Etapele de obţinere

a OMG
 Transformarea genetică a Pl a cunoscut un progres
spectaculos, de la obtinerea primelor GENE HIMERE, în anii
saptezeci ai secolului XX, la regenerarea PRIMELOR
PLANTE TRANSFORMATE GENETIC, purtand gene
straine de interes.

• Metodele utilizate pentru transferul eficace al

ALOGENELOR în ORGANISME VEGETALE
RECEPTOARE au cunoscut un progres nu mai puţin
spectaculos, de la metode simple până la adevarate metode
„războinice“, de împuşcare direcţia a ADN în ţesuturile ţintă.

• Odată cu dezvoltarea metodologiei de izolare şi clonare a

genelor, respectiv a metodelor de transfer în celulele vegetale,
un numar tot mai mare de plante au fost supuse transgenozei,
incluzând grupele cu o mare importanţă economică: cerealele,
leguminoasele, solanaceele, speciile pomicole sau forestiere.
Ingineria genetică este, deci, o nouă tehnologie ,care
implica manipularea genelor.

• Datorita limbajului universal al genelor (codul

genetic), oamenii de stiinta pot transfera gene intre
diferite specii care nu sint inrudite (animale, plante,
microorganisme). De ex., genele unui peşte pot fi transferate la o
plantă de tomate sau la capsună pentru a le conferi rezistenţă sporită
la temperaturi foarte scazute. Altfel, plantele obţinute prin
astfel de tehnici de inginerie sunt forţate să producă
substanţele chimice ale peştelui, tocmai datorită
acestui limbaj universal, ele ajungând să elaboreze,
de pildă, o substanţă pe care peştii o produc, în mod
normal, pentru a supraveţui în apă rece.
 Obţinerea unui OMG implică urmatoarele etape
principale:

• Identificarea şi pregatirea (multiplicarea) genei de

interes;
• Introducerea ei (prin diversi vectori) în celula gazdă;
• Selectarea celulelor gazdă, care au integrat transgena
în genomul lor;
• Obţinerea, în cazul organismelor pluricelulare, a unui
nou organism pornind de la o singura celulă
transgenizata;
• Verificarea transmiterii ereditare a caracterului codat
de transgenă, la descendentii organismului transgenic
şi testarea OMG.
• Cultura plantelor transgenice în medii protejate (sere,
camere climatizate);
• Cultura experimentală, în aer liber, a acestor noi
plante.
Etapele transformării genetice ale plantelor
http://www.mun.ca/biology/scarr/Gr13-16b.htm
 I. Genele de interes (alogenele)
• Alogenele sunt introduse experimental in Pl cu scopul de a obtine
proprietati noi sau a altera caracterele acestora. In cazul Pl, din pacate,
eficienta transformarii stabile este scazuta, doar o parte din celulele expuse
ADN integreaza genele straine, iar dintre aceste numai celulele totipotente
regenereaza clone (Pl) transformate. De aceea, este nevoie de sisteme de
selectie f. eficiente. In acest scop se folosesc gene marker sau chiar compusi
fitotoxici.
• Genele marker sunt acele gene care permit selectia celulelor care le poarta,
iar genele raportoare sunt gene care codifica proteine usor de evidentiat in
celule sau extracte celulare. Unele gene pot fi considerate atat gene marker
cat si raportoare.
• In general ca gene marker se utilizeaza gene, care confera rezistenta la
antibiotice sau erbicide, dar mai recent s-au dezvoltat si metode de selectie
pozitiva utilizand gene bacteriene ce permit metabolizarea unui anumit
substrat (manoza sau xiloza –).
• G.marker sunt cifrate, dintre ele cel mai mult a fost utilizata gena nptII, sau
neo, gena izolata din transpozonul Tn5 de la Escherichia coli K12., care
codifica neomicinfosfotransferaza – enzima implicata in detoxificarea unor
antibiotice aminoglucozidice cum ar fi: neomicina, kanamicina,
paramomicina sau geneticina. Numeroase specii de plante au fost
transformate cu gena nptII, cum ar fi tutunul, cartoful, Arabidopsis, porumbul,
orezul, soia, bumbacul.
 II. Promotor
• Promotorul regleaza modul de
expresie al genelor, care poate fi
constitutiv, astfel asigurând
exprimarea genei în toate ţesuturile
plantei, tisular-specific, ceea ce
determină expresia într-un anumit tip
de ţesut/organ, sau expresia
inductibilă prin rănire, stres termic ori
atacul unor patogeni (Raicu, 1997).
 PROMOTER (35S) GENA MARKER TERMINATOR(nos)

