Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”

Facultatea Farmacie
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică Pag. 1 / 18
09.3.1-12
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
(Suplimente alimentare și elemente de nutriție)

Aprobat
la şedinţa catedrei Chimie farmaceutică şi
toxicologică
Proces-verbal № _8_ din 28.01.2022_
Şef de catedră, dr.hab.şt.farm., profesor universitar

___________________Valica Vladimir

PSIHOLOGIA ŞI BIOLOGIA NUTRIŢIEI. NUTRIENTE.

SUPLINIREA NUTRIENTELOR DE BAZĂ.

Indicaţie metodică pentru studenţii anului III

Autorii: Livia Uncu, Vladilena Gandacov

Chișinău 2022
 Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”
Facultatea Farmacie
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică Pag. 2 / 18
09.3.1-12
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
(Suplimente alimentare și elemente de nutriție)

INTRODUCERE
Această temă include elemente de psihologie și biologie a nutrției, caracteristicile
nutrientelor și suplinirea necesarului acestora. Importanţa studierii acestei teme se determină
prin aceea, că le dă posibilitatea studenților:

1. de a se familiariza cu noțiunile de nutriție, nutrient și alte elmente constituiente ale

acesteea.
2. de a cunoaște sursele recomandate de suplinire a necesarului de nutrienți de bază, precum
și riscul consmului insuficient sau în exces al acestora.
3. de a analiza valoarea nutrițională a alimentelor și de a înțelege calea de parcurgere a
acestora în organism.
Astfel, studierea psihologiei și biologiei nutriției, caracteristicilor nutrientelor și
suplinirea necesarului acestora permite ridicarea nivelului profesional al viitorilor farmacişti în
vederea obținerii competențelor în domeniul nutrițional.

Scopuri determinate
1. De a face cunoștință cu clasele de nutrienți și caracteristicile de bază ale lor;
2. De a însuși influiența diferitor factori asupra comportamentului alimentar și impactul
acestuia asupra sănătății omului.
3. De a putea aplica cunoștințele nutriționale acumulate în selectarea unui regim
alimentar optimal.

Planul studierii temei

Pentru studierea temei se acordă 2 lucrări practice a câte 2 ore academice.
Planul lucrării practice
- Controlul şi corecţia însuşirii materialului după subiectele pentru pregătirea de sine
stătătoare.
- Lucrul practic al studenţilor.
- Recapitulare.

Subiectele pentru pregătirea de sine stătătoare

1. Caracteristica generală a nutriției și rolul acesteea în funcționarea normală a
organismului.
2. Descrierea caracteristicilor de bază a macronutrienților, cu evidențierea
funcțiilor, surselor, consumului recomandat și consecințelor aportului
inadecvat.
 Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”
Facultatea Farmacie
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică Pag. 3 / 18
09.3.1-12
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
(Suplimente alimentare și elemente de nutriție)

3. Descrierea caracteristicilor de bază a micronutrienților, cu evidențierea

funcțiilor, surselor, consumului recomandat și consecințelor aportului
inadecvat.
4. Evidențierea principalelor procese chimice de digestie bucală, gastrică și
intestinală.
5. Descrierea căilor de absorbție gastrică și intestinală a macro- și
micronutrienților.
MATERIAL INFORMATIV

Nutriția este știința care se ocupă cu studiul bazelor biochimice și fiziologice ale
alimentației; relației dintre dietă, sănătate și patologie. Nutriția se concentrează, de asemenea,
pe modul în care oamenii pot folosi opțiunile dietetice pentru a-și reduce riscul de
îmbolnăvire, ce se întâmplă dacă la o persoană se atestă carența/absența sau exces de anumiți
nutrienți. Nutrienții oferă nutriție. Proteinele, carbohidrații, lipidele, vitaminele, mineralele și
apa sunt toți nutrienți. Dacă oamenii nu au echilibrul corect de nutrienți în dieta lor, aceștia au
un risc crescut de a dezvolta anumite afecțiuni de sănătate.
Psihologia nutriției este domeniul de studiu care examinează relația dintre aportul de
nutrienți și starea de spirit, comportamentul și sănătatea mintală a ființei umane. Are drept
scop creșterea gradului de conștientizare cu privire la alegerile alimentare care sunt utile
pentru sănătatea mintală. De exemplu, dietele bogate în carbohidrați rafinați (rapid digerate și
cu indice glicemic mărit) sunt dăunătoare pentru creier, afectând nivelul de insulină,
favorizează inflamația și stresul oxidativ sau instalarea depresiei.
Factorii care pot influiența comportamentul alimentar includ fctorii culturali, sociali,
personali, legați de situația economică, psihologici, etc.
Nutrienții sunt substanțe esențiale pentru sănătate pe care organismul nu le poate
produce sau le produce în cantități prea mici pentru a susține sănătatea.
Pentru a fi considerată un nutrient esențial, o substanță trebuie să aibă următoarele
caracteristici:
1. Are o funcție biologică specifică.
2. Eliminarea acestuia din dietă duce la o scădere a funcției biologice umane, cum ar fi
funcțiile normale ale celulelor sanguine sau ale sistemului nervos.
3. Suplinirea necesarului de această substanță restabilește aspectele funcției biologice
umane afectate de absența acesteia.
Nutrienții pot fi repartizați în 3 categorii funcționale:
(1) cei care furnizează în principal energie (exprimată de obicei în kilo-calorii [kcal]);
(2) cele care sunt importante pentru creștere și dezvoltare (și ulterior întreținere); și
 Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”
Facultatea Farmacie
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică Pag. 4 / 18
09.3.1-12
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
(Suplimente alimentare și elemente de nutriție)

(3) responsabilii de reglarea proceselor metabolice. Unele se suprapun între aceste grupări.
Nutrienții generatori de energie și apa formează o parte majoră a componentelor alimentare.
Tabelul 1. Categoriile de nutrienți conform funcțiilor îndeplinite
Furnizori energetici Promovează creșterea Reglează procesele
și dezvoltarea metabolice
carbohidrați proteine proteine
proteine lipide lipide
lipide vitamine vitamine
minerale minerale
apa Apa

Deoarece carbohidrații, proteinele, lipidele și apa sunt necesare în cantități mari,

aceștia se numesc macronutrienți. În schimb, vitaminele și mineralele sunt necesare în
cantități atât de mici în dietă încât sunt numite micronutrienți.
MACRONUTRIENȚI

