Afecțiunile psihice

-Referat-
CUPRINS
1. Ce sunt bolile psihice?
2. Simptomele bolilor psihice
3. Clasificarea bolilor psihice
4. Cauzele tulburărilor psihice
5. Tratamentul bolilor psihice
6. Medicamente utilizate în bolile psihice

Boli psihice

Bunăstarea emoțională stă la baza sănătății mintale și este cea care ne

ajută să avem o viață bună și să facem față provocărilor cotidiene. Totodată,
sănătate mintală este un termen folosit pentru a indica absența unei boli psihice.
 1. Ce sunt bolile psihice?

Atunci când ne referim la boli psihice, vorbim despre un concept vast, care
cuprinde multe tulburări ce afectează modul în care simțim, gândim și ne
comportăm. Apariția bolilor psihice este influențată de:

 Factori ereditari;

 Mediul extern;

 Obiceiurile zilnice;

 Biochimia creierului.

Specialiștii în psihiatrie spun că bolile psihice

pot apărea indiferent de vârstă, gen sau statut
social. Datele disponibile arată că 25% dintre
români suferă la un moment dat de o boală
psihică.

Din păcate, persoanele cu boli psihice se

confruntă cu stigmatizare din partea celorlalți,
ceea ce îngreunează vindecarea, acolo unde
este cazul, și integrarea în societate.

2. Simptomele bolilor psihice

Bolile psihice se clasifică în mai multe tipuri, fiecare având propriile simptome,
însă, o parte din aceste afecțiuni prezintă anumite simptome comune, cum ar fi:

 apetit alimentar redus sau excesiv;

 insomnie sau hipersomnie (doarme prea mult);

 distanțare de oamenii apropiați;

 renunțarea la activitățile obișnuite și la hobby-uri;

 stare permanentă de oboseală;

 lipsă a empatiei;

 dureri inexplicabile din punct de vedere medical;

 lipsa speranței, stare de neajutorare;

  posibile halucinații vizuale, auditive (voci pe care nu le poate opri)

 consum de droguri sau alcool;

 sentimente de confuzie, iritabilitate, furie, anxietate, tristețe sau spaimă;

 frecvente certuri cu membrii familiei;

 gânduri neplăcute, recurente, ce nu pot fi controlate;

 gânduri suicidare;

 rănirea fizică a altor persoane;

 dificultatea sau imposibilitatea desfășurării activităților și sarcinilor de zi

cu zi.

3. Clasificarea bolilor psihice

Principalele categorii de boli psihice sunt:

