Examen Paradontologie

Întrebări pentru examen anul V
Parodontologie clinică I, II
1.Parodonțiul marginal. Definiție.Structura. Funcțiile.

Parodontiul marginal cuprinde totalitatea tesuturilor care asigura mentinerea si sustinerea dintilor in oasele
maxilare.
Parodontiul marginal are doua componente principale:
--Parodontiul superficial sau de invelis format din:
 gingie cu : -epiteliul gingival;
- corion gingival;
-ligamente supraalveolare.
--Parodontiul profund,de sustinere sau functional format din :
 cement radicular
 desmodontiu
 os alveolar.
Functiile de baza a parodontiului marginal:

1. Functia de protectie a tesuturilor subiacente fata de actiunea noxelor mecanice,termice,chimice si
microbiene e asigurata de integritatea epiteliului si rezistenta crescuta datorita keratinizarii ,de continut
sporit in fibre al corionului.
2. Functia de resorbtie-celulele epiteliale sunt permiabile pentru substantele hidro si liposolubile.Capacitatea
resorbtiva depinde de:
-concentratia substantei;
-durata contactului cu mucoasa;
-starea mucoasei.
2. Parodonțiul superficial. Definiție. Structura.

--Parodontiul superficial sau de invelis format din:
 gingie cu : -epiteliul gingival;
- corion gingival;
-ligamente supraalveolare.
Epiteliul gingival oral sau extern-e situat in continuarea epiteliul sulcular spre cavitatea bucala si se
intinde de la creasta marginii gingivale libere si gingia fixa pe care le acopera pina la jonctiunea muco-
gingivala.In epiteliul oral majoritatea celulelor sunt keratinocite cu functia de formare a keratinei.Alaturi de
keratinocite in epiteliul oral mai sunt melanocite,celule cu prelungiri dendritice care produc un pigment
protector fata de radiatia actinica.
Ca si restul mucoasei bucale, gingia este alcatuita din:

-epiteliu;
-corion ;
Epiteliul extern este de tip scuamos, pluristratificat, keratinizat sau parakeratinizat, prezentind
numeroase digitatii spre corionul papilar subiacent. Este alcatuit din partru straturi, dispuse astfel, de la baza
spre suprafata:
-stratul bazal;
1
-stratul spinos;
-stratul granular;
-srtatul cornos;
Corionul gingival e format din:
-substanta fundamentala alcatuita din constituenti moleculari nefibrosi
-celule
-fibre de colagen si elastina
-vase si nervi
Substanta fundamentala e o matrice organica nefibroasa in care sunt inglobate componente corionul
gingival.Din punct de vedere chimic,substanta fundamentala e formata din macromolecule de proteoglicani
si glicoproteine.
Proteoglicani-au un rol major in mentinerea integritatii corionului gingival.Componentele principale ale
proteoglicanilor sunt de tip carbohidrati si se numesc glicozoaminoglicani.
Glicozaminoglicanii sunt reprezentati prin:

Compusi nesulfatati-Acidul hialuronic,care indeplineste numeroase functii:actioneaza ca un absorbant
biologic al solicitarilor mecanice;una dintre cele mai importante functii ale acidului hialuronic este
mentinerea homeostaziei apei in tesuturi;componentele cu greutate moleculara mare ale acidului inhiba
activitatea fagocitara a macrofagelor,iar cele cu greutate moleculara mica o stimuleaza.
Compusi sulfatati- condroitin sulfat-este sintetizat in exces in inflamatia gingivala;
-dermatan sulfat;
-heparan sulfat;
-keratan sulfat.
Celulele corionului gingival:
Fibroblastii sunt celulele cela mai numeroase in tesutul conjuctiv al gingiei sanatoase.
Mastocite sunt localizate perivascular in mod exceptional pot fi intilnite in epiteliul.Mastocitele
Produc histamina prezenta in stadiile inpiciente de inflamatie.
Macrofage,monocite,plasmocite,limfocite,polimorfonucleare sunt putine in corionul gingiei sanatoase si
situate predominant in apropierea epiteliului jonctional.
Osteoblasti cu rol osteoformator si osteoclasti cu actiune osteodistructiva sunt situati mai aproape de osul
alveolar.
Cementoblasti si cementoclasti cu actiune de formare si respectiv,de resorbtie a cementul radicular
Sistemul ligamentului supraalveolar asigura legatura dintre dinte-gingie,dinte-dinte si e format din fibre
gingivale in special din colagen cu diferita orientare.Ele confera gingiei elasticitate rezistenta si o fixare de
suprafata dintelui mai jos de epiteliul gingival.
Fibrele deu imobilitate gingiei si stabilizeaza fiecare dinte intr-un anumit sector.
1.Fibrele dento-gingivale care pornesc de la cementul radicular si se dispun ascendent si lateral in corionul
gingival.
2.Fibrele dento-dentare sau transseptale situate intre dintii adiacenti si au un traiect aproape orizontal.
3.Fibrele dento-periostale pornesc de la dinte trec peste marginea alveolara(limbusul alveolar) si se fixeaza
la periost.
4.Fibrele dento-alveolare pornesc de la dinte si ajung la marginea alveolara dupa un traiect aproape
orizontal.
5.Fibrele alveolo-gingivale au capat atasat de creasta alveolara si se termina in corionul gingival.
6.Fibrele periosto-gingivale fixeaza gingia de os prin intermediul periostului.
7.Fibrele transgingivale pornesc cu un capat de pe cementul radicular al suprafetelor aproximale si se
indreapta spre suprafata vestibulara sau orala a dintelui vecin,unde se intrepatrund cu fibre similare din
directia opusa.
2
8.Fibrele intergingivale traverseaza continuu corionul gingival paralel cu suprafetele vestibulare si orale ale
radacinilor.
9.Fibrele interpapilare care traverseaza spatiul interdentar in sens vistibulo-oral la baza papilei
10.Fibre semicirculare pornesc de la suprafata aproximala a radacinii unui dinte,ocolesc fata vestibulara
sau orala si se fixeaza pe fata aproximala opusa a aceluiasi dinte.
11.Fibre circulare in numar mic inconjoara in intregime radacina dintelui.
12.Fibre intercirculare sunt situate intre inelele de fibre circulare.
3. Parodonțiul de susținere. Definiție. Structura.

--Parodontiul profund,de sustinere sau functional format din :
 cement radicular
 desmodontiu
 os alveolar.
4. Biomecanica dintelui. Noțiunea de “hypomoclion”.

Hypomochlion (H) reprezinta zona desmodontala in care dintele are amplitudinea cea mai redusa de
deplasare prin rotatie.
Acest punct H la dintii cu parodontiul normal se gaseste la unirea 1/3 apical cu 2/3 coronar ale radacinii.
5. Rolul biomecanicii dintelui în debutul și evoluția bolii parodontale.

Ligamentul alveolo-dentar exercită urmatoarele funcții:
-transmiterea solicitarilor ocluzale la osul alveolar;
-asigura legatura fizica dintre dinte si os;
-asigura si mentine rapoartele dintre gingie si dinte;
-asigura capacitatea functională a dintelui;
-asigura amortizarea socurilor ocluzale,protejind elementele celulare si vasculo-nervoase ale spatiului
alveolo-dentar.
Transmiterea fortelor ocluzale ale osului alveolar.Fibrele principale sunt orientate astfel incit realizeaza o
adevarata suspendare,în hamac, a dintelui.
În repaus,ele sunt ușor ondulate.La solicitarea axială ,rădăcina are tendință să se înfunde în alveolă.Fibrele
oblice,ondulate în repaus,devin rectilinii la solicitarare ,amortizînd în mare masură șocul ocluzal,marea lor
majoritate fiind antrenate în acesta.
La solicitarea orizontală,dintele are o mișcare de pivotare în jurul axei de rotație,de la hypomoclion.Partea sa
situată, coronar se deplasează în direcția forței,iar partea sa apicală în sens opus,creîndu-se 2 zone de
relaxare.În acest fel,numai o parte din fascicolele ligamentare participă la preluarea solicitarilor.De
aceea,fortele orizontale sunt mai greu suportate și pot deveni patogene.
Cînd solicitarile ocluzale sunt crescute,dar nu depășesc capacitatea funcțională a paradonțiului,are loc
remanierea lor funcțională a ligamentelor dento-alveolare.Fibrele se îngroașă,sporesc numeric,spațiul
alveolo-dentar se lărgeste ușor,compacta alveolară internă se îngroașă.
3
Cînd solicitarile ocluzale depășesc capacitatea funcțională a ligamentelor,ele generează leziuni ale
pradonțiului ligamentar și osos,de tipul traumei ocluzele. Cînd
solicitările se reduc sau încetează,are loc atrofia paradonțiului desmo-osos,caracterizată prin reducerea
numerică și în grosime a fibrelor ligamentare.
6. Gingia. Tipurile de gingie.

Reprezinta portiunea vizibila a parodonliului marginal si este portiunea mucoasei masticatorii care acopera
extremitatea coronara a osului alveolar . Gingia se imparte in trei zone : a) Marginea gingivala libera este
portiunea cea mai coronara intre papilele interdentare ale gingiei si corespunde peretelui extern al sanlului
gingival. Grosimea marginii gingivale libere variaza intre 0,5 - 2 mm. Contur in mod normal, e asculit,
neted, fara neregularitat! sau depresiuni. Limita dintre marginea gingivala libera si gingia fixa este marcata
de santul marginii gingivale Iibere, care, uneori, poate fi sters sau lipseste, Santul marginii gingivale libere
corespunde in general, cu portiunea cea mai ,decliva a santului gingival.
b) Papila interdentara ocupa spatiul interdentar (ambrazura gingivala vestibulo-orala), fiind situata imediat
sub punctul de contact; contact cand acesta lipseste (diastema primara, incongruenta dento-alveolara cu
spatiere), paplla interdentara prezinta forma de platou sau chiar de sa, ca o depresiune concava.
Forma normala in regiunea frontala este piramidala . Forma spatiala a papilei interdentare la dintii laterali
posteriori a fost comparata cu aspectul unui cort, cu a depresiune pe muchia superioara. Intre dintii laterali
posteriori are varful deprimat, de aspect concav, corespunzator zonei de contact sub care se situeaza. In sens
vestibulo-oral prezinta un varf vestibular si unul oral.
c) Gingia fixa adera ferm de dinte si osul alveolar subiacent si se intinde de la baza marginii gingivale libere
pina la mucoasa alveolara. Are o inaltime verticala intre 1-9 mm, in functie de dintele investigat, de
localizarea frenurilor, bridelor si fasciculelor musculare subiacente si creste cu varsta si dezvoltarea
verticala a procesului alveolar. Gingia fixa are, in general, o inaltime mai mare la maxilar decat la
mandibula, in special la incisivi si molarii maxilarului pe fata vestibulara si, mai redusa la canini si
premolari. De asemenea este mai inalta pe fata linguala a primului molar mandibular. Este foarte ingusta la
molarii 2 si 3 mandibulari.
7. Semne clinice ale gingiei sănătoase (culoare, textură, consistență).

Culoarea normala a gingiei este roz deschis, dar variaza in raport cu: - grosimea stratului epitelial; - gradul
de keratinizare; - gradul de vascularizalie din corionul gingival; - prezenta si numarul celulelor
melaninoformatoare - melanoblasti - din stratul bazal al epiteliului. Culoarea gingiei este mai palida. chiar
usor albicioasa in zonele de hiperkeratoza, de reactie fata de impactul alimentar traumatizant. La unele
persoane sau la populatiile de culoare, orientale, mediteraneene, culoarea gingiei poate fi, In mod normal, de
la maro inchis sau albastru inchis pina la negru si este o urmare a melaninei In exces din epiteliul gingival.
Aceasta pigmentare poate fi distribuita uniform sau neregulat pe suprafete intinse ale gingiei si nu
reprezinta, In nici un caz, un semn de imbolnavire gingivala.
Textura Aspectul suprafetei gingivale in zona fixa, nu si pe marginea gingivala libera este de "gravura
punctata" (stippling) sau "In coaja de portocala" , presarata cu orificii corespunzatoare unor zone de
penetratie adanca in corion a digitatiilor epiteliale(microdepresiuni)-sunt datorate unor fascicule de benzi de
colagen cu directie perpendiculara pe suprafata osului alveolar si care mentin un contact strans intre lamina
bazala a mucoasei si periostul subiacent. Aspectul mai bine pronuntat la dintii frontali. Diminueaza in zonele
laterale anterioare (premolari) si dispare la nivelul molarilor. Aspectul descris este mai clar evidentiat pe
versantii vestibulari, se accentueaza la adult si dispare la batrani. La unele persoane acest aspect Iipseste in
tot cursul vietii.
4
Consistenta gingiei este ferma in special in zona de gingie fixa; in raport cu aceasta, marginea gingivala
libera si varful papilelor prezinta o consistenta mai laxa, usor depresibil la comprimare cu sonda butonata.
8. Papila interdentară, structura și funcțiile.

Gingia interdentara(papila gingivala) ocupa spatiul interdentar,in mod normal sub punctul de contact;
cind acesta lipseste (diastema primara,incongruenta dento-alveolara cu spatiere) papila interdentara prezintă
forma de platou sau chiar de şa, ca o depresiune concava.
Forma normala in regiune a frontala este piramidală.Forma spaţială a papilei interdentare la dinţii
laterali posteriori a fost comparată cu aspectul unui cort, cu o depresiune cu muchia superioară.
Între dinţii laterali posteriori are virful deprimat, de aspect concav, corespunyator zonei de contact sub
care se situează .În sens vestibulo-oral prezintă un vîrf vestibular şi unul oral.
Forma şi volumul papilei interdentare variază în raport cu:
-vîrsta: la copii şi tineri ocupă în întregime spaţiul interdentar şi are un vîrf punctiform uşor rotunjit; la
virstnici, volumul se reduce,iar conturul papilei se aplatizează;
-incongruenţa dento-alveolară cu spaţiere reduce volumul papilei interdentare prin impactul alimentar direct
şi îşi modifică forma din proeminenţă în platou chiar concav ;
-incongruenţa dento-alveolară cu înghesuire reduce volumul papilei interdentare, care sunt înguste, laminate
şi scurte ; dac se mai adauga inflamaţia, papilele se tumefiază devin hiper trofice şi hiperlazice.
-traumatismul produs de folosirea intempestivă a scobitorii,periajul excesiv reduc volumul papilelor
interdentare.
- diastemele şi tremele produse prin deplasări patologice ale dinţilpor parodontotici produc deformări ale
papilelor interdentare, cu volum si aspect neregulat de la dinte la dinte.
9. Marginea gingivală liberă, structura și funcțiile.

Gingia libera (marginea gingivala libera ) e portiunea cea mai coronara intre papilele interdentare ale
gingiei si corespunde peretelui extern al santului gingival.Grosimea marginii gingivale libere variaza intre
0,5 si 2 mm. conturul marginal este ascutit, neted, fara neregularitati sau depresiuni
Limita dintre marginea gingivala libera si gingia fixa e marcata de santul marginii gingivale libere, care
uneori poate fi sters sau lipseste
10.
10. Gingiva fixă, structura și funcțiile.

Gingia fixă aderă ferm de dinte şi osul alveolar subiacent.Are o înalţime verticalăcuprinsă între 1 şi 9 mm,
în funcţie de dintele investigat , de localizarea frenurilor, bridelor şi fascilulelor musculare subiacente.
Gingia fixă are , în general, o laţime mai mare la maxilar de cit la mandibulă, în special la incisivi şi
molarii maxilarului pe faţa vestibulară si mai redusa la C si PM.. De asemenea ,este mai întilnită pe faţa
linguală a primului molar mandibular.Este foarte îngustă la molarii 2 şi 3 mandibulari.
Gingia fixă constituie o zonă de rezistenţă împotriva tendinţelor de retracţie şi deplasare ale marginiii
gingivale libere,reziltate prin periaj sau prin tracţiunile exercitate de mucoasa alveolară şi formaţiunile
subiacente acesteia(frenuri, bride,fascicule de fibre musculare).
11. Ligamentul periodontal (PDL).

5
.numeroase fibre de collagen sunt grupate in benzi groase, care in totalitate formeaza sistemul ligamentului
parodontal.orientarea fibrelor se face intre osul alveolar si cement,dinspre coronar spre apical si dinspre osul
alveolar spre dinte
Principalele grupe de fibre ale ligamentului periodontal:
1.Fibrele crestei alveolare usor oblice se intind de la marginea osului alveolar spre cementul radicular sub
epiteliul jonctional.
2.Fibrele dento-dentare sau transeptale sunt asociate fibrelor omonime ale ligamentului supraalveolar si
se dispun interdentar
3.Fibrele orizontale sunt dispuse in unghi drept fata de axul longitudinal al dintelui de la creasta alveolara
la cementul radicular
4.Fibre oblice sunt cele mai numeroase si constituie suportul principal de sustinere a dintelui in alveola.Se
intinde de la osul alveolar spre cement unde se insereaza mai apical decit pe os.
5.Fibre apicale se intind radiar,oblic sau chiar vertical de la virful radacinii la osul inconjurator.
6.FIBRE OXYTALAN-sau acidorezistente unt distribuite in jurul vaselor de singe. Cele mai multe i
apropiere cementului mai putine spre osul alveolar
12. Cementul. Structura și funcțiile.

Compozitia:Substanta minerala a cementului e reprezentata de cristale fine de hidroxiapatita care formeaza
61% in greutate si apa 12% in greutate.Gradul de mineralizare a cementului e mai redus la virste tinere si
mai mare la virstnici.
Cementul secundar celular este situat in jumatatea apicala a radacinii si la nivelul furcatiilor dintilor
pluriradiculari.In portiunea mijlocie a radacinii cementul celular poate acoperi o portiune de cement acelular
dispus anterior.
Compozitia: Substanta minerala este mai redusa -46% in greutate dar matricea organica este mai bogata find
bine reprezentata de colagen tip I (90%) si colagen tip III ( 5%),glicoproteine si proteoglicani.
Cementocitele sunt celulele caracteristice acestui tip de ciment si sunt situate numai in cement nu si in
desmodontiu,stationare in lacune ale cimentului.Lacunele au forme si dimensiuni diferite si sunt unite intre
ele prin canalicule fine care se orienteaza preferential catre desmodontiu
13. Osul alveolar propriu-zis.

Osul alveolar reprezinta acea parte derivata din oasele maxilar si mandibula care serveste la sustinerea si
mentinerea dintilor.Osul alveolar este o prelungire apofizara a oaselor maxilare si e format din:
-osul alveolar propriu-zis;
-osul alveolar sustinator.
Osul alveolar propriu –zis este compus dintr-o lama subtire de os care inconjoara radacina si serveste drept
suport de insertie a capatului osos al fibrelor ligamentului periodontal.Osul alveolar propriu-zis este
reprezentat de corticala interna a osului alveolar.Marginea coronara a osului alveolar este ondulata si
corespunde in primele faze de eruptie dentara jonctiunea smalt –ciment al dintilor.La dintii adulti,functionali
se situeaza la 1-1,5mm de aceasta jonctiune.
Osul alveolar propriu zis se mai numeste si:
-lamina dura:radiologic apre sub forma unei benzi lineare de radioopacitate crescuta;
-lamina cribriforma:prevazuta cu orificii prin care trec vase sanguine,limfatice si nervi din desmodontiu in
osul spongios subiacent.
In fazele initiale de evolutie ,lamina dura(corticala interna) are o structura de os fasciculat caracterizat prin
prezenta a numeroase celule:osteocite de forma rotunda sau stelata situate in lacune.Matricea osului e
formata din benzi de fibre de colagen si are un grad variabil de mineralizare.
Pe masura ce copilul creste la adolescenta osul fasciculat este treptat inlocuit cu os lamelar.
Osul lamelar este realizat de osteoblasti prin aparitia succesiva de lamele circumferentiale separate prin
straturi de os de apozitie sau rezidual.
6
Osul lamelar se dispune sub forma unor lame concentrice,in jurul unui vas central.Aceasta pozitie
caracterizeaza osul haversian.
14. Osul alveolar susținător. Corticala externă și osul spongios.

Osul alveolar sustinator are doua componente:
-osul medular,spongios sau trabecular
-corticala externa
Osul medular,spongios sau trabecular este alcatuit din numeroase spatii captusite cu un strat celular
denumit endosteum.
Spatiile intraosoase sunt separate prin septuri dispuse sub forma unor trabecule.
Zonele cele mai bogate in os medular sunt la:
-tuberozitatea maxilara;
-molarii si premolarii inferiori;
Maduva osoasa are functie hematopoietica si in raport cu virsta este:
-rosie bine vascularizata la tineri;
-cu fenomene de degenerescenta grasa la adulti;
-cenusie cu o degenerescenta avansata de tip fibros si calcara la virstnici
Corticala externa este formata in principal din os haversian si poate fi vestibulara sau orala.Grosimea sa
vestibulara este mai redusa la incisivi,canini si premolari si mai mare pe fata linguala.Corticala externa este
acoperita de periost un strat fibros care include si celule: osteoblasti,osteoclaste si precursorii lor precum si
un sistem vascular si nervos bine dezvoltat.
15. Noțiune de resorbție osoasă și apoziție.

Resorbție osoasă = scăderea consistenței osului, prin pierderea conținutului său mineral sau organic.resorbtie
osoasa datorita osteoclastelor
Apozitie se foloseste in chirurgie si semnifica unirea a 2 organe sau tesuturi.
Apozitie de cement reprezinta depunerea de cement neoformat de-a lungul radacinii dintelui in urma unui
proces traumatic, infectios sau iritativ.
Apozitie de dentina secundara este un proces fiziologic sau patologic constand in formarea dentinei
neoformate pe peretii interni ai camerei pulpare si canalului radicular.
16. Gingia. Structura țesutului conjunctiv și epiteliului gingival.

Gingia este formata dintr-un tesut conjunctiv, constituent al corionului gingival, acoperit cu un epiteliu
pavimentos pluristratificat.
Epiteliul gingival Este format din:
- epiteliul oral sau extern;
- epiteliul santului gingival, epiteliul sulcular sau intern;
- epitetiul jonctional (sau de jonctiune)
Epiteliul gingival oral este situat in continuarea epiteliului sulcular spre cavitatea bucala Si se intinde de la
creasta marginii gingivale libere si gingia fixa pe care le acopera, pana la jonctiunea mucogingivala. In
epiteliul oral, majoritatea celulelor sunt keratinocite, cu functia de formare a keratinei. Aceasta activitate
incepe din stratul bazal prin aparitia in citoplasma celulelor a unor structuri filamentoase: tonofilamentele
cunoscute ca si citokeratine, precursori ai keratinei. Forma citokeratinelor difera dupa dispozitia stratificata a
epiteliului oral: in stratul bazal sunt de forma cuboidala sau usor alungite; in stratul spinos au forma
poligonala, in stratul granulos celulele sunt mai turtite, iar in stratul cornos sunt aplatizate. Alaturi de
7
keratinocite in epiteliul oral mai sunt melanocite, celule cu prelungiri dendritice care produc un pigment
protector fata de radiatia actinica ,Si celule LANGERHANS (SCHROEDER) cu functie de aparare fata de
agresiunea microbiana.
Epiteliul oral este format din urmatoarele straturi (din profunzime spre suprafata):
- stratul bazal sau germinativ;
- stratul spinos (al celulelor cu spini BIZZOZZERO);
- stratul granulos;
- stratul cornos, keratinizat, descuamativ, exfoliativ.
Corionul gingival Este format din:
- substanta fundamentala alcatuita din constituenti moleculari nefibrosi;
- celule;
- fibre de colagen si elastina;
- vase si nervi. Substanta fundamentala Este o matrice organica nefibroasa, in care sunt inglobate
componentele corionului gingival. Din punct de vedere chimic, substanta fundamentala este formata din
macromolecule de proteoglicani si glicoproteine. Proteoglicanii au un rol major in mentinerea integritatii
corionului gingival. Componentele principale ale proteoglicanilor sunt de tip carbohidrati si se numesc
glicozaminoglicani.
Celulele corionului gingival Fibroblastii sunt celulele cele mai numeroase in tesutul conjunctiv al gingiei
sanatoase. Sunt dispusi perivascular si intre elementele fibrilare. Functiile fibroblastiIor: 1. Participa la
sinteza diferitelor tipuri de colagen si, posibil, la sinteza altor tipuri de fibre; 2. Produc proteoglicani,
glicoproteine, ca fibronectina, si au asfel un rol esential in mentinerea integri alii corionului gingival;
3. Au un rol activ in resorbtia si remodelarea tramei fibrilare de colagen.
Mastocitele sunt localizate, in general, perivascular, in mod exceptional pot fi intalnite in epiteliu.
Mastocitele produc histamina prezenta in stadiile incipiente de inflamatie. De asemenea produc heparina
care are o actiune antiinflamatoare si de control al ritmului de resorbtie osoasa dupa inflamatie. Numarul lor
scade in inflamatiile subacute si creste in inflamatiile cronice.
Macrofage, monocite, plasmocite, limfocite, polimorfonucleare sunt putine in corionul gingiei
sanatoase si situate predominant in apropierea epiteliului jonctional. Prezenta lor este considerata o
"inflamatie fiziologica", in sensul mentinerii expectative in fata unor eventuale agresiuni microbiene.
Numarul acestor celule creste in cursul inflamaliei propriu-zise.
Osteoblasti cu rol osteoformator si osteoclasti cu actiune osteodistructiva sunt situati mai aproape
de osul alveolar. Cementoblasti si cementoclasti cu actiune de formare si, respectiv, de resorbtie a
cementului radicular.
Fibrele corionulul gingival
Natura fibrelor gingivale: Fibrele de colagen sunt cele mai numeroase. Colagenul (de la grecescul kolla =
clei si gen = nastere) este format din molecule rigide, rezistente la suprasolicitari si de aceea este foarte bine
reprezentat in tendoane, piele si ligamentul periodontal. Colagenul reprezinta 60% din componenta proteica
a gingiei si prezinta 10 tipuri structurale. Colagenul de tip I, cel mai frecvent, se caracterizeaza prin
agregarea moleculelor sale in fibrile. Acestea, in numar de cateva sute, se grupeaza in fibre si benzi.
Fibrele argirofile (sau de reticulina), denumite astfel prin faptul ca se evidentiaza prin coloratia
argentica (metoda GOMORY), sunt fibre de colagen tip III, dispuse in mici benzi dezlînate in zonele
perivasculare, perineurale si in corion, in imediata apropiere a epiteliului gingival.
Fibrele elastice sunt putine (cca 6%), dispuse perivascular si in apropierea osului alveolar.
Fibrele de oxytalan au o structura similara cu a fibrelor de elastina, fiind considerate ca o forma
primara, nedezvoltata complet, a acestora. Sunt fibre rezistente la oxidarea acida. Fibrele de oxytalan apar
mai freevent in zone de reparatie tisulara, ceea ce Ie confera - la nivelul cunostintelor actuale - un rol de
indicator al fenomenelor regenerative.
8
Fibrilele de ancorare sunt formatiuni de colagen (tip VII) care unesc lamina bazala cu tesutul
conjunctiv din corion.
17. Epiteliul oral. Structura și funcțiile.

