Medierea,

modalitate de soluționare a conflictelor de interese

 Voi incepe cu o scurtă definiție a noțiunii de conflicte de interse. Atât Legea
169/1999, precum și Codul Muncii ,in art.248 alin.(2), definesc conflictele de interese ca fiind
acele conflicte de muncă care au ca obiect stabilirea condițiilor de muncă cu ocazia
negocierilor contractelor colective de muncă,referitoare la interesele cu caracter
profesional,social sau economic al salariaților.
În contextul reglementării actuale, aşa cum s-a subliniat în doctrină, definitoriu pentru
conflictele de interese nu este caracterul lor colectiv, deoarece şi conflictele de drepturi pot
avea un astfel de caracter, ci faptul că ele pot interveni numai cu prilejul negocierii colective,
respectiv într-o fază precontractuală. 1
Conflictele de interese se definesc așadar prin referire la obiectul,la momentul în care
pot interveni și la persoanele între care se pot declanșa.2
Din moment ce conflictele de interese se declanșează ca efect al eșecului negocierii
contractelor colective de muncă,nivelele la care pot avea loc sunt tocmai nivelele la care se
pot încheia contractele colective de muncă3.Astfel părțile unui conflict de interese sunt
partenerii între care se desfașoară negocierile colective:
-angajatorul sau, pentru nivelele superioare celui de unitate,organizațiile patronale
reprezentative;
-salariații,reprezentați de sindicate ,federații,confederații sindicale,cu respectarea
condițiilor de reprezentativitate la nivel de unitate, grupuri de unitați,de ramură si la nivel
național.

Soluționarea conflictului de interese se realizează cu ajutorul umatoarelor metode:

– Concilierea;
– Medierea;
– Arbitrajul.

Toți am auzit vorbindu-se despre mediere, solutie aflata la dispozitia partilor aflate in
conflict. Institutia medierii nu este o noutate in Europa ca alternativa pentru stingerea

1http://www.pinzaru.ro/drept/dreptul-muncii-drept/conflictele-de-interese/.

2Dimitriu Raluca- Legea privind solutionarea conflictelor de munca –comentarii si explicatii,Ed. C.H.
BECK ,Bucuresti 2007, p.26

3Alexandru Țiclea – Codul Muncii- comentat si adnotat cu legislatie ,doctrina,jurisprudenta, Ed. Universul
juridic,Bucuresti,2010, p.254, vol.II
conflictului si evitarea unui proces care se dovedeste a fi de cele mai multe un test de
anduranta pentru participanti.
Ca definitie generala ,medierea reprezinta o modalitate facultativa de solutionare a
conflictelor pe cale amiabila, cu ajutorul unei terte persoane specializata in calitate de
mediator,in conditii de neutralitate,impartialitate si confidentialitate.
Aceasta cale alternativa de solutionare a conflictului in mod amiabil reglementata
prin Legea nr. 192/2006 nu trebuie confundata cu medierea in cazul conflictelor de interese,
institutie juridica reglementata de Legea nr.168/1999 privind solutionarea conflictelor de
munca.
Aprofundând  însă domeniul , se poate  observa că   nu sunt scoase de sub incidenţa 
medierii conflictele de drepturi şi poate chiar şi o anumită fază din parcursul conflictelor de
interese,     deoarece numai pentru conflictele de interese există o  procedură de  soluţionare
impusă de lege,    în care totuşi  ultima fază este  medierea