Glucidele sau hidraţii de carbon (HC) sunt substanţe organice compuse din atomi de
carbon, oxigen şi hidrogen. Se prezintă sub formă simplă sau polimerizată. După gradul de
polimerizare, glucidele se clasifică în trei grupe principale: zaharuri (mono- şi dizaharide),
oligozaharide şi polizaharide (digerabile – amidon şi nedigerabile – fibre alimentare). Glucoza
este singurul substrat capabil de a furniza ATP în absenţa oxigenului. Este importantă pentru
eritrocite, care nu posedă mitocondrii, sau pentru medulara renală, care primeşte puţin oxigen.
Valoarea biologică a glucidelor este determinată de indexul glicemic, care cuantifică puterea
hiperglicemiantă variabilă a unei raţii glucidice identice.
Surse. Monozaharidele sub formă de glucoză şi fructoză se conţin în fructe, legume, miere. Ele
sunt absorbite în intestin fără a fi supuse proceselor digestive. Dizaharidele se conţin în fructe,
legume. Pentru a fi absorbite pe parcursul digestiei, dizaharidele şi polizaridele sunt
hidrolizate în monozaharide.
Aport recomandat. Glucidele trebuie să aducă 50-55% din aportul energetic zilnic. Se
recomandă consumul de glucide complexe şi limitarea celor simple la 10%. Rezervele de
glucide sub formă de glicogen (singura formă de stocaj) sunt scăzute; astfel, organismul este
relativ dependent de aportul alimentar, pentru nevoile bazale (creierul consumă 120-150 g
glucide/zi) şi pentru activitatea fizică.
Stări patologice. Insuficiența de glucide determină: pierdere în greutate, capacitate redusă de
muncă, tulburările metabolice, intoxicarea organismului. Aportul excesiv duce la: obezitate,
dezvoltarea proceselor de fermentaţie în intestin, organismul este predispus alergiilor, diabet
zaharat.
Fibrele alimentare sunt constituenţi vegetali alcătuiţi în principal din polizaharide ce
constituie peretele celulelor vegetale (polizaharide de structură sau parietale) şi sunt ingerate
 Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”
Facultatea Farmacie
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică Pag. 5 / 18
09.3.1-12
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
(Suplimente alimentare și elemente de nutriție)

cu alimentele. Ele pot reduce riscul de diabet, boli cardiovasculare și cancer colorectal. Fibrele
alimentare se clasifică în două mari categorii în funcţie de solubilitatea lor în fluide:
- fibre alimentare solubile, care se dizolvă în fluide şi măresc volumul conţinutului
intestinal; includ pectina, mucilagiile, gumele;
- fibre alimentare insolubile, ce nu se dizolvă în fluide şi de aceea asigură structura şi
protecţia pentru plante; sunt reprezentate de celuloză, hemiceluloză şi lignină.
Surse. Acestea se conţin în morcovi, dovlecei, pere, sfeclă, prune, caise, tomate crude.
Aport recomandat. Carbohidrații complecși sunt o opțiune mai sănătoasă decât zahărul și
carbohidrații rafinați. Se recomandă un aport de 25-35 g fibre/zi. Raportul între fibrele
insolubile şi cele solubile trebuie să fie de 3/1.
Lipidele constituie o familie eterogenă de molecule insolubile în apă. Lipidele
alimentare sunt alcătuite din molecule de acizi graşi esterificaţi sub formă de trigliceride şi
fosfolipide. Sterolii alimentari sunt în principal reprezentaţi de colesterol şi steroli de origine
vegetală (fitosteroli).
Lipidele joacă un rol esenţial în producerea de energie, reprezentând forma de stocare
energetică cea mai economicoasă, întrucât au densitatea calorică cea mai mare (9,3 kcal/g).
Unele grăsimi conţin sau transportă vitaminele liposolubile A, D, E, K. Uleiurile vegetale
conțin în mare parte acizi grași nesaturați și lichide la temperatura camerei, iar grăsimile
animale sunt bogate în acizi grași saturati și sunt solide la temperatura camerei. Grăsimile
nesaturate tind să fie mai sănătoase decât grăsimile saturate. Acizii graşi (nesaturați) esenţiali
linolenic şi linoleic având efecte antiaterogene prin: inhibiţia agregării plachetare, efect
antiinflamator, creşterea factorilor cardioprotectori (prostaciclina), creşterea HDLc, efecte
antiaritmogene. Colesterolul fiind precursorul tuturor hormonilor steroizi.
Surse. Lipidele se găsesc în produsele de origine animală, în uleiuri şi lactate. Omega 6 (acidul
linoleic): ulei de floarea soarelui, dovleac, germeni de porumb, soia. Omega 3 (acidul alfa-
linolenic): ulei de peşte.
Aport recomandat. Alimentaţia sănătoasă nu trebuie să conţină un aport de lipide mai mare de
30% din aportul energetic total. Din acestea, sub 10% vor fi furnizate de acizii graşi saturaţi,
10% de acizii graşi mononesaturaţi şi 10% de acizii graşi polinesaturaţi forma cis.
Stări patologice. Lipsa de acizi graşi esenţiali duce la: insuficienţă renală, tulburări ale pielii,
leziuni celulare, tulburări metabolice. Excesul de acizi graşi esenţiali, duce la: creşterea
necesităţii de tocoferol (vitamina E). Surplusul de lipide duce la formarea de compusi
intermediari toxici pentru organism, cum sunt corpii cetonici, ateroscleroză, obezitate.
Proteine
Toate peptidele şi proteinele sunt constituite din aproximativ 20 aminoacizi, legaţi
împreună prin legături covalente liniare. Aminoacizii sunt compuşi organici formaţi din
carbon, hidrogen şi oxigen, dar conţin şi azot, ceea ce distinge proteinele de alţi nutrienţi.
Orice proteină căreia îi lipseşte unul din aminoacizii esenţiali are o valoare biologică scăzută.
Proteinele animale au o valoare biologică mai mare decât cele vegetale.
 Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”
Facultatea Farmacie
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică Pag. 6 / 18
09.3.1-12
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
(Suplimente alimentare și elemente de nutriție)