Epiteliul gingival oral sau extern-e situat in continuarea epiteliul sulcular spre cavitatea bucala si se
intinde de la creasta marginii gingivale libere si gingia fixa pe care le acopera pina la jonctiunea muco-
gingivala.In epiteliul oral majoritatea celulelor sunt keratinocite cu functia de formare a keratinei.Alaturi de
keratinocite in epiteliul oral mai sunt melanocite,celule cu prelungiri dendritice care produc un pigment
protector fata de radiatia actinica.
Ca si restul mucoasei bucale, gingia este alcatuita din:
-epiteliu;
-corion ;
Epiteliul extern este de tip scuamos, pluristratificat, keratinizat sau parakeratinizat, prezentind
numeroase digitatii spre corionul papilar subiacent. Este alcatuit din partru straturi, dispuse astfel, de la baza
spre suprafata:
-stratul bazal;
-stratul spinos;
-stratul granular;
-srtatul cornos;
Stratul bazal este alcatuit din celule cuboidale inalte, dispuse pe un singur rind, avind nucleu ovoid si
citoplasma prevazuta cu mitocondrii, aparat Golgi. Celule sunt dispuse pe o membrana bazala alcatuita din
doua lame, si anume : lamina lucida(spre epiteliu) si
lamina densa (spre corion), sintetizate de celulele stratului bazal.
Celulele sunt apropiate, sunt spatii intrcelulare mici si unite prin desmozomi, in microscopie electronica,
membrana bazala are aspect hialin, iar legatura cu corionul este asigurat prin hemidesmozomi
Stratul spinocelular este alcatuit din celule poliedrice unite prin punti intercelulare , dispuse pe mai
multe rinduri.Se caracterizeaza prin regularitatea spatiilor intercelulare, rapartitia uniforma a legaturilor
desmosomale si o densitate sporita acelulelor pe unitatea de suprafata.
Stratul granular este alcatuit din 2-3 rinduri de celule cu nuclei picnotici, citoplasma bogata in
granulatiide kerato- hialina si numeroase tonofibrile dispuse peiferic.
Stratul cornos este alcatuit di 10-15 rinduri de celule keratinizate, aplatizate, fara nucleu si care, in
conditii patologice , se reduc la 2-3 rinduri de celule, datorita hiperdescuamarii.
Memrana bazala. Epiteliul este legat de tesutul conjunctiv subiacent printr-omemrana bazala avind
grosimea de 300-400 A , alcatuita din doua foite : lamina lucida sau stratul bazal,si
lamina densa spre corion continind complexe polizaharidice si fibre de eticulina.Hemidesmosomii celulelor
bazale se unesc cu lamina lucida , iar fibrele de reticulina ale memranei bazale strabat lamina densa si lucida
sise unesc cu membrana celulelor bazale ale epiteliului. Membrana bazala este permiabila pentru fluide, dar
impermiabila pentru particule solide
18. Epiteliul sulcular. Structura și funcțiile.
9
Epiteliul santului gingival,epiteliul sulcular sau intern-epiteliul care acopera peretele moale al santului
gingival este slab keratinizat sau chiar nekeratinizat.Aceasta particularitate histologica trebuie bine
cunoscuta,fiind de importanta esentiala in patogenia,evolutia si tratamentul formelor incipiente esentiale in
patogenia ,evolutia si tratamentul formelor incipiente de imbolnavire parodontala:gingivita cronica,dar mai
ales parodontita marginala cronica superficiala.Keratinizarea redusa sau absenta favorizeaza producerea de
microeroziuni si microulceratii urmate de singerari care sunt controlate in aceasta situatie printr-o atitudine
terapeutica particulara.
tapeteaza versantul intern al gingiei libere, de la mnarginea gingivala pina la fundul santului gingival, unde
se continua cu epiteliul jonctional. Este scuamos , stratificat avind 10-15 rinduri de celule , subtiindu-
seprogresiv spre insertia epiteliala , este keratinizat fara digitatii interpapilare spre corion si fra strat
granular. Se comporta ca o membrana semipermiabila intere corion si santul gingival, fiind strabatut de
fluidul sulcular, cu rol in apararea locala antimicrobiana. In contact cu placa bacteriana subgingivala, este
strabatut de produse bacteriene (enzime, toxine , antigene) care invadeaza corionul si declanseaza inflamatia
gingivala
19. Epitelul joncțional (JE). Structura. Funcţiile. Compoziţia. Rolul în dezvoltarea bolii parodontale.
Reprezinta cea mai semnificativa structura a jonctiunii dentogingivale.
.Epiteliul jonclional se extinde in direclie apicala de la nivelul porliunii celei mai declive a santului gingival
si formeaza un manshon in
jurul dintelui care, in condilii normale, poate fi localizat:
- numai pe smalt;
- pe smalt si pe cement;
- numai pe cement in funclie de stadiul de eruptie normala a dintelui sau de retractie gingivala prin
fenomene de involulie.
Grosimea in plan transversal a epiteliului jonclional este de numai 3-4 straturi de celule in copilarie, dar
poate creste cu varsta la 10-20
de straturi. Pe masura ce se extinde spre apical, epiteliul jonclional se reduce in grosime ajungand la 3-4
straturi.
In plan vertical, inaltimea epiteliului jonclional variaza intre 0,25 si 1,35 mm (GLICKMAN).
Din punct de vedere structural, epiteliul jonclional este singura componenta a epiteliului gingival care
prezinta doua lamine bazale, cate una pe fiecare fata:
- lamina bazala: externa care se constituie ca lamina bazala a epiteliului sulcular si se conecteaza cu lesutul
conjunctiv subiacent;
- lamina bazala: interna care fixeaza epiteliul jonclional direct pe suprafala dintelui
20. Vascularizația și inervația parodonțiului marginal.
In interiorul corpului corpului mandibulei, circulatia sanguine se face prin artera alveolara inferioara si
ramurile sale: artera mentoniera, sublinguala si arterele faciale.
La maxilar, arterele alveolare superioare, anterioare si posterioare, artera infraorbitala si artera palatine trimit
colaterale ca si la mandibula prin anastomoze, formeaza plexul subalveolar si reteaua interalveolara. Plexul
subalveolar e sursa arteriolelor periodontal ascendente sau longitudinal intraseptale, care au un traiect arcuat
pe linga apex si ascendant in desmodontiu
Gingia e vascularizata de 3 surse:
-plexul periostal
-plexul intraalveolar
-plexul periodontal
Inervatia parodontiului marginal
Gingia osului maxilar e inervata de nervii alveolari superiori anteriori, mijlocii si posteriori, ramuri din
nervul infraorbital, nervul palatin mare(posterior), nervii nazopalatini.
Gingia osului mandibular e inervata de nervulal alveolar inferior, bucal, nervul mentonier pe versantul
vestibular si nervul sublingual pe versantul lingual
10
Ramurile terminale ale osului alveolar inferior asigura inervatia senzitiva. Fibrele nervoase patrund in
desmodontiu prin zona periapicala si prin orificiul laminei dure.
21. Lichidul șanțului gingival. Compoziția și funcțiile.

In mod normal, provine. in cantitati mici, continuu, din venulele corionului gingival, situat sub epiteliul
sulcular.
Proprletalile lichidului gingival 1. Indepartarea mecanica din sanlul gingival a materialului fluid sau sub
forma de particule straine, unele cu acliune antigenica si efecte agresive;
2. Activarea adeziunii insertiei epiteliale prin continutul de proteine plasmatice;
3. Activitatea antimicrobiana complexa prin anticorpi, tactori antimicrobieni, leucocite viabile. ***Cresteri
ale volumului de lichid gingival se constata:
- dimineata;
- in cursul masticatiei;
- prin masaj gingival;
- prjn periaj;
- in sarcina;
- in urma folosirii contraceptivelor;
- in cursul inflamaliei gingivale; - in perioada de vindecare dupa tratament chirurgical.
Patrunderea in santul gingival a microbilor sau a unor mici particule de substante solide este
urmata de cresterea fluxului de lichid si eliminarea acestora incepand la cateva minute dupa insinuarea lor.
Antigenele placii bacteriene sau unele particule cu diametrul de 1-3 Ilm, de exemplu carbon, trec prin
epiteliul sulcular intact in corionul gingival, in sens invers cursului normal al fluxului gingival.
Lichidul gingival nu este un simplu transsudat (filtrat fiziologic) ci un exsudat inflamator, produs ca
urmare a unui mecanism local de aparare activa si contine:
- elemente celulare: leucocite polimorfonucleare, limfocite, monocite;
- aminoacizi;
- albumine;
- alfa 1, alfa 2, beta si gamaglobuline cu functie de anticorpi: imunoglobuline de tip IgA, IgG, IgM;
- fibrinogen;
- fibrinolizina;
- fractiuni proteice ale complementului C3, C4;
- glucide (de 3-4 ori mai mult ca in serul sanguin rezultatul activitatii florei microbiene locale si nu a unui
mecanism metabolic tisular);
- sistemul lactoperoxidazei cu rei in corectarea pH-ului;
- neutrofile intregi sau fragmentate dupa supraincarcare cu bacterii si degranulare;
- enzime lizozomale;
- enzime ca: fosfataza acida, fosfataza alcalina, betaglucuronidaza, catepsina, proteaze, lacticdehidrogenaza
si lizozim: acesta este o enzima glicozidazica si actioneaza prin cindarea legaturilor dintre N-acetil-
glucozamina si acidul acetilmuramic din componenta peretelui bacterian;
- electroliti: Na, K, Ca, P;
- uneori, in cursul unor tratamente pentru infectii si afectiuni generale, substante medicamentoase ca
tetraciclina hidantoina, in concentratie mai mare decat in serul sanguin.
22. Fibrele gingivale. Tipurile de fibre gingivale. Descrierea fibrelor circulare, dento-gingivale, dento-
periostale,alveolo-gingivale.
11
Sistemul ligamentului supraalveolar asigura legatura dintre dinte-gingie,dinte-dinte si e format din fibre
gingivale in special din colagen cu diferita orientare.Ele confera gingiei elasticitate rezistenta si o fixare de
suprafata dintelui mai jos de epiteliul gingival.
Fibrele deu imobilitate gingiei si stabilizeaza fiecare dinte intr-un anumit sector.
1.Fibrele dento-gingivale care pornesc de la cementul radicular si se dispun ascendent si lateral in corionul
gingival.
2.Fibrele dento-dentare sau transseptale situate intre dintii adiacenti si au un traiect aproape orizontal.
3.Fibrele dento-periostale pornesc de la dinte trec peste marginea alveolara(limbusul alveolar) si se fixeaza
la periost.
4.Fibrele dento-alveolare pornesc de la dinte si ajung la marginea alveolara dupa un traiect aproape
orizontal.
5.Fibrele alveolo-gingivale au capat atasat de creasta alveolara si se termina in corionul gingival.
6.Fibrele periosto-gingivale fixeaza gingia de os prin intermediul periostului.
7.Fibrele transgingivale pornesc cu un capat de pe cementul radicular al suprafetelor aproximale si se
indreapta spre suprafata vestibulara sau orala a dintelui vecin,unde se intrepatrund cu fibre similare din
directia opusa.
8.Fibrele intergingivale traverseaza continuu corionul gingival paralel cu suprafetele vestibulare si orale ale
radacinilor.
9.Fibrele interpapilare care traverseaza spatiul interdentar in sens vistibulo-oral la baza papilei
10.Fibre semicirculare pornesc de la suprafata aproximala a radacinii unui dinte,ocolesc fata vestibulara
sau orala si se fixeaza pe fata aproximala opusa a aceluiasi dinte.
11.Fibre circulare in numar mic inconjoara in intregime radacina dintelui.
12.Fibre intercirculare sunt situate intre inelele de fibre circulare.
23. Șanțul gingival. Noțiune. Structura. Compoziţie.

Este spatiul situat intre supratata dintelui si epiteliul sulcular care captuseste marginea gingivala de la creasta
acesteia pana la epiteliul jonctional. Santul gingival este delimitat de:
- peretele intern, dentar;
- peretele extern, gingival;
- baza santului, conturul coronar al epiteliului jonctional.
Adancimea santului gingival, masurata clinic cu o sonda parodontala, variaza in mod normal intra 1 si 3
mm, fiind in medie de 1,8 mm. Adancimea clinica a santului gingival nu corespunde cu adancimea
histologica, aceasta fiind mai mare.
24. Lățimea spațiului biologic. Definiție. Dimensiuni.

25. Instrumente parodontale pentru examinare.
Examinarea parodontala se face cu instrumentar specializat: sonde de parodontometrie si sonde exploratorii.
Sondele de parodontometrie sunt instrumente folosite pentru detectarea prezentei, configuratiei si adincimii
pungilor parodontale. Sonda de parodontometrie recomandata de OMS corespunde necesitatilor si
exigentelor actuale. Sondele exploratorii sunt folosite pentru detectarea si localizarea tartrului subgingival, a
cariilor subgingivale si a neregularitatilor suprafetelor radiculare accesibile.
sondele speciale de parodontometrie
- pt determinarea indicelui CPITN se utilizeaza sonda “flexible plastic screening surveyor”
12
- pt masurarea adancimii pungilor parod si depistarea tartrului subging se utilizeaza sonda “rigid metal
tactile sensor”
- pt pungile parod ale dd din zonele de incongruenta dento-alv, la bi/trifurcatii, la dd inclinati se
utiilizeaza sonda “flexible plastic universal explorer”
- stabilirea gr de afectare parod se foloseste o sonda” butonata, colorata, gradata intre 3.4 si 5.5 mm de
la virf
26. Măsurarea adîncimii pungilor parodontale. Metode clinice și paraclinice. Sonda parodontală
electronică Florida.
Se realizeasa cu ajutorul unei sonde calibrate,inserate in santul gingival sau punga parodontala,cit mai
aproape de suprafata dintelui.Sondele parodontale au partea activa subtire,marcata, iar capul rotungit. In
parodontometrie se pot folosi urmatoarele tipuri de sonde:
- CP12: 3,6,9,12mm.
-Michigan : 3,6,8 mm.
-Williams: 1,2,3,5,7,8,9,10mm.
-Goldman:1,2,3,5,7,8,9,10mm.
-Plast-Probe: 3,6,9mm.
Cu sonda se avanseaza in adincime pina se intilneste oarecare rezistenta,iar masuratorile ar trebui effectuate
in cite trei puncta ale suprafetelor vestibulare si linguale a fiecarui dinte.Sonda trebuie astfel manevrata incit
sa nu fie blocat de tartru supragingival. Uneori ea nu poate sa atinga baza pungii,iar nivelul pina la care
ajunge depinde de : Grosimea sondei,forta de insertie in punga,dimensiunea pungii, accesul in interiorul
pungii si prezenta depozitelor.
sondele de parodontometrie
- sunt instrumente pt detectarea prezentei, configuratiei si adancimii pungilor parod
- sondele exploratorii sunt folosie pt detectarea si localizarea tartrului subging, cariilor subging si a
neregularitatilor supraf rad
- folosite dupa detartraj si chiuretaj radicular pt contrololul indepartarii in totalitate a tartrului
subgingival si a obtinerii unor suprafete radiculare netede,fara neregularitati si asperitati
- sondele manuale uzuale au un grad mai mic de precizie decat cele cu presiune standardizata si
controlata
tactile sensor”
13
- stabilirea gr de afectare parod se foloseste o sonda” butonata, colorata, gradata intre 3.4 si 5.5 mm de
la vf”
27. Mobilitatea dinților. Mobilitate fiziologică. Mobilitate patologică. Clasificarea după Miller.
Mobilitatea dentară fiziologică are valori cuprinse între O, 15 mm la monoradiculari şi O, 1 O mm la
pluriradiculari. Valorile sale variază de la o persoană la alta, sunt mai mari după un efort de masticatie, în
cursul serii, faţă de dimineaţă, cresc în cursul ciclului menstrual şi în sarcină.
Mobilitatea dentară fiziologică totală este rezultatul a două faze de deplasare dentară:
-desmodontală, pe seama compresiunii elementelor din spaţiul dento-alveolar şi reprezintă
mobilitatea fiziologică primară a dintelui;
- alveolară, pe seama deformării elastice a peretelui osos alveolar şi reprezintă mobilitatea fiziologică
secundară a dintelui.
Mobilitatea dentară fiziologică nu poate fi percepută cu uşurinţă de examinater, prin mijloacele clinice
curente şi se evidenţiază, cel mai bine, prin mobilometrie instrumentală de precizie.
Mobilitatea patologica este mobilitatea dentara care depaseste limitele fiziologice, fiind cauzata de:
 Reducerea suportului parodontal ligamentar si osos
 Ocluzia traumatica , care suprasolicita dintii si genereaza procesul de distructie desmo-osoasa;
 Extinderea inflamatiei gingivale la suportul osos si ligamentar genereaza procese de distructie
desmo-osoasa
 Sarcina, prin modificarile hormonale, de asemenea ciclul menstrual sip e perioada folosirii
contraceptivelor hormonale;
 Procese patologice ale osului alveolar, care se insotesc de distructie tisulara.
Mobilitatea dentara patologica se aprecieaza dupa o scara de 3 grade:
Gradul 1: Mobilitatea numai in sens V-O
Gradul 2 : Mobilitatea in sens V-O si M-D
Gradul 3: Mobilitatea in sens V-O, M-D si vertical
28. Examenul parodontal. Statusul parodontal.
Reprezinta partea cea mai importanta in diagnosticarea problemelor parandontale si ne obliga sa apreciem:
1. Culoarea gingiei,forma,consistenta.
2. Singerarea si exudatul purulent.
3. Tumefactia gingiei
4. Masurarea adincimii pungii parodontale
5. Relatia dintre marginea gingivala si limita smalt-cement.
6. Relatia dintre smalt-cement si baza pungii.
7. Aprecierea largimii de gingie atasata.
8. Retractia gingivala
9. Mobilitatea dentara
10. Furcatiile
11. Analiza ocluziei
14
29. Criterii clinice de evaluare în timpul unui examen parodontal. (nivelul marginei gingivale libere,
adâncimea pungii parodontale, pierderea atașamentului clinic, mobilitatee, sângerare, supurare)
a) Depistarea placii se face prin inspectie directa, cu sau fara colorarea ei cu o solutie revelatoare
b) Depistarea tartrului
c) Singerarea si supuratia nu reprezinta indicatori ai severitatii bolii dar semnifica prezenta unei ulceratii pe
peretele epithelial al gingiei.Cea mai comuna acuza a pacientilor cu problemele parodontale este
singerarea gingivala,al carei caracter spontan sau provocat,alaturi de prezenta unui exudat sero-purulent
caracterizeaza o afectare grava.
d) Gingia tumefiata reprezinta un alt semn major al imflamatiei. Modificarile vasculare ce apar in faza
acuta al imflamatiei produc edem si modificare de culoare spre rosu deschis sau cianotic.
e) Masurarea adincimii pungii paradontale se realizeasa cu ajutorul unei sonde calibrate inserate in santul
gingival sau punga paradontala, cit mai aproape de suprafata dintelui. Cu sonda se avanseaza in
adincime pina se intilneste o oarecare rezistenta,iar masuratorile ar trebui efectuate in cite 3 puncte ale
suprafetelor vestibulare si linguale ale fiecarui dinte.
Nivelul de atasament: Nivelul bazei pungii in raport cu limita smalt-cement afecteaza prognosticul fiecarui
dinte in parte,mai mult decit adincimea acesteia
f) Aprecierea nivelului de atasament este important in faza de evaluare a tratamentului aplicat si in faza de
mentinere a rezultatelor acestuia.
g) Retractia gingivala: Prezenta sa este un semn de alarma,fiind evidenta in urma expunerii limitei smalt-
cement. Gingia retractata poate fi caracterizata prin toate atributele unei gingii normale sau poate
prezenta semne de imflamatie,iar tartru subginival observant pe suprafata radacinii expuse prin retractia
gingiei reprezinta dovada ca aparitia pungilor a precedat acest fenomen.
h) Mobilitatea dentara patologica se aprecieaza dupa o scara de 3 grade:
Gradul 1: Mobilitatea numai in sens V-O
Gradul 2 : Mobilitatea in sens V-O si M-D
Gradul 3: Mobilitatea in sens V-O, M-D si vertical
30. Indicele de sîngerare (ÎS).

Indicele de sângerare papilară (MUHLEMANN)
O. absenţa sângerării;
1. sângerare punctiformă izolată, unică;
2. sângerări punctiforme multiple sau pe o arie redusă;
3. sângerare care umple întreg spaţiul interdentar;
4. sângerare care depăşeşte marginea gingivală liberă.
Indicele de sângerare gingivală
Poate fi exprimat procentual prin:
X= *100
15
31. Punga parodontală. Noțiune. Structura și compoziția.
Punga parodonatala este o adincire patologica a santului fiziologic gingival si constituie unul din semnele
cardinal ale parodontopatiilor inflamatorii.
Adincirea se realizeaza prin 2 mecanisme associate:
 Intr-un prim stadiu , are loc o deplasare a marginii gingivale in sens coronar;
 In al doilea stadiu are loc deplasarea in sens apical a epiteliului atasat, consecutive distructiei
inflamatorii a fibrelor gingiva-dentare pe care se sprijina
Dupa morfologia si rapoartele cu structurile adiacente, pungile se clasifica in gingivale si parodontale.
Pungile gingivale se formeaza prin extinderea gingiei in sens coronar, fara procese destructive in
parodontiul de sustinere. Pungile parodontale se formeaza prin adincirea santului fiziologic, datorita
migrarii epiteliului atasat in sens apical, consecutive distructiei fibrelor gingiva-dentare de sprijin.
Continutul pungii este format din microorganisme, produse microbiene (enzyme, endotoxine), placa
bacteriana, fluid gingival, mucina salivara, resturi alimentare, leucocite, cellule epiteliale descuamate.
32. Măsurarea adâncimii pungii parodontale. Metode și instrumente.

o sonda” butonata, colorata, gradata intre 3.4 si 5.5 mm de la vf” Se realizeasa cu ajutorul unei sonde
calibrate,inserate in santul gingival sau punga parodontala,cit mai aproape de suprafata dintelui.Sondele
parodontale au partea activa subtire,marcata, iar capul rotungit. In parodontometrie se pot folosi urmatoarele
tipuri de sonde:
- CP12: 3,6,9,12mm.
-Michigan : 3,6,8 mm.
-Williams: 1,2,3,5,7,8,9,10mm.
-Goldman:1,2,3,5,7,8,9,10mm.
-Plast-Probe: 3,6,9mm.
Cu sonda se avanseaza in adincime pina se intilneste oarecare rezistenta,iar masuratorile ar trebui effectuate
in cite trei puncta ale suprafetelor vestibulare si linguale a fiecarui dinte.Sonda trebuie astfel manevrata incit
sa nu fie blocat de tartru supragingival. Uneori ea nu poate sa atinga baza pungii,iar nivelul pina la care
ajunge depinde de : Grosimea sondei,forta de insertie in punga,dimensiunea pungii, accesul in interiorul
pungii si prezenta depozitelor.
sondele de parodontometrie
- sunt instrumente pt detectarea prezentei, configuratiei si adancimii pungilor parod
- sondele exploratorii sunt folosie pt detectarea si localizarea tartrului subging, cariilor subging si a
neregularitatilor supraf rad
- folosite dupa detartraj si chiuretaj radicular pt contrololul indepartarii in totalitate a tartrului
subgingival si a obtinerii unor suprafete radiculare netede,fara neregularitati si asperitati
16
- sondele manuale uzuale au un grad mai mic de precizie decat cele cu presiune standardizata si
controlata

tactile sensor”
- stabilirea gr de afectare parod se foloseste
33. Parodontograma. Metoda de completare a parodontogramei și instrumente utilizate..

Este o metoda de inregistrare grafica a imbolnavirii parodontiului marginal, pe o diagrama a fetei vestibulare
si orale a arcadelor dentare.
Parodontograma cuprinde schema dintilor pe o schita gradata in mm. O parodontograma cuprinde 4 schite
din care 2 pentru fata vestibulara si orala a dintilor maxilari si 2 pentru fata vestibulara si orala a dintilor
mandibulari.
Pe schite sunt desenati dintii in marime naturala, in cifre medii. Adincimea pungilor parodontale se
inregistreaza pe parodontograma cu o linie continua rosie, retractia gingivala se inscrie cu o linie albastra, iar
mobilitatea patologica printr-o cifra de la 0-3 in functie de gradul constatat, trecuta in dreptul fiecarui dinte
in parte.
Trasarea liniilor se face prin unirea punctelor inseminate,in fuctie de valorile obtinute la determinarea
adincimii pungilor si a retractiei cu ajutorul sondei gradate.Dupa efectuarea tratamentului se produc
modificari ale valorilor initiale,in sensul reducerii pungilor,care revin in limitele santului fiziologic,cu pretul
sporii retractiei marginii gingivale,consecutive vindecarii inflamatiei sau tratamentului chirurgical.In aceste
conditii pe aceeasi parodontograma se inregistreaza postterapeutice cu linii punctate. In felul acesta
parodontograma ofera prilejul aprecierii rapide a diagnosticului imbolnavirii parodontale,pe baza caruia se
formuleaza prognosticul si indicatia de tratament precum si evaluarea succesului terapeutic.
34. Examenul radiografic. Metode de apreciere a pierderii osoase.
Radiografiile sunt indispensabile pentru aprecierea starii parodontiului profund. Radiografia poate fi:
-in incidenta izometrica, ortoradiala
-panoramica monomaxilara
-ortopantomografie
Examinarea radiografica permite obtinerea urmatoarelor informatii:
 Marimea si morfologia radacinii
 Raportul coroana-radacina
 Cantitatea aprox de pieredere osoasa
 Relatia sinusului maxilar cu distructia parodontala;
17
 Starea crestei alveolare interproximale: resorbtia orizontala sau vertical
 Largirea spatiului periodontal pe suprafata meziala sau distala a radacinii
 Cointeresarea avansata a furcatiilor
 Patologia periapicala
 Concrementul tartric
 Fracture coronare
 Resorbtii radiculare
 Lamina dura
 Structura osului trabecular
 Gradul si tipul de resorbtie osoasa; vertical, orizontaka, mixta
 Modificarile osului alveolar dupa tratament
35. Leziuni de furcație. Definiție și clasificare. Evaluare. Clasificarea furcașiilor după Glickman.
Leziunile de furcatie reprezinta o pierdere osoasa situate intre radacinile dintilor pluriradiculari. Aspectul
microscopic se caracterizeaza prin largirea spatiului periodontal, care contine cellule si exsudat inflamator;
inflamatia se extinde la septul osos interdentar , ducind la resorbtia si reducerea inaltimii acestuia.
Dupa gradul de distructie osoasa pot fi differentiate 4 stadii evolutive:
 Gradul1 : fara modificari radiografice
 Gradul2: cu modificari radiografice, dar sonda nu poate patrunde decit partial;
 Gradul3 : cu modifcari radiologice; sonda patrunde usor si parcurge intreg spatial interradicular in
sens vestibule-oral;
 Gradul4 : cu distructie importanta si expunerea furcatiei.
In concordanta cu masurarea orizontala a gradului de afectare Glikman, propune urmatoarea clasificare:
 Gradul 1: leziunile sunt incipiente si afecteaza in principal gingia, care se retrage si pune in
evidenta furcatia fara ca sonda sa patrunda interradicular
 Gradul2: furcatia poate fi explorata cu ajutorul sondei, care patrunde pe o distanta de max 3 mm;
examenul radiologic deceleaza o demineralizare incipienta(f1 dupa Ramfjord)
 Gradul3: furcatia poate fi explorata pe o distanta mai mare de 3 mm, dar nu trece pe versantul
opus; apare resorbtia septului inetrradicular(f2 dupa ramfjord)
 Gradul4: furcatia este permeabila de pe un versant pe altul, iar resorbtia osoasa decelabila
radiologic este de grade diferita( f3 ramfjord)
36. Placa bacteriană. Definiție. Etiologie.Indicele de placă.

