u l cu apă. C u r e n t u l se va menţine
aproximativ 5 minute.
Cu asta, se încheie p r i m a fază a fabricaţiei: obţinerea p a s t e i .
De f a p t , celuloza nu va f i albă cît e de d o r i t , însă dacă repetăm
de 3—4 o r i toată seria de operaţii v o m obţine celuloză a l b i t ă .
Aceasta v a f i spălată cu apă, turnată într-un strat subţire
deasupra u n e i site de sîrmă cu o c h i u r i dese, şi uscată.
D u p ă uscare a m obţinut o foaie de hîrtie — hîrtie adevărată,
dar o hîrtie neîncleiată. U n f e l de hîrtie de f i l t r u .
Hîrtie p e r g a m e n t , p e r g a m e n t u l vegetal se obţine p r i n t r - o
acţiune rapidă a a c i d u l u i s u l f u r i c asupra celulozei d i n hîrtie.
F a b r i c a r e a este continuă; banda de hîrtie, călăuzită de nişte
c i l i n d r i de sticlă, circulă într-un vas conţinînd acid s u l f u r i c
de 60 grade B a u m e , unde n u stă decît cîteva secunde. L a ieşirea
d i n această b a i e , banda este adusă în alte vase i d e n t i c e , p r i m u l
conţinînd apă, al doilea o soluţie de amoniac, al t r e i l e a iarăşi
a p ă , p e n t r u a se e l i m i n a complet l i c h i d u l caustic, a cărui acţiune
prelungită ar distruge celuloza. Banda de hîrtie este apoi uscată.
Acest pergament v e g e t a l , n u m i t şi hîrtie sulfurizată, serveşte
l a împachetarea c o r p u r i l o r grase./
I n l a b o r a t o r u l nostru p u t e m f a b r i c a foarte uşor hîrtie per­
gament, d i n hîrtie velină. I n t r - u n c r i s t a l i z o r sau într-o f a r f u r i e
m a l adîncă, punem o parte apă şi peste ea 2 părţi ac.id s u l f u r i c
concentrat, t u r n a t cu precauţie, cîte puţin şi amestecînd m e r e u .

300
D u p ă ce t o t u l s-a răcit, tăiem d i n hîrtie o bucată de mărimea
dorită şi o vîrîm — cu u n cleşte — în această f a r f u r i e unde o
ţinem 8—10 secunde. După aceea luăm hîrtia şi o introducem
într-un a l t vas, cu apă curată. I n acest t i m p u m p l e m u n c r i s t a l i '
zor sau o f a r f u r i e cu apă m u l t ă , în care punem puţin amoniao'
(o jumătate de eprubetă) şi m u i e m hîrtia în acest d i n urmă vas.
A p o i o spălăm cu apă m u l t ă şi o lăsăm să se usuce. A m obţinut
astfel u n pergament vegetal, o hîrtie t a r e , străvezie. Muind-o
în apă, se umflă şi uscîndu-se se întăreşte la loc. Această hîrtie
ne poate servi în experienţele de dializă.

LEMNUL ÎJV EPRUBETĂ

L e m n u l este considerat de m u l ţ i drept u n excelent m i j l o c de

încălzire, căruia n u merită să i se dea alte întrebuinţări.
Pădurile noastre au ars, astfel, transformîndu-se în cenuşă,
a n i de-a r î n d u l , datorită l i p s e i de prevedere şi exploatării n e m i ­
loase a r e g i m u l u i c a p i t a l i s t .
L e m n u l pădurilor ar f i p u t u t f i , însă, u t i l i z a t cu m u l t m a i
raţional. Pe lingă întrebuinţările sale ca m a t e r i a l de construcţie,
m a i ales p e n t r u casele prefabricate, şi c a ' m a t e r i a l pentru m o b i l e ,
l e m n u l constituie o materie primă foarte preţioasă în i n d u s t r i a
chimică. E l constituie o sursă pentru numeroase substanţe, înce-
pînd de l a alcool şi terminînd cu mătasea artificială şi masele
plastice.
Ce este l e m n u l , d i n p u n c t de vedere a l constituţiei sale c h i ­
mice? încă d i n clasele elementare se învaţă că l e m n u l este f o r m a t
d i n celuloză, lignină şi hemiceluloză. Fiecare d i n aceste sub­
stanţe c h i m i c e poate c o n s t i t u i u n p u n c t de plecare pentru o serie
de derivaţi foarte u t i l i , care merg pînă l a zahăr de l e m n , pe
de o parte şi p î n ă l a m a t e r i i l e plastice pe de a l t a .
Să cercetăm celuloza — o substanţă formată, după c u m a m
arătat, d i n lanţuri foarte l u n g i de molecule enorme. M o l e c u l a