Surse. Proteine cu “valoare biologică ridicată” (asigură creşterea şi dezvoltarea, refacerea

uzurii şi menţinerea echilibrului azotat) includ proteinele din ou, carne, lapte, care conţin 33%
aminoacizi esenţiali şi 66% aminoacizi neesenţiali.
Aport recomandat. Se bazează pe cantitatea de proteine necesară pentru menţinerea balanţei
de azot şi reprezintă cantitatea de azot consumată sub formă de proteine, care trebuie să fie
egală cu azotul eliminat zilnic prin urină şi alte secreţii ale organismului. Aportul total de
proteine trebuie să fie de 10-15% (maxim 20%) din totalul caloric, jumătate de origine
animală şi jumătate de origine vegetală.
Stări patologice. Deficitul de proteine poate provoca: oboseală cronică, căderea părului,
pierderea masei musculare, insuficientă hormonală, pierderea elasticitătii pielii si a vaselor de
sânge, cresterea greutătii si a dependentei de dulce, dezvoltare încetinită la copii.
Apa
Corpul uman adult conține până la 60% apă și are nevoie de ea pentru a menține homeostazia.
Apa nu conține calorii și nu oferă energie. Duritatea: apa cu o duritate de până la 10 grade se
considera moale; de la 10-20 grade duritatea medie;peste 40-foarte dură. Iar trecerea brusca da
la o apa moale la apă foarte dură poate fi insotita de fenomene dispeptice tranzitorii. Apa
potabila in corespundere cu cerintele STAS trebuie sa fie 20 grade duritate. Sulfatii si clorurile
metalelor alcaline: imprima apei caracterul de salinitate si gust sarat caracteristic. Se
recomandă consumul a 2 litri sau 8 pahare de apă pe zi, dar aceasta poate proveni și din surse
alimentare precum fructele și legumele. Necesitățile depend de masa corporală și vârsta
individului, factorii de mediu, nivelul de activitate, starea de sănătate etc.

MICRONUTRIENȚI

Vitaminele şi mineralele alcătuiesc grupul micronutrienţilor, reprezentând substanţe ce nu

pot fi sintetizate în organism, nu au valoare calorică şi sunt necesare în cantităţi mici – ceea ce
le deosebeşte de macronutrienţi (proteine, lipide şi glucide) – pentru a îndeplini funcţii
fundamentale în cadrul proceselor vitale.
Vitaminele sunt compuşi organici cu structură complexă, iar mineralele sunt substanţe
anorganice elementale (care nu se pot fracţiona).
VITAMINE
În funcţie de comportamentul lor în diverse soluţii, vitaminele sunt clasificate în liposolubile
(A, D, E şi K) şi hidrosolubile (vitaminele din grupul B şi vitamina C). În dependență de
aportul asigurat, pot determina apariţia deficienţelor (în situaţia unui aport alimentar
insuficient sau a unei absorbţii intestinale defectuoase), de efectele toxice ale unui aport
excesiv sunt posibile cu precădere în cazul vitaminelor liposolubile, care se pot depozita în
ficat şi ţesutul adipos; vitaminele hidrosolubile nu se acumulează în organism, eventualul
surplus fiind eliminat pe cale digestivă şi renală.
VITAMINELE LIPOSOLUBILE
 Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”
Facultatea Farmacie
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică Pag. 7 / 18
09.3.1-12
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
(Suplimente alimentare și elemente de nutriție)

Vitamina A(retinolul) – asigura adaptarea ochiului la întuneric, normalizeaza cresterea si

reproducerea, mareste integritatea pielii, participa la sinteza hormonilor steroizi si sexuali.
Carenta vitaminei A scade adaptarea ochiului la întuneric cu aparitia «orbul gainii», provoaca
îngroșarea pielii, xeroftalmie, mărește receptivitatea organismului la infectiile aparatului
respirator. Excesul de vit.A poate provoca colorarea în galben-portocaliu a tegumentelor, în
special a palmelor (dar nu şi a sclerelor), alopecia, durerile musculare şi osoase,
hepatotoxicitatea. Vitamina A(retinolul) se gaseste în ficat, lapte, smântâna, unt, galbenusul
de ou. Provitamina A, numita caroten, se conține în fructe și legume galbene-roșii, la nivelul
ficatului se transforma în vitamina A. Sunt bogate în caroten morcovul, urzica, varza rosie,
ardeii grasi. Necesarul zilnic adulti: 5000UI/zi.
Vitamina D - colecalciferolul (vitamina D3) se formează în pielea animalelor şi a omului
sub acţiunea ultravioletelor. Ergocalciferolul (vitamina D2) se formează în plante şi fungi, tot
sub acţiunea ultravioletelor. Participa la absorbtia calciului si fosforului din intestin, la
depunerea lor în schelet si dinti, mareste rezistenta organismului la infectii, normalizeaza
functionarea glandelor tiroida, hipofiza, pancreas. Lipsa vitaminei D la copii provoaca
rahitism, iar la maturi - osteoporoza, osteomalacie. Hipervitaminoza se manifestă prin
depunerea sarurilor de calciu în organele interne. Vitamina D se gaseste în unt, frisca,
smântâna, galbenusul de ou, untura de peste. Necesarul zilnic:sugari: 400 UI/zi; peste 7 ani:
200 UI/zi; femei in sarcina 600-800UI/zi; varstnici: 600- 700U UI/zi.
Vitamina E (tocoferolul) – implicat în procesele de reproducere, dezvoltarea
embrionului, determina functionarea țesutului muscular și celui nervos. Carenta tocoferolului
în organism provoaca hemoliza eritrocitelor, tulburari de reproducere ca sterilitate la barbati si
femei, moartea intrauterina a fatului, hipogalactie la mama. Vitamina E contin ouale, ficatul,
laptele, untul, uleiul vegetal nerafinat, pâinea neagra. Necesarul zilnic: copii 5-6 mg/zi; adulti
10 mg/zi.
Vitamina K (filochinona) - importanța în procesul de coagulare a sângelui, micșorează
permeabilitatea capilarelor, favorizează procesul de regenerare a țesuturilor. Lipsa ei duce la
aparitia hemoragiilor musculare, cerebrale si apare mai des dupa tratamente îndelungate cu
antibiotice si sulfanilamide care distrug flora intestinala, capabilă de a sintetiza vitamina K. Se
afla în legumele verzi (varza, spanac, cereale), tomate, galbenusul de ou, brânzeturi, ficat,
carne, peste. Necesarul zilnic: adulți 2mg/zi.
VITAMINELE HIDROSOLUBILE

Vitamina B1 (tiamina) - forma metabolic activă este tiaminpirofosfatul (TPP), care

participă la reacţii de decarboxilare şi transketolare în cadrul metabolismului glucidelor.
Scaderea nivelului de tiamina în organism provoaca insomnie, iritabilitate, dureri si parestezii
în membre, reducerea capacitatii de munca fizica si intelectuala. Avitaminoza B1 poate
provoca boala «beri-beri» cu paralizia membrelor inferioare, tulburari ale cordului. Cantitatea
cea mai importantă găsindu-se în carnea de porc; precum şi în cerealele integrale, cartofi,
drojdia de bere. Tiamina este distrusă de căldură, radiaţii ionizante şi prin oxidare, dar este
stabilă în produsele îngheţate. Necerasul zilnic: 0,6 mg la 1000 calorii
 Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”
Facultatea Farmacie
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică Pag. 8 / 18
09.3.1-12
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
(Suplimente alimentare și elemente de nutriție)