Dezvoltând ideea , observăm că  este  adevărat că în art. 73 alin. (2)  din Legea nr.
192/2006  privitoare la mediere se dispune că "medierea conflictelor de muncă rămâne supusă
dispoziţiilor prevăzute de legile speciale" , însă acesta nu este un text prohibitiv. 4
            Considerăm că acest text nici nu exclude şi nici nu include conflictele de muncă în
sfera medierii, ci face trimitere la legile speciale care pot sau nu să fie speciale între ele dar cu
siguranţă trebuie să fie specifice raporturilor de muncă.
În ceea ce priveşte procedura medierii prevăzută de Legea nr. 192/2006, precizăm că
specific acestei proceduri este faptul că accentul nu cade pe aspectele juridice ale litigiului, ci
se urmăreşte ca părţile, prin discuţii şi negocieri în prezenţa mediatorului, să ajungă la o
soluţie de compromis acceptată de fiecare parte, care să fie în acelaşi timp în deplin acord cu
legile care interesează ordinea publică şi bunele moravuri.
Înţelegerea la care ajung părţile poate fi supusă verificării notarului public în vederea
autentificării, ori, după caz, încuviinţării instanţei de judecată,în această din urmă situaţie,
medierea privind un conflict ce a fost deja dedus judecăţii, instanţa va pronunţa, la cererea
părţilor, o hotărâre potrivit dispoziţiilor art. 271 din Codul de procedură civilă.
În cazul conflictelor de interese intervenite la nivel de unitate:
-medierea se poate desfasura numai în ipoteza în care concilierea organizată de
Ministerul Muncii, Familiei si Protecției Sociale, nu a avut succes. În astfel de situaţii părţile

4www.medierea.ro
pot hotărî, prin consens, iniţierea procedurii de mediere5. Asadar, medierea nu este o faza
obligatorie în soluționarea conflictului de interese precum este concilierea.
Cu alte cuvinte daca etapa concilierii nu s-a soldat cu un succes ,pozițiile parților
ramânând divergente, acestea au de ales:
-pot apela la un mediator,cu ajutorul caruia sa gasească soluții de rezolvare a
conflictului;
-pot apela la arbitraj.Hotărârile comisiei de arbitraj sunt obligatorii pentru parți si pun
capăt conflictelor de interese;
-pot continua conflictul de interese,fară a apela la mediere sau arbitraj.Un asemenea
conflict este posibil să se soldeze cu declanșarea grevei;

Medierea conflictului de interese nu este obligatorie pentru părţi. Ea are caracter

facultativ, părţile putând să aleagă această procedură în scopul soluţionării conflictului de
interese.
În cazul conflictului de interese intervenit la nivel de grup de unități, de ramură sau la
nivel național:
-negocierea contractului colectiv de muncă nu este obligatorie.Daca parțile au optat
pentru a nu negocia un contract colectiv de muncă ,un conflicte de interese nu se poate
declanșa și ,pe cale de consecință ,nici medierea nu poate interveni
-daca părțile au optat pentru a negocia contractul colectiv de munca,declanșarea unui
conflict de interese este posibilă numai dupa înregistrarea prealabilă a acestuia la unitățile
componente ale structurilor respective.
-medierea este posibilă chiar neprecedată de conciliere;
-participarea salariaților la conflictele de interese la nivel superior unității nu poate fi
decât sindicală.Procedura medierii la aceste nivele, implică aplicarea criteriilor de
reprezentativitate, ca urmare salariații nesindicalizați,respectiv sindicatele nereprezentative
nu pot participa la mediere.

Mediatorii sunt numiţi anual de către Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale,
cu acordul Consiliului Economic şi Social.

5Editorial, 12.09.2008 - Gabriela Chirazof http://www.legislatiamuncii.ro/a/1577/medierea-conflictelor-de-

interese.html
 Dintre aceste persoane, părţile îşi aleg de comun acord mediatorul pentru conflictul de
interese pe care îl au. Mediatorul ales, după acceptarea medierii, pe baza datelor şi
informaţiilor puse la dispoziţie de către părţile în conflict, într-un termen ce nu poate depăşi
30 de zile de la data acceptării misiunii, va propune rezolvarea diferendelor dintre părţi.

La încheierea misiunii, mediatorul întocmeşte un raport cu soluţiile propuse şi

eventualele revendicări rămase nesoluţionate, pe care îl trimite fiecărei părţi şi Ministerului
Muncii, Familiei și Protecției Sociale .

Pentru activitatea depusă, mediatorul primeşte un onorariu, stabilit de comun acord cu

părţile aflate în conflict. Dacă revendicările au fost soluţionate integral, conflictul de interese
încetează, iar dacă au mai rămas revendicări nesoluţionate, salariaţii vor decide asupra
încetării sau continuării conflictului.

Desfăşurarea medierii.