• REZISTENTA LA ANTIBIOTICE
• REZISTENTA LA ERBICIDE
• GUS (GLUCURONIDAZA)
• NPT II (NEOMICINFOSFOTRANSFERAZA II)
• LUCIFERAZA
• GFP= GREEN FLUORESCENT PROTEIN
• SISTEM DE SELECTIE POZITIVA
 III. Terminatorul
O altă secvenţă de reglare în sinteza şi expresia
genelor – terminatorul – reprezintă o secvenţă de
nucleotide inversate, plasată la sfârşitul unităţii
transcripţionale.
Cea mai răspândită secvenţă-terminator este NOS (T-
nos), izolată de la gena nopalinsintasa a
Agrobacterium tumefaciens, fiind constatată în 37
culturi MG,
http://www.bats.ch/bats/en/index.php.
Astfel, inserţiile cu ADN recombinat
efectuate în scop de transformare
genetică a plantelor includ 3 componente
de bază: promotorul, gena „de interes”
şi terminatorul.
În linii generale, combinaţia „promotor-genă-
terminator” reprezintă o casetă a genei „de
interes”.
 Casetă genetică
P Gena T
de interes
Constructul genetic poate conţine două sau mai multe casete ale alogenei şi
suplimentar alte elemente cu rol de control şi facilitare a activităţii genelor străine.

P1 Gena 1 T1 P2 Gena 2 T2
• Caseta 1 Caseta 2
 Progrese recente in transferul unor gene cu
importanta economica
De la cercetarile fundamentale bazate pe utilizarea markerilor de
selectie sau a genelor raportoare s-a trecut treptat la utilizarea
unor gene cu importanta economica. Cateva ex. de Pl transgenice
purtand gene cu importanta economica mare:
• Tomatele FLAVR SAVR – gena antisens pentru poligalacuronaza
(implicata in inmuierea fructelor)
• Garoafe cu viata prelungita in vaza – modificarea metabolismului
etilenei
• Garoafe mov – “Moondust”, “Moonshadow”
• Petunii portocali (purtand gena dfr de la porumb)
• Plante rezistente la erbicide
• Plante rezistente la insecte (gena pentru endotoxina Bt)
• Plante rezistente la virusuri – gene pentru “coat protein”
• Modificari ale metabolitilor primari
- Proteine
- Uleiuri
- Amidon
- Vitamina A (“golden rice”), vitamina E
Lista exemplelor continuă cu:

• Plante bioreactoare (vaccinuri, anticorpi,

proteine din lapte uman, proteina din fibra
panzei de paianjen)
• Fitoremediere – plante rezistente sau
care acumuleaza agenti poluanti, solicitate
în zonele cu procent sporit de poluare din
orasele mari.
 Rezistenta la ierbicide

• Acest caracter nou este dat de transferul genei Bar si,

sub aspect biologic, cu totul surprinzator, este dat de
diversele tipuri de actiuni enzimatice (enzime codificate
de transgene de origine bacteriana si, in cateva cazuri
de origine vegetala): transformarea ierbicidului intr-un
compus netoxic, usoara modificare a enzime vizate
sau supraexprimarea sintezei sale, in asa fel incat
planta tratata sa dispuna in orice moment de cantitati
suficiente de enzime pentru a se dezvolta normal.
Rezistenta unei plante de OMG este unispecifica,
adica ea nu se manifesta decat fata de ierbicidul produs
de intreprinderea producatoare de seminte transgenice.