FIZIOCRAȚIA

FIZIOCRAȚIA
• Prima școală veritabilă de gândire economică
• ”les economistes”, mai târziu, ”fiziocrați”
• Liderul școlii – François Quesnay (1694-1774) Fiu al unor agricultori
prosperi, chirurg; a scris lucrări de medicină și agricultură; la 55 de ani,
devine medicul personal al amantei lui Ludovic al XV-lea, Madame de
Pompadour, iar câțiva ani mai târziu, medic al regelui
• La finalul anilor 1750, devine interesat de fenomenele economice
• Alți fiziocrați importanți: Marchizul de Mirabeau, Mercier de la Riviere,
Nicolas Badeau, Le Trosne, Du Pont de Nemours
• Această școală a avut o perioadă de glorie de aproximativ 20 de ani, intrând
într-un oarecare declin la mijlocul anilor 1770
FIZIOCRAȚIA
• Fiziocrații au fost primii adepți ai laissez-faire-ului
• Comerțul trebuie eliberat de constrângeri, restricții, de privilegii de
monopol
• Eliminarea restricțiilor din activitățile comerciale, agricole va duce la
prosperitate
• Considerau absurd ca o națiune să dorească să aibă o balanță
comercială activă, deoarece considerau că vânzarea și cumpărarea
reprezintă cele două fețe ale aceleiași monede
• Fiziocrații
au anticipat o intuiție a economiștilor clasici, conform
căreia nu banii joacă un rol crucial, ci bunurile
FIZIOCRAȚIA
• Scopul nu este acumularea de bani, ci de bunuri reale; banii nu reprezintă altceva
decât un mijloc de schimb, necesar pentru a schimba bogăția veritabilă
• Acumularea inutilă de bani face ca oamenii să piardă bogăție reală
• Au militat pentru libertatea deplină a schimburilor
• Au susținut piața liberă și drepturile naturale ale oamenilor
• Fiziocrații au fost primii gânditori care au preluat concepția lui John Locke despre
drepturile naturale și drepturile de proprietate economiei de piață liberă
• Ideile lor privind fenomenele economice plecau de la concepția conform căreia
există o ordine naturală a lucrurilor, pe care oamenii trebuie s-o descopere și să i se
supună prin intermediul rațiunii
FIZIOCRAȚIA
• Răul provine din faptul că omul nu se supune ordinii naturale,
concepută de Dumnezeu
• Oamenii au un drept de auto-conservare, ceea ce implică dreptul de
proprietate, care are sens doar în condiții de libertate; așadar,
libertatea derivă din dreptul de proprietate
• Quesnay: ”orice om deține dreptul natural de a-și utiliza liber
propriile capacități, atât timp cât nu le folosește împotriva propriei
persoane sau a altora. Acest drept de libertate implică un corolar,
dreptul de proprietate”
• Singura funcție a guvernului constă în apărarea acestui drept
FIZIOCRAȚIA
• Legea naturală trebuie să guverneze, nu statul
• L'impôt unique – un impozit unic aplicat terenurilor agricole
• Doar pământul produce, deoarece doar el creează materie; comerțul,
industria, manufacturile, sectorul serviciilor sunt ”sterile”, deși utile; ele
transformă materia, dar n-o creează
• Având în vedere că doar agricultura este productivă, impozitele, indiferent
de modul în care ar fi aplicate, ar avea incidență, în ultimă instanță, prin
intermediul sistemului prețurilor relative, asupra terenurilor agricole
• Prin urmare, trebuie impozitate direct activitățile agricole, cu un impozit
unic, exceptând celelalte activități economice
FIZIOCRAȚIA
• Fiziocrații – un consum ridicat de bunuri agricole este benefic, în timp ce un
consum ridicat de produse manufacturate ar stimula cheltuieli
”neproductive”, în dauna celor agricole
• Fiziocrații s-au pronunțat împotriva împrumuturilor cu dobândă, negând
libertatea de a da și lua cu dobândă; concepția lor se baza pe tradiționala
”sterilitate” a banilor; mai mult, orice altă activitate în afara agriculturii este
”neproductivă”
• Quesnay – o rată ridicată a dobânzii constituie un impozit aplicat
activităților productive ale națiunii
• Quesnay respinge valoarea subiectivă și insistă asupra faptului că valorile
bunurilor sunt ”obiective”
FIZIOCRAȚIA
• După Quesnay, costul de producție ”obiectiv” este cel care determină
”prețul fundamental” al fiecărui bun
• Tabloul economic (1758)
• Demostrează că bunurile reale se schimbă, în ultimă instanță, cu bunurile
reale, folosind banii pe post de intermediar, că fiecare om este, în același
timp, consumator și producător
• Arată fluxurile de venituri și cheltuieli din economie, însă fără vreo finalitate