Placa Dentara este un depozit format din agregate bacteriene ce adera la suprafetele dentare sau alte
suprafete solide din cavitatea bucala prin intermediul unei matrice . Apare ca un depozit mat,acumulat in
special in zona coletului dintelui,intre spatiile interdentare,fosetele ocluzale.Pentru determinarea prezentei
placii bacteriene se folosesc revelatori de placa .Placa veche acumulata pe suprafetele dintilor se calcifica si
formeaza tartrul in special pe suprafetele dentare din zona canalelor salivare majore(suprafata linguala a
18
incisisivilor inferiori, si suprafata vestibulara a molarilor superiori). Deosebim placa supragingivala si
subgingivala.
Compozitie: Primul strat al placii microbiene este format in special de glicoproteine, unde se mai gasesc in
cantitati mari aminoacizi de tipul prolinei si glicinei, acid glutamic. .Primii adera la pelicula streptococii
orali, si cocii gram negativi ca Neisseria si Moraxella.Apoi in interval de 24 h la ele mai adera corinebacterii
,bacterii anaerobe Veillonella,Lactobacillus apoi si actinomicete anaerobe.
In placa matura, se mai observa: celule epiteliale, leucocite, eritrocite, particule alimentare şi
protozoare. Placa matură are capacitatea de a metaboliza foarte rapid zaharoza din aportul alimentar prin
lanţul glicolitic, producînd acizi organici care asigură o scădere profundă şi prelungită a pH-ului plăcii,
smalţul începe să sufere procesul de demineralizare.
-suprafetele V la M1 sup+suprafetele L ale m1 inf+suprafetele V ale IC sup drept si ic in stang=6 suprafete
- 0 – absenta placii
- 1 – placa supraging in 1/3 colet
- 2 – placa in 1/3 mijlocie a coroanei
- 3 – placa in 1/3 incizala sau ocluzala a coroanei
X= suprafetele dentare cu placa(procentual)
Y=suprafetele dentare fara placa(procentual)=100-X
indice de placa SILNESS si LOE
- 0 – absenta placii
- 1 – placa nu se obs cu ochiul liber pe supraf dentare decat dupa razuire cu vf rotunjit al sondei
- 2 – placa este vizibila cu ochiul liber ca un depozit fin pelicular
- 3 – acumularea de placa in strat gros, care acopera santul ging de la marg ging libera pana la supraf
dentara
37. Etape de dezvoltare a plăcii bacteriene.

Formarea Placii dentare prevede citeva etape:
1.formarea peliculei,
2.colonizarea bacteriana precoce,
3.succesiunile bacteriene pina la maturizarea placii.
Formarea peliculei: Microorganismele orale ca provatella melaninogenica ,P.oralis,fusobacterium produc
neuroamidaze sub actiunea careia glicoproteinele salivare pierd acidul sialic si precipita.Glicoproteinele
insolubilizate se adsorb prin intermediul ionilor de Ca pe suprafetele dentare ,in urma caror se adsorb si
fosfoproteine,sulfoglicopeptide,incit grosimea peliculei creste de la 100nm pina la 500-1000 nm dupa 48h.
Colonizarea si succesiunile: Bacteriile din saliva se adsorb pe pelicula glicoproteica in formare.Primii adera
la pelicula streptococii orali, si cocii gram negative ca Neisseria si Moraxella.Apoi in interval de 24 h la ele
mai adera corinebacterii ,bacterii anaerobe Veillonella,Lactobacillus apoi si actinomicete anaerobe.Astfel
Are loc sinteza de matrice polizaharidica , scade potentialul de oxido-reducere ,se modifica Ph si se
acumuleaza cataboliti si alti produsi bacterieni care pregatesc urmatoarea succesiune bacteriana cu
maturarea placii ulterior.
Placa matura: Odată formata, placa bacteriană, continuă să se populeze cu bacterii secundare, să se
maturizeze, astfel încât în final, se concentrează în structura sa o cantitate foarte mare de germeni. În 30 de
zile de la colonizarea peliculei primare cu microorganisme, apare placa bacteriană matură. Alţi constituenţi
ai plăcii bacteriene mature ,pe lângă microorganisme sunt: celule epiteliale, leucocite, eritrocite, particule
alimentare şi protozoare. Placa matură are capacitatea de a metaboliza foarte rapid zaharoza din aportul
alimentar prin lanţul glicolitic, producînd acizi organici care asigură o scădere profundă şi prelungită a pH-
ului plăcii, smalţul începe să sufere procesul de demineralizare. De aceea, este necesară îndepărtarea
constantă a plăcii bacteriene de pe structurile orale prin respectarea unor reguli de igienă şi alimentaţie care
ne vor păstra dinţii sănătoşi
19
38. Placă bacteriană supragingivală. Etiologie. Compoziţie.
Este localizata pe suprafetele dentare vestibulo-orale, aproximale si in fosetele suprafetelor ocluzale.
Flora microbiana dominanta este aeroba si gram-pozitiva.
Placa supragingivala este scaldat de saliva si expus unor mecanisme de dezagregare prin masticatie,
deglutitie fiind accesibila in mod direct procedurilor de igiena bucala.
Placa supragingivala este implicata in patogenia proceselor carioase.
Placa supragingivala protejeaza zona subgingivaJa si permite stabilirea unor specii noi; creeaza conditii de
anaerobioza, se grefeaza specii noi, creste numarul de celule descuamate, de celule fagocitare, sporesc
produse!e de metabolism.
39. Placă bacteriană subgingivală. Etiologie. Compoziţie.

Este localizata sub marginea gingivala libera.
Flora microbiana dominanta este anaerobii, alcatuitA din specii
gram-negative.
Placa subgingivala. este in contact cu lichidul santului gingival si nu e supusa, in mod obisnuit fortelor
mecanice de dezagregare; este greu accesibifa masurilor de igiena obisnuite..
Placa subgingivala. este implicata in patogenia bolilor parodontale.
Placa supragingivala protejeaza zona subgingivaJa si permite stabilirea unor specii noi; creeaza conditii de
anaerobioza, se grefeaza specii noi, cre$te numarul de celule descuamate, de celule fagocitare, sporesc
produse!e de metabolism.
Placa subgingivala asociata suprafelei dentare

Are o structure apropiata de cea a placii supragingivale, bacteriile acopera suprafata radacini; dentare. Flora
dentara este gram-pozitiva, coci, bacili, filamente, dar poate fi prezent si un numar mic de bacili si coci
gram-negativi.
Placa subgingivala asociata epiteliului santului gingival
Placa situata in santul gingival se extinde pana in zona jonctiunii gingivo-dentare
Compozilia bacteriana este dominata de flora gram-negativa, bacili si cuprinde un numar mare de bacterii
flagelate si spirochete .
Placa subgingivala asociata tesutului gingival
Penetrarea in tesuturi a fost descrisa in forma de parodontita juvenila localizata, precum si in
gingivostomatita ulcero-necrotica..
40. Etapele formării şi structura biofilmului dentar. Pelicula dobîndită. Adeziunea reversibilă.
Adeziunea ireversibilă.
Adeziunea reversibila. Adeziunea ireversibila.

Placa bacteriana dentara se constituie intr-un biofilm natural. Biofilmele reprezinta comunitati microbiene
aderente la un substrat cu anumite proprietati structurale Si functionale.
Structural, un biofilm este alcatuit din bacterii atasate si aderente la substrat. cu legaturi complexe intre ele
Si continute intr-o matrice polimerica elaborata de ele insele.
Un biofilm realizeaza astfel o structura complexa, tridimensionala, intr-o continua dinamica, dar
relativ stabila
41. Bacteriile asociate bolii parodontale.

20
Argumente pro şi contra privind rolul bacteriilor în declanşarea şi evoluţia bolii parodontale (74).
1. Bacteriile acumulate pe dinţi apar după un model predictibil şi într-o anumită succesiune.
2. Acumulările bacteriene pe dinţi sunt asociate bolii parodontale.
3. Distrugerea bacteriilor de pe dinţi (p.b. – placa bacteriana) impiedică de obicei boala parodontală sau
reduce simptomatologia bolii.
4. Boala p. apare atunci când parodonţiul răspunde prin inflamaţie la atacul microbian.
5. Interacţiunea complex bacterian - răspunsul organismului poate fi:
- pacienţi cu p. b. şi răspuns normal - fără inflamaţie;
pacienţi cu p. b. şi răspuns anormal - cu inflamaţie.
6. Dacă dinţii se curăţă profesional, la fiecare 2 zile, semnele clinice de gingivită nu apar; gingivita apare ca
rezultat al maturării placii bacteriene aşa încât împiedicarea maturării placii bacteriene printr-o igienă
dentară bună, este o metodă de prevenire a bolii parodontale.
Streptococii reprezintă 60-90% dintre bacteriile care colonizează smalţul dentar în primele 4 ore după
periajul dentar.
Bacteriile colonizatoare primare coagregă numai cu un set de colonizatori timpurii (Actinomices,
Capnocytophaga, Eikenella, Haemophillus, Prevotella, Veillonella) şi, în general, nu coagregă cu
colonizatori tardivi (Porphyromonas gingivalis).
Puntea de legătură între cele două categorii de colonizatori este Fusobacterium nucleatum.
Boala parodontală este produsă de bacterii din placa bacteriana dintre acestea: Actinobacillus
actinomycetemcomitans, Porfiromonas gingivalis, Bacteroides forsythus, sunt cele mai frecvente bacterii
Gram (-), asociate cu periodontita.
42. Tartrul dentar. Definiţie. Clasificare.

Tartrul dentar este un depozit organo-mineral aparut in urma calcifierii placii dentare cu ioni de calciu ,
întâlnit la dinţii, lucrările dentare fixe şi mobile, la implanturile şi aparatele ortodontice intilnite in cavitatea
bucala.
Viteza de formare a tartrului dentar reprezinta o caracteristica individulala si este influentata de o serie de
factori favorizanti:
-retentivitati anatomice
-cantitatea si compozitia salivei secreate
-fumatul
-igiena cavitatii orale
In raport cu dispozitia sa fata de marginea gingivala Iibera si conturul papilei interdentare, tartrul
dentar poate fi supragingival sau tartru salivar si subgingival ori tartru seric, in functie si de originea
principala a componentelor sale: predominant din saliva si, respectiv, din extravazatul sanguin gingival.
Tartrul supragingival este un depozit organo-mineral de culoare alba-galbena cu consistenta redusa la
inceput; imediat dupa depunere este friabil, moale, grunjos Si se disloca cu usurinta.
Localizari preferentiale:
- suprafata Iinguala a incisivilor inferiori, unde se poate depune in strat continuu; o cantitate mai mare de
tartru se observa pe fata linguala a incisivilor centrali, in dreptul orificiilor canalului WHARTON;
- suprafata vestibulara a molarilor superiori. in dreptul orificiului canalului STENON;
- suprafata ocluzala a dintilor laterali lipsiti de antagonisti, cu o autocuratire si curatire artificiala deficitare.
In timp, consistenta si aderenta tartrului supragingival cresc, iar culoarea vireaza spre maroniu-negru, prin
impregnare cu pigmenti din alimente sau de hidrocarburi si nicotina la fumatori.
21
Tartrul subgingival este de culoare maroniu inchis spre negru consistenta crescuta, dens, de cele mai multe
ori foarte aderent greu de dislocat, dispus in santul gingival sub marginea gingivala libera ,sub forma unor
depozite lamelare cu o suprafata dura, neregulata. Uneori, se prezinta sub forma unor depozite mici,
punctiforme, de consistenta dura confluente linear sau in suprafata.
Tartrul subgingival se poate prezenta sub diferite forme:
1. Crusta cu suprafata aspra,rugoasa;
2. Depozite spinoase, ca acoperite cu ghimpi;
3. Formatiuni nodulare;
4. Bordura circulara sau partial circulara;
5. Fatete netede subtiri, cu suprafata lipsita de neregularitati.
6. Digitatii sub form de feriga;
7. Insule de tartru, pete insulare.
Din punct de vede e al profunzimii tartrul subgingival poate fi situat de-a lungul radacinii: - apical; - in zona
mijlocie; - coronar
Compozitia tartrului dentar:

-substante anorganice- 75-85% (ioni de calciu, fosfat si carbonat, ioni de sodium, magneziu,potasiu, cantitati
foarte mici de clor, zinc, strontiu)
-substante organice 15% ( resturi de microorganisme moarte, cellule epiteliale descuamate, leucocite,
micina salivara si un nr mare de microorganism vii: coci, bacilli, funci si forme filamentose)
-apa 8%
43. Tartrul dentar. Compoziţia minerală a tartrului dentar.

bucala.
-fumatul
Tartrul supragingival este format in proportie de 70-90% din componente anorganice:

- fosfat de calciu (75,9%);
- carbonat de calciu (3,1%);
- fosfat de magneziu;
- cantitati minime (urme) de sodiu, zinc, strontiu, brom, cupru, mangan, aluminiu, siliciu, fier, aur, tungsten.
Componentele anorganice ale tartrului supragingival au structura cristalina dispusa in patru forme: -
hidroxiapatita (58%); - witiokita (21%); - fosfat octocalcic (21 %); - brușită (9%). Tartrul subgingival are o
compozitie similara cu a tartrului supragingival, dar cu unele particularitati: - un raport calciu-fosfor mai
crescut; - un continut crescut de sodiu, in special, in portiunile profunde ale pungilor parodontale; - mai
multa witlokita, mai putina brușită și fosfat octocalcic. Continutul in hidroxiapatita este acelasi ca și în cazul
tartrului supragingival.
Continutul anorganic al tartrului subgingival variaza procentual pentru diferite componente: Natriu:
1,8% coronar; 1,33% in zona mijlocie; 1,37 apical;
Magneziu: 1,79% coronar; 1,36% în zona mijlocie; 2,29 apical;
Fosfor: 38,58% coronar; 38,92 in zona mijlocie; 38,95% apical
Calciu: 55,69% coronar; 56,90 în zona mijlocie; 55,41 apical;
Fluor: 18,28% coronar; 10,28% în zona mijlocie: 10.00% apical;
22
Raportul calciu/fosfor este 1,45 coronar; 1.45 în zona mijlocie; 1,42% in zona apicala (ROBERTS-HARRY,
CLEREHUGH, SHORE, ROBINSON, 2000).
44. Tartrul dentar. Compoziţia organică a tartrului dentar.

bucala.
-fumatul
Tartrul dentar contine:

- componente proteice (6-8%);
-lipide (0,2%), ca lipide neutre, fosfolipide, acizi grasi, colesterol;
- carbohidrati (2-9%): glucoza. galactoza, galactozamine.
Componenta organica a tartrului este reprezentata Si din formatiuni viabile cum sunt: celule epiteliale
recent descuamate, leucocite, microorganisme diferite.
45. Etapele formării tartrului dentar.
Se depune de la virste tinere, primul apare tartrul supragingival. Tartrul dentar se formeaza pe structurile
bacteriene déjà preexistente care sufere procese de mineralizare. Aceasta incepe in mod obisnuit in primele
zile de depunere a placii bacteriene, chiar in prima zi in 4-8 ore si reprezinta 50% dupa 2 zile, realizind o
calcificare a 60-90% dupa 12 zile
-fumatul
Rolul dietei
O dieta bogata in zaharuri favorizeaza formarea placii la nivelul careia se acumuleaza Streptococcus
Mutans, neisserii, lactobacilli, veilonelle. Speciile de Streptococcus Mutans provoaca o demineralizare
precoce creaza un pH acid, favorizind microclimatul pentru acumulari in placa bacteriana
-Alimentele dure cu actiune mecanica pronuntata intirzie formarea tartrului dentar
23
-Dificienta vitaminei B6 A P8 favorizeaza formarea tartrului
Tartrul dentar este factorul comun in etiologia cariei si a parodontopatiilor. Capacitatea lui de a contribui la
producerea cariilor depinde de continutul lui in calciu si fosfat, de metabolismul bacterian propriu, de
limitele valorilor intre care poate varia pH-ul sau de accesibilitatea si componentii salivei.
Cavitatea bucala are o temperature constanta, iar alimentata si fluxul salivar asigura material prima,
conditiile ionice si de pH necesare supravetuirii si multiplicarii bacteriene, realizindu-se astfel o cultura
mixta bacteriana. Bacteriile in schimb modifica compozitia fizico-chimica a mediului bucal, stabilesc
legaturi atit cu gazda cit si cu celelalte specii bacteriene. Exista o strinsa relatie intre placa dentara si bolile
parodontiului. In placa de 48 ore se produce material toxic in concentratii suficiente sa afecteze integritatea
gingiilor. Substantele din placa( enzimele proteolitice de origine bacteriana, amoniacul, hidrogenul sulfurat)
pot difuza in tesuturile gingivale fiind iritanti potentiali pentru gingii. De asemenea , endotoxinele becteriene
patrund in gingie inducind formarea de anticorpi. Reactiile locale antigen-anticorp, activeaza complementul
initiind procesul inflamator al gingiei si parodontiului.
46. Tartrul dentar supragingival. Etiologie. Compoţie. Rolul său în dezvoltarea bolii parodontale.
Tartrul supragingival este un depozit organo-mineral de culoare alba-galbena. cu. consistenta redusa la
inceput; imediat dupa depunere este friabil, moale, grunjos Si se disloca cu usurinta
Localizari preferentiale:
- suprafata Iinguala a incisivilor inferiori, unde se poate depune in strat continuu, o cantitate mai mare de
tartru se observa pe fata linguala a incisivilor centrali, in dreptul orificiilor canalului WHARTON;
- suprafata vestibulara a molarilor superiori. in dreptul orificiului canalului STENON;
- suprafata ocluzala a dintilor laterali lipsiti de antagonisti, cu o autocuratire Si curatire artificiala deficitare.
In timp, consistenta Si aderenta tartrului supragingival cresc, iar culoarea vireaza spre maroniu-negru. prin
impregnare cu pigmenti din alimente sau de hidrocarburi si nicotina la fumatori.
Tartrul supragingival este format in proportie de 70-90% din componente anorganice:

- fosfat de calciu (75,9%);
- carbonat de calciu (3,1%);
- fosfat de magneziu;
- cantitati minime (urme) de sodiu, zinc, strontiu, brom, cupru, mangan, aluminiu, siliciu, fier, aur, tungsten.
Componentele anorganice ale tartrului supragingival au structura cristalina dispusa in patru forme:
- hidroxiapatita (58%);
- witlokita (21%);
- fosfat octocalcic (21 %);
- brusita (9%).
Rolul tartrului dentar în producerea bolii parodontale - tartrul dentar este un factor favorizant etiologic
pentru boala parodontală, dar nu este un factor cauzal.
Tartrul dentar a fost asociat cu bolile parodontale atât de către autorii vechi, cât şi de cei moderni. Deşi
tartrul nu are un efect traumatic direct pe ţesuturile gingivale, cum s-a crezut anterior, poate fi un factor care
contribuie la boală prin amplificarea p.b.
Este un factor agravant în evoluţia bolii parodontale, constituie situsuri pentru dezvoltarea p.b. şi în acelaşi
timp un factor de iritaţie pentru gingie. Suprimarea completă a tartrului dentar supra şi subgingival reduce
inflamaţia parodontală, motiv pentru care orice tratament parodontal începe cu detartrajul şi igienizarea
corectă.
47. Tartrul dentar subgingival. Etiologie. Compoţie. Rolul său în dezvoltarea bolii parodontale.
Tartrul subgingival, seric rezultă prin precipitare din lichidul crevicular, este de culoare maronie-negru, cu o
consistenţă crescută, dens, aderent, se dislocă cu dificultate şi se găseşte în şanţul gingival.
24
Tartrul subgingival se formează apical până la marginea gingivală şi de obicei nu este vizibil. Poate fi
detectat prin explorare tactilă cu o sondă parodontală sau cu un explorator fin şi este de obicei evidenţiat ca
o suprafaţă aspră. Dacă marginea gingivală este îndepărtată prin suflarea cu aer sau cu un instrument dentar,
tartrul subgingival poate fi evidenţiat chiar apical până la joncţiunea smalţ-cement. Tartrul subgingival apare
frecvent maron sau negru, ceea ce reflectă prezenţa produşilor bacterieni şi sanguini.
Tartrul subgingival are o compozitie similara cu a tartrului supragingival, dar cu unele particularitati:
- un raport calciu-fosfor mai crescut;
- un continut crescut de sodiu, Tn special, Tn portiunile profunde ale pungilor parodontale;
- mai multa witlokita, mai putina brusita Si fosfat octocalcic.
Continutul in hidroxiapatita este acelasi ca Si in cazul tartrului supragingival. Continutul anorganic al
tartrului subgingival variaza procentual pentru diferite componente:
Natriu: 1,8% coronar; 1,33% in zona mijlocie; 1,37 apical;
Magneziu: 1,79% coronar; 1,36% Tn zona mijlocie; 2,29 apical;
Fosfor: 38,58% coronar; 38,92 in zona mijlocie; 38,95% apical'
Calciu: 55,69% coronar; 56,90 Tn zona mijlocie; 55,41 apical;
Fluor: 18,28% coronar; 10,28% Tn zona mijlocie: 10.00% apical;
Raportul calciu/fosfor este 1,45 coronar; 1.45 Tn zona mijlocie; 1,42% in zona' apicala
Rolul tartrului dentar în producerea bolii parodontale - tartrul dentar este un factor favorizant etiologic
pentru boala parodontală, dar nu este un factor cauzal.
Tartrul dentar a fost asociat cu bolile parodontale atât de către autorii vechi, cât şi de cei moderni. Deşi
tartrul nu are un efect traumatic direct pe ţesuturile gingivale, cum s-a crezut anterior, poate fi un factor care
contribuie la boală prin amplificarea p.b.
Este un factor agravant în evoluţia bolii parodontale, constituie situsuri pentru dezvoltarea p.b. şi în acelaşi
timp un factor de iritaţie pentru gingie. Suprimarea completă a tartrului dentar supra şi subgingival reduce
inflamaţia parodontală, motiv pentru care orice tratament parodontal începe cu detartrajul şi igienizarea
corectă.
48. Indicii tartrului dentar . Metode de apreciere.

Indici de igienă bucală(IHB): indice de placă şi indice de tartru
Indicele de igiena bucala: IHB

Are doua componente:
- indicele de placa;
- indicele de tartru.
Valoarea indicelui de placa si, respectiv, a indicelui de tartru rezulta prin insumarea valorilor constante pe
sase suprafete preselectate:
- suprafetele vestibulare ale primilor molari superiori;·
- suprafetele Iinguale ale primilor molari inferiori;
- suprafetele vestibulare ale incisivilor centrali superior drept si inferior stang.
Valorile indice/ui de tartru sunt:
0. absenta tartrului;
1. tartrul supragingival in treimea de colet a dintelui;
2. tartru in treimea mijlocie a coroanei;
3. tartru in treimea incizala sau ocluzala a coroanei.
Valoarea total a a indicelui de igiena bucala rezulta din insumarea indicelui de placa si tartru.
Indicele de placa (sau de tartru) poate fi exprimat in doua modurl:
Suprafetele dentare cu placa, exprimate procentual (X):

25
X= (nr de suprafete cu placa / numarul total al suprafetelor dentare) x 100
Sau:
Suprafetele dentare fara placa, exprimate procentual (Y):
Y=100-X
Indicele SILNESS si LÖE
Examinarea placii se realizeaza prin inspectie fara solutii colorate. Valori :
0 – absenta placii
1 – placa nu se obs cu ochiul liber decat dupa razuire cu varful rotunjit al sondei parodontometrice
2 – depozit fin, pelicular
3 – strat gros, acopera santul hingival de la marginea gingivala libera la suprafata dentara
Indicele de retentie a placii bacteriene LÖE
0 – absenta cariilor, tartrului sau obturatiilor cu margini neregulate in apropierea gingiei
1 – tartru supragingival, carii, obturatii cu margini neregulate
2 – tartru subgingival, obturatii cu margini neregulate
3 – tartru abundent supra si subgingival, carii profunde, obturatii cu defecte marginala mari si retentive
Indicele de placa Quigley-Hein
Se obtine dupa colorarea placii si exam fetelor V si O ; 5grade
0 – absenta placii
1 – banda discontinua de placa la marg ging
2 – banda continua subtire sub 1mm
3 – banda continua peste 1mm
4 – placa acopera 2/3 din suprafata dentara
5 – placa acopera peste 2/3 din suprafata dentara
∑ grade/nr. suprafete=IQH
49. Metode manuale şi tehnici de eliminare a tartrului dentar.

Instrumentarul pentru detartraj:
26
- instrumente de examinare: sonde de parodontometrie si sonde
exploratorii;
- instrumente de detartraj si chiuretaj radicular: seceri, sapaligi,

pile sau razuse, chiurete;
- instrumente de netezire fina si lustruire a suprafetelor dentare

dupa detartraj: palnii de cauciuc rozetate sau nu, perii rotative, benzi
abrazive si de lustruit
Cele mai dese instrumente folosite in detartrajul manual sunt:
-secerile( anterioare pentru dintii frontali si posterioare pentru partile proximale a premolarilor si molarilor)
- pilele sau razusele(pentru indepartarea tartrului de linga sau sub marginea gingivala libera)
-sapaliga(pt dintii frontali si pentru dintii laterali )
-daltile ( pentru zonele interdentare a dintilor frontali)
-chiurete Gracey
50. Instrumentarul utilizat pentru eliminarea tartrului dentar.

Instrumentar:
1.de examinare: sonde(de parodontometrie, exploratorii)
2.de detartraj, chiuretaj: seceri, sapaligi, pile, razuse, chiurete
3. de netezire fina: pilnie de cauciuc, perii rotative, benzi abrazive si de lustruit
Detartrajul supragingival: seceri, chiurete, ultrasunete
Detartrajul subgingival: chiurete universal sau special, pile, razuse, sapaligi, ultarsunete.
51. Chiurete parodontale. Clasificare. Indicaţii de utilizare.

