UNIVERSITATEA DE STAT DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT

FACULTATEA KINETOTERAPIE

Master anul _I

Specialitatea : Fiziologia virstelor

Tema :TULBURĂRILE DE SOMN LA COPII

Autorul: GOLBAN PETRU

Conducător științific: DUDNIC EUGEN

CHIȘINĂU 2022
Somnul este foarte important pentru sanatatea copilului inca de la nastere iar
tulburarile acestuia au implicatii majore asupra dinamicii familiei. Pentru a sti cand este
somnul dereglat trebuie sa cunoastem ce inseamna somnul normal. In general intre 0 – 3
luni somnul este important pentru crestere si dezvoltare dar la fel este si hranirea si
interactiunea cu parintii. De aceea sugarul se trezeste sa manance, se uita la parintii sai sau
in jur la activitatile din casa, apoi adoarme la loc. Spre 6 luni incepe sa doarma mai mult
noaptea si sa stea mai mult treaz ziua. Intre 1 si 3 ani se face trecerea la un singur somn pe
zi iar spre 4 -5 ani multi copii renunta complet la somnul de zi. Exista numeroase grafice si
tabele cu durata somnului pe varste dar trebuie stiut ca aceste valori pot varia chiar si cu 2
ore de la un copil la altul (durata medie de la nastere la 1 an este 12 – 16 ore inclusiv
perioadele scurte de atipit, de la 1 la 3 ani durata 11 – 14 ore, la 3 – 5 ani copilul va dormi
aprox 10 – 13 ore, la 6 – 12 ani somn de 9 – 12 ore iar la 13 – 18 ani se ajunge la durata
somnului asemanatoare  adultului, de 8 – 10 ore). Putem considera tulburarile de somn ca
facand parte din 4 categorii: dificultatea de a adormi sau de a mentine somnul. (insomnia)
somnolenta diurna sforaitul sau alte tulburari respiratorii in somn miscari sau
comportamente anormale in somn.

In aproape fiecare stadiu de dezvoltare schimbarile fizice si psihice pot determina tulburari
de somn. De ex la sugar anxietatea de separare il trezeste si nu reuseste sa adorma decat
alintat si mangaiat, un copil care invata sa vorbeasca posibil se trezeste noaptea doar ca sa
repete toate cuvintele invatate peste zi. Activitatile prea intense de peste zi, expunerea la
ecrane, o rutina a somnului nerespectata, omiterea unui somn diurn la varste mici sau
sucurile cu cafeína la varste mai mari, toate acestea pot deregla somnul. In prezent se
cauta explicatii psihologice pentru toate aceste evenimente – asa numitele perioade de
regresie ale somnului, dar indiferent cum le numim sunt etape normale in dezvoltarea
organismului.

Nu in toate situatiile este necesara investigatia in laborator a somnului. Evaluarea initiala

va cuprinde o anamneza riguroasa, cu istoric amanuntit al obiceiurilor de somn, examen
clinic complet si ulterior in functie de situatie eventual consulturi interdisciplinare (ORL,
ortodontie, alergologie, neurologie)
Introducere
Tulburările de somn reprezintă o patologie puțin explorată și investigată în asistența
primară, de multe ori însoțind diagnostice de gravitate diferită, astfel încât problema
somnului devine una secundară.
Somnul este necesar organismului la fel de mult ca și hrana și apa, astfel că privarea de
somn sau tulburările lui sunt grevate de modificări importante în fiziologia organismului
uman. 
Somnul este o stare fiziologică periodică și reversibilă, caracterizată prin suprimarea
temporară a conștienței, abolirea parțială a sensibilității și încetinirea funcțiilor vieții
organice (ritm respirator și cardiac, relaxare musculară, scăderea temperaturii cu
aproximativ 0,5°C, scăderea funcțiilor secretorii)(1). Până în anii 1950 se considera că
somnul este o activitate pasivă, de repaus, necesară recuperării energiei, studiile recente
au demonstrând însă că există activitate intensă a creierului și pe parcursul somnului.
Somnul joacă un rol important în sănătatea și starea noastră de bine, cantitatea și calitatea
lui protejându-ne sănătatea fizică, mintală și oferind calitate vieții noastre. 

