Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Valorile Etice Ale Relaţiei Medic-Pacient
Valorile Etice Ale Relaţiei Medic-Pacient
Modul de desfăşurare
În afara educaţiei individuale (axată pe particularităţile pacientului şi suferinţele sale),
deosebit de eficientă este educaţia de grup, metodele interactive şi utilizarea de mijloace
imagistice sugestive vizând, în funcţie de afecţiune:
-o mai bună cunoaştere a bolii; posibilităţile terapeutice disponibile;
-necesitatea supravegherii şi autosupravegherii pentru depistarea efectelor adverse şi aprecierea
eficacităţii;
- modul concret de abordare a factorilor de risc; instruirea privind modul de utilizare a aparaturii
personale de automonitorizare tensiometre (in HTA); peak-flowmetre îin astmul bronsic, BPOC);
glucometre (în diabetul zaharat); însusirea tehnicilor de respiraţie, tuse asistată etc îin BPOC,
astmul bronsic) sevrajul tabagic etc.
Antrenarea Asociaţiilor de Pacienţi în activităţile de educaţie terapeutică este extrem de
utilă, apariţia acestor asociaţii trebuind să fie încurajată, iar forţa lor utilizată cât mai eficient.).
Activitatea de educaţie terapeutică a pacienţilor trebuie să devină o obligativitate în plan
terapeutic, să i se rezerve timp în programul medicilor, să fie deci finanţată şi decontată de casele
de asigurari de sănătate, să dispună de cadru instituţional cu echipe multidisciplinare şi de forme
de învăţământ specializat pentru formarea în domeniu, pentru unele domenii existând deja
diplome de competenţă (de ex. pentru sevrajul tabagic).
Departe de a fi o moda sau o dezbatere teoretică sterilă cu aplicare grevată de formalism,
asa cum mulţi factori responsabili au tendinţa de a considera, educaţia terapeutică a pacientului
este de fapt însăşi cheia eficienţei strategiei terapeutice. În acest sens, de exemplu, reducerea cu
50% în ultimii 30 de ani a morbi/mortalităţii cardio-vasculare în USA, este în bună parte
explicabilă prin introducerea unor schimbări comportamentale radicale vizând modul de viaţă
(fumatul, dieta, antrenamentul fizic), consecutiv unor programe naţionale de lungă durată
susţinute puternic, mediatic şi financiar, la nivel guvernamental.
Trebuie făcut saltul valoric de la aşa-zisa educaţie sanitară – activitate quasi-inexistentă
sau absolut formală şi ineficientă – la educaţia terapeutică sistematică a pacienţilor şi de la
abordarea individuală în limitele bugetului de timp şi a conştiinţei profesionale a fiecărui
practician la o abordare sistematică în cadrul unei politici de stat bine structurată şi articulată, ale
cărei rezultate la distanţă pot fi uimitoare.