A. Chiurete universal:
Indicatii:
a) Detartrajul supragingival
b) Detartrajul din santul gingival la personae sanatoase
c) Detartrajul pungilor parodontale adevarate
B. Chiurete speciale:
Indicatii :
a) Detartrajul santului gingival
b) Detartrajul subgingival din pungile parodontale
c) Detartrajul depozitelor mici dupa detartr subgingival cu alte instrumente
d) Chiuretajul radicular
e) Chiuretajul tes de granulatie
52. Chiuretele Gracey. Clasificare. Metode de utilizare.
Clasificare:
1. Chiurete gracey standart(1/2, ¾, 5/6 etc);in practica uzuala 5/6, 7/8, 11.12, 13/14
2. Chiurete gracey (profilactice) (in nr de 4, nr de cod e precedat de litera P)
3. Chiurete gracey „peste 5” „dupa 5”(in nr de 6)
4. Chiurete gracey „mini 5” (in nr de 7)
27
5. Chiurete extrarigide (4 perechi 5/6, 7/8, 9/10, 11/12)
Metode de utilizare:
1. Se alege chiureta potrivita pentru grupa de dinti tratata.
2. Se ia punct de sprijin pe dintele care urmeaza a fi detartrat sau pe dintii vecini.
3. Capatul activ se introduce cu blindete subgingival, cu faciala paralela cu radacina.Se executa miscari
de tractiune spre ocluzal si incisal
4. se adauga miscari orizontale si oblice
5. pentru chiuretajul tes de granulatie partea active se intoarce cu 180 grade
Mod de actiune: marginea active disloca tartrul, marginea opusa nu actioneaza asupra tes moale; la
intoarcerea intrumentului cu 180 grade are loc chiuretarea tes de granulatie si protectia suprafetei radiculare.
53. Chiuretele universale. Clasificare. Metode de utilizare.
1. BARNHART ¨1/2 si 5/6

2. COLUMBIA McCALL 13/14 ; Langer, Goldman-fox
Mod de actiune: se lucreaza cu ambele muchii, concomitent, pentru actiunea asupra peretelui moale
gingival, cit si asupra peretelui dur dentar; miscari blinde, controlate, dinspre partea decliva spre
ocluzal, incisal
54. Chiuretajul gingival. Indicaţii. Metode şi tehnici.
 Gingivite cronice cu microulceratii

 Gingivite cronice si parodontite marginale cronice superficiale, cu pung false
Tehnica:
 Chiureta se introduce cu blindete in pungile parodontale
 Partea active se plaseaza la unghi de 45-90 grade fata de radacina
 Se aplica o presiune laterala controlata
 Se fac tractiuni controlate pina la obtinerea unei suprafete netede
 Se adauga miscari oblice orizontale
 Chiuretele nu trebuie impinse spre apical cu forta
 Reducreea treptata a fortei
 Dupa chiurete se folosesc pile sau razuse pentru o netezire complete.
55. Detartrajul şi surfasajul radicular.
Dupa dertartrajul supragingival si suprimarea celorlalti factori de iritatie se va proceda la tratamentul

subgingival, constind din suprimarea concretiunilor subgingivale si a cementului necrotic, urmate de
netezirea suprafetelor radiculare.Detartrajul subgingival se realizeaza cu instrumentalul de mina
subgingival. Tartru sub gingival este mai dur decit cel supragingival si foarte aderent, de aceea necesita
miscari bine stapinite si un oarecare efort pentru desprinderea si indepartatea de pe suprafata radiculara.
Tartru subgingival este situat pe peretii dentari ai pungilor parodontale, ajungind in profunzime pina la
0,2-1mm de fundul acestora. Instrumentele se introduc pina in fundul pungii, se agata depozitul si se
desprinde printr-o miscare de tractiune spre marginea gingivala. Dupa indepartarea tartrului subgingival,
28
suprafetele radiculare trebuie netezite cu pelisoarele subgingivale, cu care se suprima cementul necrotic.
Prelucrarea suprafetelor radiculare cu pelisoarele se face pina ce se obtine o senzatie de alunecare pe o
suprafata neteda,semn ca cementul necrotic rugos a fost eliminat.
Modalitati: cu perii de cauciuc, periute montate.

Suprafetele aproximale se lustruiesc cu:
 discuri fine,
 pene interdenatare, din lemn de balsa sau de portocal, mentinute intr-un dispozitiv,
 benzi late de matase cerata.
Pastele folosite contin: CaCO3, MgCO3, piatra ponce, saruri de fluor, staniu, etc.
De asemenea se folosesc disensibilizante.
56. Metode de eliminare a tartrului dentar cu ajutorul scalerelor electrice.
Se elimina tartrul supragingival si in parte cel subgingival.

Sunt 2 tipuri principale de scalere: sonice si ultarsonice(cu efect piezoelectric si magnetostrictiv)
Tipul magnetostrictiv este practic inlocuit cu cel piezoelectric( este tolerat de bolnavii cardiaci) . Partea
activa al tipului piezoelectric:
a) Spatula
b) Secera
c) Sonda
Metodele propriu-zise:
 Detartrajul vertical(partea active sub forma de spatula)
 Detartrajul orizontal si in diagonal
 Detartrajul fin(parea cativa secera)
 Detartrajul ultra-fin(partea active sonda)
57. Tipuri de scalere electrice. Scalerele sonice şi ultrasonice. (Scalerul ultrasonic magnetostrictiv,
scalerele ultrasonice piezoelectrice). Mecanismul de acţiune.
Sunt 2 tipuri principale de scalere: sonice si ultarsonice(cu efect piezoelectric si magnetostrictiv)

Tipul magnetostrictiv este practic inlocuit cu cel piezoelectric( este tolerat de bolnavii cardiaci) . Partea
activa al tipului piezoelectric:
a) Spatula
b) Secera
c) Sonda
Mecanism de actiune magnetostrictiv: are loc prin convertirea energiei electrice, in energie magnetica,
sub forma de vibratii rapide.
Traiectoria:
a) Inainte inapoi
b) Circulara
c) In 8
29
Mecansim de actiune piezoelectrice: aceste aparate folosesc impulsuri de inalta frecventa, care produc
effect ultrasonic, sunt preferabile comparative cu cele magnetostrictiva, si aparatelor sonice. Sunt
tolerate de bolnavii cardiaci, cu purtator de pace maker.
Mecanism de actiune sonice: sunt asemenatoare celor ultrasonice, dar antrenate de un jet puternic de
aer, amplasate in locul piesei de turbine.Dezavantajul: effect redus(Miscari vibratorii sunt mai mici)
58. Scalerele electrice. Indicaţii.

Reprezinta un adjuvant al detartrajului manualpe care nul poate inlocui in totalitate .Sunt folosit doua tipuri
de aparate de detartraj cu ultrasunet:aparat pe baza pe efectul piezoelectric,aparate magnetostrictive.Ambele
sunt formate din 4 componente:
1.generator electric
2.piesa de mina si parte terminal active
3.sistemul de racire cu apa
4.dispozitivul de pornire oprire
Aparatele magnetostrictive folosesc energia de inalta frecventa care rezulta din trecerea in spirala a
curentului electric in jurul unui pachet compact de benzi feromagnetice situat in corpul piesei principale.
Aparate piesoelectrice folosesc impulsuri electrice de inalta frecventa care produc efect (energie
ultrasonica)
Indicatii :
1.Tartrul supragingival
2.Pete colorate depuse pe suprafata smaltului
3.Tartrul din santul gingival si pungi parodontale superficiale de 3-4 mm
4.Gingivostomatita ulcero-necrotica
5.Bolnavi hemofilici
6.In gingivita cronica si parodontita marginala cronica superficiala
7/In cursul interventiei chirurgicale pentru dislocarea unor depozite foarte aderente detartul
subgingival
59. Contraindicaţii către detartrajul ultrasonic. Măsuri de protecţie.

Contraindicatii :1.Bolnavi cu boli infectioase ,contagioase
2.Pacienti cu reflexie de voma exagerata
3.Hiperestezia dentinara accentuata
4.Copii mici bolnavi cardiaci purtatori de stimulator cardiac
Masuri de protectie : medic-Masca ,manusi,ochelari de protectie sau ecran protector,respectarea pozitiei si

distantei dintre medic si pacient.
Pacient se face cu un sort cu piept lat pina sub barbie din plastic gros si cu o laveta absorbanta de unica
folosinta din hirtie plastifiata aplicata pe deasupra sub barbie
60. Air-flow-ul. Definiţie. Indicaţii, contraindicaţii. Metode şi tehnici de utilizare.
Air-flow-ul este metoda fluxului de aer ce curata si lustruieste si curata suprafetele dentare foarte bine.Din
aparatul destinat acestei proceduri iese un jet de aer comprimat,apa si particule fine de bicarbonat de sodiu
30
drect pe suprafata dintelui pentru a lustrui si a indeparta micile impuritati ramase dupa detartraj si
periaj.Acest procedeu este ideal de facut dupa detartraj si periaj deoarece patrunde inclusim in zonele
interproximale.
Indicatii :
Odontologic-inaintea sigilarilor dentare
ortodontic-inaintea aplicarii aparatelor fixe si in timpul purtarii acestora
Protetic-inaintea cimentarii unei lucrari
igienizant- dupa realizarea detartrajului ,pentru curatarea petelor colorate.
Contraindicatii :
.Bolnavi cu boli infectioase ,contagioase
2.Pacienti cu reflexie de voma exagerata
3.Hiperestezia dentinara accentuata
4.Copii mici bolnavi cardiaci purtatori de stimulator cardiac
61. Factorii etiologici în dezvoltarea bolii parodontale (Factori locali şi generali).

Locali :
-placa bacteriana
-factori fiziologic(saliva)
Generali:
-ereditatea si predispozitia laimbolnavire a parodontiului,
-Tulburari sist.nervos(stress,nevroze)
-tulburari endocrine
-disfunctii immune
-boli cardiovasculare
-boli hematologice
-deficiente de nutritive
62. Factorii favorizanţi în dezvoltarea bolii parodontale. (Factori locali şi generali)
Tartrul dentar
trauma ocluzala
cariile dentare
edentatiile
anomaliile dento-maxilare
parafunctii
obiceiuri vicioase
fumatul, alcoolul
iritatii chimice
aparate ortodontice
63. Impactul alimentar.Lipsa punctelor de contact. Marginile debordante a obturaţiilor şi protezele

proiectate greşit.
31
-alimentaţia şi stresul sunt printre factorii principali ai apariţiei parodontozei. Aşa că pe măsură ce oamenii
au trecut la o alimentaţie bazată pe produse procesate şi rafinate, în special zaharuri, iar stresul a început să
se amplifice din ce în ce mai mult, incidenţa parodontozei a crescut şi ea exponenţial, odată cu scăderea
vârstei la care această boală se instalează. Bacteriile din placa se hranesc cu zaharul din alimente sau bauturi,
producand toxine si alte chimicale.
Toxinele irita gingiile, cauzand inflamarea si sangerarea acestora.
Placa se poate transforma intr-un depozit mineral, numit tartru, care irita gingiile si duce la desprinderea lor
de pe dinti.
- In limbajul uzual se foloseste termenul de „punct de contact', desi este evident ca oricat de -circumscris ar
fi contactul interdentar al suprafetelor proximale, niciodata nu poate fi punctiform. Organizarea unitatilor
dentare in arcade se realizeaza cu ajutorul ariilor de contact, asigurandu-se astfel continuitatea.
Relatiile de contact interdentar impiedica impactul alimentar, prevenind astfel traumatizarea si afectarea
gingiei interdentare. in plus, contribuie la stabilizarea arcadei dentare si dispersarea fortelor ocluzale.
-in toate fazele restaUrarll protetice trebuie sa avem m vedere mentinerea sanatatii parodontale. Prognosticul
pe termen lung al unei proteze fixe depinde m cea mai mare masura de relatia simbiotica pe care aceasta o
stabileste cu parodontiul marginal. Restaurarile protetice se pierd, de obicei, prin parodontopatii si carii
marginale, nu prin fracturarea protezei. Acesta este motivul pentru care m acest modul al principiilor de
preparare a dintilor abordam mai amplu raportul dintre protezele fixe si parodontiul marginal.
64. Agresiunea spaţiului biologic.

Instalarea agresiunii asupra spațiului biologic are loc prin următoarele mecanisme:
1.Reducerea fluxului salivar,ceea ce privează parodontiul de protectia antibacteriana salivara;
2.factorii locali acționează asupra gradului de keratijuzare a epoteliului gingival,ce influențează
penetrabilitatea produşilor plăcii
3.influența asupra ritmului de regenerare a epiteliului sulcular;
4.asupra continutului şi debutului fluidului sulcular
5.prin dereglarea echilibrului microbian local,care trebuie să se opună agresiunii asupra tesuturilor de catre
flora exogena
65. Trauma dentară în urma periajului. Recesiunile gingivale. Clasificarea după Miller.
Cea mai raspindita clsasificare este cea a lui Miller propusa in 1985,Se clasifica dupa cum urmeaza ;
1.Recesiunea nu depaseste linia muco-gingivala (papilele inerdentare nu sunt afectate )
a)recesiunea ingusta
b)recesiunea lata
2.Recesiunea depaseste linia muco-gingivala(papilele interdentare nu sunt afectate)
a)recesiune ingusta
b)recesiune lata
3.Recesiunea cu afctarea tesutului osos si inaltimei papilelor interdentare
a)fara implicarea dintilor vecini
b)cu implicarea dentilor vecini
4.pierderea gingiei si tesutului oso in regiunile interdentare este circulara
a)limitata (in regiunea citorva dinti)
b)pe veticala generalizata
Clasificarea dupa Miller are o insemnatate practica mare pentru determinarea pronosticului tratamentului
chirurgical.
32
Periajul agresiv. Periajul dentar efectuat cu perii dentare aspre și cu apăsare puternică și prelungită este un
periaj interpestiv care favorizează traumatizarea și retracția gingiilor.
Retracție gingiei înseamnă coborârea (retragerea) gingiei spre vârful rădăcinii, cu expunerea acesteia. Este
întotdeauna însoțită de absența osului de pe suprafața respectivă a rădăcinei dintelui. De aici încep și
diferențele între recesiunile asociate bolii parodontale și cele de cauză neinflamatorie.
Recesiunea gingivală din boala parodontală este de cauză inflamatorie, aceasta producând resorbția osului și,
consecutiv, migrarea gingiei către vârful rădăcinii. Spre deosebire de acesta, pot exista și recesiuni fără
inflamație. Acestea pot apărea, de exemplu, atunci când un dinte nu este aliniat cu ceilalți, fiind împins fie
spre obraz sau spre limbă și scos, astfel, din conturul osos normal. Prin urmare, acolo unde dintele nu va fi
acoperit de os, acolo nu va exista nici gingie, rezultând astfel o recesiune vizibilă.
66. Trauma ocluzală. Definiţie.

Trauma ocluzală reprezintă afectarea parodonţiului în urma acţiunii forţelor ocluzale excesive asupra
dinţilor( forţe care apar la nivelul dinţilor în cursul masticaţiei). Indicatorii traumei ocluzale sunt:
sensibilitate dentară,mobilitatea dentară,migrarări ale dinţilor,fracturarea dinţilor,retracţile gingivale.
Trauma ocluzală se produce atunci când asupra unuia sau mai multor dinți acționează nociv solicitări
supraliminare, prin intensitate, durată, frecvență, direcție. Trauma ocluzală se manifestă prin suferința
parodontală.
Ocluzia este etapa din masticație în care dinții se află în contact unul cu celălalt. În mod normal forțele
exercitate asupra dinților se transmit dealungul rădăcinii, unde sunt amortizate de ligamentele parodontale,
păstrând astfel sănătatea dentară. Când aceste forțe ocluzale sunt peste limita normală, ele devin
traumatizante pentru dinte (de unde și denumirea de traumă ocluzală) și depășesc capacitatea de amortizare
ligamentară.
Cauzele traumei dentare pot fi multiple. Din punct de vedere didactic, traumele ocluzale se împart în două
mari categorii:
Trauma ocluzală acută, care poate apărea accidental prin interpunerea în cursul masticației a unor obiecte
sau fragmente dure (corpi străini, sâmburi, coajă de nucă, alice ascunse în carnea de vânat) sau voluntar prin
strângerea excesivă între dinți a unor obiecte metalice, cum ar fi scoaterea cu dinții a capacelor sau dopurilor
de la sticle.
Trauma ocluzală cronică, este mai frecventă și rezultă în timpul bruxismului, încleștării dinților sau prin
hipersolicitarea dinților care mărginesc spațiile edentate, precum și datorită unor restaurări coronare înalte,
aparate ortodontice care dezvoltă forțe excesive sau a erupțiilor dentare accelerate. Trauma ocluzală cronică
se împarte în traumă ocluzală primară (când dintele în cauză este sănătos) sau traumă ocluzală secundară
(când se instalează pe fondul unor leziuni parodontale preexistente).
67. Trauma ocluzală primară. Definiţie.
Trauma ocluzală este primară - situaţie în care se urmărește un parodonţiu iniţial sănătos, normal, iar
leziunea patologică este rezultatul unor cauze variate: erupţii accelerate ele dinţilor, obturatii sau coroane
incorect adaptate ocluzal (prea înalte) care determina contacte premature, tratamente ortodontice incorect
conduse(aparate ortodontice necorespunzătoare), scrâşnirea sau încleştarea dinţilor (bruxism), interferenţe
cauzate de dinţi care au migrat, obiceiuri vicioase ocluzale.
33
Trauma ocluzală primară se caracterizează prin faptul că manifestările clinice nu evoluează însoţite de
durere, nu modifică poziţia inserţiei epiteliale şi nu produc apariţia de pungi osoase. În schimb, poate
determina mobilitate dentară patologică şi modificări de poziţie ale dinţilor, prin fenomene de necroză
osoasă şi liza osoasă care pot afecta 1 sau 2 dinţi. Această afecţiune poate fi prevenită sau tratată prin
echilibrare ocluzală corectă şi tratament ortodontic.
68. Trauma ocluzală secundară, Definiţie.

Trauma ocluzală secundară – apare ca complicație a unei patologii paradontale avind ca cauză de bază, un
parodonţiu bolnav, afectat Trauma ocluzală secundară – apare ca complicație a unei patologii paradontale
avind ca cauză de bază, un parodonţiu bolnav, afectat
La nivelul structurilor dento-parodontale există mecanisme de adaptare şi de reglare a forţelor ocluzale.
Atunci când aceste mecanisme sunt epuizate prin forţe masticatorii exagerate, vor apărea leziuni traumatice
de genul atrofiei sau necrozei, ca urmare a compresiei ţesuturilor şi a vaselor sanguine.
Sunt considerate nocive acele forţe care acţionează continuu, cu intensitate mică sau crescută, dar cu o
durata lungă şi frecvenţa mare. Forţele orizontale au un potenţial traumatizant mai mic, prin faptul că
punctul lor de aplicare este mai apropiat de centrul de rotaţie al dintelui implicat în conflictul ocluzal. Cele
mai nocive forţe pentru parodonţiu sunt forţele de torsiune, care au potenţialul de a induce apoziţie sau chiar
luxaţie dentară.
Trauma ocluzală secundară are o evoluţie mai gravă, acţionând pe un parodonţiu deja bolnav şi poate afecta
zone mai extinse, de la un grup dentar, până la toţi dintîi. Aceasta poate accelera boala parodontală prezentă,
se însoţeşte de prezenţa pungilor osoase şi gingivale şi de migrarea apicală a inserţiei epiteliale. Se tratează
specific prin echilibrare ocluzală, parodontală şi ortodontică.
69. Bruxismul. Definiţie. Simptome şi semne.
Bruxismul este o parafuncție a aparatulului masticator caracterizată prin scrâşnirea, frecarea sau încleştarea
dinţilor, în timpul nopţii sau în timpul zilei, în mod conștient sau nu.
Uzura dentară reprezintă un semn important de bruxism, fiind prezentă la toți dinții sub mai multe forme:
abraziune dentară, eroziune dentară, abfracție și atriție dentară.
Clinic, în faza de debut a bolii, se observă „tocirea dinților”, prin creșterea translucenței suprafețelor
smalțului, datorită subțierii lui.
Mai apoi, pe măsură ce boala avansează, dinții devin galbeni, culoarea dentinei expuse.
In acest stadiu, pierderea țesuturilor dentare determină pacientul să resimtă apariția unei serii de probleme:
hipersensibilitate și hiperestezie dentinară, fisuri, fracturi, inflamația pulpei sau chiar necroză pulpară.
În cazurile extreme, la pacienții care au neglijat aceast bruxism perioade foarte mari de timp, dinții ajung să
fie tociți până la nivelul rebordului gingival.
Pacienții pot prezenta o varietate de simptome, incluzând:[1]
 Anxietate, stress și tensiune

 Depresie
 Dureri de urechi
 Probleme alimentare
 Dureri de cap, migrene
 Pierderea dinților
 Tinnitus
 Retragerea gingiilor
 Dureri de gât
34
 Insomnie
 Dureri de maxilar
Semnele iniţiale de bruxism sunt observate la nivel dentar: primele aspecte evidente sunt fisurile în smalţ şi
modificarea anatomiei dentare, prin tocirea dinţilor posteriori, şi nivelarea celor frontali, urmate de apariţia
unei uşoare sensibilităţi dentare, apoi de dureri în zona auriculară, cauzate de problemele, de la nivelul
articulaţiei temporo-mandibulare, amplificarea volumului muşchiului maseter, şi durerile de cap.
Aceste schimbări ale aparatului masticator se instalează insidios. Din acest motiv, aproximativ 80%
dintre pacienți nu realizează că suferăde bruxism.
Există două tipuri de bruxism:
 nocturn (cel mai răspândit), caracterizat prin scrâşnetul dinţilor, însoțit de contracţii regulate ale
maxilarelor
 diurn ce este descris ca o reacţie la diverși stimuli.
70. Mobilitatea dentară. Gradele de mobilitate.

Mobilitatea dentară reprezintă mișcarea pe care o au sau o capătă dinții în interiorul alveolei dentare. Există
două tipuri de mobilitate dentară – fiziologică (naturală) și patologică.
Mobilitatea fiziologică se referă la mișcările fiziologice reduse pe care toți dinții le prezintă, chiar și cei
perfect sănătoși, atunci când asupra lor acționează o forță. Gradul mobilității fiziologice poate varia de la o
persoană la alta, de la un dinte la altul, și chiar în funcție de momentul din zi în care se măsoară. De
exemplu, mobilitatea dentară fiziologică este mai mare dimineața deoarece datorită lipsei contactelor
ocluzale în cursul somnului dinții “erup” ușor din alveole. Ea se diminuează progresiv, pe parcursul zilei,
datorită masticației. De asemenea, dinții cu o singură rădăcină au un grad de mobilitate mai ridicat decât cei
cu rădăcini multiple.
Mobilitatea dentară patologică se referă la mobilitatea care depășește limitele considerate fiziologice, și
apare în urma unor traumatisme dentare puternice și/sau repetate, și în cursul evoluției bolii parodontale.
Practic toți factorii implicați în apariția și dezvoltarea bolii parodontale sunt factori de risc și în cazul
mobilității dentare (vezi cauzele bolii parodontale).
Mobilitatea dentară patologică poate să apară în urma tratamentelor ortodontice, sau în urma unor intervenții
chirurgicale dar, în acest caz, dispare în scurt timp pe masură ce zona operatorie se reface.
De asemenea, dinții pot căpăta mobilitate în cursul sarcinii datorită modificărilor hormonale ce o însoțesc.
Același lucru se poate întâmpla pe parcursul ciclului menstrual sau în urma folosirii contraceptivelor.
Mobilitatea dinților poate fi întâlnită și la pacienții cu osteoporoză, osteomielită sau cu diverse procese
tumorale la nivelul cavității orale.
Frecvent, mobilitatea dentară apare din cauza traumei ocluzale. Trauma ocluzală este cauzată de contacte
imperfecte ale dinților, care exercită forțe masticatorii foarte puternice asupra dinților afectați. În timp,
aceste forțe duc la demineralizarea osului și la afectarea ligamentelor parodontale care susțin dintele în
alveolă.
Trauma ocluzală poate fi rezultatul unor poziții incorecte ale dinților, a bruxismului, a unor lucrări dentare
incorecte, a unor obturații dentare în exces, etc.
35
Cea mai frecventă cauză a mobilității dentare o reprezintă boala parodontală. Aceasta debutează ca o infecție
bacteriană care, în lipsa unui tratament adecvat, poate distruge toate componentele sistemului de menținere a
dintelui în alveolă. În cazurile grave se poate ajunge chiar la pierderea dinților.
Mobilitatea dentară fiziologică este de:
- 0, 100 mm pentru dinții pluriradiculari
- 0, 150 mm pentru dinții monoradiculari.
Mobilitatea dentară patologică este apreciată astfel:
- gradul I = mobilitate vestibulo-orală
- gradul II = mobilitate vestibulo-orală și aproximală
- gradul III = mobilitate vestibulo-orală, aproximală și axială.
71. Semnele radiografice a traumei ocluzale. (Lărgirea spaţiului periodontal, subţierea laminei dure,
pierderea osoasă şi formarea pungilor infraosoase, resorbţia radiculară, hipercimentoza)
Semnele radiografice ale traumei ocluzale primare sunt:
1.Cresterea spatiului periodontal , insotita adesea de ingrosarea laminei dura de-a lungul portiunii proximale
a radacinii in zona apicala, si la nivelul furcatiilor.
Aceste schimbari nu indica neaparat schimbari distructive deoarece ele pot fi rezultatul ingrosarii si
intaririi ligamentului parodontal si al osului alveolar, constituind un raspuns favorabil la fortele ocluzale
crescute.
Largirea spatiului dento-parodontal se numeste zona indicatoare a lui Ackerman
2.O distructie a septului osos mai degraba verticala decat orizontala.
3.Radiotransparenta si condensare a osului alveolar
4.Resorbtie radiculara
Semne radiologice ale traumei ocluzale secundare-1argirea spatiului dento-alveolar-'efecte angulate ale
varfului speturilor, fara rezorbtii osoase accentuate-uneori, fenomene de rizaliza
72. Metode şi tehnici de şinare (temporare şi permanente) în tratamentul bolii parodontale.