Somnul - activitate dinamică

Un ciclu complet de somn durează între 90 și 110 minute, primul ciclu nocturn conținând
perioade relativ scurte de mişcări rapide ale ochilor (REM - Rapid Eye Movement) și
perioade lungi de somn profund, pentru ca pe parcursul nopții perioadele REM să crească
în durată și somnul profund să scadă(2). Somnul este influențat de diferiți
neurotransmițători, alimente sau medicamente:
Ritmurile circadiene 
Ritmul circadian se referă la ciclul de aproximativ 24 de ore care are loc la nivel fizic,
mental și comportamental, ca răspuns al organismului la alternanța lumină/întuneric din
mediul înconjurător.
Dacă oamenii ar fi îndepărtați de orice sursă a timpului exact (ceasuri, lumina solară etc.),
„ceasul” intern al majorității oamenilor pare să funcționeze pentru o zi de aproximativ 25
de ore, iar sub influența luminii și a obiceiurilor sociale, ceasul nostru biologic urmează
ciclul solar de 24 de ore. 
Ritmul circadian circa dian în latină înseamnă aproximativ o zi este controlat de ceasul
nostru biologic situat în nucleul suprachiasmatic din hipotalamus. Este importantă
respectarea ritmului circadian și a celui de somn/veghe la gravidă, în special în ultimul
trimestru de sarcină, deoarece ritmul circadian matern optim programează direct sau prin
intermediul secreției de melatonină dezvoltarea ceasului biologic al fătului.
Un studiu de caz realizat la Universitatea din Texas pe un sugar urmărit de la naștere până
la 6 luni a demonstrat apariția ritmului circadian pentru starea de veghe la 45 de zile și
pentru somn la 56 de zile, determinismul primordial avându-le apusul soarelui și lipsa
luminii versus orarul de somn impus de familie. Se pare că maturizarea ritmului circadian
la sugar durează aproximativ un an, acest proces putând fi influențat de părinți prin crearea
condițiilor de somn și respectarea unui orar.
Tulburările ritmului circadian cel mai frecvent întâlnite sunt:

 tulburarea fazei de somn amânate, mai frecvent întâlnită la adolescenți și adulții

tineri (adormire după ora 2 a.m.; în general, dacă sunt lăsați să doarmă, nu apare
deprivarea de somn);
 tulburarea fazei de somn avansate, frecventă la vârstnici (adormire la 7-8 p.m., cu
trezire la 3-4 a.m.);
 tulburarea „Jet Lag” - tulburările de somn induse de diferența de fus orar;
 narcolepsia - somnolență excesivă și adormiri repetate pe parcursul zilei, în
condițiile unui somn nocturn corespunzător.

Ce înseamnă somnul pentru organism?

Studii diverse au demonstrat că somnul este necesar pentru a supraviețui. Studii pe
animale (șobolani) au arătat că durata vieții (normal: 2-3 ani) la un șobolan privat de
somnul REM este, în medie, de cinci săptămâni, iar cei privați de toate etapele de somn
supraviețuiesc doar trei săptămâni, având probleme cu reglarea temperaturii și devitalizări
ale blănii și cozii, aspecte ce susțin faptul că somnul are un important rol imunitar.
În timpul somnului se pare că neuronii se pot „repara”, iar ca urmare a privării de somn ar
apărea o depleție energetică la nivelul lor şi poluarea cu bioproduși ai activității celulare,
activitate care ulterior nu mai funcţionează la parametri uzuali(4).
Câteva dintre cele mai importante efecte ale somnului sunt:

 activarea conexiunilor neuronale în timpul somnului;

 eliberarea hormonului de creștere la copil și adolescent;
 creșterea sintezei de proteine și scăderea metabolismului proteic; 
 stimularea procesului de învățare și îmbunătăţirea memoriei (un studiu pe șobolani
arată că anumite modele învățate în timpul zilei se repetă în timpul somnului).

Cele mai frecvente efecte ale privării de somn sau ale calităţii precare a somnului sunt:

 performanță scăzută fizică și mentală post-privare de somn;

