SCOLASTICISMUL

GÂNDIREA CREȘTINĂ TIMPURIE

• nu există nimic special în operele acestor figuri eminente, care, în aceste secole, au pus
bazele tradiției creștine
• Clement din Alexandria (aproximativ 150-215 d. Chr.) și Ciprian (200-258 d. Chr.) s-au
preocupat de aspectele morale ale fenomenelor economice. Ei denunțau luxul, opulența,
recomandau spiritul caritabil și reținerea în utilizarea bunurilor pământești, dar nu le-au
analizat deloc.
• nici Lactantius (260-340), nici Ambrosius (340-397) – care ar fi putut să-și dezvolte puțin
ideea conform căreia bogații se consideră proprietari de drept ai bunurilor comune pe care
și le-au însușit -, nici Crisostom (347-407), nici Sfântul Augustin (354-430), admirabilul
autor al Confesiunilor și al Cetății lui Dumnezeu, nu au atins chestiuni economice, deși au
avut preocupări legate de problemele politice ale statului creștin.
• Aspectele legate de mecanismele economice nu prezentau, la acea vreme, niciun un
interes pentru liderii Bisericii sau scriitorii săi.
DOCTORII SCOLASTICI – TOMA D`AQUINO
• oamenii de știință medievali erau și sunt denumiți, în mod obișnuit,
scolastici (doctores scholastici), niște profesori universitari și nimic altceva.
• Toma d`Aquino (1225-1274) – figura intelectuală dominantă a Evului Mediu
• Summa Theologica – trei părți, scrisă între 1265-1273
• A elaborat sistemul lui Aristotel și conceptul de drept natural
• ”tomismul” – sinteză cuprinzând filosofia, teologia și științele sociale
• Concepțiile sale au constituit curentul teologic principal al scolasticii catolice
în secolele următoare
• Preocupat de problema ”prețului just” – o preocupare a teologilor din
secolele anterioare
TOMA D`AQUINO (1225-1274)
• Preia concepția lui Aristotel conform căreia necesitatea, sau utilitatea,
consumatorilor este cea care determină valoarea în actul de schimb
• Acesta este un aspect proto-”austriac” al valorii bazate pe cerere și utilitate
• Reia opinia aristotelică conform căreia schimbul ”egalizează” valorile
• Consideră că valoarea de schimb este determinată, pe lângă utilitate, de
muncă și de costuri; totuși, nu poate fi considerat fondatorul teoriei valorii-
muncă
• Prețul just este prețul obișnuit de piață – de fapt, o concepția răspândită în
epocă
• Susține că prețul oferta și cererea influențează prețurile
TOMA D`AQUINO (1225-1274)
• Când oferta crește, prețurile scad
• Nu condamnă schimburile cu scop lucrativ
• Comercianții cumpără bunurile din locurile în care ele sunt mai
abundente și mai ieftine și le vând acolo unde sunt mai rare și mai
scumpe
• Toateacestea arată că, de fapt, Sfântul Toma nu susținea o teorie a
prețului just bazată pe costul de producție
• Spredeosebire de Aristotel, privea foarte favorabilă activitățile
comercianților
TOMA D`AQUINO (1225-1274)
• Câștigurile comercianților – recompensă pentru efortul lor și pentru
riscurile asumate
• Riscurilemai ridicate în timpul transporturilor maritime generează
câștiguri mai ridicate
• Activitățile comerciantului nu implică ”păcatul”
• Comercianții transportă bunurile din zonele abundente în cele în care
se manifestă raritatea
• Summa Theologica: ”vânzarea și cumpărarea par să se fi instituit pentru
avantajul mutual al ambelor părți, având în vedere că fiecare are
nevoie de ceea ce deține celălalt”
TOMA D`AQUINO (1225-1274)
• Banii sunt un mijloc de schimb indispensabil, ca mijloc de ”măsurare” a
valorii, ca unitate de cont – concepție însușită de la Aristotel; în schimb,
consideră că valoarea monedei poate fluctua pe piață
• Împotriva împrumuturilor cu dobândă; preia concepția lui Aristotel privind
sterilitatea monedei și o rafinează