Imobilizarea dinţilor parodontotici constituie un mijloc terapeutic
de echilibrare funcţională în cadrul tratamentului complex al
parodontopatiilor.
Reechilibrarea funcţională prin imobilizare rezultă din consolidarea dinţilor existenţi într-un monobloc
pluridentar, pluriradicular. Se creează condiţii de stabilitate şi de rezistenţă a dinţilor mobili faţă de fortele
transversale care, în conditiile îmbolnăvirii parodonţiului de
susţinere, au un rol traumatizant, patogen asupra acestuia.
În perioada actuală există un mare număr de sisteme de imobilizare a dinţilor parodontotici care beneficiază
de îmbunătăţirile şi modernizările materialelor folosite, a tehnologiei de prelucrare, a
concepţiilor moderne, biologice, asupra odontonului.
Metode şi tehnici de şinare temporare:
Imobilizarea temporară asigură pentru o perioadă limitată de timp condiţii favorabile pentru vindecarea
parodontală, în urma tratamentului complex, în special a tratamentului chirurgical.
Imobilizarea temporară prin sisteme extracoronare (ligaturi, atele acrilice mobile) este indicată la dinţii cu
paradontită marginală profundă, de dată recentă, cu mobilitate redusă, la care s-a intervenit chirurgical.
Dacă, după un interval de 1 ,5-2 luni de la interventie şi imobilizare, dintii îşi ameliorează implantaţia şi
36
devin mai fermi, se poate renunţa în continuare la imobilizare, cu condiţia unor controale bilunare, timp de
circa 6 luni, perioadă în care se constată aceeaşi
reducere a mobilităţii .
Metode:
- Ligaturi nemetalice din fir de mătase, mase plastic
- Ligaturi metalice din sârmă de viplă, cupru, aur
- lmobilizarea temporară fizionomică prin atelă acrilică vestibulară şi ligatură de sârmă, realizată in
cabinet, fără concursul laboratorului
- Imobilizarea temporară cu ajutorul gutierelor
- Atele acrilice duble, vestibulo-orale
- Atela de imobilizare din material composite auto sau fotopolimerizabile
- Şina din material compozit armată cu plasă de plastic sau sârmă. Sistemele anterior splint grid și
posterior splint grid
- Benzi metalice, ortodontice
- Aparate ortodontice
IMOBILIZAREA PERMANENTĂ
Se poate realiza în cabinet, fără ajutorul laboratorului, prin sisteme mai simple sau cu concursul acestuia,
prin tehnici mai laborioase. După raportul pe care îl au cu dinţii, aceste sisteme de imobilizare pot fi
intracoronare sau pericoronare.
Metode:
- Imobilizări permanente, realizate în cabinet, fără ajutorul laboratorului de tehnică dentară:
a. imobilizarea intracoronară cu armătură metalică şi material fizionomice
b. lmobilizări cu an se de sârmă În "U" intracoronar şi intraradicular
- lmobilizarea permanent prin mijloace fixe, realizată cu concursul laboratorului de tehnică dentară:
a.Mijloace protetice clasice. În această -categorie intră:
-coroane acrilice reunite între ele;
-coroane metalice totale sau parţiale reunite;
-coroane semifizionomice sau de substituţie reunite;
-punţi stabilizatoare.
b. Aparatul-şină de imobilizare MAMLOCK
- lmobilizarea permanent prin mijloace mobilizabile, realizată cu concursul laboratorului de tehnică

dentară:
Se realizează prin două componente: partea fixă şi cea mobilizabilă, prevăzută cu elemente diferite de
agregare ca:
- pivoturi fixate în cilindri cu fund orb (aparatele WEISSENFLUH şi MONCHANSEN), cimentate
intracoronar, parapulpar;
- coroane 3/4 fixate printr-o şină orală cu pivoturi (atela STEIGER);
-coroane telescopice;
-culise (sistemul ALDER).
Acest gen de imobilizare impune solidarizarea numai de medic a celor două componente, fixă şi mobilă,
are caracter fizionomie, asigură o bună angrenare rigidă, dar se realizează prin tehnici dificile, de mare
precizie, cu aliaje nobile, la un pret ridicat de cost. Pot favoriza retenţii alimentare. Nu se recomandă la
pacienţii cu fenomene de bruxism din cauza
37
riscului de descimentare.
73. Şinarea ocluzală. Indicaţii. Metode şi tehnici.

Sistemele pericoronare oferă avantajele legate de acoperirea integrală a dinţilor imobilizati; forţele
masticatorii nu acţionează asupra niciunei porţiuni libere, descoperite, a coroanelor dentare, ceea ce reduce
pericolul descimentării sistemului de imobilizare. Sistemele pericoronare permit înlocuirea dinţilor lipsă şi
restabilesc rapoartele ocluzale normale. Dezavantajele constau în: inflamaţii gingivale produse de marginile
coronare retentive; se pot produce descimentări, fracturări sau modificări de culoare a acrilatului - de aceea
sunt preferate sistemele din metale-ceramică; rezistenţa în timp la solicitările funcţionale este mică, se pot
produce abraziuni cu modificarea rapoartelor ocluzale iniţiale.
74. Şinarea externă/vestibulară. Indicaţii. Metode şi tehnici.

Acest procedeu original poate fi realizat în orice cabinet stomatologic şi constă din următorii timpi:
1.Realizarea machetei din ceară a viitoarei atele acrilice.
În acest scop se secţionează o fâşie de ceară de circa 3-4 mm lăţime, dintr-o folie uşor ramolită la cald.
Lungimea fâşiei de ceară este aleasă în mod corespunzător lungimii grupului de dinţi imobilizaţi este de
preferat ceară de culoare albă, pentru a nu transmite pigmentaţii gipsului şi, ulterior, acrilatului. Fâşia de
ceară se aplică intim prin uşoară presiune în treimea mijlocie a feţelor vestibulare ale grupului de dinţi.
2.Realizarea atelei vestibulare din acrilat autopolimerizabil.
Peste fâşia de ceară poziţionată ca mai sus se aplică un bol de gips care va acoperi şi marginea incizală,
constituind după întărire o cheie rigidă din care ceara se îndepărtează cu o spatulă. În lăcaşul astfel obţinut
se aplică o cantitate corespunzătoare de acrilat autopolimerizabil, la culoarea dinţilor, care se va întări după
aplicarea în poziţie a cheii de ghips.
Atela acrilică astfel obţinută se prelucrează reducându-se din lăţime până la circa 2 mm şi i se dă o formă
semirotundă. În atela: acrilică, la jumătatea lăţimii ei şi în dreptul spaţiilor interdentare se practică cu o freză
sferică mică orificii destinate ligaturii de sârmă.
3. Realizarea imobilizării propriu-zise
Constă în trecerea unei sârme de viplă de 0,25 mm, în prealabildecălită, pentru a deveni mai maleabilă, în
jurul feţelor aproximale şiorale ale dinţilor, iar vestibular prin orificiile create în atela acrilică,vizibilitatea
sârmei fiind astfel mai redusă. Capetele firului se înnoadă în jurul orificiului iniţial şi, respectiv, al celui final
din atelă.
În raport cu ligaturile metalice simple, atela acrilică vestibulară, fixată prin ligatură de sârmă, prezintă unele
avantaje:
-constituie un sistem rigid, deplasările dinţilor- posibile în cazul ligaturii simple de sârmă- fiind excluse;
- atela aplicată numai vestibular nu influenţează ocluzia şi de aceea poate fi folosită cu bune rezultate şi la
dinţii frontali superiori;
- aspectul fizionomie este corespunzător, ligatura de sârmă având o vizibilitate redusă;
- poate fi aplicată şi la nivelul dinţilor laterali.
75. Cape ocluzale. Indicaţii.
Gutiera este o piesa protetica ce acopera suprafata ocluzala si marginea incizala a dintilor. De obicei acopera
un grup de dinti vecini, de la cel putin doi pana la intreaga arcada, pe fetele vestibulare, orala si ocluzala,
prin care sunt oferite noi rapoarte dento – dentare.
38
Caracteristicile gutierei:
- Peretii gutierei sa aiba grosimi uniforme astfel incat vestibular sa redea morfologia arcadei;
- Sa aiba elasticitate si rezistenta necesara scopului de utilizare,
- Sa fie elastica pentru a putea depasi ecuatorul anatomic a dintilor pe care se aplica;
- Marginile gingivale ale gutierei sa fie prelucrate efilat, incat retentia alimentara sa fie mai redusa;
- Suprafata ocluzala se realizeaza in plan, in contact cu doi dinti antagonisti.
Indicatiile gutierei ortodontice:
- Datorita inaltarii provizorii a ocluziei, sunt suprasolicitati in sens vertical atat dintii pe care se sprijina,
cat si dintii antagonisti, ducand la ingresia dentara si la rotatia de tip anterior a mandibulei;
- In supraalveolodontiile laterale ancorarea pe gutiere determina ingresia dintilor de sprijin cat si a
antagonistilor, prezentand avantajul ca prin inaltarea ocluziei se obtine in cavitatea bucala un spatiu
suplimentar pentru limba;
- Gutiera permite angajarea in stabilizarea aparatului superior si a dintilor antagonisti prin realizarea de
microplanuri ocluzale, prin captusire ocluzala. In aceste conditii daca una dintre gutierele aparatului este cu
suprafata neteda iar cealalta cu microplanuri ocluzale, actiunea aparatului va fi de partea gutierei cu
suprafata neteda;
- Cand se urmareste transmiterea unor forte importante pe un sector limitat, fara a urmari efecte secundare
in alte zone, este posibila utilizarea unei gutiere totale ca aparat ortodontic mobilizabil.
76. Şine intracoronare. Indicaţii.

Imobillzarea intracoronara cu armatura metalica si materiale
fizionomice
1.Pe dintii frontali se creeaza santuri retentive in treimea mijlocie a Dintilor frontali fetelor Iinguale sau
palatinale. Metoda se realizeaza fara devitalizare sau in cazul dintilor cu 0 coroana de volum redusa,dup
extirparea pulpei dentare,tratament endodontic complet.
Santul retentiv se realizeaza cu freze con invers. Sant retentive in santul astfel creat. se aplica. obturatie de
baza (in cazul dintilor vitali) si pe toata lungimea sa, 0 sarma de Cr-Ni rotunda. (06-0,8.chiar 1 mm) sau
semirotund.In cazul folosirii unei sarme cu diametrul maimic, traseul sau poate fi dublu (dus-intors) pentru
cresterea rezistentei. in locur sarme; de Cr Ni, sistemul nSplint Lock" folose~te un fir metalic flexibil,
prevazut cu anse, in care se fixeaza Fir metallic cu microsurub pana in dentina sanatoasa.
La dintii frontali superiori cu 0 coroana mai voluminoasa, metoda
prezinta 0 varianta: realizarea. 'in locul unui sant continuu
-a unor cavit ti de clasa a III-a sau a unor cavitati transversale retentive,pe fata orala, in care se aplica
fragmente de sirma de Cr-Ni. Fragmente de Armatura metalica este acoperita in toate cazurile cu materiale
sarma,fizionomice, composite.
2.Pe dintii laterali, unde se dezvolta forte de masticatie mari, la dintii laterali se prefera devitalizare de la
inceput, care asigura un spatiu retentive si un volum crescut prin folosirea camerei pulpare si deci 0 grosime
suficienta, pentru ca materialul compozit sa suporte solicitarile sporit .
Metoda urmare-te solidarizarea unuia sau mai multor dinti laterali
mobili, dar care sunt flancati in mod obligatoriu de dinti ferm implantati..
Acestei metode i se pot aduce unele Imbunatatiri:
1) folosirea de bare turnate din aliaj de cram-cobalt cu prafil
retentiv Si obturatii din material compozit;
2) sistemul de imobilizare ..Indenta Splint SystemU foloseste.pentru dintii laterali, microbare de olel fixate
in santuri ocluzaJe, trasate intre doi sau mai mulli diti. Fixarea microbarelor se face cu ajutorul unor
microsuruburi parapulpare pana in dentina sanatoasa si se acopera cu materiale de obturatie corespunzatoare.
77. Constatări asociate forţelor ocluzale excesive.

39
Trauma ocluzala primara rezulta din forte ocluzale agresive,
care produc suferinte parodontale per primam. Ea se produce in cazul
unor:
- eruptii active accelerate ale dintilor fara antagonisti si aparitia de
blocaje ocluzale'
- obturatii sau coroane inalte;
- punti dentare nejudicios concepute (privind rezistenta parodontala
a dintilor stalpi) sau incorect realizate (privind latimea. modelarea
ocluzala ca inclinare a pantelor cuspidiene si lipsa unei angrenari
ocluzale stabile cu antagonistii);
- aparate ortodontice, care dezvolta forte excesive, nocive pen ru
parodontiul marginal.
Trauma ocluzala secundara se instaleaza per secundam, pe fondul unor leziuni parodontale preexistente,
care nu mai permit parodontiului marginal afectat (osos, in special) sa sUPorte solicitarile fiziologice
anterioare.
Trauma ocluzala este urmata de modificari adaptative ale parodontiului marginal:
- cresterea mobilitatii dentare, dar nu in limite patologice (cu exceptia unui traumatism ocluzal acut, care
poate produce contuzii, subluxatii);
- largirea spatiului dento-alveolar;
- ingrosarea laminei dura.
Aceste modificarii sunt adaptative, in sensul unei reactii de
aparare a parodontiului marginal fata de injuria traumatica si au un
caracter reversibil, daca nu se instaleaza inflamatia prin placa
bacteriana.
Numeroase studii clinice si experimentale au aratat ca, in
absenta placii microbiene, trauma ocluzala nu produce gingivite sau
parodontite.
Trauma ocluzala este totusi un cofactor patogen extrem de important si poate modifica evolutia inflamatiei
septice prin:
- afectarea mai grava a ligamentului periodontal decat a osului
alveolar;
- accentuarea resorbtiei osului alveolar mai mult in sens lateral
decat vertical si aparitia de pungi osoase.
78. Șlefuirea selectivă. Definiție. Tehnici și metode de șlefuire selectivă. Contraindicații către șlefuirea
selectivă în dentiția naturală.
Frecvent la categorie de pacienti bolnavi de parodontiul lipsesc o parte din dinti, iar cei ramasi sunt mobili,
fiind suprasolicitati. In aceste situatii este absolut necesara consultatia stomatologului-ortoped, pentru
elaborarea planului de protezare. Chiar daca sunt prezenti toti dintii, consultatia ortopedului este
indispensabila, deoarece in asa cazuri este necesara slefuirea selectiva a dintilor cu supracontact, adica care
suporta suprasolicitare traumatica orizontala, pentru a le micasora efortul. Posibilitate de a l avea in bolile
parodontale este mare, deoarece se dergleaza procesul fiziologic de abraziunea tesuturilor dure a cuspidelor
ramasi. Cuspidele ramase neabraziate sunt cauza contactelor premature in ocluzia centrala, laterala si in caz
de propulsia a mandibulei. Parodontiul dintilor cu supracontact suporta effort, directionat/ deviat inspre
orizontal in diferit dirctii – mesiala , distala, bucala ori linguala. Asta duce la inclinarea dintelui in directia
respectiva , compresiunea a parodontiului si dereglarea troficii - > majoreaza rezorbtia paretilor alveolei.
Plus la toate , contactele premature pot duce la parafunctii in ATM si muschii masticatori.
Slefuirea selectiva urmareste:
40
desfiintarea contactelor premature pe distanta dintre relatia centrica si intercuspidarea maxima si a
interferentelor ocluzale in miscarea de propulsie si de lateralitate mandibulara, cand apar suferinte
parodontale, musculare si la nivelul articulatiei temporo-mandibulare;
dirijarea si orientarea fortelor de masticatie in axul lung al dintelui;
instalarea unor relatii ocluzale stabile de tip varf cuspid-fosa
Contraindicatii: slefuirea selectiva nu se face in mod preventiv, la dinti foarte abrazati, ocluzle adanca si
dinti cu mobilitate de gradul II-III, ocluzie incrucisata, ocluzie deschisa prin interpunerea limbii, edentatii
intinse, ci numai la dintii cu semne de disfunctie si suferinta parodontala.
Etapele echilibrarii ocluzale prin slefulri selective:

desfiintarea contactelor premature in relatie centrica si realizarea de long-centric;
eliminarea interferentelor ocluzale in miscarea de lateralitate;
eliminarea interferentelor ocluzale in micarea de propulsie;
controlul contactelor ocluzale in intercuspidare maxima.
Tehnica Slefuirii selective:

Contactele premature sau interferentele se depisteaza in relatie centrica si in intercuspidare maxima prin
metoda monomanuala(POSSELT) sau bimanuala (DAWSON).
Pentru decelarea si punerea in evidenta a contactelor premature se foloseste hartia de articulare dublu
colorata pe cele doua suprafete.
Siefuirea se face cu pietre sau freze diamantate cilindrice sau sferice. Intotdeauna este necesara planarea fina
a suprafetelor slefuite cu polipante usor abrazive si aplicarea de paste fluorurate pentru desensibilizare in
vederea prevenirii transformarii lor in zone de declansare a bruxismului.
Desfiintarea contactelor premature
La alunecarea spre anterior, in plan sagital, a mandibulei din relalie centrica, cel mai frecvent contact
prematur se constata pe versantul mezial al cuspidului palatinal al primului premolar superior si corespunde
rezultatului confruntarii dintre versantul mezial superior si distal inferior.
De regula se sIefuieste din·versantul superior, dar si din cel inferior, daca exista un contact prematur
voluminos.
La alunecarea laterala a mandibulei se sIefuiesc contactele premature de pe versantele superioare orientate in
aceeasi direclie si versantele inferioare orientate invers sensului devierii mandibulei.
Astlel, se urmareste ca varful cuspizilor sa se plaseze cat mai aproape de centrul fosetelor corespondente.
Pentru aceasta se Indeparteaza mai intai din pantele cuspidiene ale dintilor maxilari cu largirea fosetelor
acestora si doar in extremis din varful cuspizilor cand acestia cuspidiene blocheaza in mod manifest
miscarile de propulsie si lateralitate.
Controlul Indepartarii contactelor premature se face prin constatarea instalarii de contacte simultane pe
ambele parti ale arcadelor.
Desfiintarea interferentelor
Interferentele in propulsie se depisteaza intre versantele distale ale dinlilor maxilari $i cele meziale ale
dintilor mandibulari
Contactele premature $i interferentele pe partea lucratoare se indeparteaza prin sIefuirea versantelor
palatinale la dinlii maxilari si a versantelor vestibulare la dinlii mandibulari iar pe partea nelucratoare din
versantele ocluzale orientate spre vestibular la maxilar si din versantele ocluzale orientate spre lingual la
mandibular.
In cazul denivelarilor mari ale planului de ocluzie se face ablatia lucrarilor protetice, montarea in articulator
a modelelor care rezulta din aceasta situatie, intocmirea unui plan controlat de sIefuire selectiva pe
articulator si transpus ulterior in cavitatea bucala.
Metode:
Metoda Jankelson - slefuire selective a contactelor premature doar in ocluzia centrica.
41
metoda Schyler - preconizeaza o slefuire a contactelor premature in pozitiile de contact centric si
intercuspidare precum si pozitii si miscari excentrice.
metoda Ramfjord - Ramfjord considera ca slefuirea selectiva trebuie sa realizeze urmatoarele obiective:
eliminarea punctelor de contact prematur in intercuspidarea maxima si ocluzia centrica,eliminarea oricarei
devieri laterale in mi§carea de inchidere . In esenta principiile metodei Ramfjord constau in slefuirea
selectiva care sa deblocheze alunecareamandibulei din intercuspidarea maxima spre ocluzia de relatie
centrica §i invers, precum sI din relatia centrica spre pozitiile laterale si anterioare excentrice.
Tehnica de slefuire a lui Ramfjord este foarte apropiata de cea a lui Schyler. Incadrul slefuirii interferentelor
centrice, autorul recomanda respectarea stopurilor centrice §I a cuspizilor de sprijin. Pentru conservarea
stabilitatii ocluzale, autorul recurge la crearea de suprafete perpendiculare pe axul dintelui, largind fosa
dinspre ocluzia centrica spre ocluziade intercuspidare maxima
79. Gingivita. Definiție. Etiologie. Patogeneza. Clasificare.

Definitie
Gingivita (inflamaţia gingiei)- este cea mai comună formă de boală gingivală. Inflamaţia este mai tot timpul
prezentă în toate formele de boală gingivală, datorita placii bacteriene care produce inflamaţia şi factorii de
iritaţie care favorizează acumularea de placă sunt regasiţi frecvent în mediul gingival.
Etiologie
Factorii etiologici sunt: a) locali, b) generali (sistemici), c) unele obiceiuri vicioase.
factori locali:
placa bacteriană și tartru
procese fiziologice ale ciclului de viaţă dentar: erupţia și exfolierea DT
leziunile odontale proximale sau cervicale și obturaţiile proximale sau cervicale incorecte
unele anomalii ortodontice (ex. incongruenţa dento-alveolară cu înghesuire) și purtarea aparatelor
orodontice, în special a aparatelor fixe.
factori sistemici:
influenţe hormonale, cum ar fi cele întâlnite la pubertate
afecţiuni generale: afecţiuni hematologice, afecţiuni genetice (ex. sindromul Down), afecţiuni metabolice
(ex. diabetul), SIDA
medicamente (ex. medicaţia imunosupresoare)
malnutriţia.
obiceiurile vicioase cu rol în etiologia gingivitei este inclusă respiraţia orală.
Factorul microbian, respectiv placa bacteriană, are rol determinant în producerea gingivitei, ceilalţi factori
fiind factori favorizanţi sau predispozanţi.
În condiţiile unei igiene orale necorespunzătoare ca şi în prezenţa unor factori locali care favorizează
retenţia alimentară, se creează condiţii propice pentru formarea plăcii bacteriene pe suprafeţele dentare, în
regiunea cervicală.
Clasificare
Clasificarea gingivitelor
după formă:
catarală;
ulceronecrotică;
hipertrofică;
descuamativă/atrofică
după decurgerea clinică: - gingivite acute;
- gigivite cronice;
- cronice în stadiul de acutizare;
- cronice în stadiul de remisie
după gradul de răspândire a procesului inflamator: - localizată/generalizată
42
Patogeneza:
Cel mai comun tip de gingivita implica gingia marginala si este determinate de acumularea de placa
microbiana la persoanele cu o igiena orala neadecvata. Gingivita este precedata de un stadiu initial cu leziuni
timpurii apoi avanseaza la boala cronica.
80. Criterii clinice utilizate pentru diagnosticarea gingivitei. (Culoare, contur, consistența țesutului
gingival.)
Caracteristică Normal Acut Cronic
Pelesii
marginale,difuze, Roşie sau roşu albastrui, profesional bismut,
eritem iniţial rosu- arsenic, plumb, boli generale Addison, pigmenţi
intens, gri- lucios melanici, icter.
Culoare Roz-coral
(sever) gri- inchis.
Modificarea de culoare este un semn clinic de boala gingivala.
Fermă, Edem difuz, Edematoasă, moale si friabilă, semnul godeului,

Consistenţă
rezilientă “moliciune” fribrotică.
Aspect
granitat
“coajă de
Textura Atenuată, dispare (edem inflamator)
portocală”
gingia
atasată
Reală, Poziţie diferită: migrează catre coronar în cazul creşterilor de volum –
Poziţie
aparentă apare boala parodontală.
Linia
festonului Hipercresteri gingivale- pungi false/adevarate,
Contur gingival
(gingia fisura Stillmon, buretele lui Mc Call
marginală)
Hipertrofii- inflamatorie acută sau cronică.
Hiperplazii- fibrotică, induse medicamentos sau idiopatic.
Forme combinate- hipertrofii cu hiperplazii.
Dimensiune
Hipercreşteri asociate cu boli şi condiţii sistemice.
Creşteri tumorale:-tumori gingivale maligne\benigne.
Creşteri false
Sangerare absentă Sangerare cronică şi recurentă, sangerare
Spontană\ la sondare este considerat un semn