 tulburări de concentrare, abilități scăzute de a efectua calcule matematice;
 reducerea activității ariilor cerebrale care controlează emoția, factorul decizional și
interacțiunea socială - prin deducție, privarea de somn afectează aceste procese.
 De ce este important somnul?
Somnul are un rol vital pentru sănătate și starea de bine a individului; un somn cantitativ
și calitativ la timpul potrivit ne protejează starea de sănătate fizică și mentală, ne oferă
calitate vieții și siguranță.
Funcționarea sistemului nervos central (SNC) și controlul emoțional sunt clare şi strâns
corelate cu somnul prin activarea mecanismelor de învățare și dobândirea unor abilități
practicate în timpul zilei, a dezvoltării atenției, creativității și luării deciziilor.
În timpul somnului, prin mecanisme încă incomplet cunoscute, vasele sangvine se
autorepară şi este dovedit prin studii că tulburările de somn reprezintă factori de risc
cardiovascular şi diabet(5). 
În condiţiile unei durate de somn insuficiente şi/sau a unei calităţi deficitare a somnului,
creşte nivelul de grelină (hormonul foamei). Când echilibrul dintre grelină și leptină este
defectuos, creşte şi riscul pentru obezitate. Un studiu la adolescenți demonstrează că
fiecare oră de somn pierdută crește riscul de a deveni obez. Somnul insuficient este
asociat cu niveluri sangvine crescute de glucoză(6). Somnul are un rol important în
fiziologia pubertăţii şi în fertilitate, prin eliberarea cu predilecţie a STH în timpul
somnului. Importanţa duratei şi calităţii somnului asupra sistemului imunitar este
cercetată prin studii experimentale şi corelată cu prezenţa multiplelor îmbolnăviri la
copiii cu tulburări de somn(7).
Performanța zilnică și siguranța copilului depind în mod direct de durata şi calitatea
somnului. Lipsa somnului duce la randament slab la locul de muncă și la școală,
realizarea îndatoririlor într-un timp mai îndelungat, timpi de reacție întârziați și la
efectuarea mai multor greșeli.
Una până la două ore pierdute într-o noapte afectează activitatea următoarelor două zile
prin apariţia microsomnurilor (ațipirea frecventă, cu senzația că ești treaz), fie în timpul
unei lecturi, vizionări sau chiar în timpul șofatului, fapt care are o influență negativă
asupra siguranței individuale, dar și a celei colective (erorile umane din timpul
accidentelor aviatice sunt frecvent cauzate de tulburări de somn).
Somnul şi boala
Somnul și problemele legate de somn influențează și sunt asociate cu numeroase afecțiuni
medicale.
Astmul bronşic cu frecvenţă mare la copilul mic și adolescent se însoţeşte de tulburări de
somn datorate crizelor nocturne de dispnee, prezenţa tulburării de somn indicând un
control deficitar al astmului bronşic.
Boala de reflux gastroesofagian la sugar și copilul mic are de multe ori ca prim semn de
boală tulburarea de somn.
În ADHD se completează un cerc vicios în care privarea de somn induce comportamente
dezordonate, dificultatea captării și menținerii atenției, iar afecţiunea în sine este
caracterizată de cele mai multe ori prin tulburări calitative ale somnului.
Epilepsia, prin somnul post-critic și medicația anticonvulsivantă, este corelată cu
modificări ale somnului.
Boli infecțioase - somnolența poate însemna debutul unei afecțiuni virale sau bacteriene.
Traumatisme craniene - apariția unei tulburări de somn posttraumatice reprezintă un
prognostic de rău augur.
Accidentul vascular cerebral, sindroamele maniacale, depresia, schizofrenia, boala
Alzheimer, neoplaziile sunt boli care sunt însoțite de diverse modificări ale somnului din
cauza bolii în sine sau a medicației utilizate.
Se descriu mai mult de 70 de tulburări de somn clasificate diferit de-a lungul timpului.
Tulburările de somn primare
Se împart în două mari categorii:

 Dissomniile - tulburări de inițiere și menținere a somnului . 

 Parasomniile - tulburări comportamentale din timpul somnului .

Tulburările de somn asociate altor tulburări mintale care sunt prezente într-o boală psihică
diagnosticată: schizofrenie, tulburări bipolare, ADHD etc.
Tulburările de somn datorate unor condiții medicale existente - boala Parkinson, epilepsii,
boli endocrine: hipo- și hipertiroidism, infecții virale și bacteriene (hipersomnia din
encefalita virală), BPOC, poliartrita reumatoidă, consumul de substanțe ca alcoolul,
opioidele, antihistaminice, corticosteroizi etc.
Ne vom referi la tulburările de somn întâlnite în practica pediatrică din mai multe
considerente:

