6.

CLIMATUL EDUCAŢIONAL ÎN CLASA DE ELEVI

v Climatul grupului
Definiţie:
· prin climat se înţelege „ambianţa intelectuală şi morală care domneşte
într-un grup, ansamblul percepţiilor colective şi al stărilor emoţionale
existente în cadrul acestuia” (E. Păun).
228
Caracteristici:
· este puternic subiectivizat deoarece fiecare membru al grupului
conferă anumite semnificaţii situaţiilor cu care se confruntă sau celor
cu care interacţionează;
· constituie un puternic factor de mobilizare a membrilor grupului. El
poate avea valori pozitive, devenind un factor de susţinere, sau valori
negative, devenind un factor perturbator.
v Climatul şcolii
Definiţie:
· climatul şcolii se manifestă prin caracteristicile psihosociale din
şcoală, prin tipul de autoritate, gradul de motivare şi de mobilizare a
resurselor umane, stările de satisfacţie sau insatisfacţie, gradul de
coeziune a grupului şcolar. Climatul şcolii reprezintă deci atât
percepţia profesorilor, cât şi cea a elevilor asupra mediului şcolar în
care îşi desfăşoară activitatea.
Factorii care influenţează climatul şcolii:
· factorii structurali se referă la structura unui grup, adică la modul în
care sunt grupaţi şi interacţionează membrii grupului:
Ø prin acest mod de grupare se distribuie rolul individului în grup,
drepturile şi obligaţiile acestuia în raport cu grupul.;
Ø mărimea şcolii şi compoziţia umană a acesteia influenţează climatul
şcolii.
· Factorii instrumentali se referă la condiţiile şi mijloacele de realizare
a obiectivelor materiale şi mijloacele didactice, relaţiile
interpersonale, strategiile didactice, modalităţile de comunicare în
interiorul şcolii sau în afara ei (cu parteneri externi), modul de
organizare a activităţilor didactice etc.
· Factorii socio-afectivi au efect asupra integrării socio-afective a unui
individ în colectivitate:
Ø vizează relaţiile interpersonale (acceptare, atracţie, respingere,
indiferenţă) ;
Ø prezenţa unor subgrupuri (aşa-numitele „bisericuţe”);
Ø satisfacţia sau insatisfacţia provocată de activităţile comune
desfăşurate, tehnicile de lucru utilizate.
Interacţiunile dintre membrii grupului atrag după sine apariţia unor
fenomene psihosociale:
Ø imitaţia, cooperarea, competiţia, conflictul, obiceiurile, mentalităţile,
memoria şi voinţa colectivă, stările de entuziasm sau de apatie
colectivă, stări tensionate sau destinse, spiritul de grup;
Ø alte fenomene psihosociale apărute în cadrul clasei de elevi sunt cele
denumite prin termenii „bufonul clasei”, „ţapul ispăşitor”, „
solidarizarea membrilor grupului”, „preferarea” unora etc.
229
v Influenţa climatului clasei
Influenţa climatului clasei asupra dezvoltării personale:
· clasa de elevi este un grup mic, format dintr-un număr relativ restrâns
de membri între care există relaţii nemijlocite, adică relaţii de tipul
„faţă în faţă”. Fiecare copil are posibilitatea de a intra în relaţii directe
cu toţi ceilalţi, îi poate cunoaşte foarte bine, pot acţiona împreună , se
pot aprecia reciproc. Mijloacele de realizare a acestor relaţii „faţă în
faţă” sunt exclusiv verbale şi afective;
· în clasa de elevi se desfăşoară activităţi specializate şi diferenţiate de
predare – învăţare - evaluare cu conţinut şi finalitate educativă.
Acestea sunt organizate circular, adică elevii gravitează în jurul
liderului adult, care devine astfel un consilier al grupului atât pentru
probleme educative cât şi psihosociale;
· între fiecare persoană şi grup există relaţii de interdependenţă,
deoarece influenţele exercitate sunt bivalente. Grupul, deci clasa de
elevi influenţează fiecare persoană din cadrul ei, schimbându-i
imaginea despre sine, reacţiile, comportamentele, atitudinile şi
performanţele, dar, totodată fiecare elev, la rândul lui va influenţa
grupul, subliniindu-i structura şi funcţionalitatea;
· anumite comportamente pozitive ale unui elev, imitate involuntar sau
preluate în mod conştient de alţii, vor conduce la schimbări benefice
în climatul clasei, acţionând favorabil asupra randamentului şi
eficienţei activităţii. Elevul nu este doar receptorul pasiv al
influenţelor grupului, ci şi creatorul unor noi situaţii, cel care le
stăpâneşte, le controlează sau le dirijează.
Influenţa climatului clasei asupra activităţilor desfăşurate:
· în procesul de realizare a unei sarcini, acest lucru depinde în egală
măsură de dificultatea şi natura sarcinii, de potenţialul intelectual al
elevilor, dar şi de relaţiile de simpatie sau antipatie dintre ei;
· orice act de comunicare depinde de natura şi conţinutul mesajului la
fel de mult ca şi de condiţiile afective ale comunicării (climatul
destins sau tensionat al clasei şi atitudinea elevilor faţă de învăţător şi
a învăţătorului faţă de elevi);
· clasa de elevi cunoaşte o dinamică extraordinar de mare în timp,
datorită schimbărilor survenite în primul rând la nivelul individului;
· fenomenele psihosociale ce alcătuiesc climatul clasei devin „factori
de grup”, punându-şi amprenta pozitivă sau negativă asupra
procesului de învăţare;
· cooperarea şi competiţia îşi pun amprenta asupra climatului clasei
într-o mare măsură. O clasă de elevi în care cooperarea este
predominantă se comportă într-o măsură care denotă coeziune,
230
coordonarea eforturilor, valorizarea fiecărui membru în parte, atenţia
acordată tuturor, o bună comunicare între toţi elevii, stabilirea unor
relaţii amicale între colegi, deci armonie. O clasă competitivă
generează insecuritate personală, ostilitate, respingeri mutuale, frică,
anxietate, împiedicarea comunicării. De aceea trebuie evitată
ierarhizarea elevilor, singurul termen de comparaţie rămânând
activitatea anterioară proprie.