43
provocari
uşoare,boli
sistemice, de distrucţie tisulară activă.
solicitate,
anticoagulante.
Cantitaţi
Fluid gingival
fiziologice Crescut
Foarte intensă
Durere Absentă Moderată
81. Etapele în dezvoltarea gingivitei. Stadiul incipient. Stadiul dezvoltării. Stadiul cronic.
Stadiul initial:
Este un raspuns inflamator acut exudativ care incepe la 4 - 5 zile de la acumularea placii. Fluidul gingival si
migrarea neutrofilelor cresc. Depozitarea de fibrin si distructia colagenului pot fi notate in acest stadiu. La
aproximativ o saptamana, tranzitia leziunilor primare este marcata de modificarea la infiltrate predominant
limfocitare. Monocitele si plasmocitele sunt prezente. In timp, leziunile devin cronice si sunt caracterizate de
prezenta plasmocitelor si a limfocitelor B. Pe masura ce inflamatia locala cronica progreseaza, se dezvolta
buzunarele acolo unde gingia se desparte de dinte. Aceste buzunare se adancesc si pot sangera in timpul
periajului dentar sau la mestecat. Pe masura ce inflamatia persista, ligamentele periodontale cedeaza si apare
distructia osului alveolar local. Dintii se cariaza si cad.
Etiologia gingivitei induse de placa dentara este bacteriana, actionind prin initierea unui raspuns imun al
gazdei. Acesta determina distrugerea tesutului gingival, care progreseaza la distructia atasamentelor
periodontale. Placa se acumuleaza in locurile mici dintre dinti, in buzunarele gingivale si in locurile
cunoscute drept capcane ale placii: zone care servesc acumularii si mentinerii placii. Exemplele de capcane
ale placii dentare sunt marginile crescute excesiv, dantura partial inlaturata si tartrul care se formeaza pe
dinti. Desi aceste acumulari pot fi subtiri, bacteriile din ele produc chimicale precum enzimele degratative si
toxine cum este lipopolizaharidul (LPS sau endotoxina) sau acidul lipoteichoic, care promoveaza raspunsul
inflamator in tesutul gingival. Aceasta inflamatie poate determina largirea gingiei si formarea secundara de
pseudobuzunare
Stadiul dezvoltarii: Netratata, gingivita devine parodontita superficiala.
Intre gingie si dinte apare un spatiu in care placa bacteriana patrunde si se fixeaza la nivelul radacinii
dintelui.
Inflamatia cuprinde osul si ligamentele care sustin dintele in os.
Caracteristic este senzatia de tensiune la nivelul dintelui insotita de durere moderata.
Gingia se retrage, descopera radacina dintelui si dintii devin sensibili la variatii de temperatura.
Igiena corecta si un tratament stomatologic adecvat pot preveni avansarea bolii.
Stadiul cronict: Stadiul final in care osul si ligamentele sunt distruse. Dintii devin foarte mobili si isi
modifica pozitia, afectand fizionomia, mestecatul alimentelor si vorbirea.
Gingia este complet distrusa de dinte, aparand pungi parodontale (spatii mari intre os si radacina) care
constituie focare de infectie pentru organism.
Pungile parodontale se pot supra-infecta aparand abcese parodontale (pungi cu puroi).
Bacteriile pot intra in sange si afecta diferite organe vitale: inima (miocardite chirurgicale.
Igiena orala este indispensabila peste stabilizarea bolii.infectioase), articulatii.
Distructiile pot fi atat de importante, ajungandu-se la pierderea dintilor.
Tratamentul acestui stadiu este complex, fiind necesare de cele mai multe ori interventii
44
82. Rolul celulelor B, al celulelor T, al citokinelor, al IgG, al IgA și al IgM în stadiul de dezvoltare al
gingivitei.
1.Imunitatea nespecifica.
Organismul raspunde fata de agresiunea bacteriana prin factori de aparare innascuti si adaptativi. Apararea
se realizeaza de catre parodontiu prin :
bariera naturala reprezentata de integritatea anatomica a epiteliului jonctional  prevenirea difuziei
bacteriilor si a metabolitilor acestora in tesuturi. Detasarea, ulcerarea epiteliului modifica permeabilitatea
tesutului permitand difuzia produsilor solubili bacterieni si a corpilor acestora.
factori umorali prezenti in saliva (lizozim, sistemul LPO, lactoferina, sisteme tampon salivare) si lichidul
santului gingival (complement; IgM si IgG, PMN)
factori celulari nespecifici de aparare (PMN, macrofage, celule epiteliale, celule endoteliale, fibroblaste)
2.Imunitate Specifica.In tesuturi, bacteriile sau pordusele acestora sunt fagocitate de macrofage, ce vor
prezenta informatia antigenica limfocitelor B si T, declansandu-se un raspuns imun adaptativ (specific)
umoral sau celular.
Informatia antigenica peluata de LB, determina declansarea raspunsului umoral, limfocitele sub actiunea
mitogena a antigenelor se transforma blastic cu formarea de celule plasmocitare, ce vor sintetiza anticorpii si
LB de memorie, care vor recunoaste in mod specific antigenele.
Odata cu limfocitele specializate de memorie, se produce si o proliferare, prin expansiune clonala, a
limfocitelor nespecifice, care nu au valoare de aparare si care vor contribui la amplificarea fenomenelor
distructive, simuland si participand la eliberarea de citokine.
3.Rolul Ig A, G, M in gingivite
IgA  Ac din clasa IgA sunt in cantitate mica in santul si tesutul gingival, avand rol important in apararea
fata de placa supragingivala cu concentratii ceva mai mari in saliva
IgG  Ac din lichidul santului gingival si tesutul parodontal apartin in majoritatea lor IgG, cu o putere mare
de opsonizare si de fixare a complementului
IgM  in proportie mai mica in lichidul santului gingival si tesutul parodontal. Nu au potential opsonigen,
dar au capacitate mare de a activa si fixa complementul
83. Leziunile initiale ale gingivitei. Leziunile precoce a gingivitei. Semnele gingivitei cronice. Semnele
gingivitei in stadiul avansat.
Leziuni initiale:Etiologia gingivitei induse de placa dentara este bacteriana, actionind prin initierea unui
raspuns imun al gazdei. Acesta determina distrugerea tesutului gingival, care progreseaza la distructia
atasamentelor periodontale. Placa se acumuleaza in locurile mici dintre dinti, in buzunarele gingivale si in
locurile cunoscute drept capcane ale placii: zone care servesc acumularii si mentinerii placii. Exemplele de
capcane ale placii dentare sunt marginile crescute excesiv, dantura partial inlaturata si tartrul care se
formeaza pe dinti. Desi aceste acumulari pot fi subtiri, bacteriile din ele produc chimicale precum enzimele
degratative si toxine cum este lipopolizaharidul (LPS sau endotoxina) sau acidul lipoteichoic, care
promoveaza raspunsul inflamator in tesutul gingival. Aceasta inflamatie poate determina largirea gingiei si
formarea secundara de pseudobuzunare.
Leziunile gingivale fara legatura cu placa:
- boala gingivala cu origine bacteriana specifica
- boala gingivala de origine virala
- boala gingivala de origine fungica
- boala gingivala de origine genetic
- manifestarile gingivale ale conditiilor sistemice
- leziunile traumatice
- reactiile la corpii straini
- nespecificate.
semne clasice de inflamatie:

45
- gingie tumefiata, gingii rosiatice
- gingie sensibila sau dureroasa la atingere.
Gingiile sunt stralucitoare si intinse deasupra tesutului conjunctiv subiacent. Acumularea poate emite un
miros neplacut. Cand gingia este tumefiata marginea epiteliala a gingiei devine ulcerata si apare sangerarea
chiar la periaj usor.
Boala periodontala este asociata ca factor in boala coronariana arterial si atacul cerebral ischemic. In sarcina
este asociata cu nasterile pretermen si prognostic nefavorabil.\
84. Fazele inflamației acute (faza vasculară).

Este un raspuns inflamator acut exudativ care incepe la 4 - 5 zile de la acumularea placii. Fluidul gingival si
migrarea neutrofilelor cresc. Depozitarea de fibrin si distructia colagenului pot fi notate in acest stadiu. La
aproximativ o saptamana, tranzitia leziunilor primare este marcata de modificarea la infiltrate predominant
limfocitare. Monocitele si plasmocitele sunt prezente. In timp, leziunile devin cronice si sunt caracterizate de
prezenta plasmocitelor si a limfocitelor B. Pe masura ce inflamatia locala cronica progreseaza, se dezvolta
buzunarele acolo unde gingia se desparte de dinte. Aceste buzunare se adancesc si pot sangera in timpul
periajului dentar sau la mestecat. Pe masura ce inflamatia persista, ligamentele periodontale cedeaza si apare
distructia osului alveolar local. Dintii se cariaza si cad.
Etiologia gingivitei induse de placa dentara este bacteriana, actionind prin initierea unui raspuns imun al
gazdei. Acesta determina distrugerea tesutului gingival, care progreseaza la distructia atasamentelor
periodontale. Placa se acumuleaza in locurile mici dintre dinti, in buzunarele gingivale si in locurile
cunoscute drept capcane ale placii: zone care servesc acumularii si mentinerii placii. Exemplele de capcane
ale placii dentare sunt marginile crescute excesiv, dantura partial inlaturata si tartrul care se formeaza pe
dinti. Desi aceste acumulari pot fi subtiri, bacteriile din ele produc chimicale precum enzimele degratative si
toxine cum este lipopolizaharidul (LPS sau endotoxina) sau acidul lipoteichoic, care promoveaza raspunsul
inflamator in tesutul gingival. Aceasta inflamatie poate determina largirea gingiei si formarea secundara de
pseudobuzunare.
85. Gingivita de sarcină. Semne clinice, diagnostic. Tratament.

Gingivita de sarcina: apare uneori in timpul sarcinii si imbraca un caracter acut si subacut
Simptomatologie:
gingia este tumefiata, marita in volum, neteda sau boselata, lucioasa de consistenta moale, decolabila de pe
dinte
culoare rosu viu, stralucitor, cu aspect zmeuriu, pana la rosu-violaceu
frecvent gingia este acoperita de depozite fibrinoase sau purulente
sangerare produsa la cele mai mici atingeri
durerea apare doar in cazul suprainfectarii
pot aparea pungi parodontale adevarate
mobilitatea patologica este de gradul 1 si 2 putand evolua in cazuri grave de suprainfectare, pana la avulsia
dintilor
Evolutie:
- semnele clinice ale gingivitei de sarcina se accentueaza din lunile a II-a si a III-a, devin pronuntate in luna
a VIII-a si descresc in luna a IX-a
Uneori gingivita de sarcina are aspect tumoral => TUMORA DE SARCINA
apare dupa luna a III-a de sarcina sau mai devreme
NU are caracter malign
Clinic:
 forma de hemisfera turtita, ca o ciuperca, formata din marginea gingivala sau cel mai frecvent din
papila dentara
 baza larga de implantare sesila sau pediculata
46
 suprafata neteda, lucioasa dar poate fi si ulcerata
 durereoasa la atingere prin interferenta cu ocluzia si prin suprainfectare
Tratament:In gingivita cronica simpla interventia dentistului nu este necesara. Daca semnele de infectie
sistemica (febra, septicemie) sau progresia la stomatita gangrenoasa a tesutului moale sau osos sunt
prezente, pacientii necesita antibiotic intravenos si posibil teste imagistice ale zonei afectate, dar aceasta
complicatie este extrem de rara.
Igiena orala decvata incluzand periajul si clatirea gurii necesita regularitate. Se vor inlatura calculii, placile
si dantura deficitara.
In gingivita cronica periajul cu substanta fluoridate va incetini boala si ajuta la rezolutia ei. Majoritatea
periilor electrice sunt superioare celor manuale. Curatarea zilnica cu ata dentara va reduce placa si numarul
bacteriilor. Studiile recente arata ca periajul urmat de clatirea cu solutie de clorhexidina au un rezultat mai
bun decat periajul si ata dentara. Antiinflamatorii nonsteroidieni grabesc rezolutia inflamatiei cand dintii
sunt curatati.
La pacientii cu forma ulcerativa a bolii, tratamentul implica administrarea de antibiotic si xilocaina topica
pentru ameliorarea durerii. Spalaturile saline ajuta la grabirea vindecarii.
86. Gingivita indusă de placa bacteriană. Definiție. Diagnostic. Semne clinice. Tratament.
Gingivita –inflamatie a gingiei fara lezarea joctiunii dento-gingivale si poate interesa gingia in intregime sau
doar partial.Aproximativ 80% din populatie sufera de gingivita cronica.
In aparitia ei sunt incriminati factori locali: igiena insuficienta a cavitatii bucale ,prezenta tartrului
Diagnosticul se face in baza datelor subiective si obiective.
Gingivita indusa de placa bacteriana poate fi acuta si cronica.
Tablou clinic:
*G.catarala acuta se intilneste mai frecvent la copii cu boli respiratorii acute,care dupa tratament adecvat
dispar fara semen.ACUZE- durere,senzatii de usturime in mucoasa gingivala,edem gingival,singerari in
timpul alimentatiei si a periajului,miros fetid.OBIECTIV-virful papilelor sau a marginilor gingivale
edematiate,hiperemiate,usoara mobilitate dentara din cauza edemului sistmului ligamentar
superficial,cresterea profunzimii santului gingival.
*G.catarala cronica Acuze-pot lipsi,prurit ,discomfort,singerari gingivale,indeosebi la periaj,miros
fetid,defect esthetic; OBIECTIV-hiperemie gingivala cu nuanta cianotica,edem al papilelor si a marginii
gingivale,prezenta depozitelor moi si dure;
Tratamentul:
1.Inlaturarea factorilor iritanti locali
2.Instruirea igienizarii corecte a cavitatii bucale
3.Recomandari in alegerea corecta a produselor de igienizare
4.Periajul dentar professional
5.Folosirea sol.clorhexidina 0.06% pentru bai bucale pe perioada instructajului de igienizare corecta
(7-10zile), a cite 3 min dupa periaj-dimeata si seara pentru inactivarea placii.
6.irigatii abudente cu solutii antiseptic (stomatidina,heroxal,trahisan)
7.Controlul igienii cavitati bucale de efectuat peste 5,10,20bzile.Daca hyperemia se mentine –preparate
antiinflamatorii:5% unguent butadion,3% unguent acid acetil salicylic.Instilatii si aplicatii cu gel Levo-Bior
Diagnostic diferetial se face:
-gingivitele in bolile singelui
- parodontita marginala cronca
-gingivita hipertrofica,forma usoara
87. Gingivita cronică. Formele și tabloul clinic.

47
Gingivita cronica- inflamatie cronica a gingiei,determinta de actiunea defavorabila a factorilor locali si
generali si care evolueaza fara dereglarea integritatii jonctiunii dento-gingivale.
1.Gingivita cronica(simpla,necomplicata)de cauza microbiana
Formele clinice: (dupa localizare si intindere)
-papilita,inflamatia papilei interdentare,semn precoce al gingivitei cronice;
-gingivita marginala,care afecteaza extremitatea libera a marginii gingivale libere
-gingivita difuza cuprinde papilla interdentara ,marginea gingivala libera si gingia fixa
-gingivita localizata la unul sau un numar mic de dinti
-gingivita generalizata
Semnele clinice subiective sunt reduse ca intensitate,in general sunt tolerate de majoritateal pacientilor ,care
le suporta fara a solicita o consultatie la specialist
Pacientii cu gingivita semnaleaza: senzatii de usturime in mucoasa gingivala,edem gingival,singerari in
timpul alimentatiei si a periajului,miros fetid,discrete dureri,suportabile,la periaj si intimpul alimentatiei
unor alimente dure,cu gust acru sau fierbinti
Semnele clinice obiective:
1.Singerarea gingivala pe seama microulceratiilor de la nivelul epiteliului gingival
2.Culoarea rosie deschisa a gingiei,expresia si a hiperemiei active a vaselor din corion
3.Tumefactie,marire in volum a papilelor gingivale si a marginilor gingivale libere;
4.Modificari ale aspectului suprafetei gingivale
Suprafata gingiei isi pierde aspectul de gravura punctate sau de coaja de portocala ,este neteda si lucioasa
5.Consistenta gingiei este variabila;mai redusa,moale,usor depresibila in formele inflamatorii exsudativ si
mai ferma,in formele cu tendinte proliferative.
2.Gingivita hiperplazica prin inflamatie microbiana(prin placa bacteriana)-gingia este marita in volum,cu
burjoane pediculate sau sessile,de culoare rosie-violacee,suprafata neteda,uneori cu microulceratii singerinde
la atingere,consistenta moale sau mai ferma cind lipsesc suprainfectiile.Hiperplazia gingivala simpla de
cauza microbiana se formeaza in anumite zone,parcelare.Aspectul tumefactiei hiperplazice este de
umflatura de forma hemisferica usor alungita ,pina la acoperirea unei parti din coroana dintelui.
Se deosebesc 2 forme:edematoasa si fibroasa .
Acuze:aspect neobisnuit al gingiei,cresterea ei,in forma edematoasa se mai adauga singerarea in timpul
periajului sau spontana.
Obiectiv:aparitia pungilor false din contul proliferarii gingivale excesive,in forma fibroasa culoarea gingiei
nu se schimba ,pe cind in forma edematoasa gingia este cianotica,singereaza la cea mai mica atingere.Se
constata intr-o masura oarecare depunderi de tartru,deformarea marginii gingivale libere,papilele gingivale
marite care acopera coroana dintilor.
88. Gingivita hipertrofică. (Induse de placa bacteriană, specifice-determinate de factorii etiologici

locali și generali). Definiție. Diagnostic. Tabloul clinic. Tratament.
Gingivita hiperplazica prin inflamatie microbiana(prin placa bacteriana)-gingia este marita in volum,cu
burjoane pediculate sau sessile,de culoare rosie-violacee,suprafata neteda,uneori cu microulceratii singerinde
la atingere,consistenta moale sau mai ferma cind lipsesc suprainfectiile.Hiperplazia gingivala simpla de
cauza microbiana se formeaza in anumite zone,parcelare.Aspectul tumefactiei hiperplazice este de
umflatura de forma hemisferica usor alungita ,pina la acoperirea unei parti din coroana dintelui.
Se deosebesc 2 forme:edematoasa si fibroasa .
Acuze:aspect neobisnuit al gingiei,cresterea ei,in forma edematoasa se mai adauga singerarea in timpul
periajului sau spontana. Obiectiv:aparitia pungilor false din contul proliferarii gingivale excesive,in forma
fibroasa culoarea gingiei nu se schimba ,pe cind in forma edematoasa gingia este cianotica,singereaza la cea
48
mai mica atingere.Se constata intr-o masura oarecare depunderi de tartru,deformarea marginii gingivale
libere,papilele gingivale marite care acopera coroana dintilor.
Gingivita hiperplazica (fibromatoasa) ereditara

Este cunoscuta si sub denumirea de elefantiazis gingival;
Semne clinice
Hiperplazia afecteaza papilele
interdentare, marginea
gingivala,libera, si gingia fixa.
Suprafata gingiei este d culoare roz si are aspect particular granular de “prundis". Gingia are o consistenta
ferma, volumul este mult crescut si poate acoperi aproape in intregime coroanele dintilor care sunt dislocati
din pozitia normal.
Gingivita de sarcina
Apare in unele cazuri in timpul sarcinii si imbraca un caracter acut sau subacut. Sarcina, prin ea insasi, nu
produce gingivita, dar poate influenta, prin modificari hormonale, reactia locala a tesuturilor fata de placa
bacteriana, adevarata cauza a gingivitei din cursul sarcinii, apare dupa luna a III-a de sarcina si poate
disparea dupa nastere.
Semne clinice:
Gingia este tumefiata marita de volum, lucioasa,de consistenta moale, culoarea este de la rosu viu,
stralucitor pana la rosu-violaceuSangerarea se produce la cele mai mici atingeri.
Gingivita din diabet
Diabetul in sine nu reprezinta cauza imbolnavirilor gingiei si a parodontiului profund, dar poate favoriza un
raspuns modificat de aparare din partea acestor structuri fata de placa bacteriana.
in diabet, pacientii pot exala un miros caracteristic de acetona sau de mere.
Gingia, in cursul diabetului poate prezenta
- hiperplazie gingivala generalizata, de tip polipoidal;
- culoare modificata de la rosu deschis la rosu-caramiziu sau rosu-violaceu
- frecvente ulceratii;
- sangerari usoare la atingere;
- consistenta redusa, moale a papilelor;
- frecvent, pungi false;
Gingivita hiperplazica din leucemii
- gingivoragiile precoce, din cauza trombocitopeniei leucemice.
-gingia are culoare rosie-violacee, cianotica.
- ulceratiile apar frecvent pe gingie, in zona mucoasei jugale din dreptul planului de ocluzie si la nivetul
palatului; marginea gingivala Iibera prezinta frecvente zone de ulceratii Numarul de leucocite variaza intre
10.000 si 100.000/mm3.
- hiperplazia gingivala este frecventa, are caracter extensiv pana la generalizare, poate imbraca suprafetele
dentare pana la marginea incizala sau suprafata ocluzala sau chiar acopera coroana dintelui.
GINGIVITE HIPERPLAZICE, CA EFECT SECUNDAR AL UNOR MEDICAMENTE
Principalele medicamente implicate in producerea, ca efect secundar, a hiperplaziilor gingivale sunt:
- hidantoina;
- antagoni$tii de calciu, in special nifedipin;
- ciclosporinele.
89. Gingivita descuamativă.Definiție. Diagnostic.Tabloul clinic. Tratament.
49
Este denumirea frecventa a unor gingivite cu manifestari bucale in diskeratoze au dermatoze: lichen plan,
pemfigus vulgar, pemfigoidul benign al mucoaselor, lupus eritematos, eritemul multiform psoriazis
sclerodermie. Sunt manifestari gingivale cu zone de atrofie epiteliului, din care keratina este slab
reprezentata sau Iipseste; datorita aspectului clinic Si histopatologic foarte asemanator celui din lichenul
plan cu leziuni erozive $i ulcerate, sunt descrise gingivite descuamative in aceasta afectiune dermatologica.
Gingivitele descuamative apar mai frecvent la femei inainte sau dupa instalarea menopauzei, uneori si pe un
teren modificat prin tulburari neurovegetative, nevrotice depresive, anxioase; de asemenea pot aparea dupa
histerectomii. Prezenta unei gingivite descuamative poate insoti o maladie buloasa ca: - pemfigusul vulgar; -
pemfigoidul mucos benign; De asemenea, gingivite de tip descuamativ se intalnesc in: - intectii cronice:
sitilis, tuberculoza; Se descriu gingivite descuamative dupa administrarea de: - aminofenazona, barbiturice,
salicilati, saruri de bismut, antimalarice, sulfamide si antibiotice, fenolftaleina (din laxative), ioduri,
bromuri, s~ruri de aur, citostatice. Leziunea de baz~ in gingivitele descuamative este vezicula cu dimensiuni
mici, in general, pana la 5 mm diametru si bula cu dimensiuni de cativa centimetri. La nivelul mucoasei
gingivale si orale, veziculele si bulele se sparg in scurt timp si dau nastere unor leziuni de tip eroziv si
ulcerat. Gingivita cronica descuamativa in etiologia acestei gingivite nu este descries o f1ora microbiana
specitica. Gingivita cronica descuamativa nu reprezinta o entitate c1inica propriu-zisa, ci o manitestare
gingivala nespecifica in circumstantele aratate mai sus, de cele mai multe ori inainte si in cursul menopauzei
sau al unor boli dermatologice, ca lichenul plan. Simptomatologie Initial, gingia prezinta un eritem difuz
nedureros. Ulterior, apar dureri la variatii termice, condimente, inhalarea de aer, senzafii de arsura. Suprafata
gingiei este neteda, lucioasa, apoi prezinta mici depresiuni $i se descuameaza parcelar in urma periajului, la
presiune digitala, la simpla stergere cu 0 compresa si in cursul masticatiei. Zonele descuamate sunt de
culoare rosu intens, dureroase la atingere au marginile zdrentuite, cu microlambouri detasabile, mobile, in
tormele erozive de tip bulos Din cauza dificultatii de realizare a unui periaj corect, gingia este acoperita cu
un bogat depozit de placa dentara. Histopatologie Se remarca doua tipuri de leziuni: -de tip lichenoid: •
epiteliu cu vacuolizari in stratul, bazal; paracheratoza; • disjunclii intre epiteliu si corion si atrofie epiteliala
zonala. - de tip bulos: •disjunctie intre epiteliu-corion cu formarea unor bule subepiteliale; • infiltrat
inflamator bogat in corion.
90.Gingivita ulcero-necrotică. Definiție. Diagnostic.Tabloul clinic. Tratament.

Apare mai rar in raport cu gingivita catarala cronica,mai frecvent la adolescent si adultii tineri .Morfologic:
*defecte ulceroase la suprafata gingiei
*fenomenul de acantoza(tumefierea celulelor stratului Malpighian)
*modificari vasculare –plasmoragia,cresterea numarului de capilare cu marirea lumenului
*fibrele de collagen sunt distruse ,predomina infiltratie leucotiraea
Etiologie: In producerea gingivitei ulcero-necrotice sunt incriminati :spirochetele,bacilli fuziformi,prevotella
intermedia
Factori favorizanti-
Tabloul clinic:
Subiectiv-dureri intense la atingerea gingiei,dureri spontane irradiate in oasele maxilare,senzatie de gust
metallic si alterat,limitarea deschiderii gurii prin trismus,halena fetida pamintie,starea generala
alterata.Igiena cav.bucale practice lipseste complet ,intrucit ei nu se mai hranesc normal si Evita durerea in
asa mod.Gingia este hiperemiats,singereaza usor ,iar la periferie se observa o membrane gri
necrotica.Papilele gingivale se necrozeaza uneori in intregime si marginea festonata a gingiei ia un aspect
orizontal.In periaoda de intensitate maxima a procesului se observa modificari ale singelui-leucocitoza,vsh-
marit.
50
91.Gingivita fibromatoasă. Gingivita fibromatoasă ereditară. Definiție. Diagnostic.Tabloul clinic.
Tratament.
În gingivita fibromatoasă predomina procesul de proliferare , ce este precedat de regula de proces inflamator
cataral sau de degranulare, se intîlnește mai rar ca cea edematoasă.
Poate fi cauzată de :
-margini debordante ale obturatiei
-anomalii dento-maxilare
-anomalii dento-dentare
Se caracterizează prin ingroșarea gingiei , fara modificarea culorii acesteia. Se observa procese de fibroză a
stromei în zonele profunde ale papilei gingivale si infiltratei leucocitară intercelulară cu acumularea de
substanță granulară bazofilă
Tratament
Suprimarea factorului cauzal prin igienizare profesionala(suprimarea medicatiei in unele cazuri) , utilizarea
locala a preparatelor antiinflamatoare: Clorhedxidina 0.05% 0.1% , heparina
In cazul formelor grave recurgem la tratament chirurgical : gingivectomia, gingivoplastia
Gingivita hiperplazică(fibromatoasă) ereditară
Gingivita hiperplazică(fibromatoasă) ereditară apare ca o entitate separată sau poate face parte dintr-un
sindrom în care apar și alte manifestări clinice angiofibromatoză cutanată, retard mintal, epilepsie, pierderea
auzului, retard de creștere și extremități anormale.
Gingia se prezintă ca o masă fermă, densă, fibroasă de țesut care acoperă creasta alveolară și suprafața
coronară a dinților, cu formarea de pungi false.
Culoarea este roz sau roșu aprins atunci când se suprapune o inflamație.
92. Gingivita hipertrofică. Medicamentele ce induc gingivita hipertrofică. Definiție.

Diagnostic.Tabloul clinic. Tratament.
Gingivita hiperplazica simpla de cauza microbiana (prin placa bacteriana) care actioneaza un timp mai
indelungat de circa 2-3 luni. Hiperplazia gingivala se remarca prin cresterea de celule, iar hipertrofia prin
edem intracelular.
Cauze:
-margini debordante ale obturatiei
-anomalii dento-maxilare
-anomalii dento-dentare
-ocluzii traumatice
-aparate ortodontice traumatice
-constructii protetice traumatice
Semne clinice: Gingia este marita de volum la nivelul papilelor interdentare si a marginii gingivale libere,
culoarea este rosie-violacee, suprafata neteda; consistenta moale.
Se atesta sangerari la periaj , excitanti mecanici sau chiar spontane
Tratament
Suprimarea factorului cauzal prin igienizare profesionala(suprimarea medicatiei in unele cazuri) , utilizarea
locala a preparatelor antiinflamatoare: Clorhedxidina 0.05% 0.1% , heparina
In cazul formelor grave recurgem la tratament chirurgical : gingivectomia, gingivoplastia
Gingivite induse de medicamente

-gingivita hiperplazica prin hidantoina, fenitoin;
51
-gingivita hiperplazice prin antagonisti de calciu,nifedipin;
-gingivita prin utilizarea medicatiei contraceptive;
-gingivita hiperplazica prin ciclosporine.
93. Parodontita marginală. Definiție. Clasificare. Caracteristici histopatologice ale parodontitei.