1. Tulburările de anxietate
Persoanele cu tulburări de anxietate trăiesc o senzație accentuată și
excesivă de teamă cu privire la anumite situații sau obiecte.
Acestea experimentează, totodată, și simptome fizice, cum ar fi tahicardie,
transpirație, uscăciune a gurii, tremor, tensiune musculară, precum și un
sentiment de spaimă și panică.
Diagnosticul de anxietate este pus dacă persoana nu poate controla reacția
sa la situația respectivă sau dacă această reacție este nepotrivită, ori dacă
anxietatea interferează cu desfășurarea normală a activităților zilnice ale
persoanei respective.
Tulburarea de anxietate generalizată
Persoana experimentează un sentiment
permanent de îngrijorare, adesea excesivă,
inclusiv legat de lucruri cotidiane, unde nu
pare sa fie niciun motiv de îngrijorare.
Tulburarea de panică
Persoana experimentează un atac de panică sau mai multe. Atacul de
panică este un episod brusc de teamă excesivă (de moarte sau de a înnebuni),
însoțit de senzații fizice extreme: tahicardie, amețeli, senzație de leșin iminent,
tremor, vedere încețoșată, nod în gât, dificultăți respiratorii, transpirație,
uscăciune a gurii și altele. Persoana este convinsă că urmează un dezastru.
Agorafobia
Este o tulburare caracterizată de teama unei persoane de a merge în locuri
publice, de a fi înconjurată de oameni mulți, teama de situații care pot provoca
stări de panică din care nu ar putea scăpa, precum și teama de a nu fi judecat de
ceilalți.
Fobiile specifice
Sunt temeri legate de anumite situații, obiecte, plante, animale. Exemple:
claustrofobia (teama de spații înguste), acrofobia (teama de înălțime),
arahnofobia (teama de păianjeni) etc.
Tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC)
Atunci când o persoană are gânduri neplăcute, nedorite și recurente
(obsesii), care duc la nevoia de acțiuni repetitive (compulsii) vorbim despre
TOC.
Exemple în acest sens pot fi: spălarea excesivă a mâinilor, verificarea
lucrurilor sau curățenia, dar nu numai.
Dacă aceste acțiuni nu sunt realizate, se declanșează senzații puternice de
stres și anxietate și pot interfera semnificativ cu activitățile zilnice și relațiile
acelei persoane.
Diagnosticul de TOC poate fi pus atunci când obsesiile consumă mai mult
de o oră pe zi și afectează serios calitatea vieții persoanei.
Tulburarea de stres post-traumatic
Apare ca răspuns la o traumă trăită de persoana respectivă; aceasta
retrăiește un eveniment traumatizant, în mod repetitiv. Trauma poate fi o situație
extremă, cum ar fi supraviețuirea dintr-un accident sau experiența unui soldat
care a fost pe frontul de război, dar nu numai.
O persoană poate resimți ca traumă și alte evenimente din viața sa, mai
puțin extreme. Persoana respectivă simte în continuare că viața îi este pusă în
pericol și că nu are control asupra a ceea ce i se întâmplă, deși evenimentul
traumatizant a încetat de mult timp.
2. Tulburările de dispoziție
 Persoanele care suferă de aceste boli psihice vor experimenta schimbări
semnificative ale stării de spirit, de la stări maniacale, cu energie debordantă,
exagerată, la stări de depresie, cu tristețe profundă și lipsă de energie.
Depresia majoră
Persoana nu se mai poate bucura de activități care înainte îi făceau plăcere
și trece prin perioade prelungite de tristețe extremă, cu stări de inutilitate,
neputință dureroasă și lipsă a dorinței de a trăi.
Tulburarea bipolară
Este caracterizată de alternanța între episoade de euforie și episoade de
depresie, fiecare dintre ele având durata variabilă, de la câteva zile, până la
câteva luni. Aceste episoade presupun schimbări semnificative ale dispoziției.
Mania apare atunci când o persoană trece printr-o perioadă în care nivelul
energiei este ridicat și trăiește o euforie intensă,
însoțită de un comportament riscant și impulsiv.
În această perioadă persoana este foarte activă,
vorbește mult, nu se mai poate concentra mult pe un
subiect sau o activitate, este foarte creativă (nu
neapărat în sens bun), simte puțin sau deloc nevoie de
somn sau de hrană.
Pe de altă parte, depresia presupune o perioadă
de tristețe extremă și lipsă a energiei, cu letargie,
