Arta poetică

„Prefața” de Tudor Arghezi

Tudor Arghezi este pseudonimul lui Ion Nae Theodorescu. Acesta a fost un
scriitor român care s-a născut pe data de 21 mai 1880 și a decedat pe 14 iulie 1967.
Scriitorul a fost cunoscut pentru contribuția sa la dezvoltarea liricii românești. Pe
lângă liric el a mai scris și opere de teatru, proză și pamflete. Printre multele opere
scrise de Arghezi, se găsește poezia „Prefața”, care deschide volumul „Țara
piticilor”.
Tema textului liric „Prefața” este creația și este alcătuită din cinci strofe: prima
strofă este polimorfă, fiind formată din 22 de versuri, a doua, împreună cu a treia
sunt octete, a patra este o cvinarie, iar a cincea este o nonă. Rima folosită este
împerecheată, măsura versurilor variază între șapte și opt silabe, iar ritmul este
unul bisilabic, mai exact iambic.
Într-o artă poetică, autorul se poate lega de: rolul creatorului și al creației în
lume, relația poet-cititor, laboratorul de creație și relația cititorului cu cartea.
Poezia este o ficțiune literară, adică un univers imaginar, exemplificată în figura:
„să mințim, să povestim”. „Prefața” este o artă poetică, deoarece găsim laboratorul
de creație și relația dintre poet și cititor. De asemenea, poetul își exprimă opiniile
despre creația literară cu ajutorul limbajului poetic, folosind figuri de stil.
În poezie apare încă de la început laboratorul de creație prin versul „Într-o zi,
pe înserat”, care răspunde la întrebarea „când?”. Acest vers sugerează
spontaneitatea actului autorului, considerând seara cea mai calmă și relaxantă parte
a zilei. Versurile „Rămășagul fu:<<Se poate/Scri şi pe nerăsuflate? >>” răspund la
a doua întrebare din laborator: „cum?”. O aluzie, prin referire indirectă la un alt
text literar se numește intertextualitate și se găsește în versurile: „Doi părinți şi doi
copii,/Din Cartea cu jucării”.
Procesul de creație al poeziei este prezentat în următoarele versuri: „Cine
poate scri mai iute/Stihuri vreo câteva sute, /Și ne-am așternut pe scris.” Din
acestea deducem faptul că procesul de creație este sub forma unei competiții. Cei
care se joacă de-a poezia sunt de fapt o familie alcătuită din „Doi părinți și doi
copii”, iar premiul câștigătorului este un „măr crețesc”. Referirea la adversari este
făcută în metafora implicită „tovarășii de coate” deoarece toți erau așezați la masă
scriind cot la cot. Sugerând un spațiu interior, aceasta este figura care răspunde la a
treia întrebare a laboratorului: „unde?”.
 Relația poet-cititor este prezentă începând cu a treia strofa. În versurile „Ești
prea mare.Fă-te mic./Uită regula o dată/Și ,cu cartea dezvățată,/Mergi nițel de-a
bușile” poetul îl încurajează pe cititor să intre în mintea copiilor și să devină
inocent în momentul în care citește. De asemenea, în versurile „Fă-te la citit copil
(...)/Eu, cum vezi, încet, încet,/M-am făcut analfabet” poetul în continuare îi spune
cititorului să uite tot ce a învățat și să se bucure de viață. Metafora „cartea
dezvățată” se referă la reducerea standardelor estetice până la inocență, iar
metafora verbală „să te faci de râs ca mine” promovează acceptarea unor standarde
inferioare.
În concluzie, poezia „Prefață” de Tudor Arghezi este o artă poetică, deoarece are
caracteristicele unei arte poetice, fiind prezentate anterior.