• Puterea de cumpărare a monedei poate fi modificată ca urmare a variațiilor
în oferta de bunuri – acest lucru este legitim și natural
• Însă dacă deținătorul monedei își propune să modifice valoarea monedei
prin perceperea unei dobânzi, atunci violează natura monedei și, în
consecință, este păcătos și lipsit de respect față de legea naturală
TOMA D`AQUINO (1225-1274)
• Credea în superioritatea proprietății private în raport cu proprietatea
comună
• Proprietatea
privată – elementul necesar al condiției mundane a
omului; garanția unei societăți pacifice și ordonate; oferă stimulent
pentru comportament chibzuit și eficient
• Anticipeazăteoria lui Locke asupra proprietății, care pune la baza
dobândirii dreptului originar de proprietate doi factori: munca și
ocupația
• Dreptul originar de proprietate vizează propria persoană – ”dreptul
de proprietate asupra sinelui”
TOMA D`AQUINO (1225-1274)
• Acest drept derivă din capacitatea omului de a raționa
• Un individ care cultivă și utilizează un teren abandonat dobândește
un drept de proprietate asupra acestuia
SCOLASTICISMUL TÂRZIU
• Cardinalul Cayetano (1468-1534)
• Principalul filosof și teolog tomist al epocii
• Expune concepția scolastică obișnuită conform căreia prețul just este
prețul normal al pieței, cel care reflectă estimările cumpărătorilor;
acest preț fluctuează ca urmare a modificărilor condițiilor cererii și
ofertei
• Îlcritică pe Toma d”Aquino, care denunța acumularea de bogăției
dincolo de nivelul specific propriei condiții – păcatul avariției;
Cayetano consideră că oamenilor trebuie să li se permită să urce pe
scara socială, în funcție de propriile realizări; așadar, pot acumula
averi mai mari, pentru a avansa dpdv social
SCOLASTICISMUL TÂRZIU
• În De Cambiis (1499), tratatul său complet despre schimburile
internaționale, prezintă cea mai serioasă pledoarie scrisă până atunci
în favoarea pieței valutare
• Cei ce se ocupă de schimburile valutare desfășoară activități la fel de
legitime precum oricare alt comerciant; schimbul valutar nu este
altceva decât o activitate specifică schimburilor internaționale
• Orașele n-ar putea exista fără comerț, comerțul n-ar putea funcționa
fără schimburi valutare
• În acest domeniu, prețul just este similar cu prețul curent de piață
SCOLASTISCISMUL TÂRZIU
• Banii reprezintă o marfă, mai ales atunci când se deplasează dintr-un oraș în
altul; ei se supun legii cererii și ofertei care guvernează prețurile celorlalte
mărfuri
• Un mare progres pentru teoria economică – valoarea monedei nu depinde
doar de condițiile actuale ale ofertei și cererii de monedă, ci și de expectativele
prezente vizavi de condițiile viitoare ale pieței
• Așteptările oamenilor privind un posibil război, o posibilă foamete, posibile
modificări ale ofertei de monedă influențează valoarea actuală a banilor
• Cardinalul Caetano poate fi considerat fondatorul teoriei expectativelor în
economie
SCOLASTISCISMUL TÂRZIU
• Pentru prima dată în epoca creștină, cardinalul Cayetano justifică
afacerile constând în împrumuturi cu bani, atunci când ele au ca scop
finanțarea afacerilor
SCOLASTISCISMUL TÂRZIU
• Școala de la Salamanca
• Francisco de Vitoria (1485-1546) – fondatorul școlii – un mare teoretician al
dreptului, pionier al dreptului internațional
• Concepțiile sale au rămas sub forma notițelor de curs
• Gloria Universității de la Salamanca a fost, în mare parte, rodul reformelor
întreprinse de Vitoria; aici predau cei mai buni profesori ai vremii
• Cursurile constau, în principal, în comentarii la teoria morală a lui Toma
d”Aquino
• A denunțat cuceririle spaniolilor în Lumea Nouă și instituția sclaviei pe care
ei o practicau acolo
SCOLASTISCISMUL TÂRZIU