insomnie sau hipersomnie, cu modificări de apetit
(scădere sau creștere), anxietate, scădere a stimei de
sine, iritabilitate și cu gânduri suicidare.
Lăsată netratată, tulburarea bipolară se agravează și, în unele cazuri, poate
duce chiar la deces, fie prin sinucidere, fie în mod accidental.
Deși tulburarea bipolară este o afecțiune nevindecabilă, simptomele
acesteia pot fi gestionate și ameliorate astfel încât calitatea vieții să fie cât mai
puțin afectată.
Tulburările de personalitate
Ele reprezintă probleme de percepție asupra mediului înconjurător și
asupra relațiilor cu ceilalți. Se manifestă printr-un mod defectuos de gândire și
comportament. Clasificare:
Grupul A:
Tulburarea de personalitate paranoidă, caracterizată prin:
 neîncredere și suspiciune față de oameni; sentiment permanent că sunt
prost tratați de ceilalți;
 convingerea nejustificată că alții
reprezintă un pericol;
 reacții ostile, tendință de răzbunare;
Tulburarea de personalitate schizoidă
 izolare față de ceilalți, detașare,
teama că îi este invadat teritoriul și
încălcate libertățile;
 dificultate în formarea relațiilor personale, inhibare emoțională;
 reacții neadecvate în diferite situații;
Tulburarea de personalitate schizotipală
 conduite excentrice: vestimentație,
limbaj, gândire și comportament
neobișnuite;
 credință în superstiții, experiențe
extrasenzoriale, semne mistice și magice;
 lipsa empatiei și grave carențe relaționale;
 grave distorsionări cognitive;
Grupul B
Tulburarea de personalitate antisocială
 nepăsare față de drepturile, sentimentele și siguranța celorlalți;
 rezistență activă la regulile sociale, predispoziție pentru minciună, furt,
trișare, exploatarea celorlalti;
 comportament agresiv, violent, impulsiv, iresponsabil, incapacitate de a
finaliza proiecte lungi;
Tulburarea de personalitate borderline
 comportament impulsiv și riscant, exagerat;
  instabilitate extremă a dispoziției, a imaginii de sine și a relațiilor cu
ceilalți;
 rezistență foarte mică la frustrare, tendință de autovătămare;
Tulburarea de personalitate histrionică
 permanentă tendință de a capta atenția celorlalți, egocentrism, preocupare
excesivă pentru aspectul fizic;
 reacții emoționale excesive, dramatizare a relațiilor;
 nivel ridicat de influențabilitate;
Tulburarea de personalitate narcisică
 inflație a ego-ului, manifestarea unui sentiment de superioritate față de
ceilalți;
 lipsa totală a empatiei, nerespectarea nevoilor și sentimentele celorlalți;
 exagerarea propriilor realizări sau competențe și solicitarea unui tratament
de excepție;
Grupul C
Tulburarea de personalitate evitantă
 hipersensibilitate la critici și respingere, lipsa a încrederii în sine,
anxietate la evaluare;
 sentiment exagerat de inferioritate și înaltă jenă socială;
 evitarea activităților care necesită contact interpersonal și evitarea
riscurilor;
Tulburarea de personalitate dependentă
 dependență excesivă față de ceilalți, nevoia de a fi permanent îngrijit,
protejat, încurajat, neasumarea de responsabilități, lipsa inițiativelor;
 manifestarea unui comportament supus sau prea atașat față de ceilalți,
 teamă de abandon și de singurătate, lipsa încrederii în sine.
Tulburarea de personalitate obsesiv-compulsivă
 dorință exagerată de ordine și perfecțiune;
  rigiditate, autocontrol excesiv în relațiile interpersonale;
 reguli aplicate ad-literam;
 profesia și munca pe locul întâi;
1. Tulburările de alimentație
Bulimia nervoasă
Persoanele simt nevoia să mănânce rapid și mult, iar apoi își induc
purgare fie prin vomă, fie prin laxative. Persoanelor bulimice le este foarte
teamă să nu se îngrașe, însă nu își pot controla apetitul.
Anorexia nervoasă
Acest tip de tulburare psihică este întâlnită aproape exclusiv în rândul
femeilor. Persoanele care suferă de anorexie mănâncă foarte puțin, fac sport în
mod excesiv și adesea chiar iau anumite medicamente pentru a slăbi.
Cu toate că aceste persoane pot fi chiar foarte slabe, percepția lor de sine
este opusă și sunt foarte critice. Alimentația precară se reflectă într-un organism
slăbit și înlipsa energiei. Lăsată netratată, anorexia pune viațaî n pericol. De fapt,