Parodontita marginala reprezinta proces inflamator extins asupra parodontiului , se caracterizeaza prin
distructia progresiva a periodontiului si a septului osos interdentar
Clasificare
PARODONTITE MARGINALE
A.PARODONTITE AGRESIVE
1.Parodontite prepuberatala:
-asociata cu boli generale :leucemia, neutropenia;
-asociata cu boli si tulburari genetice:
-sindromul PAPILLON-LEFEVRE;
-sindromul CHEDIAK-HIGASHI;
-sindromul DOWN;
-sindromul COHEN;
-sindromul EHLERS-DANLOS;
-sindromul MARFAN;
-sindromul CROSS-McKISIXK-BREEN
-sindromul deficientei de adeziune leucocitara
-bola CROHN;
-boala celulor LANGERHANS (sindromul de histiocitoza);
-agranulocitoza infantila genetica;
-neutropenia familiala ciclica;
-hipofosfatazia.
2.Paradontita juvenila:
-localizata
-generalizata
3.Paradontita marginala agresiva, rapid progresiva.
B.PARODONTITE MARGINALE CRONICE

1.Parodontita marginala cronica superficiala:
-cu fenomene hiperplazice;
-pe fond de involutie prococe.
2.Parodontita marginala cronica profunda lent progresiva:

localizata, extinsa, generalizata.
3.Parodontita marginala profunda ulcero-necrotica;
4.Parodontita districa: parodontopatia marginala cronica mixta.
Dupa gradul de evolutie

- Usoara
I distructia tesutului osos pana la 1/3, punga 3.5mm
-Medie
II distructia tesutului osos pana la ½, punga pana la 5mm
-Grava
52
III uctia tesutului osos peste ½, punga peste 5-6mm
În general PM se caracterizează ptin prezenţa a trei semne patognomice:

-inflamaţie;
-alveoliză;
-prezenţa pungilor parodontale.
Inflamaţia – este o continuare a celei gingivale şi depinde de stadiul de evoluţie, de morfologia
parodonţiului, de grosimea şi calitatea ţestului gingival;
Aleveoliza – reprezintă distrugerea osului alveolar ca urmare a acţiunii diferitelor enzime bacteriene şi
lizozomale, fiind unul din simptomele caracteristice ale bolii parodontale;
Punga parodontală – rezultă din aprofundarea patologică a şanţului gingivo-dentar prin migrarea epiteliului
de joncţiune în direcţie apicală;
94. Parodontita marginală cronică incipientă (ușoară). Semnele clinice și paraclinice. Diagnostic și
tratament.
In parodontita marginala cronica usoara apar primele manifestari de disjunctie intre gingie si dinte ,
pacientul prezinta urmatoarele acuze:
- Sângerare gingivală uşoară pe o perioadă de câţiva ani de zile în timpul periajului şi tăerea
alimentelor dure;
- Miros fetid din cavitatea bucală;
- Discomfort şi senzaţii neplăcute în gingie
- Depuneri curente de tartru
Semen clinice si paraclinice
- Hiperemie gingivală cu nuanţă cianotică, la o uşoarăatingere sângerează;
- Prezenţa depozitelor dentare supa- şi subgingivale;
- Pungi parodontale cu profunzimea de 4 mm. numai în spaţiile interdentare;
- R-logic – lezarea lamei corticale interalveolare la 1/3 din înălţime, dilatarea fantei periodontale în
zona cervicală;
- Miros fetid;
- Starea generală nu suferă.
Tratamentul
Incepe cu igienizarea profesionala si tratament antiinflamator pentru remisiunea procesului (inlaturarea
obturatiilor debordante si aconstructiilor ortopedice sau ortodontice ce servesc ca factor cauzal)
Dupa detartrarea supra si subgingivala insotita de terapie antiinflamatoare cu sol Clorhexidina , enzime
proteotilice, se recurge la tratament chirurgical cu efectuarea chiuretajului inchis sau deschis cu inlaturarea
depozitelor subgingivale , cimentului necrotizat si tesutului de granulatie .
95.Parodontita marginală cronică moderată (medie). Definiție. Semnele clinice și paraclinice.

Diagnostic și tratament.
Parodontita este afecțiunea al cărei proces inflamator gingival se extinde asupra altor țesutur ale
parodonțiului. Se caracterizează prin distrucția progresivă a periodonțiului și țesutului osos al septului
interdentar.
Parodontita cronică de formă medie se caracterizează prin extinderea procesului inflamator asupra unei părți
însemnate din gingia alveolară și adîncirea pungii parodontale cu o adîncime de pînă la 5 mm. În asemenea
cazuri, parodontita cronică are evoluție activă, pacienții prezintă sîngerări gingivale frecvente în procesul de
53
spălare a dinților, consumul de alimente tari. Apare schimbarea culorii și aspectului gingiei, mobilitatea unor
dinți dispersați și posibiliatea schimbării poziției lor în arcada dentară.
La examenul clinic obiectiv determinăm : cianoză a papilelor interdentare, modificarea configurației,
inflamarea gingiei. Gingia sîngerează la cea mai mică atingere.
La palpare se elimină conținut seros, mai rar puroi. Pungile parodontale 4-5 mm.
Se constată depuneri dentare atît supra cît și subgingivale.
La examenul radiologic ( paraclinic) se constată distrucția țesutului osos pînă la ½ din înălțime septului
interdentar, prezența osteoporozei, lărgirea spațiului periodontal în zona festonului gingival.
Tratamenul în forma medie de parodontită constituie CHIURETAJUL DESCHIS .
Se realizează după asanarea cavității bucale sub anestezie tronculară sau infiltrativă. Intervenția chirurgicală
se realizează la nivelul a 3-6 dinți. De regulă după 2-4 zile gingia regenerează, aderă intim la suprafața
dintelui și are o culoare sănătoasă.
96. Parodontita marginală cronică avansată (gravă). Definiție. Semnele clinice și paraclinice.
Diagnostic și tratament.
Parodontita este afecțiunea al cărei proces inflamator gingival se extinde asupra altor țesutur ale
parodonțiului. Se caracterizează prin distrucția progresivă a periodonțiului și țesutului osos al septului
interdentar.
În forma gravă pacienții acuză dureri în procesul de masticație, uneori spontane, schimbarea poziției dinților,
apariția spațiului între dinți, supurație periodică.
În procesul de manifestare a parodontitei grave masticația devine anevoioasă datorită lipsei unor dinți și
migrării altor. Apariția mirosului bucal neplăcut.
La examenul clinic obiectiv al cavirății bucale se constată deformarea accentuată a gingiei pe seama
proliferării granulațiilor, infiltrației inflamatorii și hiperemiei de stază.
Papilele gingivale aderă fragil la suprafața dinților.
Se constată depuneri de tartru, placă microbiană, resturi alimentare.
Datorită sîngerării accentuate bolnavii nu-și mai spală dinții contribuind la progresarea proceslului.
LA sondare se constată pungi de 5-7 mm și mai mult. Dinții au migrari patologice de gradul 2-3.. Se atestă
deplasări ale dinților în formă de evantai.
La examenul radiologic( paraclinic) se determină distrucție ale țesutului osos de gradul 2-3, focare de
osteoporoză, pungi osoase.
Tratmenul în parodontite de formă gravă constituie PLASTIA CU LAMBOURI, prin crearea lamboului
muco-periostal. Intervența se realieaă în regiunea a 3-6 dinți.
97.Parodontita agresivă.Definiție. Semnele clinice și paraclinice.
1. Clasificarea parodontitelor agresive
1) Parodontita prepubertala
a. Asociata cu boli generale
b. Asociata cu boli si tulburari genetice
2) Parodontita juvenila
54
a. Localizata
b. generalizata
3)Parodonita marginala agresiva, rapid progresiva.

Boala are origine bacteriana, in producerea sa fiind incriminate microorganisme, precum Actinobacillus
actinomycetecomitans, Prevotella, intermedia, Porphyromonas gingivalis, Tannerella forsythensis, etc.
In cursul episoadelor agresive se produc inflamatii gingivale cu caracter acut sau subacut, tumefactii
voluminoase ulcerate, sangerande si suprainfectate, si pungi parodontale cu un bogat continut purulent.
Mobilitatea dentara patologica este accentuata si, uneori, se pot produce avulsii ale dintilor.
Episoadele agresive cu evolutie rapida pot alterna cu perioade de acalmie de saptamani, luni sau chiar ani, in
care semnele de inflamatie gingivala se reduc, dar pungile parodontale persista.
98. Parodontita agresivă, forma localizată, semnele clinice și paraclinice.
Parodontita agresivă localizată = Parodontita juvenilă localizată.
Definiție = afecţiune parodontală inflamatorie ce se manifestă cu o pierdere rapidă a osului alveolar,
localizată clasic la nivelul M1 si incisivilor mandibulari
Severitatea leziunilor:
– Uşoare- pierdere de ataşament de 1-2mm
– Moderate- pierdere de ataşament de 3-4 mm
– Severe- pierdere de ataşament de peste 5mm
Parodontita agresivă localizată prezintă unele particularităţi
-vârsta de apariţie în jurul pubertăţii (10-15 ani)

-localizarea specifică la nivelul molarilor primi şi incisivilor,
pierderea de ataşament proximal la minimum doi dinţi permanenţi, dintre care un molar prim şi care
interesează maximum alţi doi dinţi suplimentari, diferiţi de molarii primi şi incisivi
Distrucţia se extinde pe măsura evoluţiei bolii, leziunile apărând bilateral
Boala are origine bacteriana, in producerea sa fiind incriminate microorganisme, precum Actinobacillus
actinomycetecomitans, Prevotella, intermedia, Porphyromonas gingivalis, Tannerella forsythensis, etc.
In cursul episoadelor agresive se produc inflamatii gingivale cu caracter acut sau subacut, tumefactii
voluminoase ulcerate, sangerande si suprainfectate, si pungi parodontale cu un bogat continut purulent.
Mobilitatea dentara patologica este accentuata si, uneori, se pot produce avulsii ale dintilor.
Episoadele agresive cu evolutie rapida pot alterna cu perioade de acalmie de saptamani, luni sau chiar ani, in
care semnele de inflamatie gingivala se reduc, dar pungile parodontale persista.
99. Parodontita agresivă, forma localizată. Diagnostic și tratament.
• în mod caracteristic
 absenţa clinică a inflamaţiei
 prezenţa pungilor profunde
chirurgicale osoase, terapie radiculară rezectivă, gingivectomie)
55
relativă a plăcii şi tartrului • Terapie regenerativă (regenerare tisulară ghidată; tehnici combinate de
regenerare).  absenţa
• simptome comune INIŢIALE
 obilitatea şi migrarea patologică molari primi şi incisivi-diastema
tiparul ocluzal, pulsiunea linguală pot modifica gradul de migrare
 ULTERIOR
 hiperestezie (prin denudarea radiculară)
 durere surdă (prin mobilitate, impactare)
FORMA LOCALIZATĂ
• liză osoasă rapidă (molari primi, incisivi centrali)
• DIAGNOSTIC
 de obicei între 10 – 15 ani
1. cel puţin 2 situs–uri cu pierdere ataşament > 3 mm (molari primi
2. şi / sau incisivi
• prin progresia bolii liza osoasă devine bilaterală
• tipar radiologic de liză osoasă în “arc de cerc”
În general, metodele de tratament pentru parodontitele agresive pot fi similare cu cele utilizate pentru
parodontită cronică cu pierdere avansatǎ de suport parodontal.
• instrucţiuni de igienă orală,
• consolidarea şi evaluarea controlului plăcii bacteriene,
• detartrajul şi chiuretajul radicular, planarea radicularǎ pentru a elimina cauzele microbiene, • controlul
altor factori locali;
• Terapia ocluzală după cum este necesar;
• Terapie ortodontică
• Chirurgie parodontală, după caz;
• Terapie de menţinere parodontală.
. Recomandarea Co-factorii sistemici de risc pot afecta tratamentul şi rezultatele terapeutice pentru
parodontită agresivă. Consultarea cu medicul de familie al pacientului este indicată
• Ar trebui să fie încercată eliminarea, modificarea, sau controlul factorilor de risc. • Instruire şi
reevaluarea plăcii bacteriene ar trebui să fie efectuate
. • Detartrajul supra-şi subgingival şi chiuretaj radicular, surfasajul radicular
• Agenţii antimicrobieni sau alte dispozitive pot fi utilizate ca adjunctive
• Probe microbiene subgingivale pot fi colectate din site-urile de analizǎ , inclusiv teste de sensibilitate
la antibiotice.
• Controlul şi eliminarea factorilor locali de iritatie şsi iatrogenici ,
• Tratamentul traumelor ocluzale,
56
• Extracţia dinţilor nerecuperabili
Chirurgia parodontalǎ O varietate de modalităţi de tratamente chirurgicale pot fi adecvate în managementul
pacientului. Se recomanda referirea cazului catre servicii specializate de parodontologie
. • Chiuretaj subgingival în camp închis sau deschis
• Terapie de augmentare gingivalǎ
• Terapie rezectivă (gingivală cu sau fără intervenţii
100. Parodontita agresivă, forma generalizată. Semnele clinice și paraclinice.
Parodontita agresivă generalizată prezintă şi ea unele particularităţi
►afectează de obicei pacienţii sub 30 de ani, dar se poate instala şi la vârste mai înaintate,
►răspunsul de anticorpi serici faţă de bacteriile parodontopatogene este slab,
►boala evoluează prin episoade de pierdere de ataşament şi de os marcate,
►pierderea proximală de ataşament este generalizată, afectând minimum trei dinţi permanenţi, alţii
decât molarii primi şi incisivii.
Se suspectează un diagnostic de parodontită agresivă, dacă pacientul este sub 35 de ani, în bună stare de
sănătate şi prezintă distrucţii parodontale extinse
Progresia distrucţiei parodontale este dificil de evaluat într-un mod organizat având în vedere
multitudinea factorilor care o pot influenţa: eficienţa igienei, accesul la tratament, susceptibilitatea
genetică, bolile sistemice.
Se consideră că Paronontita agresivăevoluează de 3-4 ori mai rapid decât Parodontita cronică.
101.Parodontita agresivă, forma generalizată. Diagnostic și tratament.
• Diagnostic : distrucţie osoasă rapidă, importantă

• frecvent asociată anomaliilor genetice
Planul de tratament al pacienţilor cu parodontită agresivă:

1.Faza iniţială:
• Stabilirea diagnosticului.
• Explicarea procesului bolii şi factorii declanşatori.
Analiza ocluzală şi tratamentul traumelor localizate.
• Tratamentul cariilor, tratamentul endodontic, evaluarea ortodontică
. • Extragerea dinţilor irecuperabili.
• Chiuretaj profund parodontal.
• Tratament local şi parenteral cu soluţii de ser fiziologic barbotate cu ozon.
• Recapitularea instrucţiunilor de igienă orală.
2. Etapa chirurgicală(daca este indicată).
57
• Chiuretaj gingivalşi subgingival.
• Operaţii cu lambou.
• Chirurgia osoasă alveolară, regenerare tisulară ghidată.
• Chirurgia mucogingivală.
• Tratament local cu soluţii ozonate.
3. Etapa de întreţinere.
• Evaluarea igienei orale şi a factorului de risc.
• Detartraj, periaj. • Ajustarea ocluzală definitivă dacă este cazul.
4. Etapa de reevaluare. • Reevaluarea la pacienţii cu parodontite agresive se efectuaează la 5-6 săptămîni,
cu prezentarea la medic la 6 luni, 1 an, pentru evaluarea starii.
La tratamentul parodontitelor marginale agresive cu ozonoterapie este indicată: metoda externă şi
parenterală.
• Metoda externă: clătituri şi irigarea pungilor parodontale cu soluţii ozonate, aplicaţii cu uleiuri ozonate.
De 2 ori pe zi pacienţii efectuează clatituri cu soluţie fiziologica ozonată (cu concentraţia de ozon în faza
gazoasă de 4000mkg/l, 200 ml soluţie se clateşte un minut ) timp de 10-14 zile. Irigarea pungilor
parodontale cu soluţie ozonată de efectuat cîte 8-10 proceduri.
• Metoda parenterală (introducerea submucoasă a soluţiei fiziologice izotonică 0,9% ozonată). La a doua
zi după etapa chirurgicală se introduce submucos cite 4 ml de soluţie ozonată cu concentraţia de ozon în
faza gazoasă de 4000 mkg/l. Rezultate În urma etapelor propuse în tratamentul parodontitelor marginale
agresive cu soluţiile ozonate se reduce sîngerarea gingivală la sondare, se reduce mobilitatea dentară, se
reduce adîncimea pungilor parodontale, ulterior cu o obţinere a igienizarii satisfăcătoare a cavităţii
bucale.
Concluzie Pornind de la faptul că etiologia bolii parodontale este de natură microbiană, pe lîngă terapia
convenţională prin care se îndepărtează placa şi tartrul supra şi subgingival prin mijloace mecanice,
ultrasonice, terapia cu soluţii ozonate este foarte utilă, avînd efecte benefice recunoscute asupra
ţesuturilor parodontale afectate de boală, ducînd la eliminarea durerii, a inflamaţieii gingivale şi a
sîngerării, reducerea mult mai rapidă a pungilor parodontale, la eliminarea infecţiei, stoparea purulenţei,
oprind destrucţia ţesuturilor moi şi a osului şi reducînd mobilitatea patologică a dintelui.
Parodontita agresivă afectează o minoritate de pacienţi, dar aceasta este destul de semnificativă deoarece
este caracterizată prin distrugerea severă a aparatului de susţinere a dinţilor la un număr de subiecţi relativ
tineri. Parodontita agresivă cuprinde un grup de rare, dar adeseori severe, forme rapid progresive de boală,
adesea caracterizate printr-o precocitate a vîrstei de apariţie a manifestărilor clinice dar şi de tendinţa
destinctivă a cazurilor familiale. Studierea patologiei parodontale în programul complex de evidenţiere,
evaluare şi tratament al pacienţilor cu afectare odonto-parodontală severă.
Manifestările parodonitei agresive pot apărea la orice vîrstă, dar după 20 de ani cu un maximum de incidenţă
a episoadelor agresive şi de pierdere a unor dinţi în jurul vîrstei de 30-35 de ani. Conform studiilor
( Dumitriu S. ), în parodontita marginală rapid progresivă se evidenţiază factorul microbian, fiind implicaţi:
• Aggregatibacter actionmycetencomitans; • Prevotella intermedia; • Porphyromonas gingivalis; •
Fusobacterium nucleatum; • Eikenela corrodens; • Campylobacter rectus. Fiind prezenţi în ţesuturile
parodontale microorganismele induc o cascadă de reacţii, provoacă tulburări inflamatorii şi degenerative.
58
102. Hipersensibilitatea dentară. Simptome și tratament.
- Hiperestezia suprafetelor dentare reprezinta senzatia dureroasa de intensitate redusa, medie sau
intensa, care se produce la contactul acestora cu agenti mecanici, termici sau chimici
- Hiperestezia se poate instala dupa:
o Retractii gingivale prin involutie sau distructie parodontala
o Detartraj
o Chiuretaj radicular
o Interventii chirurgicale (gingivectomie)
- Hiperestezia devine manifesta in urmatoarele conditii:

o Contactul cu un instrument metalic, periuta de dd
o Contactul cu alimente reci sau calde
o Contactul cu alimente solide sau lichide, acre sau dulci
- Hiperesteziei i se atribuie mai multe mecanisme de producere:

1) Stimularea directa a unor terminatii nervoase dentinare
2) Stimularea prelungirilor odontoblastice din tubii dentinari
3) Stimularea nervoasa prin eliberarea unor polipeptide in cursul agresiunilor pulpei dentare
4) Stimularea formatiunilor nervoase ale pulpei ca urmare a deplasarii lichidului dentinal prin
mecanisme hidrodinamice
La examenul clinci obiectiv se observăo denudare a unei porțiuni dentinare. În toate cazurile dentina
denudată este netedă, lucitoare, uneori ușor pigmentată.
Actualmente pentru TRATAMENUL hiperesteiei țesuturilor dure se utilizeaă metoda de de terapie
remineraliantă : Dinții se izoleaă, se usucă minuțios. De aplică soluție de 10 % gluconat de clciu sau soluție
de remodent. La fiecare a 3-a vizită se aplică soluție de 1-2% florură de sodiu. Peroral se administrează
gluconat de calciu 00,5g de 3 ori pe zi timp de 1 lună.
De regulă peste 5-7 zile apare a ameliorare, iar peste 12-15 proceduri hipersensibilitatea dispare.
103.Schimbarile radiografice în parodontita marginală cronică incipientă (ușoară).
Radiologic, se remarca semnul caracteristic al suferintei osoase
din parodontita marginala cronica superficiala: demineralizarea (halistereza) care se prezinta sub forma unei
radiotransparente cu localizare diferita:
- halistereza marginala la nivelul vârfului (Iimbusului) septului

alveolar (interdentar sau interradicular), cu aspect difuz sau de triangulație discret crateriformă rezultată din
demineralizarea corticalei interne (lamina dura) cu baza spre marginea crestei septale si varful spre apical;
- halistereza axială in lungul septului alveolar, central axial in mod intrerupt; cu aspect de ,,Șirag de
mărgele" sau continuu: aspect de "canal septal" ;
- in aproape totalitatea septului alveolar și parcelar la nivelul corticalei interne (lamina dura), ceea ce
indica un stadiu avansat de suferinta osoasa si iminența resorbției osoase.
104.Schimbarile radiografice în parodontita marginală cronică moderată (medie).
Examenul radiologic arata o resorbtie a osului alveolar cu character inegal ca profunzime și dispozitie in
diferite zone ale arcadelor dentare; este o resorbție osoasa vertical.
59
Aspecte radiologice particulare:
- craterul (defectul) septal interproximal este rezultatul unei resorbtii verticale. care afecteaza corticala
interna (lamina dura), marginea crestei osoase septale și osul spongios subiacent; defectul osos
rezultat are deschidere crateriformă mai larga spre coronar și orientată spre cementul radicular sub
jonctiunea smalț-cement; limita spre spongioasa subiacentă se face printr-o zona de demineralizare
cu caracter de radiotransparentă partiala, difuza;
craterul (defectul) septal aproximal este rezultatul unei resorbții verticale care afectează corticala internă
(lamina dura) pe ambele fete (mezial și distal) ale septului interdentar și osul spongios subiacent sub forma
unei piramide cu baza spre coronar și vârful orientat vertical dea lungul septului spre apical, la diferite
adâncimi
- resorbția crenelată, inegala de la un dinte la altul al marginilor (crestelor septale și alveolare) osului
alveolar.
105. Schimbarile radiografice în parodontita marginală cronică avansată (gravă).

Este urmarea unor episoade repetate de gingivostomatită ulcero-necrotică,
în urma cărora se produc resorbții osoase cu mobilitate dentară patologică până la avulsia dintilor.
Resorbții reduse de tip vertical, pe fondul atrofiei osoase orizontale.
106. Parodontită ulcerativă necrotizantă acută. Definiție. Diagnostic și tratament. Diagnostic

diferentiat.
Este urmarea unor episoade repetate de gingivostomatită ulcero-necrotică, în urma cărora se produc resorbții
osoase cu mobilitate dentară patologică până la avulsia dintilor.
Denumită iniţial şi gingivita Plaut – Vincent, este o boală gingivală inflamatorie şi mutilantă; se vorbeşte
astăzi de parodontită ulcero-necrotică, deoarece toate ţesuturile sunt distruse în anumite forme de boală.
Bacteriile asociate pătrund rapid şi profund în ţesuturi, invazia fiind legată de factorii predispozanţi (Johnson
şi Engel, 1986).
Boala poate îmbrăca forme diferite de gravitate, de cele mai multe ori apărând ca afecţiune acută. Poate
avea forme relativ mai uşoare şi mai persistente – caracter subacut. Boala recurentă este marcată de
perioade de remisie şi exacerbare.
Ca localizare poate fi limitată, extinsă sau generalizată, cu severitate deosebită la nivelul arcadei, putând
fi avansată la dinţii frontali în timp ce premolarii şi molarii au afectare redusă sau deloc.
Semne clinice:
Boala se caracterizează printr-o triadă simptomatică:
 durere
 distrucţie necrotică, ulceraţii
 halitoză.
Durerea este primul simptom clinic, care precede fenomenele manifeste clinic.
Distrucţia necrotică a vârfului papilei începe în ţesuturile colului din zona interdentară, şi este urmată de
distrugerea întregii papile şi chiar a unor porţiuni din gingia marginală
Se presupune că distrucţia gingivală este provocată, fie prin infarctare vasculară, fie prin invazie
(infiltrare) microbiană în ţesuturi (Rateitschak).
Sunt caracteristice: dispariţia epiteliului şi a unei părţi din conjunctivul subiacent, cu decapitarea gingiei
papilare (cu necroză), acoperită de un strat pseudo-membranos, gri–cenuşiu. Dacă nu se intervine la timp,
distrucţia tisulară evoluează, putându-se afecta şi porţiunea osoasă a parodonţiului.
Ulceraţia poate reprezenta un simptom oral precoce la pacienţii HIV – pozitivi.

60
Sângerări spontane ce sunt asociate cu o halitoză puternică şi mucoasă gingivală edemaţiată
Halitoza este un semn caracteristic de boală având un caracter specific: insipidă, dulceagă.
În formele avansate apar adenopatii subangulo-mandibulare dureroase, febră, stare generală afectată,
asociate cu o pierdere rapidă în greutate.
În cursul evoluţiei bolii (câteva zile) pot apare “cratere osoase”, apoi urmează vindecarea, deseori cu
sechele (papile decapitate), sau se poate trece spre cronicizare.
La examenul clinic adâncimile la sondare sunt de obicei reduse deoarece se pierde gingia proprie prin
necroză. Foarte rar apar ulceraţii
PARODONTITA ULCERO-NECROTICĂ ŞI ASOCIATĂ HIV
Parodontita ulcero-necrotică urmează episoadelor repetate, pe termen lung, de gingivită ulcero-necrotică

şi prezintă cratere osoase inter-dentare profunde, de obicei în zone localizate, deşi ea poate fi generalizată.
Acest tip de parodontită se găseşte şi la pacienţii cu AIDS, caz în care complicaţiile constau în zone largi
de necroză cu expunerea osului şi sechestre, care se extind uneori către vestibular şi oral, ducând la stomatite
necrozante.
Pierderea de os asociată cu PUN, la pacienţii HIV pozitivi, poate fi extrem de rapidă, unii autori
menţionând cazuri în care s-au pierdut 10 mm de os în trei luni ( Winkler).
AIDS favorizează apariţia infecţiilor oportuniste care duc la GUN, gingivită tipică, parodontite rapid
progresive şi ulcero-necrotice.
Aspecte microbiologice. Murray a arătat că PUN la pacienţii AIDS demonstrează existenţa de fungi
oportunişti (Candida albicans) şi o mare prevalenţă de A. actynomicetemcomitans, P. intermedia, P.
gingivalis, F. nucleatum şi specii de Campylobacter.
107. Abcesul parodontal.Definiție.
Abcesul parodontal (lateral sau parietal) este o zonă de inflamaţie circumscrisă purulentă localizată la
nivelul ţesuturilor parodontale. În funcţie de tipul inflamaţiei el poate fi acut sau cronic.
Un abces parodontal este o acumulare localizată de puroi în peretele moale al pungii parodontale.
108.Pericoronarita. Definiție. Semnele clinice. Tratament.
Pericoronaritele sunt afectiuni inflamatorii acute, subacute sau cronice ale gingiei si partilor moi invecinate
unor dinti semiinclusi: cel mai frecvent, molarul de minte mandibular, uneor, si molarul secund mandibular,
situat cel mal distal pe arcada.
SIMPTOMATOLOGIE : In forma acuta:
-dureri la masticatie;
-trismus;
-hipersalivatie;
-halena;
- formarea unui exsudat purulent sub capusonul mucozal;
- adenopatie
- stare generala alterata si febrila.
TRATAMENTUL PERICORONARITELOR
Preventiv:
61
• decapusonarea chirurgicala la nivelul molarului de minte incomplet erupt.
Tratament curativ:
• spalaturi antiseptice abundente si dese (Ia Inceput, la fiecare una-doua ore);
• instilatii de colutorii complexe cu antibiotice;
• aplicarea unui dren din mesa iodoformata afanata sub capusonul de mucoasa care se mentine circa 24 ore;
• administrarea pe cale generala de antibiotice, In starile febrile si subfebrile, cu trismus si adenopatie.
Dupa amendarea fenomenelor acute se ia decizia de decapusonare sau, in caz de recidive, complicatii, se
practica extractia molarului semiinclus.
109. Debutul, evoluția și simptomele abcesului parodontal.