• Este holist, agregativ, macroeconomic, fără vreun fundament solid, adică,
fără să se bazeze pe individualismul metodologic, singurul capabil să explice
cu adevărat fenomenele economice
• Pune un accent excesiv pe importanța cheltuielilor, ceea ce anticipează
concepțiile lui Keynes
FIZIOCRAȚIA
• A stat la baza macroeconomiei, a modelului input-output (Leontief), a
econometriei, a ”fluxului circular” al echilibrului, a
”multiplicatorului” keynesian
• Înrealitate, Tabloul economic a deturnat atenția de la analiza
economică autentică
• Statul fiziocrat
• Condus de un monarh absolut
• Monarhia absolută era singura formă acceptabilă de guvernământ
• Singura metodă de a evita tirania – convertirea regelui la concepții
liberale
TURGOT (1727-1781)
• Ministru de finanțe al Franței (sau ”inspector general”)
• Reflecții asupra formării și distribuirii bogățiilor (1766)
• Reglementările mercantiliste erau consecința unor grave erori intelectuale
• Libertatea comerțului interior și exterior are la bază beneficiile mutuale enorme ale
liberului-schimb
• Restricțiile ”uită că orice tranzacție comercială trebuie să aducă în mod obligatoriu
câștiguri reciproce”
• Interesul privat reprezintă principalul motor al procesului de piață; el trebuie să
coincidă întotdeauna cu interesul general, prin intermediul pieței libere
• Turgot: ”libertatea generală de a cumpăra și a vinde este, prin urmare, singurul
mijloc prin care vânzătorul poate obține un preț suficient de ridicat pentru a
încuraja producție și prin care consumatorul poate obține cea mai bună marfă, la cel
mai mic preț”
TURGOT (1727-1781)
• ”toate activitățile comerciale trebuie să fie libere, la fel de libere și complet
libere”
• Aidoma fiziocraților, a militat pentru un impozit unic; credea că oricum
celelalte impozite se transferă asupra agriculturii
• Concepe o teorie a schimbului foarte apropiată de cea a economiștilor
austrieci
• Sesizează că valoarea unui bun depinde de cantitatea existentă din acel bun
• Așadar, utilitatea subiectivă a unui bun scade pe măsură ce crește cantitatea
oferită din acel bun
• Îi lipsea doar conceptul de utilitate marginală pentru a completa teoria
utilității
TURGOT (1727-1781)
• Totuși, intuiește principiul utilității marginale
• Sesizează că schimbul permite creșterea bogăției ambilor parteneri
• Prețul oricărui bun variază în raport de intensitatea nevoii
participanților; nu există un ”preț veritabil” spre care tinde sau
trebuie să tindă piața
TURGOT (1727-1781)
• Considera, la fel ca fiziocrații, că agricultura este singura ramură economică
productivă
• A dezvoltat o analiză completă a legii randamentelor descrescânde: creșterea
cantității de factori sporește utilitatea marginală (cantitatea produsă de
fiecare creștere a cantității de factori) până la un punct de maxim; după acel
punct, productivitatea marginală scade, eventual până la zero, putând fi
chiar negativă
• Cea mai importantă contribuție a sa la dezvoltarea teoriei economice – teoria
capitalului și a dobânzii
• A dezvoltat aproape complet teoria austriacă a capitalului și a dobânzii, cu
un secol înaintea lui Eugen Bohm-Bawerk
TURGOT (1727-1781)
• Bogăția se acumulează prin producția anuală neconsumată și economisită
• Economiile se acumulează sub formă de bani și se investesc ulterior în
diverse bunuri de capital
• ”întreprinzătorul-capitalist” trebuie să acumuleze capitalul economisit cu
scopul de plăti în avans muncitorii implicați în procesul de producție
• În agricultură, întreprinzătorul-capitalist trebuie să economisească fonduri
pentru a plăti muncitorii, pentru a cumpăra animale de lucru, pentru a
construi clădiri și echipament etc., până în momentul în care recolta ajunge
la maturitate, este vândută și permite recuperarea ”avansurilor”; același
lucru se întâmplă în toate domeniile
TURGOT (1727-1781)
• Turgot a criticat dur legile împotriva perceperii de dobândă
• Mémoire sur les prêts d’argent (1770)
• ”la légitimité du prêt à intérêt”
• ”La propriété de l’argent emporte le droit de le vendre, et le droit d’en
tirer un loyer.” p. 42
• ”Par quel étrange caprice la morale ou la loi prohiberaient-elles un
contrat libre entre deux parties qui toutes deux y trouvent leur avan-
tage ?” p. 42
• ” la prétendue stérilité de l’argent” p. 44