anorexia este o urgență psihiatrică.
Tulburările de somatizare
Somatizarea presupune dezvoltarea unor simptome ale unei boli în
absența unei cauze medicale. Deși persoana nu poate fi diagnosticată cu nicio
afecțiune medicală, aceasta se confruntă cu suferințe, disfuncții, dureri.
Simptomele resimțite în aceste cazuri provoacă un nivel de stres
emoțional foarte mare.
Persoana respectivă simte că nu este crezută de către ceilalți, ceea ce îi
afectează viața.
Tulburările cognitive
Demența
Aceasta nu este o boală în sine, ci, mai degrabă, un termen care reflectă
mai multe afecțiuni ale sistemului nervos, cauzate de leziuni sau deteriorări de
altă natură la nivelul celulei nervoase. Riscul de a dezvolta o formă de demență
crește cu înaintarea în vârstă, însă demența nu este o parte obligatorie a
procesului natural de îmbătrânire.
Tipuri de demență
Boala Alzheimer
Este un tip ireversibil de demență, prezenta la majoritatea persoanelor care
suferă de demență. Această boală presupune apariția unor leziuni
neurodegenerative, care deteriorează comunicarea între neuroni și duce la
distrugerea acestora.
Demență cu corpi Lewy
Este o afecțiune neurodegenerativă asociată cu o structură anormală a
creierului. Corpii Lewy reprezintă aglomerări de proteine (găsite și la persoanele
cu boala Parkinson), care împiedică transmiterea normală a semnalelor între
neuroni.
Boala Parkinson
Persoanele care suferă de Parkinson în stadiu avansat pot dezvolta
demență. Se manifestă prin apariția unor dificultăți de gândire și de raționament,
iritabilitate crescută, paranoia și depresie;
Demență vasculară
Este cauzată de reducerea fluxului
sangvin la nivelul creierului, care poate fi
consecința unui accident vascular cerebral.
Demență mixtă
Ea presupune existența simultană a
două sau mai multe tipuri de demență.
Boala Huntington
Este o formă de demență caracterizată prin mișcări musculare involuntare
și necontrolate (de aici și supranumele de coreea Huntington, căci mișcările apar
ca un dans straniu).
Demență fronto-temporală
Este cauzată de leziuni la nivelul lobilor frontali și temporali și se manifestă
prin dificultăți în limbaj și comportament, precum și prin anularea oricăror
inhibiții.
1. Tulburări de consum de alcool și substanțe
 Este necesară clarificarea diferenței între abuz și dependență. Abuzul se
referă la consumul excesiv, fie el de alcool sau de orice alte substanțe.
Dependența este caracterizată de o nevoie constantă de a consuma substanța
respectivă.
Trăsăturile definitorii ale dependenței:
 persoana simte nevoia să crească doza pentru a atinge cel puțin aceeași
senzație de plăcere;
 persoana intra în sevraj atunci când oprește brusc sau diminuează sensibil
consumul;
 persoana dorește să oprească consumul de substanțe, dar nu reușește;
 persoana renunță la activitățile pe care le făcea în mod obișnuit și care îi
făceau plăcere;
 persoana poate recurge la furt pentru a
procura bani pentru substanța care îi
produce dependența;
 persoana este expusă riscului de a se
intoxica.
Tulburările de control al impulsurilor
Piromania
Se referă la persoanele care simt o dorință incontrolabilă de a incendia sau
a distruge prin foc, și care găsesc în aceste acte o satisfacție foarte mare.
Cleptomania
Este supranumită boala furtului și se referă la impulsul puternic,
necontrolabil, al unei persoane de a fura obiecte, fără legătură cu valoarea lor și
fără a urmări vreunui profit material sau a avea nevoie de ele.
Jocul patologic de noroc (ludomania)
Presupune apariția unui comportament problematic de joc patologic,
persistent și recurent, care afectează semnificativ viața persoanei. Persoana
manifestă ample distorsiuni cognitive, este impulsivă, competitivă, neliniștită, se
plictisește ușor, caută adesea aprobarea celorlalți, poate deveni exravagant de
generoasă atunci când câștigă, adesea devine depresivă și se gândește la suicid.
Tulburările din spectrul schizofreniei și alte tulburări psihotice
 Toate tulburarile din spectrul psihotic sunt defintite prin următoarele
criterii de diagnostic:
