Comerţ internaţional Comerţ internaţional 1 din 36

3.3. Echilibrul în starea de izolare
Vom urmări cum determină interacţiunea cererii cu oferta,
punctul de echilibru al unei ţări în starea de izolare (absenta
comerţului). Punctul de echilibru este şi punctul bunăstării maxime pe
care îl poate atinge o tară.
În absenta comerţului, punctul de echilibru al unei tari se
realizează acolo unde tara atinge cea mai înalta curba de indiferenta
sociala posibila dată fiind curba sa a posibilităţilor de producţie; în
punctul în care o curbă de indiferentă sociala este tangentă la curba
posibilităţilor de producţie.
Înclinaţia comună a celor două curbe în punctul de tangentă
reprezintă preţul relativ de echilibru intern pe care îl poate atinge
o tară şi reflectă avantajul comparativ al tării respective.
Preţul relativ al lui X este mai mic în tara 1 decât în tara 2.
preţul relativ al lui Y este mai mic în tara 2 decât în tara 1. Preturile
relative sunt diferite pentru ca in ambele tari, atat curba posibilităţilor
de producţie cat şi curbele de indiferenta diferă ca formă şi aşezare.
Din moment ce preţul relativ a lui X este mai mic în tara 1, tara 1 are
avantaj comparativ în X şi tara 2 în Y şi urmează să se specializeze şi
să exporte bunul respectiv (1 in X, 2 in Y).
In realitate (fara grafic) se poate determina/calcula
avantajul comparativ revelat – vezi slides.
3.4. Câştigurile din comerţ în cazul costurilor
crescătoare
Tara 1 are avantaj în X, tara 2 are avantaj în Y. Tara 1
măreşte producţia bunului X, tara 2 măreşte producţia bunului Y.

Presupunem că tara respectivă vrea să producă şi să

consume în A unde curba posibilităţilor de producţie este tangentă la
curba de indiferenţă I care denotă cererea.
Înclinaţia comună a celor două drepte în punctul de Pe măsură ce fiecare tară se specializează, ea se confruntă cu
tangentă= costuri de oportunitate crescătoare. Cele două preturi relative devin
PX egale la volumul în care comerţul se află în echilibru. Angajându-se în
PA – preţul relativ de echilibru PA 
PY comerţ reciproc, cele două tari vor consuma mai mult decât în
absenţa comerţului.
Din moment ce curbele de indiferentă sunt convexe există un
singur punct de tangenta. Curba posibilităţilor de producţie este
concavă. Acest punct există sigur pentru că există o infinitate de
curbe de indiferentă într-o familie. Punctele pe curbe de indiferentă
mai joase ar fi posibile dar n-ar maximiza bunăstarea tării. Curbe de
indiferentă mai înalte nu ar putea fi atinse cu resursele şi tehnologia
disponibilă.
PX 1
PA  , PA  , P  4  PA  P
PY 4 A` A`
Comerţ internaţional Comerţ internaţional 2 din 36
Cu cât este mai mare dorinţa tării 1 pentru bunul Y şi mai
slabă dorinţa tării 2 pentru bunul X, cu atât este mai aproape preţul
relativ de echilibru după comerţ de ¼, adică de preţul relativ din tara
1 şi cu atât este mai mică partea din câştig a tării 1. Odată ce s-a
stabilit preţul relativ de echilibru, putem determina împărţirea
câştigurilor din comerţ.
Tara 1 – 20 X şi 20 Y în plus
Tara 2 - 20 x şi 20 Y în plus
Avem cazul ideal când câştigurile din comerţ sunt împărţite
50%-50% (nu este obligatoriu sa iasa castigul impartit egal). Aici a
fost exact media aritmetica.
Dacă preturile relative de la început n-ar fi fost diferite, n-ar fi
existat avantaj comparativ şi n-ar fi existat comerţ.

