Sifilisul 

este o infecție cu transmitere sexuală cauzată de bacteria spirochetă Treponema

pallidum subspecia pallidum. Calea principală de transmitere este contactul sexual, dar se poate
transmite și de la mamă la făt în timpul sarcinii sau al nașterii, rezultând sifilisul congenital.
Printre bolile umane cauzate de Treponema pallidum se numără și framboesia (provocată de
subspecia pertenue), pinta(provocată de subspecia carateum) și bejel (provocată de
subspecia endemicum).
Simptomele diferă în funcție de cele patru stadii ale sifilisului (primar, secundar, latent și terțiar).
În stadiul primar se prezintă, în general, o singură ulcerație (o zonă a pielii fermă, nedureroasă,
fără mâncărimi), sifilisul secundar prezintă o erupție difuză ce implică frecvent palmele mâinilor și
tălpile picioarelor, sifilisul latent prezintă foarte puține simptome sau nici unul, iar sifilisul terțiar
cu gome, simptome neurologice sau cardiace. Sifilisul mai este numit și „marele imitator” din
cauza prezenței simptomatice atipice. Depistarea bolii se face, de obicei, printr-un test serologic,
dar bacteriile pot fi văzute și la microscop. Sifilisul poate fi tratat eficient cu antibiotice, metoda
preferată fiind administrarea intramusculară de penicilină G (administrată intravenos în cazul
neurosifilisului) sau ceftriaxonă, iar bolnavilor cu alergie acută la penicilină li se
administrează doxiciclină sau azitromicină pe cale orală.
În 1999 au contractat sifilis circa 12 milioane de oameni în toată lumea, peste 90% dintre cazuri
fiind înregistrate în țările în curs de dezvoltare. După o scădere dramatică a numărului de cazuri
datorită disponibilității penicilinei în anii ’40, odată cu începutul noului mileniu r