Zburătorul

Ion Heliade-Rădulescu

Imaginea zburătorului:
 Lumină iute ca fulger trecătoare
 Zmeu
 Balaur de lumină cu coada-nflăcărată
 June cu dragoste curată
 Ca brad un flăcăiandru, și tras ca prin inel
 Bălai, cu părul d-aur
 Slabele lui vine n-au nici un pic de sânge
 Un nas-ca vai de el!

Sursa de inspirație a operei este folclorul autohton, respectiv mitul zburătorului. În folclorul
românesc, zburătorul este o semidivinitate, un fel de daimon, ființă malefică, care vizitează
noaptea fetele și femeile tinere, acestea simțindu-se slăbite și bolnave de un dor fără margini.

În poezie, se conturează imaginea zburătorului, dar la început se pot identifica simptomele

asociate vizitei sale, așa cum sunt ele resimțite de Florica (suferință fizică și psihică, slăbiciune,
agitație, tristețe).

Textul este organizat în 3 secvențe: monologul fetei care împărtășește mamei suferința sa, în
speranța găsirii unui leac, pastelul înserării (descrierea naturii-tablou nocturn) și dialogul
suratelor (gura lumii vorbește despre ghinionul Floricăi și conturează imaginea zburătorului).

Zburătorul de Ion Heliade-Rădulescu este o baladă cultă, specie a genului epic, în versuri, ce
presupune o îmbinare a genurilor: epic, liric și dramatic.

 Monologul Floricăi- liric și epic

 Pastelul înserării-liric
 Dialogul suratelor-dramatic