Ideația delirantă, halucinațiile, gândirea și vorbirea dezorganizate,
comportamentul motor intens dezorganizat (rezistența la comenzi, posturi rigide,
inadecvate sau bizare) sau anormal (inclusiv catatonia) și simptomele negative
(diminuarea expresivității emoționale, avoliția-scăderea motivației de a iniția
activități cu scop).
În plus, fiecare dintre tulburările de mai jos are și elemente specifice.
Tulburarea delirantă
Ea presupune prezența a una sau mai multe idei delirante care persistă cel
puțin o lună de zile. Tipul de idei variază de la erotomanie, la grandoare,
gelozie, somatice, până la persecuție sau mixt.
Persoana poate ajunge să înțeleagă la nivel teoretic problema de sănătate,
dar aici se oprește această înțelegere. Persoanele sunt adesea disforice sau ușor
iritabile, uneori chiar mânioase sau violente.
Schizofrenia
Ea este, de fapt, un sindrom clinic eterogen, căci semnele și simptomele
care alcătuiesc tabloul clinic sunt foarte variate de la un individ la altul.
Principalele simptome ale schizofreniei sunt: afecte inadecvate, dispoziție
disforică (prezentă ca depresie, anxietate sau mânie), program perturbat al
somnului, lipsa de interes pentru alimentație, depersonalizare, derealizare,
preocupările somatice, anxietate, diverse fobii, deteriorare cognitivă (scăderea
vitezei de procesare a informațiilor, scăderea memoriei de lucru, scăderea
funcției limbajului).
4. Cauzele tulburărilor psihice
Bolile psihice sunt cauzate atât de factori interni, cât și de factori externi.
Factorii de ereditate
Persoanele care au sau au avut membri ai familiei cu o afecțiune psihică
sunt mai predispuse să dezvolte, la rândul lor, o boală psihică. Anumite gene pot
crește riscul de a dezvolta boli psihice, iar anumite situații din viață pot favoriza
declanșarea unei tulburări;
Expunerea la anumiți factori de mediu înainte de naștere: toxine, alcool, droguri;
Biochimia creierului
Neurotransmițătorii sunt acele substanțe chimice prezente la nivelul
creierului, în mod natural, care transportă semnalele între diverse părți ale
creierului și între acesta și corp. Atunci când rețelele neuronale sunt afectate, din
diverse motive, funcția sistemului nervos se alterează, se denaturează, ceea ce
poate duce la apariția de boli psihice.
Experimentarea unor evenimente traumatizante: violență în copilărie,
abuz, hărțuire, razboi, epidemii, decese.
Expunerea prelungită la stres
5. Tratamentul bolilor psihice
O bună parte dintre bolile psihice sunt, din pacăte, nevindecabile, dar posibil
de ținut sub control. Tratamentul este variabil și personalizat, dar el include în
mod obligatoriu consultul psihiatric și medicația, precum și terapia psihologică.
Medicamentele specifice pot vindeca, în anumite cazuri, iar în majoritatea
cazurilor atenua simptomele bolii psihice respective. Ele se administrează doar
la recomandarea specialistului și este important de știut că respectarea dozării și
a duratei tratamentului sunt cruciale pentru ameliorarea simptomelor și
mentinerea unei stări cât mai bune de sănătate.
Principalele patru mari categorii de medicamente psihiatrice sunt:
 Antidepresive;
 Anxiolitice (anti-anxietate);
 Antipsihotice;
 Stabilizatoare de dispoziție;
Psihoterapia
Este una dintre metodele eficiente de tratament pentru bolile psihice.
Terapia cognitiv-comportamentală este o metodă frecvent folosită,
deoarece se concentrează pe rezolvarea problemelor, prin restructurarea gândirii
și a comportamentului.
Alte tipuri de terapie utile pot fi psihoterapia de grup, psihoterapia de
familie, psihoterapie prin expunere.
Prevenția bolilor psihice
 Adoptarea unui stil de viață sănătos, prin evitarea abuzului de alcool și a
consumului de droguri, prin adoptarea unei alimentații echilibrate, asigurarea
unui somn odihnitor și practicarea regulată a unui sport.
Concluzii
Poate fi dificil pentru o persoană să trăiască având o boală psihică, tocmai
de aceea este necesar ca ajutorul medical specializat să fie cerut cât ma
idevreme, pentru a putea ține simptomele sub control și pentru a putea asigura o
calitate a vieții cât mai bună.
6. Medicamente utilizate în bolile psihice

