3.1.Viziunea despre lume e prefigurată încă din titlu. Adevărat element de paratext, titlul anticipează ideea poetică, fiind în strânsă legătură cu mesajul transmis. Alcătuit din două substantive, titlul stă la baza unui oximoron prin care sunt puse în opoziție frumusețea -,,flori" și urâtul- ,,mucigai" în termenii baudelarieni ai ,,florilor răului.″ Universul liric prezentat e steril din punct de vedere spiritual și material, ceea ce prefigurează o vegetație obscură, demonică - ,,Flori de mucigai".
3.2.Simbolul central, unghia, e o metaforă a actului creației. În prima secvență
poetică, acesta e prezentat ca o golire a spațiului destinat scrierii - ,,cu unghia pe tencuială″ în opoziție cu metoda tradițională, care presupune umplerea cu cerneală, tuș. Creatorul este plasat, astfel, pe o poziție negatoare, specifică modernismului. Versul final reia metafora unghiei, de data aceasta de la mâna stângă, opusă ,,unghiei îngerești″ care s-a tocit. Astfel, actul creației presupune nu doar negarea tradiției, dar și redefinirea instanței lirice.
Simbolul central – unghia – actul creației
-prima secvență -a doua strofă
,,cu unghia pe tencuială" – golire a ,,unghiile de la mâna stângă" – spațiuli destinat scrierii – scrierea negarea tradiției modernă -redefinirea instanței lirice ,,unghia îngerească"