Procedura de mediere a conflictelor de interese se stabileşte prin contractul colectiv de

muncă încheiat la nivel naţional.
Potrivit art. 85 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional pe anii 2007-
2010 , dacă părţile convin printr-un proces-verbal semnat să înceapă medierea, în termen de
48 de ore fiecare parte va propune o listă de candidaţi din lista de mediatori numiţi de
Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale şi cu acordul Consiliului Economic și Social
la nivelul judeţului unde are sediul unitatea în care s-a declanşat conflictul de interese.
Pentru ca medierea să aibă loc, părţile trebuie să desemneze de comun acord un
mediator. Pentru activitatea depusă, mediatorul primeşte un onorariu, stabilit de comun acord
între acesta şi părţile conflictului de interese. Onorariul se depune de către părţi la Ministerul
Muncii, Familiei și Protecției Sociale la data începerii procedurii de mediere. Prin urmare,
medierea nu poate începe înainte ca onorariul să fie depus potrivit legii. Părţile conflictului de
interese sunt solidare în privinţa plăţii onorariului mediatorului.6
Durata medierii nu poate depăşi 30 de zile de la data la care mediatorul ales a acceptat
medierea conflictului de interese. În această perioadă, părţile aflate în conflict de interese au
obligaţia de a pune la dispoziţia mediatorului datele necesare pentru îndeplinirea misiunii sale,

6Repere legislative privind conflictele de munca si modalitatile de solutionare a acestora (VI)

Consilier juridic Ana Roxana NUTA- http://www.e-juridic.ro/articole/repere-legislative-privind-
conflictele-de-munca-si-modalitatile-de-solutionare-a-acestora-(vi)-3319.html
iar mediatorul are dreptul să convoace părţile şi să le ceară relaţii scrise cu privire la
revendicările formulate.
Dacă după prima întâlnire părţile nu au reuşit să stabilească de comun acord un
mediator, procedura de mediere încetează şi se trece la următoarea etapă prevăzută de lege. 7
În cazul în care părţile au numit un mediator de comun acord, potrivit contractului
colectiv în vigoare la nivel naţional, etapele medierii sunt următoarele:
- părţile implicate sunt obligate ca în termen de 48 de ore de la numirea mediatorului să
pună la dispoziţia acestuia datele necesare; dacă mediatorul are nelămuriri, acesta poate cere
părţilor, în maximum 72 de ore de la primirea actelor, relaţii scrise cu privire la revendicările
formulate, la actele depuse sau întocmite în timpul concilierii, precum şi la rezultatele
acesteia;
- în situația în care dupa prima intalnire parțile nu reușesc să stabilească un mediator de
comun acord,procedura de mediere încetează trecându-se la urmatoarea etapa stabilită de
lege;
-în cazul în care s-a numit un mediator de comun acord,acesta trebuie sa accepte
propunerea de a media
- în maximum 8 zile de la numire, mediatorul este obligat să convoace ambele părţi
implicate; părţile implicate vor avea un număr egal de reprezentanţi la mediere, de regulă
acelaşi număr ca şi la conciliere, şi aceleaşi persoane, dacă este posibil;
- la fiecare întâlnire se va încheia un proces-verbal care va fi semnat de mediator şi de
părţile aflate în conflict;
- medierea nu poate dura mai mult de 30 de zile de la data la care mediatorul a fost
numit şi a acceptat medierea; în caz contrar, medierea încetează şi se trece la următoarea etapă
legală de soluţionare a conflictului.8
Termenul de 30 de zile prevazut de art 28 alin.(2) din Legea nr.168/1999 are caracter
imperativ și nu poate fi depașit nici cu acordul parților,deoarece interesul general în cazul
conflictelor de muncă este soluționarea cât mai grabnică a conflictelor ivite9.
7
Alexandru Țiclea – Codul Muncii- comentat si adnotat cu legislatie ,doctrina,jurisprudenta, Ed. Universul
juridic,Bucuresti,2010, p.269, vol.II

8
Alexandru Țiclea – Codul Muncii- comentat si adnotat cu legislatie ,doctrina,jurisprudenta, Ed. Universul
juridic,Bucuresti,2010, p.259, vol.II

9
Dimitriu Raluca- Legea privind solutionarea conflictelor de munca –comentarii si explicatii,Ed. C.H.
BECK ,Bucuresti 2007, p.34
 Efectele medierii.