Depresinal 10 mg, comprimate filmate:

Depresinal conţine substanţa activă escitalopram şi este utilizat în
tratamentul depresiei (episoadelor depresive majore) şi al tulburărilor de
anxietate (cum este tulburarea de panică cu sau fără agorafobie, manifestată prin
frica de vă afla în locuri unde ajutorul nu este disponibil, tulburarea de anxietate
socială şi tulburarea obsesiv-compulsivă).

Depresinal aparţine unui grup de antidepresive numite inhibitori selectivi

ai recaptării serotoninei (ISRS). Aceste medicamente acţionează asupra
sistemului serotoninergic din creier, crescând concentraţia de serotonină.
Tulburările sistemului serotoninergic sunt considerate un factor important în
dezvoltarea depresiei şi a tulburărilor asociate.
Compoziție Depresinal 10 mg, comprimate filmate:
Substanţa activă este escitalopramul. Fiecare comprimat de Depresinal conţine
10 mg escitalopram (sub formă de oxalat).
Celelale componente sunt:
Nucleu: celuloză microcristalină (E460), croscarmeloză sodică (E468), dioxid de
siliciu coloidal anhidru, stearat de magneziu
(E470b)
Film: hipromeloză (E464), dioxid de titan
(E171) şi macrogol 400.
Reacții adverse ale Depresinal 10 mg,
comprimate filmate:
Ca toate medicamentele, Depresinal poate
provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la
toate persoanele.
Reacţiile adverse dispar, de obicei, după câteva
săptămâni de tratamentMai puţin frecvente (apar la mai mult de 1 din 1000
persoane şi la mai puţin de 1 din 100 persoane):
* Sângerări neobişnuite, incluzând sângerări gastrointestinale
Rare (apar la mai mult de 1 din 10000 persoane şi la mai puţin de 1 din 1000
persoane):
* Dacă vă apar umflături la nivelul pielii, limbii, buzelor sau faţei sau dacă aveţi
dificultăţi la respiraţie sau la înghiţire (reacţie alergică),
* Dacă aveţi febră mare, agitaţie, confuzie, tremor şi contracţii rapide ale
musculaturii, acestea pot fi semnele unei afecţiuni rare, numită sindrom
serotoninergic. Alte reactii adverse
* dificultăţi la urinat
* convulsii
* îngălbenire a pielii şi a albului ochilor care sunt semne de insuficienţă
hepatică/hepatită.
La pacienţii care utilizează aceste medicamente a fost observată creşterea
riscului de fracturi ososase.
În plus faţă de cele prezentate mai sus, au fost raportate următoarele reacţii
adverse:
Foarte frecvente (apar la mai mult de 1 din 10 persoane):
* senzaţie de rău (greaţă)
Frecvente (apar la mai mult de 1 din 100 persoane şi la mai puţin de 1 din 10
persoane):
* nas înfundat sau curgere a nasului (sinuzită)
* scădere sau creştere a poftei de mâncare
* anxietate, nelinişte, vise anormale, dificultăţi la adormire, somnolenţă, ameţeli,
căscat, tremor, furnicături pe piele
* diaree, constipaţie, vărsături, uscăciune a gurii
* intensificare a transpiraţiei
* dureri ale muşchilor şi articulaţiilor (artralgii şi mialgii)
* tulburări sexuale (ejaculare tardivă, probleme de erecţie, scădere a apetitului
sexual, iar la femei pot să apară dificultăţi de atingere a orgasmului)
* oboseală, febră
* creştere în greutate
Administrare
Depresie
Doza uzuală recomandată este de 10 mg Depresinal o dată pe zi.
Atac de panică
Doza iniţială este de 5 mg Depresinal o dată pe zi în prima săptămână, înainte de
a creşte doza la 10 mg pe zi
Tulburare de anxietate socială
Doza uzuală recomandată este de 10 mg Depresinal o dată pe zi.
Tulburare obsesiv-compulsivă
Doza uzuală recomandată este de 10 mg Depresinal o dată pe zi.
Cipralex 20 mg, comprimate filmate:
Cipralex aparţine unui grup de medicamente antidepresive denumit
inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS). Aceste medicamente
acţionează asupra sistemului serotoninergic din creier prin creşterea
concentraţiei de serotonină. Tulburările de la nivelul sistemului serotoninergic
sunt considerate un factor important în instalarea depresiei şi afecţiunilor
înrudite.
Administrare
Depresie
Doza de Cipralex recomandată uzual este de 10 mg pe zi, administrată într-o
singură priză.
Tulburări de panică
Doza iniţială de Cipralex este de 5 mg pe zi, administrată într-o singură priză, în
prima săptămână, înainte de a creşte doza la 10 mg pe zi.
Tulburări de anxietate socială
Doza de Cipralex recomandată uzual este
de 10 mg pe zi administrată într-o singură
priză.