Vitamina B2 (riboflavina) - coenzimele flavinice FMN şi FAD participă la reacţiile

redox celulare. Implicată în respiratia celulara, metabolismul proteic, mareste rezistenta
organismului către substanțele toxice și microbiene. Carenta de riboflavina provoaca leziuni
ale limbii,conjunctivita, fotofobie, lacrimare, caderea parului. Este prezentă mai ales în
produsele lactate, carne, viscere, peşte, ouă, cerealele integrale. Riboflavina este distrusă de
ultraviolete, de aceea laptele se păstrează mai bine în cutii de carton, decât în sticle. Necesarul
zilnic:0,6 mg la 1000 calorii, in sarcina: 3 mg/zi.
Vitamina B3 (PP sau niacina) - termen folosit generic pentru doi compuşi – acidul
nicotinic şi nicotinamida – care intră în compoziţia NAD şi NADP. NADH şi NADPH sunt
cofactori pentru mai mult de 200 de enzime implicate în metabolismul glucidelor, lipidelor şi
aminoacizilor, facilitează transferul electronic în reacţiile redox celulare. Carenţa de
vitamină B3 se manifestă în stadii incipiente prin slăbiciune musculară, anorexie şi erupţii
cutanate. Pelagra (hipovitaminoză severă) - dermatită fotosensibilă, psihoză depresivă, diaree.
Principalele surse de vitamină B3 sunt reprezentate de produsele de carne şi peşte.
Vitamina B5 (acidul pantotenic) - joacă roluri importante în principalele metabolisme,
fiind parte integrantă a doi factori de acetilare: coenzima A (CoA) şi proteina transportoare a
grupului acil (PTA). În componenţa PTA, acidul pantotenic este necesar pentru sinteza acizilor
graşi. Cantităţi mari se găsesc înţesuturile metabolic active (ficat, rinichi), în cereale, legume
şi carne.
Vitamina B6 - este un nume generic folosit pentru şase substanţe (piridoxina, piridoxalul,
piridoxamina şi formele lor 5’-fosfat). Forma metabolic activă este piridoxalfosfatul. Intervine
în metabolismul aminoacizilor, hemoglobinei, favorizeaza cresterea, functionarea celulelor
nervoase, participa în sinteza ureei, serotoninei, histaminei, în transformarea triptofanului în
vitamina PP. Lipsa vitaminei B6 se manifesta prin anemie, acumularea fierului liber în serul
sanguin, în ficat, splina. Găsindu-se în cantităţi mari în carne, viscere, cereale integrale şi
vegetale.
Vitamina H (biotina) - denumeşte trei substanţe metabolic active (biotina, biocitina şi
carboxibiotina), este cofactor pentru patru enzime implicate în reacţiile de carboxilare
necesare pentru sinteza acizilor graşi, gluconeogeneză, metabolismul propionatului şi sinteza
aminoacizilor cu lanţ lung. Poate fi sintetizată de către flora intestinală. Manifestările
hipovitaminozei H constă în dermatită, alopecie, dureri musculare, depresie, creşterea
colesterolului seric, hipoglicemie. Cantităţi mari de biotină se găsesc în ficat, lapte,
gălbenuşul de ou şi cereale.
Vitamina B9 (acidul folic) - formată din acidul pteroic, acidul para-aminobenzoic şi
acidul glutamic. Rolul metabolic este de coenzimă în mai multe reacţii din metabolismul
aminoacizilor şi nucleotidelor, în care forma redusă (tetrahidrofolat) funcţionează ca acceptor
sau donor al unităţilor cu un atom de carbon. Este necesar pentru sinteza hemului, a purinelor
şi acizilor nucleici. În insuficientă apare anemia megaloblastica hipocroma, leucopenie,
trombocitopenie, stomatita, gastrita, enterita. Sursele principale sunt reprezentate de vegetale
(spanac, asparagus, broccoli), ciuperci, ficat; la fel pâinea integrală, fasolea uscată. Necesarul
zilnic: sub 12 ani:0,1 mg/zi peste 12 ani: 0,2 mg/zi femei insarcinate: 0,4 mg/zi.
 Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”
Facultatea Farmacie
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică Pag. 9 / 18
09.3.1-12
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
(Suplimente alimentare și elemente de nutriție)

Vitamina B12 (ciancobalamina) - dintre mai mulţi compuşi cu acţiune similară, cei mai
activi sunt ciancobalamina şi hidroxicobalamina. Joacă un rol important în metabolismul
propionatului, al aminoacizilor şi în transferul unui atom de carbon (împreună cu piridoxina,
riboflavina şi acidul folic). Carenţa de vitamină B12 apare rar prin aport alimentar scăzut şi
mai degrabă prin alterarea secreţiei factorului intrinsec, împreună cu care aceasta se absoarbe
(datorată apariţiei anticorpilor anti-celulă parietală gastrică sau secundar atrofiei gastrice la
vârstnici), determinând anemie megaloblastică și pierderea sensibilităţii vibratorii. Sursele
alimentare de vitamină B12 sunt exclusiv de origine animală: ficat, rinichi, carne slabă, ouă,
lapte şi brânză. Necesarul zilnic: adulti: 2-3 micrograme femei: 6 micrograme.
Vitamina C (acidul ascorbic)- este un derivat hexozic sintetizat de plante şi unele
animale pornind de la glucoză şi galactoză. Datorită proprietăţilor sale de oxido-reducere,
vitamina C îndeplineşte mai multe funcţii metabolice, jucând rol de cofactor enzimatic, agent
antioxidant şi reactant cu ionii metalici de tranziţie. Carenţa de vitamină C (scorbutul) se
manifestă în stadiile incipiente prin hiperkeratoză foliculară şi hemoragii peteşiale; în stadiile
avansate apar hemoragii gingivale asociate frecvent cu infecţii. Dozele mari determină apariţia
tulburărilor gastrointestinale (greţuri, diaree), depunerea de oxalați. Acidul ascorbic este
distrus prin oxidare sau adăugarea bicarbonatului (folosit pentru păstrarea şi îmbunătăţirea
culorii legumelor preparate termic). Cantitati sporite de vitamina C contin fructele si legumele
(macesul, coacaza neagra, ardeii dulci, mararul, patrunjelul s.a.). Necesarul zilnic: minim 10
mg/zi sau 20 mg la 1000 de calorii.