3.4.2. Specializare incompletă

Cele două tari se opresc din specializare când preturile
Există o diferenţă fundamentală intre modelul de comerţ cu
relative devin egale: Pb II Pb` (Pb este paralela cu Pb`).
costuri constante şi modelul cu costuri crescătoare. Specializarea
Pe = 1
completă în producţie în primul model este înlocuită de specializare
60 X : 60 Y
incompletă în cel de al doilea pentru ambele ţări.
Tara 1 produce 130 X, 60 dă tării 2 şi mai rămâne cu 70 x
Specializarea este incompletă pentru că sunt costuri de
(pct E, eroare pe grafic: E este la 70!, nu la 50. La 50 este A),
oportunitate crescătoare pe care le întâmpină cele două ţări la
produce 20 Y, mai primeşte 60 Y de la tara 2 şi va avea 80 Y (E).
specializare. Duc la apropierea preturilor relative pană când ele devin
E (70X, 80Y) şi E`(100X, 60Y) - noile puncte de consum. Fată
identice. La acel punct, nu mai este benefic pentru nici una dintre ţări
de A (50X, 60Y) şi A`(80X, 40Y), E şi E` sunt superioare. Ele nu
să extindă în continuare producţia bunului cu avantaj comparativ,
puteau fi atinse anterior comerţului. Din cauza specializării ele initiaza
ceea ce se întâmplă înainte de atingerea specializării complete.
comerţ şi consumă mai mult.
Ţările se specializează până ce ΔEFB = ΔE`F`B`.
3.4.1. Preţul relativ de echilibru după iniţierea
3.4.3. Concluziile comerţului internaţional
comerţului
Concluzia 1: preţul de echilibru se situează intre preturile
Preţul de echilibru se atinge când volumul comerţului este
relative ale celor două ţări.
echilibrat sau cererea de import a unei tari este egala cu oferta de
Concluzia 2: la punctul de echilibru, cererea mondială este
exporturi a celeilalte ţări. Triunghiurile comerciale trebuie să fie
egală cu oferta mondială în ambele bunuri (triunghiurile comerciale
identice. ΔFBE = ΔF`B`E`. Distanta BF reprezintă 60X pe care-i
sunt identice).
exportă tara 1 şi F`E` - 60X pe care-i importă tara 2.
Concluzia 3: specializarea şi comerţul dau posibilitatea
EF = B`F`- 60 Y pe care-i exportă tara 2 şi-i importă tara 1.
ambelor ţări de a ajunge pe o poziţie de bunăstare superioară.
Orice alt preţ relativ nu ar putea rezista în timp deoarece
Concluzia 4: în condiţiile costurilor crescătoare nici o tară nu
comerţul ar fi dezechilibrat. De exemplu, la un preţ relativ al lui X, PX
se specializează complet.
= 2, tara 1 ar dori să exporte mai mult decât doreşte să importe tara
Avantajul comparativ este dat de diferenţa dintre preturile
2 la acest preţ. Similar, dacă PX/PY < 1, tara 2 ar dori să importe mai
relative (diferenţa în costurile de oportunitate). După iniţierea
mult X decât vrea tara 1 să exporte la acest preţ (prea scăzut). Ele se
comerţului ele se apropie, pana devin egale.
stabilesc la 1 (o valoare intermediara intre p relative interne).
Comerţ internaţional
3.5. Privire de ansamblu asupra determinanţilor
comerţului internaţional
Cauze pt. initierea comertului intre tari:
1. disponibilitatea in exces / sau inexistenţa unor bunuri
2. diferenţe intre preturile relative:
- bazate pe diferenţe in structura cererii
- diferenţe in costuri comparative:
- productivitatea - Ricardo
- înzestrarea cu factori – H-O.
3. suprapunerea pieţelor:
- preferinţele consumatorilor (varietate)
- strategiile de marketing ale producatorilor.
4. Înzestrarea cu factori de producţie şi teoria
Heckscher - Ohlin (H-O)
Eli Heckscher (1919) a pus bazele acestei teorii care a fost
preluată de studentul său Bertil Ohlin (1933) – ambii suedezi. Contine
două teoreme:
- teorema H-O care arată direcţia comerţului internaţional
- teorema egalizării preturilor factorilor care arată
efectul comerţului internaţional asupra factorilor de
producţie. A fost demonstrată in 1948 de Paul Samuelson.
Premisele teoriei
1. Două ţări, două bunuri, doi factori: 2x2x2 (America si
Brazilia, oţel şi stofă, muncă şi capital)
2. Ambele ţări utilizează aceeaşi tehnologie in producţie.
Aceasta presupune că dacă preţul factorilor ar fi acelaşi, producătorii
brazilieni de stofă ar utiliza exact aceeaşi cantitatea de muncă si
capital ca şi producătorii americani de stofă. Analog la otel. Cum insă
preturile factorilor diferă, in general, Producătorii din fiecare ţară vor
utiliza mai mult din factorul relativ mai ieftin pentru a-şi minimiza
costurile de producţie.
3. Randamentele de scară constante – la o crestere cu un
anumit procent al tuturor factorilor, se va produce o creştere cu
acelaşi procent al producţiei.
4. Unul dintre bunuri este intensiv in muncă (stofă) iar
celălalt este intensiv în capital (oţel). Asta înseamnă că in producţia
de stofă se utilizează mai multă muncă pe unitatea de capital decât la
Comerţ internaţional 3 din 36
otel, in ambele ţări. La fel la oţel se foloseşte mai multă muncă pe
unitatea de capital decât la stofă la ambele ţări. Nu se permit
inversări ale intensităţii factorilor.
5. Specializarea în producţie este incompletă în ambele ţări:
ambele ţări continuă să producă şi oţel şi stofă.
6. Structura cererii - similara în cele două ţări. Dacă cele
două ţări ar dispune de venituri similare şi s-ar raporta la aceleaşi
preţuri, ar cumpăra otel şi stofă cam în aceeaşi proporţie.
7. Concurenţă perfectă pe piaţa bunurilor şi factorilor – sunt
mulţi mici producători şi multi consumatori care nu pot influenţa
preţul pieţei, sunt perfect informaţi, preţurile se stabilesc prin
interacţiunea cererii cu oferta.
8. Mobilitatea internă perfectă a factorilor dar imobilitate
internaţională. Nu se pot deplasa de la o ţară la alta.
9. Liber schimb – nu există restricţii comerciale.
10. Nu se iau in calcul costuri de transport.
Natura de echilibru general a teoriei Heckscher – Ohlin
Angrenează întreaga economie. Există diverşi factori
economici care pot influenţa preţurile bunurilor iar preţurile bunurilor
şi factorilor sunt componentele unui sistem unitar. O modificare a
unui anumit element va duce la modificarea celuilalt element.
Importanta ofertei (inzestrarii) cu factori (!!!) ca idee esentiala a
teoriei H-O.
4.1. Intensitatea şi abundenţa factorilor de producţie
4.1.1. Intensitatea factorilor de producţie
K  K 
Oţelul este intensiv în capital. Raportul L    .
 otel  L stofa
Comerţ internaţional Comerţ internaţional 4 din 36