 Impactul asupra dezvoltării psihosomatice a copilului - scăderea funcțiilor

cognitive, a performanței școlare, tulburări comportamentale, creștere insuficientă,
obezitate, diabet zaharat.
 Doar 3,7% din copiii examinați de un medic și raportați în baze de date electronice
au fost codați conform CIM-10 (154957, în 2007, în 32 de centre pediatrice urbane
și rurale americane) cu tulburări de somn = dissomnii .
 Dintre copiii diagnosticați cu dissomnii/parasomnii, doar 5,6% au primit tratament
pentru patologia somnului (mai mult de jumătate, tratament naturist) și o treime au
dezvoltat probleme pe termen lung(9).
 Necesitatea educației medicale și a oferirii suportului în problematica somnului în
asistența pediatrică primară.
 Tulburările de somn pot fi semnalul unor boli cronice la copii, deoarece copiii cu
tulburări de somn sunt spitalizați frecvent și prezintă des boli asociate:
cardiovasculare, tulburări de comportament, ADHD.
 Un studiu efectuat pe 1420 de copii cu vârste cuprinse între 9 şi 16 ani cu tulburări
ale somnului sau probleme legate de somn și evaluați pe parcursul studiului de 4-7
ori a demonstrat că tulburările de somn în copilărie și adolescență sunt predictive
pentru anxietate generalizată, depresie și comportament opozițional(9).
 Peste 50% dintre copii au avut o problemă de somn, identificarea precoce a acestora
putând preveni consecințele negative ce derivă din privarea de somn.
 Prevalența tulburărilor de somn creşte la vârsta școlară și în adolescență, până la
36% dintre aceștia suferind de dissomnii și 26% de parasomnii, fapt ce impune
recomandări de tratament mai eficiente și programe de urmărire(8)
Semne și simptome sugestive pentru somn deficitar
Acestea diferă mult la copil și adult, la care predomină somnolența în diverse momente ale
zilei (teatru, cinema, conducere auto, când stăm în trafic, când vorbim cu cineva, imediat
după masă etc.).
Copiii cu tulburări de somn pot fi somnoroși, dar și excesiv de activi, cu probleme de
atenție, comportamente defectuoase (neascultători, folosind un limbaj urât, izolați,
necomunicabili), impulsivi, nemotivați, cu modificări de dispoziție frecvente.
În prezența unei tulburări de somn la copil sau adult, urmările pe termen mediu și lung
sunt performanțe reduse zilnice la școală sau la locul de muncă, timp mai lung de reacție,
greșeli mai frecvente, dificultăți de menținere a atenției comportamente modificate.
Evaluarea somnului se face prin utilizarea de chestionare care se pot aplica copilului sau
părinților. Există numeroase chestionare aplicabile, validate, mai mult sau mai puțin
laborioase.  

 sforăit = apnee obstructivă - 9 itemi 

 somnolență - 7 itemi 
 comportament - 6 itemi.

Chestionarul este aplicabil de la 2 la 18 ani, varianta originală prezentând o sensibilitate și

specificitate de 0,81, respectiv 0,87, 85% din diagnosticele formulate fiind confirmate
polisomnografic.
Interpretarea răspunsurilor se face prin da, căruia i se alocă valoarea 1, sau nu - valoare 0,
răspunsurile nu știu nefiind luate în calcul. Suma itemilor da=1 se împarte la numărul
itemilor la care s-a răspuns cu da sau nu, rezultatul fiind un număr cuprins între 0 şi 1.
Valoarea mai mare de 0,3 este sugestivă pentru posibilitatea apariției tulburărilor
respiratorii în somnul copiilor (Anexa A).
Este utilă în practica pediatrică primară utilizarea jurnalului de somn, completat atât de
părinți, cât și de copii mai mari, și cu precădere de adolescent, notându-se elemente
importante despre cantitatea și calitatea somnului: ora de pus în pat, ora de somn, ora de
trezire și cea de ridicat din pat, câte somnuri de zi au fost și orele respective, la ce oră a
fost urmat un antrenament fizic, sport, exerciții (sunt recomandări ca exercițiul fizic să fie
efectuat cu cel puțin 4-5 ore înainte de ora recomandată de somn), cantitatea și ora la care
s-au consumat alcool, cafea, ceai, băuturi energizante etc.

Tratament și strategii
Diagnosticul tulburărilor de somn (dissomnii sau parasomnii), cât și al modificărilor de
somn datorate obiceiurilor deficitare se pune de cele mai multe ori relativ ușor, dacă
pacientul adresează această problemă medicului curant. Totodată este nevoie să gândim
mai profund și să nu omitem diagnostice asociate, care pot fi semnalate de tulburări de
somn. De un real ajutor în practica noastră ne pot fi jurnalele de somn și chestionarele
pentru diverse vârste. Diagnosticul unei dissomnii sau parasomnii trebuie certificat de un
medic specialist somnolog, iar polisomnografia este standardul de aur pentru diagnosticul
apneei obstructive de somn.
Odată pus diagnosticul corect de tulburare de somn, tratamentul acesteia este uneori mai
simplu sau mai complex și se acționează pe mai multe niveluri:

 Schimbarea obiceiurilor deficitare cu instituirea unei igiene a somnului, cu

precădere la sugar, copil și adolescent.
 Tratament medicamentos naturist și chimic - melatonina este utilizată și la copii.
 Terapie prin lumină.
 Tratamentul afecțiunilor asociate.
 Psihoterapie cu tehnici de relaxare.

Concluzii

 Tulburările de somn sunt subdiagnosticate și puțin tratate.

 La sugar, copilul mic și adolescent, particularitățile somnului impun utilizarea de
jurnale de somn, chestionare omologate în practica pediatrică a medicului de
familie.
 Medicul de familie este managerul comportamentelor sănătoase deprinse de
pacienții săi.
 Examenul stării de sănătate a copilului și a adultului trebuie să fie perceput de
pacient și de medicul de familie ca un instrument de profilaxie foarte valoros.