CONFLICTUL COLECTIV DE MUNCA

Contractele colective de munca au ca scop promovarea și apărarea intereselor părților

semnatare, prevenirea sau limitarea conflictelor colective de muncă, în vederea asigurării păcii
sociale. Există două definiții legale ale contractului colectiv de muncă:
 definiția cuprinsă în art.229 din Codul muncii conform căreia contractul colectiv de
muncă este convenția încheiată în formă scrisă între angajator sau organizația patronală,
pe de o parte și salariați, reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de
cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea,
precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă;
 definiția rezultată din art.1 lit. i din legea nr.62/2011 potrivit căreia contractul colectiv de
muncă este convenția încheiată în formă scrisă între angajator sau organizația patronală și
reprezentanții angajaților, prin care se stabilesc clauze privind drepturile și obligațiile ce
decurg din relațiile de muncă.
Raporturile juridice de muncă dau uneori naștere și unor neînțelegeri între părți care, dacă
nu pot fi conciliate, generează conflicte individuale sau colective. Rezolvarea multiplelor tipuri
de conflicte ce apar în cadrul societății umane, la toate nivelele sociale, presupun recurgerea la
metode, tehnici, proceduri specifice de tipul concilierii, medierii sau recurgerii la intervenția unui
terț în calitate de arbitru.
Conform art. 1 lit n) din Legea nr. 62/2011 conflictul colectiv de munca este conflictul
dintre angajați si angajatori privind interesele cu caracter economic, profesional sau social ori
drepturile rezultate din desfășurarea raporturilor de munca. Conflictele de munca pot fi
colective sau individuale.
PARTILE CONFLICTULUI COLECTIV DE MUNCA
Părțile unui conflict colectiv de muncă sunt următoarele:
-salariații, reprezentanți de sindicate, conform regulilor de reprezentare prevăzute de lege;
-angajatorul sau federațiile sau confederațiile patronale.
CONDITII SPECIFICE PENTRU DECLANSAREA UNUI CONFLICT
COLECTIV DE MUNCA
 Salariații pot declanșa conflicte colective de munca numai in legătura cu începerea,
desfășurarea sau încheierea negocierilor privind contractele ori acordurile colective de
munca.
Nu pot constitui obiect al conflictelor colective de munca revendicările angajaților pentru a
căror rezolvare este necesara adoptarea unei legi sau a altui act normativ. Pe durata
valabilității unui contract sau acord colectiv de munca angajații nu pot declanșa conflictul
colectiv de munca.
Potrivit art. 161 din Legea nr. 62/2011, conflictele colective de munca pot fi
declanșate in următoarele situații:
a) angajatorul sau organizația patronala refuza sa înceapă negocierea unui contract ori
acord colectiv de munca, in condițiile in care nu are încheiat un astfel de contract
sau acord ori cel anterior a încetat;
b) angajatorul sau organizația patronala nu accepta revendicările formulate de angajați;
c) pârțile nu ajung la o înțelegere privind încheierea unui contract sau acord colectiv
de munca pana la data stabilita de comun acord pentru finalizarea negocierilor.
În cazul în care există premisele declanșării unui conflict colectiv de muncă, organizațiile
sindicale reprezentative sau reprezentanții angajaților, după caz, pot sesiza în scris angajatorul
sau organizația patronală despre această situație, precizându-se revendicările angajaților,
motivarea acestora, precum și propunerile de soluționare. Angajatorul sau organizația patronală
sunt obligate să dea un răspuns scris în termen de două zile lucrătoare de la primirea sesizării,
precizându-și punctual de vedere cu privire la fiecare revendicare formulată.
Dacă angajatorul sau organizația patronală nu răspunde la toate revendicările formulate
sau, deși au răspuns, sindicatele sau reprezentanții salariaților nu sunt de acord cu punctul de
vedere precizat, conflictul colectiv de muncă se poate declanșa (art.163 din Legea nr.62/2011).
Conflictul colectiv de muncă se declanșează numai după înregistrarea prealabilă a
acestuia, după cum urmează:
 la nivel de unitate organizația sindicală reprezentativă sau reprezentanții salariaților, după
caz, notifică angajatorului declanșarea conflictului colectiv de muncă și sesizează
inspectoratul teritorial de muncă în vederea concilierii;
 la nivel de grup de unități organizațiile sindicale reprezentative notifică fiecare unitate
membră a grupului de unități, precum și organizația patronală constituită la nivelului
 grupului, de faptul declanșării conflictului colectiv de muncă și sesizează în scris
Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, în vederea concilierii;
 la nivelul sectorului de activitate, organizațiile sindicale reprezentative notifică fiecărei
unități în care au membri de sindicat cuprinși în organizații sindicale reprezentative,
precum și organizațiile patronale corespondente declanșarea conflictului colectiv de
muncă și sesizează Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, în vederea
concilierii.