• Vitoria– legea naturală este superioară din punct de vedere moral
simplei exercitări a puterii statale
• Interesat de moralitatea comerțului; ideile sale se pliau pe concepțiile
scolastice
• Prețul just este prețul de piață; acolo unde există un preț stabilit pe
cale legală, acesta trebuie considerat, de asemenea, just; așadar, legile
care stabilesc prețurile trebuie respectate
SCOLASTISCISMUL TÂRZIU
• Diego de Covarrubias y Leyva Covarrubias (1512-1577) – expune, mai
bine ca oricine până atunci, esența teoriei subiective a valorii
• ”valoarea unui lucru nu depinde de natura sa obiectivă, ci de
aprecierile subiective ale oamenilor, chiar dacă aceste evaluări sunt
nebunești”; ”în Indii grâul valorează mai mult decât în Spania,
deoarece acolo oamenii îl apreciază mai mult și aceasta în ciuda
faptului că natura obiectivă a grâului este aceeași în ambele părți”
(Covarrubias, 1604 : 13)
• anticipează multe concluzii teoretice privind teoria cantitativă a
banilor expuse mai târziu de Martin de Azpilcueta și Juan de Mariana
SCOLASTISCISMUL TÂRZIU
• Tradiția subiectivistă inițiată de Covarubias este continuată de către un scolastic
celebru, Luis Saravia de la Calle, primul gânditor care a reușit să clarifice adevărata
relație existentă dinte prețuri și costuri pe piață, în sensul că, de fapt, costurile tind
să urmeze prețurile și nu invers
• respinge astfel, înaintea altora, erorile teoriei obiective a valorii, dezvoltată mai
târziu de către teoreticienii școlii clasice anglo-saxone, și care a avea să devină
fundamentul teoriei marxiste a exploatării a lui Karl Marx și a succesorilor săi
socialiști.
• Saravia a descris în cartea sa Instrucción de mercaders, publicată în spaniolă la Medina
de Campo în 1544, că ”cei care măsoară prețul just al lucrurilor după munca,
costurile și riscurile celui care face comerț cu mărfuri sau le fabrică se înșeală mult,
deoarece prețul just se naște din abundență sau din lipsa mărfurilor, din comercianți
și din bani, dar nu din cheltuieli, eforturi și pericole ” (Saravia de la Calle, 1949 : 53).
SCOLASTICISMUL TÂRZIU
• se centrează asupra funcției întreprinzătorului, pe care îl denumește
mercader, urmând astfel deja menționata tradiție scolastică asupra rolului
dinamizator al întreprinzătorului care coboară până la Pietro Giovani de
Olivi, San Bernardino de Siena și, în special, la San Antonio de Florența
(Rothbardd, 1999 : 113-211).
• O altă contribuție notabilă a scolasticilor spanioli o reprezintă introducerea
conceptului dinamic de concurență (în latină, concurrentium), înțeleasă ca ca
proces antreprenorial de rivalitate care animă piața și impulsionează
dezvoltarea societății
• cel care a expus cel mai bine această concepție dinamică a competiției libre
între antreprenori a fost Castillo de Bovadilla, în cartea sa Politica para
corregidores, publicată la Salamanca ( 1585)
SCOLASTICISMUL TÂRZIU
• Castillo
de Bovadilla: ”prețurile bunurilor vor scădea dacă există
abundență, emulație și competiția vânzătorilor”
• Juande Lugo și Juan de Salas – imposibilitatea ca guvernanții să
cunoască prețul de echilibru
• Juan de Lugo – prețul de echilibru depinde de un număr atât de mare
de circumstanțe specifice încât doar Dumnezeu l-ar putea cunoaște
• Juan de Salas afirmă, în 1617, că doar zeii, nu și oamenii, pot înțelege
și analiza exact informația și cunoașterea pe care agenții economici o
utilizează în procesul de piață cu toate circumstanțele lor de timp și
spațiu
SCOLASTICISMUL TÂRZIU
• Juan de Lugo și Juan de Salas anticipează, cu trei secole înainte, contribuțiile
științifice cele mai rafinate ale celor mai celebri gânditori austrieci (în
principal, Mises și Hayek).