Tabelul 2. Aportul zilnic recomandat de vitamine

Vitamina Aport enteral(adulți F/B) Aport parenteral Sarcina Lactație

A 800/1000μg ER 3300 UI 800 μg ER 1200-1300 μg ER
D 5 μg(200 UI) 200 UI 10 μg 10 μg
E 8/10 mg αTE 10 UI 10 mg αTE 11-12 mg αTE
K 65/80 μg(1 μg/kccorp) - 65 μg 65 μg
Tiamina 1,1/1,5 mg 3 mg 1,4 mg 1,5 mg
Riboflavina 1,3/1,7 mg 3,6 mg 1,4 mg 1,6 mg
Niacina 15/19 mg NE 40 mg 18 mg NE 17 mg NE
Acid 4-7 mg 15 mg 6 mg 7 mg
pantotenic
Piridoxina 1,6/2 mg 4 mg 1,9 mg 2 mg
B12 2 μg 5 μg 2,6 μg 2,8 μg
Acid folic 180/200 μg 400 μg 600 μg 500 μg
Biotina 30-100 μg 60 μg 30 μg 35 μg
C 60 mg 100 mg 70 mg 90 mg
Sursa: Graur, M. Et al. Ghid pentru alimetație sănătoasă. Editura PERFORMANTICA IAŞI – 2006 ISBN: 973-
730 240-4

MINERALE
Potasiu – este un electrolit, implicat în funcționarea normală a rinichilor, inimii,
mușchilor și nervilor. Se recomandă ca adulții să consume 4.700 de miligrame (mg) de potasiu
în fiecare zi. Deficitul duce la hipertensiune arterială, accident vascular cerebral și calculi
renali. Excesul poate fi dăunător pentru persoanele cu insuficiență renală. Avocado, apa de
cocos, banane, fructe uscate, dovlecei, fasole și linte sunt surse bune.
 Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”
Facultatea Farmacie
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică Pag. 10 / 18
09.3.1-12
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
(Suplimente alimentare și elemente de nutriție)

Sodiu - este un electrolit care: menține funcția sistemului nervos și musculară, reglează
nivelul lichidelor din organism. Insuficiența se rezultă cu instalarea hiponatriemiei,
simptomele associate fiind letargie, confuzie și oboseală. Hipernatriemia poate duce la
hipertensiune arterială, ceea ce crește riscul de boli de cardiovasculare și accident vascular
cerebral. Sarea de masă, care este compusă din sodiu și clorură, este un condiment popular.
Orientările actuale nu recomandă un aport de sodiu mai mare de 2.300 de miligrame pe zi sau
în jur de o linguriță. Această recomandare include atât surse naturale, cât și cantitatea de sare
pe care o persoană ar trebui să o includă în dieta sa.
Fosfor - este prezent în toate celulele corpului și contribuie la sănătatea oaselor și a
dinților. Carența lui poate crește riscul de infecție, iritații, scade reziztența osoasă și forța
musculară. Afectiunile renale, associate cu consumul mărit de fosfor si insuficient de calciu
cauzează hiperfosfatemie (->intoxicație, rigidizarea organelor). Iar anumite conditii medicale
(cum ar fi diabetul si alcoolismul) sau medicamentele (antiacidele) pot să reducă nivelul de
fosfor in organism. Aportul recomandat pentru adulți - 700 mg de fosfor pe zi. Sursele bune
includ produse lactate, somon, linte și caju.
Magneziul – îmbunătățește funcția cardiac, dilate arterele coronariene și îmbunătățește
circulația sanguină, inhiba eliberarea de neurotransmitatori excitatori la nivelul creierului(efect
antistres). Deficitul poate provoca anxietate, oboseală, nevrozitate, crampe musculare, greață.
Surplusul va determina simptome de diaree, boli cardiace. Doza zilnică recomandată pentru
femei 320 mg de magneziu pe zi, iar pentru barbați- 420 de mg. Nucile, spanacul și fasolea
sunt surse principale de magneziu.
Calciu- un element nutritiv esential pentru optimizarea cresterii osoase, a ritmului
cardiac, în coagulare și functionarea muchilor. În caz de deficient crest riscul de fracture, carii,
spasme musculare, tulburări de ritm cardiac. Hipercalciemia se manifestă prin: astenie,
depresie, hipertensiune arterială, litiază renală. Doza zilnică – 1.000 mg. Se găsește în produse
lacatate, coaja de ou, legume verzi și cartofi.
Zincul - este un oligoelement mineral esential organismului, proprietatile sale
antioxidante intervin in procesul de crestere, activitatea sistemului imunitar, endocrin si
reproducator. Insuficiența provoca căderea părului, leziuni ale pielii, modificări ale gustului
sau mirosului și diaree(rar). Doza zilnică recomandată pentru femei 8 mg de zinc pe zi, iar
pentru barbați - 11 mg. Sursele alimentare includ stridiile, carnea de vită, cerealele fortificate
pentru micul dejun și fasolea.
Fierul - este important pentru formarea globulelor roșii din sânge, formarea țesutului
conjunctiv și producerea de hormoni. Semnele de anemie feriprivă sunt: paloare, ameţeală,
oboseală, creşterea frecvenţei cardiace şi respiratorii, respiraţie dificilă, senzaţie de mâini sau
picioare reci, amorţeală şi furnicături ale extremităţilor. Excesul de fier poate declanșa
probleme digesive: constipație, greață sau vărsături, dureri abdominale. Consumul zilnic
recomandat de fier pentru un adult este de 14 mg. Sursele importante includ cereale fortificate,
ficat de vită, linte, spanacul și tofu.
Mangan – cu rol în producerea de energie, coagularea sângelui și susținerea sistemul
imunitar. Insuficiența poate provoca erupții cutanate, schimbări de dispoziție. Dozele foarte
mari pot cauza tremor, crampe musculare și alte simptome. Bărbații au nevoie de 2,3 mg de
mangan pe zi, iar femeile - de 1,8 mg. Midiile, alunele, orezul brun, năutul și spanacul oferă
mangan.
 Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”
Facultatea Farmacie
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică Pag. 11 / 18
09.3.1-12
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
(Suplimente alimentare și elemente de nutriție)