Compoziție Cipralex 20 mg,

comprimate filmate:
Substanţa activă este escitalopram.
Fiecare comprimat filmat Cipralex conţine escitalopram 20 mg (sub formă de
oxalat).
Celelalte componente sunt:
Nucleu: celuloză microcristalină, dioxid de siliciu coloidal anhidru, talc,
croscarmeloză sodică şi stearat de magneziu
Film: hipromeloză, macrogol 400, dioxid de titan (E 171).
Reactii adverse
Mai puţin frecvente (afectează 1 până la 10 utilizatori din 1000)
* Erupţii urticariene (urticarie), erupţii pe piele, mâncărime (prurit)
* Scrâşnet de dinţi, stare de agitaţie, nelinişte, atac de panică, stare de confuzie
* Tulburări de somn, tulburări de gust, leşin (sincopă)
* Mărirea pupilei (midriază), tulburări de vedere, sunete în urechi (tinitus)
* Căderea părului
* Sângerări vaginale
* Scăderea greutăţii corporale
* Accelerarea bătăilor inimii
* Tumefierea braţelor sau a picioarelor
* Sângerări nazale
Rare (afectează 1 până la 10 utilizatori din 10000)
* Agresivitate, depersonalizare, halucinaţii
* Rărirea bătăilor inimii
Escitalopram Pfizer 10 mg comprimate filmate:
Escitalopram Pfizer aparţine unui grup de antidepresive numite inhibitori
selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS).Aceste medicamente acţionează asupra
sistemului serotoninergic din creier, crescând concentraţia de serotonină.
Tulburările sistemului serotoninergic sunt considerate un factor important în
dezvoltarea depresiei şi a tulburărilor asociate.

Escitalopram Pfizer conţine substanţa activă escitalopram şi este utilizat în

tratamentul depresiei (episoadelor depresive majore) şi al tulburărilor de
anxietate (cum este tulburarea de panică cu sau fără agorafobie, tulburarea de
anxietate socială, tulburarea de anxietate generalizată şi tulburarea obsesiv-
compulsivă).
Administrare
Depresie
Doza uzuală recomandată este de 10 mg Escitalopram Pfizer o dată pe zi.
Tulburare de panică
Doza iniţială este de 5 mg Escitalopram Pfizer o dată pe zi în prima săptămână,
înainte de a creşte doza la 10 mg pe zi.
Tulburare de anxietate socială
Doza uzuală recomandată este de 10 mg
Escitalopram Pfizer o dată pe zi.
Tulburare de anxietate generalizată
Doza uzuală recomandată este de 10 mg
Escitalopram Pfizer o dată pe zi.
Compoziție Escitalopram Pfizer 10 mg
comprimate filmate:
Escitalopram Pfizer 10 mg, comprimate filmate : Fiecare comprimat filmat
conţine escitalopram 10 mg (sub formă de oxalat).