PROCEDURA DE SOLUTIONARE A CONFLICTULUI COLECTIV DE
MUNCA PRIN CONCILIERE
Conflictul colectiv de muncă odată declanșat pune părțile pe poziții diametral opuse ceea
ce face ca echilibrarea intereselor reciproce să fie foarte dificilă fără intervenția unui element
terțiar independent, adică a unui conciliator.
Concilierea este o procedură amiabilă de soluționare a unui litigiu, independentă de
procedura arbitrală, care cu costuri și formalități minime determină părțile să negocieze în
vederea soluționării unui litigiu. Procedura de conciliere este obligatorie.
In toate cazurile, sesizarea pentru concilierea conflictului colectiv de munca se
formulează in scris si va cuprinde in mod obligatoriu următoarele mențiuni:
a) angajatorul sau organizația patronala, cu indicarea sediului si datelor de contact ale
acesteia/acestuia;
b) obiectul conflictului colectiv de munca si motivarea acestuia;
c) dovada împlinirii condițiilor pentru declanșarea conflictului colectiv de munca;
d) desemnarea nominala a persoanelor delegate sa reprezinte la conciliere organizația
sindicala reprezentativa sau, după caz, reprezentanții angajaților.
În termen de 3 zile lucrătoare de la înregistrarea sesizării Ministerul Muncii, Familiei și
Protecției Sociale (în cazul conflictelor colective de muncă la nivel de grup de unități sau la nivel
sectorial) sau inspectoratul teritorial de muncă ( la nivel de unitate) desemnează delegatul pentru
participarea la concilierea conflictului de muncă și comunică datele sale personale celeilalte
părți.
Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, respectiv inspectoratul teritorial de
muncă convoacă părțile la procedura de conciliere în termen de maxim 7 zile lucrătoare de la
data desemnării delegatului. Sindicatele sau reprezentanții salariaților vor desemna, la rândul lor,
o delegație formată din 2-5 persoane împuternicite să participe la conciliere. Angajatorul sau
organizația patronală va desemna și ea o delegație compusă din 2-5 persoane care să participe la
conciliere.
In ipoteza in care in urma dezbaterilor se ajunge la un acord cu privire la
soluționarea revendicărilor formulate, conflictul colectiv de munca se considera încheiat. In
situațiile in care acordul cu privire la soluționarea conflictului colectiv de munca este
numai parțial, in procesul-verbal se vor consemna revendicările asupra cărora s-a realizat
acordul si cele ramase nesoluționate, împreuna cu punctele de vedere ale fiecărei parți
referitoare la acestea din urma.
MEDIEREA CONFLICTELOR COLECTIVE DE MUNCA
Procedura medierii reprezintă o cale amiabilă de soluționare a conflictelor colective de
muncă și de evitare a grevelor prin intermediul unor terțe persoane denumite mediatori.
În vederea promovării soluționării amiabile și cu celeritate a conflictelor colective de
muncă prin Legea nr. 62/2011 s-a preconizat înființarea Oficiului de Mediere și Arbitraj al
Conflict celor Colective de Muncă de pe lângă Ministerul Consultării Publice și Dialogului
Social.
Dacă medierea nu dă rezultate și conflictul de muncă nu încetează mai sunt posibile două
soluții juridice: recurgerea la arbitraj sau declanșarea grevei ca mijloc de luptă în cadrul
conflictului colectiv de muncă aflat în derulare.
ARBITRAJUL CONFLICTELR COLECTIVE DE MUNCA
În cazul în care pârțile conflictului colectiv de muncă au parcurs fără succes etapa de
conciliere și, eventual, și procedura de mediere, pot supune soluționarea conflictului arbitrajului
organizat de Oficiul de Mediere și Arbitraj.
Hotărârile arbitrale pronunțate sunt obligatorii pentru părți, completează contractele
colective de muncă și devin executorii din momentul pronunțării lor.
Din momentul în care părțile recurg la arbitraj nu mai este posibilă utilizarea grevei ca
mijloc de luptă specific salariaților.