Fluorul - are un rol important pentru ţesuturile dentare şi cele osoase. Alimentele il conţin
in cantităţi foarte mici, mai bogate sunt produsele de mare şi ceaiul. Surplusul de fluor in apa
de băut duce la fluoroză dentară, iar insuficienţa provoacă carii dentare. Aportul se face in
special prin apa de băut. Necesarul este de 3-4 mg zilnic pentru un adult.
Tabelul 3. Semne de deficienţă sau exces nutritional de vitamin și minerale
Aparat sau sistem Nutrient Semne
Cavitatea bucală Deficienţa de riboflavină, niacină, Glosită
biotină, vitamina B6, B12, folat,
fier, zinc
Deficitul de riboflavină, niacină, Stomatita angulară, cheiloza
biotină, vitamina B6, fier
Deficit de vitamina C Gingivita, gingivoragii
Bulimia nervoasă Hiperplazia parotidei, eroziuni dentare
Deficit de vitamina A Xeroftalmie: cecitate nocturnă, fotofobie,
xerosis, pete Bitot, ulceraţii corneene
Toxicitatea vitaminei A Diplopie
Deficitul de tiamină Nistagmus
Globi ocular
Deficit de vitamină B12 Atrofia nervilor optici, cecitate
Deficit de vitamina E Retinita pigmentară, deficit visual
Toxicitatea cuprului Inelul Kayser-Fleischer, cataractă
Deficit de vitamina B6, zinc Dermatita seboreică
Deficit de vitamina C, zinc Întârziere în vindecarea plăgilor
Deficit de niacină Rash eritematos la nivelul zonelor expuse
la soare: braţe, membre inferioare, gât
(„colierul Casal”)
Tegumente
Deficit de vitamina C Peteşii perifoliculare, hemoragii
Deficit de vitamina K Hemoragii
Deficit de acizi graşi esenţiali Tegumente uscate
Malnutriţie protein-calorică Depigmentare
Excesul de carotenoizi Pigmentare galbenă/portocalie
Deficit de fier, vitamina B12, folat Paloare
Unghii Deficit de fier Koilonichia
Toxicitatea seleniului Unghii depigmentate sau pătate
Deficit de vitamina C Deformarea implantării la ceafă
Firul de păr Malnutriţie protein-calorică Decolorare, lipsit de strălucire, cade uşor
Deficit de biotină Alopecie
Toxicitatea vitaminei A Alopecie
Cardiovascular Deficit de tiamină Insuficienţă cardiacă congestivă, tahicardie
Deficit de seleniu Cardiomiopatie, insuficienţă cardiacă
Gastrointestinal Deficit de niacină Stomatită, proctită, esofagită
 Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”
Facultatea Farmacie
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică Pag. 12 / 18
09.3.1-12
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
(Suplimente alimentare și elemente de nutriție)

Deficit de vitamina D Slăbiciune musculară generalizată sau la nivel

Hipofosfatemie, hipokaliemie, Slăbiciune, diminuarea tonusului muscular
Musculoscheletic hipomagnezemie
Malnutriţie protein-calorică
Malnutriţie protein-calorică Topire musculară
Hipocalcemie Spasm carpopedal
Deficit de vitamina B6, E, Neuropatie periferică
tiamină
Exces de vitamina B6
Deficit de vitamina B12 Neuropatie senzorială
Neurologic Deficit de tiamină, vitamina B6, Modificarea statusului mental, delir
B12, niacină, biotină
Hipofosfatemie,
hipermagnezemie
Deficit de vitamina B12, Demenţă
tiamină, niacină
Sursa: Graur, M. Et al. Ghid pentru alimetație sănătoasă. Editura PERFORMANTICA IAŞI – 2006 ISBN:
973-730 240-4

DIGESTIA NUTRIENȚILOR
DIGESTIA BUCALA, GASTRICA, INTESTINALA

Procesul de digestie bucală se desfășoară prin: digestie mecanică, adică de masticație și

digestie chimică, prin intermediul amilazei salivare și lipazei linguale.

- Masticatia contribuie la formarea bolului alimentar, intervine in declansarea activitatii

glandelor salivare si stimularea receptorilor gustativi si olfactivi care vor declansa
secretia altor glande digestive.
- Secretia salivara este produsul celor trei perechi de glande salivare mari si al
numeroaselor glande diseminate in mucoasa bucala (glandele parotide, submandibulare
si sublinguale).
Saliva intervine in:

 solubilizarea unor constituenti alimentari, influentand stimularea papilelor

gustative;
 curățirea și umectarea mucoasei bucale, cu rol in vorbire;
 protectia antibacteriana, prin lizozim;
 eliminare de - metaboliti (uree, acid uric), virusuri ( poliomielita, turbare),
substante toxice (Hg, Pb) ;
 digestie, prin: - pregatirea alimentelor pt masticatie, formarea bolului alimentar si
deglutitie
 in mica masura intervine digestia chimica a unor constituenti.
Deglutitia consta dintr-un lant de reflexe prin care bolul alimentar, format in cavitatea
bucala, străbate faringele si esofagul, ajungand in stomac. Se pot diferentia trei timpi succesivi
in deglutitie: bucali, faringiani si esofagiani.
 Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”
Facultatea Farmacie
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică Pag. 13 / 18
09.3.1-12
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
(Suplimente alimentare și elemente de nutriție)

Digestia gastrica are următoarele funcții:

 Depozitarea temporara a alimentelor

 Digestica mecanica datorita musculaturii stomacului
 Digestia chimica sub actiunea sucului gastric
Rolul stomacului este, in primul rand de rezervor in care se acumuleaza alimentele ingerate.
Dar, in stomac, alimentele sufera si importante modificari fizico-chimice, care le pregatesc
pentru digestia din intestin. Aceste modificari sunt rezultatul activitatii secretorii si motorii a
stomacului. Functia secretorie consta in secretia sucului gastric, produs de glandele gastrice.

Sucul gastric - lichid incolor, acid, pH 1-2.5, secretat de glandele gastrice, alcătuit din: apă
99%, reziduu uscat 1 %, format din: substanțe anorganice 0,6% (HCl, cloruri de Na, K, fosfati
de Ca, Mg) cea mai importanta fiind HCl substanţe organice 0,4% – mucus și enzime.

Acidul clorhidric:

 digera proteinele
 asigura pH optim pentru actiunea pepsinei
 activează pepsinogenul
 împiedică dezvoltarea bacteriilor patogene
 reduce Fe3+ la Fe 2+ mai usor absorbabil
 secreția sa este stimulată de: gastrină, secretină, acetilcolină
 secretia sa este înhibată de somatostatină eliberata din neuroni ai sistemului nervos
enteric
Enzime

Principalele procese chimice, gastrice se desfășoară sub acțiunea următoarelor enzime:

pepsina, labfermentul, gelatinaza, lipaza. NB!: Nu există enzime glicolitice

Enzime lipolitice, activitate:

Lipide emulsionate lipaza gastrică acizi grași și glicerol

Enzime proteolitice, activitate:

Pepsinogen inactiv

HCl pepsina anterior formată; pH=1,8-3,5

Proteine(20-30%) pepsină peptide și aminoacizi

Gelatina gelatinaza gelatina hidrolizată

Cazeinogen solubil labferment, Ca2+ paracazeinat de calciu insolubil coagulat

în lapte
 Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”
Facultatea Farmacie
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică Pag. 14 / 18
09.3.1-12
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
(Suplimente alimentare și elemente de nutriție)

Mucusul gastric are rolul de a proteja mucoasa gastrica de diverse actiuni nocive, in special de
autodigestie, sub actiunea pepsinei si a HCl.