Celelale componente sunt:

Nucleu: celuloză microcristalină silicifiată, butilhidroxitoluen (E321),
butilhidroxianisol (E320), croscarmeloză sodică, celuloză microcristalină, dioxid
de siliciu coloidal anhidru, talc, stearat de magneziu.
Film: hipromeloză, macrogol 400, dioxid de titan (E171).
Reacții adverse
Foarte frecvente (afectează mai mult de 1 utilizator din 10):
- senzaţie de rău (greaţă).
Frecvente (afectează 1 până la 10 utilizatori din 100):
- nas înfundat sau curgere a nasului (sinuzită)
- scădere sau creştere a poftei de mâncare
- anxietate, nelinişte, vise anormale, dificultăţi la adormire, senzaţie de
somnolenţă, ameţeli, căscat, tremor, furnicături pe piele
- diaree, constipaţie, vărsături, uscăciune a gurii
- intensificare a transpiraţiei
- dureri ale muşchilor şi articulaţiilor (artralgii şi mialgii)
- tulburări sexuale (ejaculare întârziată, probleme de erecţie, scădere a apetitului
sexual, iar la femei pot să apară dificultăţi de atingere a orgasmului)
- oboseală, febră
- creştere în greutate.
Mai puţin frecvente (afectează 1 până la 10 utilizatori din 1000):
- urticarie pigmentară (urticarie), erupţie trecătoare pe piele, mâncărimi (prurit)
- scrâşnire a dinţilor, agitaţie, nervozitate, atac de panică, stare confuzională
- tulburări ale somnului, modificări ale gustului, leşin (sincopă)
- mărirea pupilelor (midriază), tulburări de vedere, ţiuit în urechi (tinitus)
- cădere a părului
- sângerări vaginale
- scădere în greutate
- bătăi rapide ale inimii
- umflare a mâinilor şi picioarelor
- sângerări din nas.
Rare (afectează 1 până la 10 utilizatori din 10000):
- agresivitate, depersonalizare, halucinaţii
- bătăi rare ale inimii.
Unii pacienţi au raportat (frecvenţa nu poate fi estimată din datele disponibile):
- gânduri de autovătămare sau de sinucidere
- scăderea concentraţiei de sodiu în sânge (simptomele sunt greaţă şi vărsături,
însoţite de slăbiciune musculară sau confuzie)
- ameţeli la ridicarea în picioare, datorită tensiunii arteriale mici (hipotensiune
arterială ortostatică)
- valori anormale ale testelor funcţiei ficatului (creştere a valorilor serice ale
enzimelor hepatice)
- tulburări de mişcare (mişcări musculare involuntare)
- erecţii dureroase (priapism)
- tulburări de sângerare, incluzând sângerări ale pielii şi mucoaselor (echimoze)
şi număr mic de plachete sanguine (trombocitopenie)
- umflare bruscă a pielii sau mucoaselor (edem angioneurotic)
- creştere a cantităţii de urină eliminată (secreţie inadecvată de hormon
antidiuretic ADH)
- scurgeri de lapte la femeile care nu alăptează
- manie
- risc crescut de fracturi osoase s-a observat la pacienţii care utilizează acest tip
de medicament.
În plus, este cunoscut faptul că unele reacţii adverse apar la utilizarea unor
medicamente care acţionează în mod similar cu escitalopramul (substanţa activă
din compoziţia Escitalopram Pfizer). Acestea sunt:
- nelinişte motorie (acatisie)
- anorexie