6.

Statutul social, psihologic și moral al personajului (eseul 2)

a.Din punct de vedere social, Gheorghidiu este înfățișat în incipitul romanului ca

sublocotenent, participând la amenajarea fortificațiilor de pe Valea Prahovei. Capitolul al doilea
relevă cititorului un alt statut social al protagonistului, cel de student la Filosofie și de soț al Elei.
Odată cu primirea moștenirii de la unchiul Tache, statutul social se schimbă din nou, aspect care
va afecta nu doar devenirea personajului, cât și a relației cu soția lui, Ela. În finalul romanului,
Ștefan îi propune soției lui divorțul, scriindu-i că-i lasă tot, ,,de la obiecte de de la obiecte de preț,
la cărți; de la lucruri personale, la amintiri, adică tot trecutul."
b.Statutul psihologic al protagonistului este evidențiat pe tot parcursul discursului narativ.
Substanța epică a romanului constă în surprinderea trăirilor interioare ale acestuia. Luciditatea și
capacitatea de autoanaliză îl caracterizează pe Ștefan, astfel încât orice element din realitate este
filtrat de conștiință. Experiența iubirii și cea a frontului reprezintă două puncte de referință în
devenirea interioară a personajului, aceste experiențe producând schimbări majore de perspectivă.
Având în vedere că Ela este prezentată din perspectiva subiectivă a lui Ștefan, ea rămâne un mister
pentru cititor, fiind ,,creația integrală a minții personajului masculin". Nu Ela se schimbă neapărat,
poate doar superficial, ci modul în care Gheorghidiu o percepe. Relația dintre ei se întemeiază pe
orgoliu. Ea îl iubește atâta timp cât e mândră de valoarea lui intelectuală în lumea lor de studenți
săraci și se depărtează când, în noul ei cerc, soțul nu-i mai trezește admirația.
c.Statutul moral – Existența personajului se înscrie în sfera moralității. Intelectualul lui
Camil Petrescu este un ins superior care se guvernează în viață după principii morale bine stabilite.
Personajul nu acceptă sub nicio formă compromisul. Gestul final reprezintă o dovadă clară a
superiorității intelectualului, care se retrage în lumea rece a ideilor, asemenea lui Hyperion.

6.1.Principala trăsătură de caracter/relația dintre cele două personaje evidențiată prin două
secvențe
Personajul Ștefan Gheorghidiu se remarcă prin luciditate, dar și prin caracterul analitic,
de multe ori detalii nesemnificative devenind o sursă inepuizabilă de frământare și analiză pentru
protagonist.
-scena de la popotă (o aveți deja)
O altă secvență semnificativă este excursia de la Odobești, prilejuită de sărbătoarea
sfinților Constantin și Elena și care devine un punct culminant al crizei matrimoniale spre care
evoluează relația celor doi. În timpul acestei excursii, se pare că Ela îi acordă o atenție exagerată
domnului G care, în opinia lui Ștefan, mai târziu îi devine amant. Reacțiile Elei și gesturile față de
G. devin pentru Ștefan surse inepuizabile de analiză și de chin. De exemplu, interpretează alegerea
Elei de a sta pe bancheta din spate la mijloc, între el și domnul G, ca pe o dorință de a sta lângă
acesta. De asemenea, se simte ofensat când își permite gesturi prea familiare, cum ar fi să guste
din mâncarea domnului G. sau când se arată vădit supărată în momentul în care presupusul
pretendent nu coboară la una din mese.