La încheierea misiunii sale mediatorul are obligaţia să întocmească un raport cu privire

la situaţia conflictului de interese, să îşi precizeze părerea cu privire la eventualele revendicări
rămase nesoluţionate. Raportul mediatorului va fi transmis fiecărei părţi, precum şi Ministrul
Muncii, Familiei,Protecției Sociale.
Mediatorul este un terţ care poate să joace un rol important în soluţionarea pe fond a
conflictului de interese. Însă raportul său nu este obligatoriu pentru părţi.
Părţile pot adopta soluţiile de rezolvare a conflictului propuse de mediator, însă pot să nu
fie de acord cu propunerile acestuia şi să decidă continuarea conflictului de interese.
Onorariul nu va depinde de masura in care procedura s-a soldat sau nu cu soluționarea
conflictului.Deși legea nu o prevede expres mediatorul nu ar putea primi nici o plată
susceptibilă a îi prejudicia independența sau care nu reprezintă contravaloarea unei lucrări
efectuate.
Ar mai fi intrebarea ce tip de contract de incheie intre parți?Nu este un contract,in sensul
legii nr.192/2006 privind medierea si organizarea prefesiei de mediator,deoarece conflictele
de interese sunt exceptate de la aplicarea acestei legi,ci o convenție civilă de prestari servicii.

     Legea 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, astfel cum a fost
modificată prin Legea nr. 370/2009 şi OG nr. 13/2010 cuprinde dispoziţii procedurale sumare,
fapt ce naşte o serie de dificultăţi judecătorilor, atât în momentul în care trebuie să îşi
îndeplinească obligaţia legală privind informarea părţilor asupra posibilităţii şi a avantajelor
folosirii procedurii medierii, a îndrumării lor în vederea alegerii acestei modalităţi de
soluţionare a litigiului, dar şi ulterior, în momentul pronunţării hotărârii de expedient.
Pentru a  a putea da o interpretare corectă   prevederilor legale conţinute de Legea nr.
192/2006,   în privinţa medierii conflictelor de muncă, considerăm util a se examina în
conexitatea lor indestructibilă, toate dispoziţiile cu putere  legiuitoare  în problematica
conflictelor de muncă.

Din analiza prevederilor legale specifice, putem stabili care sunt principalele
aspecte care diferențiază medierea conflictelor de interese de medierea conflictelor de
natură civilă sau comercială. Acestea sunt:
- poate interveni numai între partenerii sociali;
- nu urmăreste evitarea soluționării conflictului în fața instanței, ci evitarea
continuării conflictului în forme mai grave;
-nu poate interveni decât cu prilejul negocierii contractului colectiv de
muncă;
- medierea conflictului de interese de la nivelul unității este precedată
întotdeauna de etapa concilierii obligatorii;
-se realizează în fața unui mediator ales de părți de pe o listă de mediatori
numiți anual de către, Ministrul Muncii, Familiei,Protecției Sociale cu
acordul Consiliului Economic si Social;
- se realizează într-un termen prestabilit de lege, în maxim 30 de zile.
În concluzie, toate conflictele de muncă, fie că sunt conflicte de interese sau conflicte de
drepturi, au o procedură destul de clară de soluţionare.
În cazul conflictelor de interese, soluţionarea depinde în mare măsură de abilităţile de
negociere ale părţilor, respectiv de rolul jucat de unii terţi: conciliatori, mediatori sau arbitri,
în timp ce în cazul conflictelor de drepturi modul de soluţionare depinde exclusiv de
instanţele de judecată
 Bibliografie

Dimitriu Raluca- Legea privind soluționarea conflictelor de muncă –comentarii

și explicatii,Ed. C.H. BECK ,Bucuresti 2007.

Alexandru Țiclea – Codul Muncii- comentat si adnotat cu legislație

,doctrină,jurisprudență, Ed. Universul juridic,Bucuresti,2010,
vol.II.

Site-uri:
www.e-juridic.ro
www.legislatiamuncii.ro
www.pinzaru.ro
www.medierea.ro