20 — Mînuru In eprubetă 301

celulozei are f o r m u l a , în aparenţă simplă ( C H O ) n ; dar acest
6 10 5

„n" este egal, după cum spuneam, în medie, cu 3 000. Celuloza

este aşadar alcătuită d i n vreo 3 000 de bucăţi de C H O , 6 1 0 6

unite intre ele foarte strîns şi întinse ca u n lanţ. Chimiştii amatori

au recunoscut, desigur, şi acest „ C H O " , care este u n rest
6 10 6

d i n molecula destul de mică a glucozei sau a fructozei. Zahărul

este format d i n două molecule de glucoză şi fructoză.
Zahărul este u n a l i m e n t preţios, care n u poate l i p s i d i n hrana
animalelor şi a oamenilor unde reprezintă p r i n c i p a l u l izvor de
energie. Chimiştii şi-au pus de aceea, de multă vreme, între­
barea dacă moleculele m a r i de celuloză d i n lemn nu pot f i des­
făcute în molecule izolate, m i c i , de zahăr de lemn u t i l i z a b i l
în alimentaţie şi au rezolvat această problemă. Cum? P r i n
desfacerea moleculelor m a r i ale celulozei, cu a j u t o r u l acizilor
sau bazelor.
Resturile de lemne (aşchii şi în special rumeguş) atacate cu
u n acid dau u n amestec de m a i multe zaharuri simple. A s t f e l ,
în tratatele de chimie se arată că p r i n zaharificarea l e m n u l u i
de b r a d , se obţine u n amestec de 6 5 % glucoză, 1 7 % manoză,
1 0 % xiloză, puţină fructoză, galactoză şi alte substanţe. Acest
amestec poate f i folosit, împreună cu alte materiale, drept nutreţ
pentru v i t e sau în industrie ca materie primă pentru fabricarea
alcoolului.
Experienţe simple. „Descompunerea l e m n u l u i " , sau m a i bine-
zis transformarea l e m n u l u i în zahăr (e vorba de celuloza d i n
lemn) se poate repeta uşor şi în laboratoarele chimiştilor
amatori.
Iată un procedeu s i m p l u : încălzim într-o eprubetă rumeguş
de lemn (cam u n vîrf de cuţit) cu cîţiva c e n t i m e t r i cubi de acid
clorhidric foarte concentrat. Agităm mereu eprubeta, t o t t i m p u l
încălzirii, care va dura a p r o x i m a t i v 10 m i n u t e . Dacă, la u n
moment d a t , apare o carbonizare puternică a conţinutului eprube­
t e i , întrerupem încălzirea puţin t i m p şi o reluăm după puţin t i m p .

302
 Pag.

Indicai o r i c h i m i c i 229
Ş t i ţ i ce este a n a l i z a cromatografică? 232
A c i d u l s a l i c i l i c şi a s p i r i n a , 240
Analizaţi ţesăturile 241
Analiza laptelui
Analiza urinei 243

IN LUMEA CHIMIEI ORGANICE

Scurtă i n t r o d u c e r e î n c h i m i a organică 248

O călăuză în c h i m i a organică 251

SĂ FACEM C l T E V A EXPERIENŢE

Cîteva h i d r o c a r b u r i 254
)CXlcoolul e t i l i c î n l a b o r a t o r 262
A l c o o l u l m e i i i ic 267
Fenolul 270
A l d r h i d o şi c e t o n e 272
Pe u r m e l e l u i W o h l e r 278
Preparăm coloranţi 282
Grăsimile »289
Ş i t o t u ş i . . . apa şi u l e i u l se amestecă 292
Celuloza 297
. . L e m n u l î n eprubetă 301
A l b u m i n ă î n eprubetă 304
încheiere 311
C o p e r t a de N i c o l a e Moroşanu
Desene de Mariana Romanos

R e v i z i a ştiinţifică a fost făcută

de ing. D. Todericiu.