• Martin de Azpilcueta redescoperă principiul preferinței pentru timp, conform
căruia, în circumstanțe identice, bunurile prezente au o valoare mai mare
decât bunurile viitoare, reprezintă un alt element esențial a ceea ce va fi mai
târziu analiza economică a Școlii Austriece
• a preluat-o de la unul din dintre cei mai buni discipoli ai lui Toma d`Aquino,
Giles de Lessines, care, încă din 1285, afirma că ”bunurile viitoare nu
valorează atât de mult cât bunurile disponibile imediat, nici nu au aceeași
utilitate pentru posesorii lor. Din acest motiv trebuie redusă valoarea lor
pentru a respecta justiția” (Dempsey, 1943 : 214)
SCOLASTICISMUL TÂRZIU
• Juan de Mariana
• De monetae mutatione - efectele distorsionante ale inflației, înțeleasă ca orice
politică statală de creștere a ofertei monetare
• critică politica de scădere deliberată a valorii vellón-ului aplicată de
guvernanții epocii sale și, deși nu folosește cuvântul ”inflație”, necunoscut
pe atunci, el explică cum aceasta generează un creștere a prețurilor și o
dezorganizare generală a economiei reale
• critică, de asemenea, politica fixării prețurilor maximale pentru a lupta
împotriva efectelor inflației; el consideră că această politică este nu doar
incapabilă să producă efecte pozitive, dar se dovedește și foarte nocivă
pentru procesul productiv
SCOLASTICISMUL TÂRZIU
• a scris o carte intitulată Discurso sobre las enfermedades de la compañía,
publicată postum în 1625. Mariana a aprofundat în această carte
analiza evident austriacă privind imposibilitatea ca un guvern să
organizeze societatea civilă prin ordine coercitive din cauza lipsi de
informație
• este ”o mare prostie ca orbul să vrea să-l ghideze pe cel care vede” și
adaugă că guvernații ”nu cunosc nici persoanele, nici faptele, cu atât
mai puțin toate circumstanțele lor de care depinde reușita. Ei sunt
forțați să comită erori numeroase și grave, ceea ce nemulțumește
oamenii care îi vor disprețui un guvern atât de orb”;
SCOLASTICISMUL TÂRZIU
• scolasticii spanioli ai Secolului de Aur spaniol erau deja capabili să
articuleze ceea aveau să devină, mai târziu, principiile teoretice cele
mai importante ale Școlii Austriece de economie, adică:
• a)teoria subiectivă a valorii (Diego de Covarrubias y Leyva)
• b) descoperirea relației exacte între prețuri și costuri (Luis de Saravia
de la Calle);
• c)natura dinamică a pieței și imposibilitatea de atinge modelul de
echilibru (Juan de Lugo și Juan de Salas)
• d) conceptul dinamic de competiție înțeles ca un proces de rivalitate
între vânzători (Castillor de Bovadilla și Luis de Molina);
SCOLASTICISMUL TÂRZIU
• e) redescoperirea principiului preferinței temporale (Martín de
Azpilcueta);
• f) caracterul profundei distorsiuni exercitate de inflație asupra
economiei reale;
• g) analiza critică a sistemului bancar cu rezervă fracționară (Luisw
Saravia de la Calle și Martín de Azpilcueta)
• h) optulea rând, descoperirea că depozitele bancare fac parte din
oferta monetară (Luis de Molina și Juan de Lugo),
• i) imposibilitatea de a organiza societatea prin ordine coercitive din
cauza lipsei de informație necesară pentru a le coordona (Juan de
Mariana)