Pentru o unitate de oţel folosim două unităţi de capital, două

de muncă. Pentru o unitate de stofă se foloseşte 1 unitate de capital
1
şi 4 unităţi de muncă. În consecinţă, 1  .
otel 4
stofa
OBS: nu cantitatea totală de capital şi munca utilizata este
importanta, ci proporţia dintre ele.

4.1.2. Abundenţa factorilor

Există două definiţii:

1. Cantitatea totală de capital si muncă existentă intr-o ţară.
2. Preţurile relative ale factorilor in cele două ţări. Ţara abundentă în capital (America) exportă bunul intensiv în
Conform definiţiei 1, spunem că America este bogată in capital (otel), ţara abundentă în munca (Brazilia) exportă bunul
K  K  intensiv în munca (stofă).
capital dacă     . Brazilia este abundentă in America se specializează în oţel şi Brazilia se specializează în
 L  America  L Brazilia stofă.
muncă dacă (L/K) Brazilia > (L/K) America. Importantă este
r  r 
PROPORŢIA dintre ele. Se mai numeşte teoria proporţiei factorilor.    
 W  A  W B
Conform definiţiei 2, America este abundentă in capital dacă Această abundenţă diferită duce la avantaj comparativ.
are un pret relativ al capitalului, mai scazut decat in Brazilia.
 Ps   Ps 
   PA`     PA  Brazilia are avantaj comparativ in
P  W  salariul  Po   Po 
L
stofă si America are avantaj comparativ în oţel.
P  r  rata dobanzii PB = PB`
K
E, E` sunt superioare lui A şi A`
P E = E`(se suprapun aici pe grafic)
K
- preţul relativ al capitalului, nu contează preţul absolut B`C` - cantitatea de stofă pe care o exportă Brazilia şi o
P
L importă America
Abundenta factorilor si forma CPP ! B`C` = EC (x)
BC = E`C` (y)
4.2. Teorema Heckscher – Ohlin O ţară exportă bunul produs intensiv cu factorul abundent.