Digestia intestinala

Digestia propriu-zisa are loc în intestinul subțire sub actiunea combinată a sucurilor :
pancreatic, intestinal și a bilei, iar produșii simpli rezultati sunt resorbiti pana la valvula ileo-
cecala in proportie de peste 90%.

Sucul pancreatic este un lichid incolor, inodor și alcalin. Conține substanțe anorganice precum
si substanțe organice.

Bila – produsul de secretie al hepatocitelor – este secretată permanent de catre ficat in cantitate
de 500- 700 ml /zi. Între mese sfincterul Oddi fiind inchis, bila se colecteaza si, prin
reabsorbția apei se concentrează în vezica biliară de unde este eliminata în duoden in timpul
digestiei.

Bila este un lichid verde sau galben, alcalin, amar, conținând 97,98% apa, anumiti electroliti,
pigmentii biliverdine si bilirubina, saruri biliare, colesterol, lecitina.

Sucul intestinal. Glandele din mucoasa duodenală secretă un lichid bogat în mucus si
bicarbonat, care neutralizeaza aciditatea chimului gastric, secreția acestor glande fiind
stimulată de factori chimici locali, de factori hormonali si de factori nervosi. Nu s-a dovedit
secreția unui suc intestinal care să conțină enzime hidrolitice, acestea fiind prezentate la
nivelul membranei apicale a enterocitelor. La acest nivel se gasesc urmatoarele enzime:
peptidazele, dizaharidazele, lipaza.

Absorbția gastrică

La nivelul stomacului se absorb:

– apa
– etanolul
– substanțe foarte solubile în lipide
– sodiu, potasiu, glucoză și aminoacizi în cantități extrem de mici

Absorbția intestinală

Absorbţia intestinală este procesul prin care cele mai simple substante nutritive rezultate in
urma digestiei trec în sânge (monozaharide, aminoacizi) şi limfă (lipide).

 Absorbția glucidelor

 cele trei glucide majore ale dietei sunt dizaharidele sucroza şi lactoza şi polizaharidul
amidon
 Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”
Facultatea Farmacie
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică Pag. 15 / 18
09.3.1-12
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
(Suplimente alimentare și elemente de nutriție)

 celuloza este un polizaharid vegetal, prezent în dietă în cantităţi mari, nu poate fi digerat,
deoarece în tractul gastrointestinal uman nu există enzime specific;

 produşii finali ai digestiei glucidelor sunt monozaharidele: fructoza, glucoza şi galactoza;

fructoza se absoarbe prin difuziune facilitate; glucoza şi galactoza se absorb printr-un
mecanism comun, un sistem de transport activ Na-dependent;

 după ce au fost absorbite în enterocite, monozaharidele sunt transportate prin membrana

bazo-laterală a acestora prin difuziune facilitată; apoi, difuzează din interstiţiul intestinal în
capilarele din vilozităţile intestinale.

 Absorbția lipidelor

 lipidele se absorb din tractul gastrointestinal prin difuziune pasivă;

 pentru a putea fi absorbite, ele trebuie să fie hidrosolubile, fapt ce se realizează în prezenţa
sărurilor biliare, înainte de a fi digerate, lipidele trebuie emulsionate – transformate în
picături cu diametrul sub un micron, de către sărurile biliare şi lecitină;
 sarurile biliare, acizii graşi, monogliceridele, trigliceridele, colesterolul şi alte lipide, se
combina cu proteine din epiteliul celulelor intestinale formand micelii complexe numite
chilomicroni, forma in care trec in chiliferul limfatic central. Sărurile biliare ajută la
absorbția din tractul intestinal a lipidelor.

 Absorbția proteinelor

 pentru di/tri peptide si AA – transport activ Na–dependent

 toate proteinele sunt absorbite
 proteinele din scaun provin din detritus celular sau bacterii din colon.
Aminoacizii şi monozaharidele ajung prin vena portă la ficat, lipidele trec în circulaţia
limfatică.

 Absorbția apei și electroliților

 Na activ, Cl pasiv, H2O pasiv;

 NaCl: absorbţia sodiului se face printr-un proces activ. Clorul urmează pasiv sodiul;
 Apa: în intestinul subţire, apa se absoarbe pasiv, izoosmotic, ca urmare a gradientului
osmotic creat prin absorbţia elecroliţilor şi a substanţelor nutritive.
 Absorbția vitaminelor

 Liposolubile: A, D, K, E – prin difuziune pasiva in limfa; aceste vitamine intră în

alcătuirea miceliilor şi se absorb împreună cu celelalte lipide în intestinul proximal;
 Hidrosolubile: B, C – se absorb prin transport facilitat sau prin sistem de transport activ
Na-dependent, proximal, în intestinul subţire.

 Absorbția mineralelor
 Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”
Facultatea Farmacie
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică Pag. 16 / 18
09.3.1-12
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
(Suplimente alimentare și elemente de nutriție)

 Calciul se absoarbe cu ajutorul unui transportor legat de membrana celulară și este activat
de vitamina D.
 Fierul se absoarbe în jejun şi ileon. Fe2+ se absoarbe mai uşor decât Fe3+.
Vitamina C stimulează absorbţia sa.

PROBLEME DE SITUAȚIE
Problema 1.
Vitaminele B sunt uneori comercializate ca o modalitate de a obține energie. Luați în
considerare următorul scenariu comun: Dan, în vârstă de 20 de ani, este un junior la facultate,
cu o mulțime de cursuri, un job part-time și activități suplimentare în campus. Se simte adesea
obosit și stresat și atribuie acest lucru obiceiurilor sale alimentare proaste. Dan ratează
frecvent mesele și se satură cu fast-food și gustări. Unul dintre prietenii lui îi sugerează să
încerce un supliment de vitamine din complexul B pentru a-și crește energia. Suplimentul ales
de Dan se numește B-complex 100. Conform etichetei, 1 comprimat oferă următoarele:
Thiamin 100 mg
Ribofl avin 100 mg
Niacin 100 mg
Vitamin B-6 100 mg
Folic acid 400 μg
Vitamin B-12 100 mg
Biotin 100 μg
Pantothenic acid 100 mg
Para-aminobenzoic acid 100 mg
Choline 100 mg
Carnitine 100 mg
UL(Upper Level)- Nivelul superior. Utilizat pentru a evalua cea mai mare cantitate de aport zilnic de nutrienți
care este puțin probabil să provoace efecte adverse asupra sănătății pe termen lung. Această valoare se aplică
utilizării cronice și este setată să protejeze chiar și persoanele foarte susceptibile din populația generală
sănătoasă. Pe măsură ce aportul crește mai mult decât UL, potențialul de efecte adverse crește în general.
Comparați cantitățile prevăzute în supliment cu Doza Zilnică Recomandată, inclusiv
UL pentru Dan. Este complexul B-100 un supliment bun pentru Dan? Credeți că îi va crește
energia? Ce sunt acidul para-aminobenzoic și carnitina? Care sunt alte recomandări pe care le-
ați putea face pentru a-l ajuta pe Dan să-și îmbunătățească energia și sănătatea nutrițională?
Problema 2.
Suplimentul alimentar X care contine vitamina C, zinc, vitamina A și seleniu nutrienți cu rol
esential in buna funcționare a sistemului imunitar, contribuie la protejarea celulelor impotriva
stresului oxidativ (actiune antioxidanta). Conform indicațiilor de pe etichetă, se recomandă
administrarea a 2 capsule/zi pentru profilaxia și câte 2-3 capsule peste fiecare 3 ore de la
apariția primelor simptome de răceală. Conținutul nutrienților într-o capsulă conform valorilor
zilnice (%) de pe etichetă sunt: 700 % vitamina C , 50% zinc, 33% vitamina A(75 % vitamin
A preformată) și 10% seleniu. Care este conținutul nutrienților în unități convenționale? Ce
recomandări veți oferi pacientului care a procurat astfel de supliment alimentar? Care pot fi
consecințele administrării acestui supliment? Care ar fi recomandările alternative?
 Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”
Facultatea Farmacie
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică Pag. 17 / 18
09.3.1-12
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
(Suplimente alimentare și elemente de nutriție)

Întrebări pentru control final

1. Care este rolul nutriției ca știință?
2. Cu ce se ocupă psihologia nutriției și care sunt factori care pot influiența
comportamentul alimentar?
3. Care sunt cele 6 clase de nutrienți și ce criterii stau la baza grupării acestora?
4. Ce caracteristici au macronutrienții?
5. Cum sunt clasificate vitaminele?
6. Ce funcții îndeplinesc vitaminele liposolubile în organsim și ce surse alimetare sunt
recomandate pentru suplinirea necesarului?
7. Ce funcții îndeplinesc vitaminele hidrosolubile în organsim și ce surse alimetare sunt
recomandate pentru suplinirea necesarului?
8. Prin ce diferă mineralele de carbohidrați, grăsimi, proteine și vitamine?
9. Care sunt etapele principale ale digestiei alimentelor?
10. Care este rolul acidului clorhidric în procesul digestiei?
11. Care sunt segmentele implicate în absorbția nutrienților și sub acțiunea căror enzime se
desfășoară aceste procese?
12. Cum are loc absorbția macro- și micronutrienților?

Bibliografie:

1. Barker HM. Nutrition and Dietetics for Health Care. Churchill Livingstone, New
York, 2002.
2. Briony Thomas. Manual of Dietetic Practice, 3rd edition. Blackwell Publishing,
London, 2001, 1-135.
3. Creff AF. Manuel de diététique en pratique médicale courante, 5e édition. Ed. Masson,
Paris, 2004, 9-21.
4. Dumitrescu C. Bazele practicii alimentaţiei dietetice profilactice şi curative. Ed.
Medicală, Bucureşti, 1987.
5. Graziano JM, Manson JE. Diet and heart disease: the role of fat, alcohol and
antioxidants. Cardiol Clin 1996; 14: 69-83.
6. Graur M.,Colisnic A., Popa A.:Tratamentul dietetic în obezitate în Graur
M.,Obezitatea ,ed. Junimea 2004, 365-388.
7. Graur, M. Et al. Ghid pentru alimetație sănătoasă. Editura PERFORMANTICA IAŞI –
2006 ISBN: 973-730 240-4.
8. World Health Organization. Global Strategy on Diet, Physical Activity and Health.
World Health Organization, Geneva, 2003.
9. Food and Nutrition Board. Dietary Reference Intakes for energy,carbohydrate, fiber,
fat, fatty acids, cholesterol, protein, and aminoacids. Washington, DC: Food and
Nutrition Board; 2002.
10. ADA Reports. Position of the American Dietetic Association:Functional foods.J Am
Diet Assoc. 2004; 104:814.
 Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”
Facultatea Farmacie
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică Pag. 18 / 18
09.3.1-12
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
(Suplimente alimentare și elemente de nutriție)

11. Milner JA. Molecular targets for bioactive food components. J Nutr. 2004; 134:2492S.
12. Neto CC. Cranberry and blueberry: Evidence for protectiveeffects against cancer and
vascular diseases. Molecular NutrFood Res. 2007; 51:652.
13. Hasler C. Functional foods: Benefits, concerns, andchallenges—A position paper from
the American Council onScience and Health. J Nutr. 2002; 132:3772.
14. Institute of Medicine. Dietary Reference Intakes for energy,carbohydrate, fiber, fat,
fatty acids, cholesterol, protein, andamino acids (macronutrients). Washington, DC:
National Academies Press; 2005.
15. Alexa Lucia, Curs de igienă, Bucureşti, 1994, p. 237-287.
16. Human Vitamin and Minerals Requirements, WHO/FAO, Rome, 2002.
17. Henri Dupin, Jean-Louis Cuq, Marie-Irene Maleviak, Caterine Leynaud-Rouaud,
Anne-Marie Berthier. Alimentation et nutrition humai- nes. 1992. Paris. 87-192; 291-
382.
18. Nutrition Essentials. A Guide for Health Managers, WHO/UNICEF, 2004.
19. Studiu naţional de nutriţie, Republica Moldova, UNICEF Moldova, 1996. Raport final.
20. National Heart, Lung, and Blood Institute. Guide to Behavior Change: Your Weight Is
Important .
21. Nadia Gutierrez. Perspectives in nutrition Waldraw. Eight edition.Published by
McGraw-Hill, 2009. ISBN 978-0-07-296999-3.
22. Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 25
octombrie 2011.
23. Jaya Bharti, CSJM University. Relationship of nutrition, food science and nutritional
psychology to health. Disponibil:
https://www.researchgate.net/publication/355789997_RELATIONSHIP_OF_NUTRIT
ION_FOOD_SCIENCE_AND_NUTRIONAL_PSYCHOLOGY_TO_HEALTH

Surse electronice
1. www.acsh.org
2. www.quackwatch.com
3. dietary-supplements.info.nih.gov
4. www.fda.gov
5. www.eatright.org
6. www.nutrition.gov
7. https://www.nutritionintl.org/