TEOREMĂ: o ţară va exporta bunul a cărui producţie utilizează
intensiv factorul relativ abundent (şi ieftin) al ţării respective şi va
importa bunul a cărui producţie utilizează intensiv factorul relativ rar
(şi scump) al ţării.
4.3. Teorema egalizării preţurilor factorilor de producţie
Această teoremă este un corolar al teoremei H-O.
În condiţiile ipotezelor teoriei H-O, comerţul internaţional
duce la egalizarea preturilor relative şi absolute ale factorilor omogeni
între ţări. Astfel, comerţul internaţional acţionează ca un substitut
pentru mobilitatea internaţională a factorilor.
Comerţ internaţional
[Dacă ar fi posibilă mobilitatea internaţională a factorilor,
munca ar migra din ţara cu dobânzi mici în ţara cu dobânzi mari până
s-ar produce o egalizare a preţurilor factorilor. Ar duce la egalizarea
salariilor şi a dobânzilor în cele două ţări care fac comerţ pentru
factori omogeni.]
 Ps   Ps 
    Din teorema egalizării preţurilor  creşte preţul factorului
 Po Brazilia  Po  America
W W
     În America scade preţul muncii şi creste rata dobânzii.
 r Brazilia  r  America
Pe măsură ce Brazilia se specializează în producţia de stofă şi
reduce producţia de oţel, creste cererea relativă pentru muncă. Asta
duce la o creştere a salariului şi scade cererea relativă pentru capital,
ceea ce duce la o scădere a lui r (rata dobânzii). Analog, în America
scade salariul (w) şi creşte rata dobânzii (r).
Salariul creşte în ţara cu forţă de muncă ieftină şi scade în
ţara cu forţă de muncă (salariul) scumpă, rata dobânzii creşte în ţara
cu capital ieftin şi scade în ţara cu capital scump. Astfel, comerţul
internaţional duce la o apropiere dintre preturile relative anterioare
comerţului. Dacă toate ipotezele sunt îndeplinite, egalizarea va fi
completă.
Relevanţa în practică a teoriei
În practică nu s-a produs asemenea egalizare. De ce ?
În practică există costuri de transport, bariere comerciale,
firmele nu operează în condiţii de concurenţă perfectă, randamentele
de scară sunt rareori constante.
De aceea, mai realist este să spunem că prin comerţ
internaţional s-au redus şi nu s-au eliminat diferenţele între veniturile
factorilor.
Un prim exemplu: salariile muncitorilor necalificaţi s-au redus
în termeni reali faţă de cele ale muncitorilor calificaţi în ţările
dezvoltate.
Un al doilea exemplu: salariile în industria prelucrătoare din
ţările dezvoltate au avut o tendinţă de convergenţă. Dacă în `60-`70
erau mai mari în SUA decât în Japonia/UE, pentru aceeaşi industrie se
realizează apoi o inversare a salariilor. Această evoluţie nu trebuie
pusă doar pe seama comerţului internaţional ci şi a progresului
tehnic, reducerii decalajului tehnologic între ţările dezvoltate şi
creşterii diferite a forţei de muncă.
OBS: ceea ce nu afirmă teoria H-O este că prin comerţ
internaţional se vor reduce diferenţele internaţionale în venituri pe
cap de locuitor.
Comerţ internaţional 5 din 36
Participarea populaţiei în forţa de muncă activă, raportul
dintre calificaţi şi necalificaţi este diferit între ţări, efortul depus în
muncă de asemenea.
Efectul comerţului internaţional asupra distribuţiei venitului
abundent (şi ieftin) şi scade preţul factorului rar (şi scump) in ambele
tari !!!
În Brazilia scade rata dob. şi creste preţul muncii (salariul).
 în America şi Brazilia cresc veniturile factorului abundent
şi scad veniturile factorului rar.
Teorema Stolper – Samuelson (1941)
Stabileşte legătura între relaţia preţurilor după iniţierea
comerţului şi distribuţia venitului între diferitele categorii de populaţie
din ţările participante la comerţ.
TEOREMA: o creştere a preţului relativ al bunului intensiv în
capital va creste rata dobânzii relative la ambele bunuri (activitati de
productie) şi va scădea salariul relativ la ambele bunuri.
În ţările dezvoltate abundente în capital, în general, preţul
bunurilor intensive în capital a crescut în timp, cel al bunurilor
intensive în muncă a scăzut, iar aplicând teorema SS  deţinătorii
de capital câştigă pe termen lung iar deţinătorii muncii pierd.  rata
dobânzii creste relativ la ambele bunuri.
De aceea, sindicatele au făcut opoziţie faţă de comerţul
internaţional şi au solicitat protecţie.
Soluţia ar fi compensarea forţei de muncă de la deţinătorii de
capital, deoarece aceştia din urmă câştigă mai mult decât pierd
primii. Statul are rolul de a desemna o schemă prin care câştigătorii
să-i compenseze pe perdanti. În realitate, nu se produce o
compensare echitabilă.
Concluzie: liberul schimb duce la creşterea bunăstării
generale a unei ţări însă datorită nefuncţionării schemelor
compensatorii, el duce la o modificare a structurii veniturilor într-o
ţară: unii pierd alţii câştigă. Sigur! De aceea există protecţionismul.
Cei care pierd cer protecţie de la politicienii care au nevoie de voturi.