Este o complicatie a parodontitelor marginale cronice si se formeaza in interiorul pungilor parodontale.
Abcesul parodontal marginal se produce prin exacerbarea virulentei germenilor care populeaza continutul
pungilor parodontale, cand drenajul pe cale naturala al acestuia este redus sau blocat. Cel mai frecvent,
evacuarea exsudatului purulent este impiedicata de edemul marginii gingivale, produs prin impact alimentar,
blocuri masive de tartru si placa bacteriana supraadaugata, manevre terapeutice incorecte - masajul gingiei
inflamate si incercarea de a goli continutul pungilor prin intepare si exprimare. Aceasta manopera gresita nu
elimina decat partial continutul abcesului, il impinge la periferie si in profunzime, orificlul de punctionare se
inchide in scurt timp printr-o fibrozare a peretelui pungii, ceea ce favorizeaza recidiva abcesului.
Abcesul parodontal marginal este localizat mai frecvent vestibular, dar poate fl intalnit ii Iingual sau
palatinal. Uneori apar microabcese multiple.
SIMPTOMATOLOGIE :
 Subiectiv, semnele descrise in mod clasic sunt relativ reduse:
- jena dureroasa la masticatie, uneori si spontana, localizata, de intensitate medie;

- uneori, mal rar, durerile sunt intense, chiar violente si iradiaza in zone invecinate, simuland fenomene de
otita, artrita temporo-mandibulara sau sunt localizate, fiind consecinta unor complicatii supraadaugate:
pulpita acuta sau parodontita acuta pe cale retrograda.
 Obiectiv:
- tumefactie circumscrisa, rotunda sau ovalara, cu dimensiuni variabile, de la 1-2 mm in diametru pana la 1,5
cm sau mai mult;
- dintii limitanti sunt, in general, indemni de carie;
- mucoasa acoperitoare este intinsa, lucioasa, rosie si poate prezenta in zona de bombare maxima o portiune
de culoare alba-galbuie, semn al unei perforari iminente sau chiar un orificiu fistulos;
-abcesul parodontal marginal situat intre cei doi incisivi superiori se poate insoti de fenomene de celulita ale
buzei superioare si poate simula un edem QUINCKE;
- consistenta abcesului situat vestibular si lingual este moale, depresibila; in abcesul marginal parodontal
situat palatinal, in primele faze consistenla este mai ferma;
62
- percutia transversala a dinlilor Iimitrofi abcesului este, de regula mai dureroasa decat cea verticala.
110. Abcesul parodontal. Metodele tratamentului de urgență.
Tratamentul de urgenta consta in:
• incizie la nivelul bombarii maxime sau usor decliv de aceasta;
• Indepartarea exsudatului purulent prin spalare abundenta cu solulii antiseptice;
• instilalii cu pasta TM, sau o mesa afanata imbibata in solutie Protargol 1%;
• aplicarea pentru 24 ore a unei lame de dren in abcesele mari,voluminoase sau localizate palatinal.
111. Abscesul endoparodontal. Definiție. Semne si simptome.
Abces endo-parodontal. Acesta este prezent in situatia cand un abces periapical se extinde unindu-se cu un
abces parodontal si, de obice implica pierderea dintelui. Simptome:
Subiectiv: jena dureroasa la masticatie, uneori si spontana, de intensitate medie, mai rara dureri violente si
iradiaza in zone invecinate, simulind fenomene de otita, artrita temporo-mandibulara sau sunt localizate, fiind
consecinta unor complicatii supraadaugate (pulpita acuta)
Obiectiv: tumefactie circumscrisa, rotunda sau ovalara, cu dimensiuni variabile, dinti limitanti sunt, in general,
afectati de carie, mucoasa acoperitoare este intinsa, lucioasa, rosie si poate prezenta in zona de bombare maxima
o portiune de culoare alba-galbui, semn al unei perforari imitente sau chiar un orificiu fistulos, consistent
abscesului situate vestibular si lingual este moale, depresabila.
112. Tratamentul abcesului endoparodontal.

Tratamentul abcesului endoparodontal inlaturarea cauzei (bacteriile) care a produs infectia, drenajul acesteia
si eventual antibioterapie. Unele abcese dentare se pot vindeca in urma
tratamentului endodotic.
Devitalizarea dintilor parodontotici pentru a intrerupe lantul pathogenic Indus de modificarile pulpare
inflamatorii si degenerative, generatoare de reflexe neurovasculare cu influenta asupra evolutiei
parodontopatiilor marginale. Devitalizarea este urmata de reducerea inflamatiei parodontale si scaderea
mobilitatii patologice.
Dupa aceasta este bine ca dintele sa fie reexaminat la interval de 1 an pentru a urmari vindecarea tesuturilor
dentare. Daca tratamentul endodontic nu este suficient, in unele situatii se poate interveni chirurgical si se
poate realiza chiuretajul chirurgical al leziunii. O astfel de interventie chirurgicala se numeste rezectie
apicala.
113. Chist parodontal apical. Definiție. Localizare.

Chistul parodontal apical- reprezinta un chist intraoso de dezvoltare care se formeaza intre radacinile
unui/unor dinti vitali, originea din resturile alveolare ale lui MALASSEZ. Asimptomatic, descoperire
radiografica. Radiologic: mica arie de transparenta (sub 1 cm), unica, bine definta.
Localizare: mandibulara, in regiunea premolarilor.
114. Planul de tratament al parodontitei marginale cronice (etape).

1. Tratamentul complicatiilor acute ale parodontopatiilor marginale cronice
63
2. Igienizarea efectuata de medic pentru indepartarea factorilor naturali cu incarcatura microbiana:
debridarea gingivala prin indepartarea placii bacteriene, a biofilmului oral si a produsilor acesora, detartraj
supragingival, subgingival, suprimarea unor procese inflamatorii intretinute de resturi radiculare sau dinti
nerecuperabili prin tratament conservator sau chirurgical
3. Instruirea pacientilor pentru insusirea unui sistem de igienizare principal prin periaj si secundar prin
folosirea unor mijloace ajutatoare
4. Depistarea si indepartarea factorilor iatrogenic
5. Tratementul medicamentos antimicrobian al gingivitei si parodontitei marginale cronice superficial
6. Reducerea exsudatului inflamator din pungile parodontale, prin tratament antimicrobian prechirurgical
7. Suprimarea chirurgicala a focarelor inflamatorii, altele decit pungile parodontale sau hiperplaziile
gingivale
8. Suprimarea chirurgicala propriu-zisa a pungilor parodontale si hiperplaziile gingivale
9. Restaurarea morfologiei dentare afectate prin carii
10. Slefuiri ocluzale
11. Restaurare protetica
12. Tratamente ortodontice
13. Imobilizarea dintilor parodontici
14. Tratament de bioreactivare
15. Mentinerea, prin masuri profilactice si procedure curative suplimentare, a rezultatelor obtinute prin
tratament
Aceasta etapizare nu are carcater universal,rigid si trebuie aplicata individual fiecarui bolnav parodontopat.
115.Etapa inițială în tratamentul parodontitei marginale cronice (componente – tratament odontal,

parodontal, chirurgical, ortopedic, general).
Faza initiala prin: tratamentul complicatiilor acute, igienizarea efectuata de medic, desfiintarea
microulceratiilor din pungile parodontale false, instruirea pacientilor privind igiena bucala
1. Tratamentul complicatiilor acute ale parodontopatiilor marginale cronice

2. Igienizarea efectuata de medic pentru indepartarea factorilor naturali cu incarcatura microbiana:
debridarea gingivala prin indepartarea placii bacteriene, a biofilmului oral si a produsilor acesora, detartraj
supragingival, subgingival, suprimarea unor procese inflamatorii intretinute de resturi radiculare sau dinti
nerecuperabili prin tratament conservator sau chirurgical
3. Instruirea pacientilor pentru insusirea unui sistem de igienizare principal prin periaj si secundar prin
folosirea unor mijloace ajutatoare
4. Depistarea si indepartarea factorilor iatrogenic
terapia medicamentoasă
 sistemică
topică  sisteme de eliberare controlată
116.Etapa corectivă în tratamentul parodontitei marginale cronice (chirurgical, ortopedic).

Faza secundara: tratament de corectare morfofunctionala prin procedure chirurgicale, de reechilibrare dento-
ocluzale prin slefuiri ocluzale, restaurari odontale si protetice, tratament ortodontic. Aceasta faza de
tratament trebuie urmata de monitorizarea rezultatelor printr-o reevaluare a statusului parodontal la 1-3 luni
de la tratamentul initial.
• 1. terapie endodontică – sindromul endo-parodontal
• 2. restaurări definitive odontale
• 3. reevaluarea si reechilibrarea ocluziei
• 4. terapie ortodontica – etapa de mentinere
• 5. chirurgie muco-gingivală si osoasa
• 6. protezarea fixa şi/sau amovibile
64
Tratament chirugical:
1. tratamentul pungilor parodontale
 gingivectomie & gingivoplastie
 intervenţii cu lambou
2. tratamentul leziunilor osoase
 substracţie
 adiţie
 regenerare ghidată
 tehnici combinate
3. chirurgie muco-gingivală
Tratament orthopedic:
ASPECTE GENERALE
• reducerea selectivă ireversibilă şi permanentă a zonelor ocluzale cu modificarea schemei ocluzale
OBIECTIVE
• eliminarea interferenţelor din funcţie şi parafuncţie
• eliminarea contactelor premature
• obţinerea contactelor stabile cuspid – fosetă
• obţinerea stopurilor ocluzale multiple şi uniform distribuite
• obţinerea stimulării funcţionale necesare prezervării sănătăţii parodontale
117. Tratamentul de menținere (local și general).

Faza tertiara- se efectueaza prin procedure individualizate, nu are character universal, in vederea prevenirii
reinfectarii, a instalarii unor noi tulburari morfologice si disfunctii si implicit a recidivelor. Masuri
profilactice si procedure curative suplimentare,
Parodontitele, necesita urmarirea si mentinerea , mult timp dupa terminarea tratamentului, in vederea
stabilirii rezultatelor si profilactia recidivelor.terapia de mentinere, dupa tratamentul activ al bolii
parodontale, nu include numai masuri de igiena, ci si control si reevanuare pe o lunga perioada de timp.
Tratamentul de mentinere consta in: 1. pastrarea suportului parodontal osos alveolar(mentinerea inaltimii
osului alveolar), 2. mentinerea unui nivel stabil al atasamentului clinic, 3. controlul inflamatiei – fara o
terapie eficienta de mentinere, placa dentara se va acumula din nou, iar inflamatia va reaparea la nivelul
parodontiului, 4. reevaluarea si perfectionarea masurilor de igiena bucala, 5. mentinerea unui mediu bucal
sanatos, functional, 6. reevaluarea antecedentelor generale (la un medic generalist)
in timpul contrulului de mentinere se efectueaza: examinarea cavitatii bucale, evaluarea controlului placii
bacteriene, evaluarea radiografica, detartraj,netezire radiculara si periaj, aplicatii topice cu fluor.
Mentinerea se face atit de medic cit si de pacient, interval optim intre controale (3-4luni), evaluarea
raspunsului tisularin perioada de mentinere, reinterventie terapeutica la necessitate.
118. Tratamentul local al bolii parodontale. Definiție. Metode.

In cadrul tratamentului local exista directi principale de tratament: tratamentul complicatiilor acute,
tratamentul chirurgical, tratamentul de echilibrare ocluzala, tratamentul de reabilitare structurala si
functionala prin bioreactivare a parodontiului marginal, tratamentul complicatiilor.
tratamentului bolii parodontale consta in eliminarea in totalitate a placii bacteriene care reprezinta factorul
determinant al bolii parodontale precum si instruirea pacientului in realizarea unei igiene orale excelente la
domiciliu
Tratamentul bolii parodontale este individualizat in functie de forma evolutiva a bolii. In prima etapa a
tratamentului se imbunatateste igiena bucala si se indeparteaza toti factorii favorizanti ( fumatul, obturatii
debordante, lucrari protetice prost adaptate, obiceiuri vicioase). Imbunatatirea igienei dentare trebuie sa
cuprinda un detartraj supra/subgingival, periaj profesional, tratament antiseptic/antibiotic local, precum si o
tehnica individualizata de spalat pe dinti. In cazul in care boala este prinsa in forma ei de acutizare (abces
parodontal) se poate recomanda si un tratament antibiotic sistemic asociat tratamentului local.
65
In formele avansate de boala parodontala ca tratament se realizeaza chiuretajul subgingival in camp deschis
cu/fara aditie de os sintetic, interventia purtand numele de operatie cu lambou. Aceasta interventie avand
rolul de a incetini evolutia bolii si a o ameliora.
119. Soluții antiseptice și antimicrobiene utilizate în tratamentul bolii parodontale.

Calitatile unui medicament antimicrobian ideal:
• actiune antimicrobiana selectiva, capacitatea de a distruge microbii sau a inhiba dezvoltarea microbiana
fara fenomene toxice asupra organismului gazda;
• difuziune buna in focarul de infectie;
• spectru antimicrobian larg;
• persistenta in timp sub forma activa in lichidele circulante ale organismului (dupa administrarea pe cale
general'a) si in focarul de infectie;
• absenta reactiilor de sensibilizare locale si generale;
• sa nu dezvolte rezistenta microbiana;
• pret de cost scazut, accesibilitate in procurare si modalitate usoara de administrare.
Substantele cu actiune antimicrobiana pot fi:

Antiseptice: substante chimice cu actiune bacteriostatica sau bactericida asupra microbilor cantonali pe
tegumente si mucoase,care in doza activa sunt netoxice fata de tesuturi.
Dezinfectanti: substante chimice cu actiune predominant bactericida, utilizate pe suprafelele neanimate
(instrumente, manusi chirurgicale, suprafete ale aparaturii medicale si stomatologice), care in doze active
sunt iritante si toxice pentru tesuturi in functie de concentratie, un antiseptic se poate comporta si ca
un dezinfectant.
Substantele antimicrobiene cu actiune selectiva sunt grupate in
chimioterapice propriu-zise, care sunt substante de sinteza chimica si in antibiotice, substante obtinute prin
purificarea unor produsi de
metabolism al unor ciuperci sau bacterii .
I. Antiseptice
Antiseptice care denatureaza proteinele microbiene in aceasta categorie intra substantele acide, bazice
si alcoolii.
1. Acidul citric In solutie apoasa cu un pH de la 0,5 la 2,5 a fost utilizat pentru conditionarea chimica a
suprafelei radiculare In tratamentul chirurgical al parodontitelor marginale cronice, in scopul unei bune
regenerari conjunctive Si a reacolarii gingivale.in acelasi scop s-au utilizat acidul fosforic Si .EDTA (acid
etilen
diaminotetraacetic).Rolul acidului citric consta totusi in decontaminarea bacteriana a
suprafelelor radiculare.
2. Acidul cromic este utilizat In aplicatii scurte, cinci-sase secunde, urmate de spalaturi cu ser fiziologic, apa
distilata sau curenta In:
- pungi parodontale cu exsudat purulent pentru sistarea secretiei:
- fistule apico-gingivale;
- ulceralii gingivale de cauza microbiana.
3. Acidul maleic, asociat cu triclosan Si metoxietilen In pastele de dinti, mareste capacitatea antibacteriana a
acestora.
4.Acidul salicilic are proprietali keratolitice Si keratoplastice. inconcentralie de 1%. asociat unui extract
vegetal astringent, este indicat In tratamentul medicamentos al gingivitelor Si parodontitelor
marginale cronice (produsul Pyralvex)..
Baze
Bicarbonat de sodiu, in solutie, apoasa 20%. este un adjuvant al tratamentului antimicrobian de urgenta In
gingivostomatita ulceronecrotica,In tratamentul gingivostomatite'lor micotice Si al stomatitei
66
sub placa protetica. Eficienta antimicrobiana creste prin asocierea bicarbonatului de sodiu sau de potasiu cu
apa oxigenata, IncorporateIn dentifrice (metoda KEYES).
Alcoolii
Alcoolul etilic 70% este folosit pentru badijonarea mucoasei gingivale si bucale Inaintea infiltratiilor
anestezice, de biostimulare si ca vehicul pentru produse cu acliune antimicrobiana si antiinflamatoare.
Antiseptice care blocheaza enzimele microbiene

Substante oxidante
1.Peroxidul de hidrogen 3% sub forma de apa oxigenata este un bun antiseptic pentru mucoasa gingivala.
bucala si faringiana, activ asupra Streptococcus pyogenes, spirochete, bacteria anaerobe. Apa oxigenata se
utilizeaza ca atare sau diluata 1/4 pentru spalaturi cu actiune antiseptica. hemostatica si de Indepartare a
detritusurilor organice in: .
- gingivite acute sau subacute;
- pungi parodontale penlru Indepartarea exsudatului inflamator;
- abcese parodontale marginale incizate;
- gingivostomatita ulcero-necrotica;
- plagi traumatice infectate ale partilor moi din cavitatea bucala;
- plagi chirurgicale parodontale Inaintea suturii sau protejarii prin cimenturi chirurgicale;
- plagi chirurgicale protejate pentru indepartarea depozitelor de fibrina si a detritusurilor organice.
2.Solutia de perhidrol (peroxid de hidrogen 30%).

Are actiune antimicrobiana. in special asupra germenilor anaerobi, exercita un efect cauterizant bine suportat
de gingia hiperplaziata. in special in hiperplaziile dEș sarcina. in cursul tratamentului conservator de
temporizare a exciziei gingivale. Poate fi
utilizat pentru albirea dintilor tinand cont insa și de efectele secundare
ale actiunii chi mice asupra structurilor dentare.
3.Permanganatul de potasiu (solutie 1/5.000-1/10.000). este
utilizat sub forma de spalaturi in:
- gingivite acule și subacute;
- prin curatire In cursul tratamentelor stomatologice uzuale sau
dupa intervenlii chirurgicale.
Compusi halogenati:
1.Cloramina B (natriubenzensulfoncloramida) se utilizeaza sub forma de spalaturi in:
- gingivite acute și subacute;
- pungi parodontale cu exsudat purulen ;
- abcese parodontale marginale dupa incizie;
- stomatite și gingivostomatite acute și subacute.
2.lodul .
Actiunea antimicrobiana se exercita in urma irigatiilor subgingivale, in pungi parodontale, o data pe zi, timp
de 14 zile, cupovidon-iodin 1% (produsul Betadine).
3.Combinatii ale metalelor

Clorura de zinc, solutie offic. 30%, a fost unul din antisepticele folosile in mod curent in tratamentul
formelor inflamatorii de imbolnavire a parodontiului marginal. Clorura de zinc se prezinta initial sub forma
de cristale care se dizolva in apa distilala. In afara solutiei oficinale de 30% se pot prepara solulii mai slabe,
cel mai frecvent de
5-10% și 20%. in tratamentul prin meșaj al șantului gingival.
67
Protargol, solutie 1% proteinat de argint contine circa 8% argint, care exercita o actiune oligodinamica cu
efect bacteriostatic; este neiritant, foarte bine tolerat de mucoasa bucala.Se utilizeaza in:
- gingivite acute si subacute;
- gingivite si parodontite marginale cronice dupa detartraj;
Rivanol, solutie 1/5.000, este un bun antiseptic in gingivostomatita ulcero-necrotica. Se utilizeaza sub forma
de spalaturi bucale largi.
Antiseptice care distrug membrana celulei microbiene

Derivatii fenolici sunt agenti tensioactivi sau surfactanti. Fenolul 2% solutie apoasa poate fi folosit in
chimioterapia antimicrobiana a cementului radicular.
Din acest grup face parte clorhexidina
120. Remedii medicamentoase utlizate în tratamentul bolii parodontale.
I.Antibioticele.
Antibioticele sunt substanle produse de microorganisme sausintetizate dupa modelul structural al unor
compusi naturali.
Chimioterapicele sunt imaginate de om si obtinute in laboratorprin sinteza.
Antibioticele actioneaza asupra microorganismelor prin:
- Inhibarea sintezei peretelui celular:
• Penicilina, Ampicilina, Amoxicilina. Bacitracina, Cefalosporine.
- Inhibarea permeabilitalii membranei citoplasmatice:
• Nistatina, Polimixina;
- Inhibarea sintezei proteice:
• Tetraciclina, Doxiciclina, Streptomicina, Kanamicina, Neomicina,
Gentamicina, Eritromicina, Oleandomicina, Spiramicina,
Lincomicina, Clindamicina, Cloramfenicol.
- Inhibarea sintezei aciziJor nucleici:
• Fluorochinolone: Ciprofloxacina, Norfloxacina, Ofloxacina.
1.Tetraciclina-actiune antimicrobiana,antiiflamatorie,activitate atioxidanta si antiproteolitica,actiune
reparatorie si regenerative,de conditionare a suprafetei radiculare si inhiba resorbtia osului alveolar.
Eficienta unui antibiotic in boala parodontal depi nde de indeplinirea a doua conditii esentiale:
- antibioticul trebuie sa actioneze preferential asupra structurilor moi si dure osoase ale parodontiului
marginal;
- antibiotieul trebuie sa realizeze la nivelul acestor structure o concentratie efieienta terapeutic.
2.Penicilina-este activa asupra streptococilor B-hemolitici, actinomicetelor, spirochetelor; majoritatea
streptococilor sunt rezistenti.
3.Ampicilina este un antibiotic obtinut prin semisinteza, similar cu penicilina, dar cu un spectru antibacterian
mai larg.Ampicilina este indicata In infectii severe, in gingivostomatita ulcero-necrotica, abcese parodontale
marginale cu alterarea starii
generale, febra accentuata (peste 38°-38,5°C).Doza zilnica de ampicilina este de 1,5-4 g, in mod obisnuit
doua capsule de 0,250 g sau 0 capsula de 0,500 g la 6 ore sau cate 1 g solutie injectabila la 12 ore; in
infectii grave, doze mai mari, pana la 6g/zi,
administrate fractionat sub forma injectabila, la interval de 4-6 ore.
4.Amoxicilina este o beta-Iactarnina, un derivat de ampicilina cu
68
spectru de actiune similar. Eficienta amoxicilinei este deosebita in tratamentul infectiilor parodontiului
marginal cu Aggregatibacter actinomycetemcomitans.
5.Augmentin se utilizeaza in tratamentul parodontitelor marginale
cronice profunde, progresive, refractare la alte tratamente antimicrobiene.
6.Clindamicina este un antibiotic al carui spectru antibacterian cuprinde majoritatea
bacteriilor gram-pozitive, inclusiv multe tulpini de stafilococ auriu si majoritatea germenilor anaerobi
patogeni.Se administreaza In bolile parodontiului marginal refractare la tratament, numai la adulti" nu si la
copii, nu In parodontita juvenila.
7. Metronidazolul este un chimioterapic de sinteza, derivat din nitroimidazol. Este activ (bactericid) fala de
bacteriile anaerobe In special Porphyromonas gingivalis și Prevotella intermedia. dar și Clostridium și
Bacteroides. Are actiune eficienta asupra treponemelor
și protozoarelor.Utilizarea metronidazolului reduce semnificativ populalia de
bacterii patogene ca: Eubacterium și spirochete, dar eficienla este mai redusa asupra speciilor de
Capnocytophaga.Metronidazolul Inregistreaza niveluri crescute In lichidul șantului gingival și In tesutul
gingival la scurt timp dupa administrarea pe cale generala ceea ce il face a fi folosit in multe cazuri de
parodontite
agresive, in special, dar și marginale cronice.
Metronidazolul se administreazel sub forma de:
- comprimate 0,250 9
- unguent 3%
- gel 3%
- gel 25%
II Antimicoticele(antifungicele)
1.Nistatin:
Indicatii:
- stomatila micotica a nou-nasculilor;
- stomalita micolica si candidoza esofagiana la sugari, copii si
adul i;
- stomatita sub placa protetica de cauza micotica;
- profilaxia candidozei bucale la nou-nasculi.
2.Miconazol
3.Fluconazol
III. Glucocorticoizii au actiune antiinflamatoare și antialergica.
Principalul glucocorticoid este hidrocortizonul sau cortizolul
Hidrocortizonul si glucocorticoizii, In general, reduc inflamatia de cauze variate: agresiune fizica, chimica
sau biologica (infectii, reactii alergice).
In tesuturile intlamate, inhib macrofagele, migrarea polimorfonuclearelor,fagocitoza, reduc permeabilitatea
capilarelor și vasodilatatia,scad sinteza prostaglandinelor.
In faze tardive ale inflamatiei, exercita a actiune de inhibare a sintezei proteice, fibroblastilor, osteoblaștilor,
limfocitelor. a diverselor celule de origine mezenchimatoasa, a depunerii de colagen silimiteaza proliferarea
capilara.
Efectele clinice ale acestei actiunl sunt: reducerea Inflamatiei,hiperemiei, exsudatului inflamator, dar si
scaderea proceselor reparatorii ale tesuturilor lezate prin reducerea proliferarii celulare si a cicatrizarii.
Principalii glucocorticoizi folositi Tn practica stomatologica sunt:

- Hidrocortizon acetat: solutie injectabila sau aplicatii locale(unguente), in concentratii utile cuprinse intre
0,25% si 1%;
- Prednison: administrat pe cale orala
- Prednisolon: este eficace in aplicalii locale 0,25%-0,5%;
69
- Dexametazona sodiu fosfat; produsele sunt hidrosolubile si se administreaza sub forma de solutie sau
unguente 6,05-0,1 %.
IV Antihistaminice
Romergan, sol. orala 0,1%, maleat de dimetinden (Fenistil), in colutorii cu antibiotice si corticosteroizi
pentru actiune antialergica si anestezica de suprafata
V. Antivirotice
- amantadina: produsele Viregyt, Amantadine;
- vidarabina: produsul Vidarabine cu actiune asupra virusuluiherpes simplex;
- aciclovirul: produsele Acyclovir, Zovirax au acliune asupra virusilor herpes simplex si varicelo-zosterian.
VI Produsi naturali
Propolisul - produs natural de secretie aI albinelor, are o compozitie complexa: flavone, enzime, uleiuri
volatile, esteri ai acizilor aromatici etc. Propolisul exercita. urmatoarele efecte:
- antibacterian;
- antimicotic;
- antiinflamator;
- vasoconstrictor;
Proparodont este un produs original romanesc care contine:propolis, extract de musetel, salvie si cimbru,
intr-un vehicul nealcoolic, pe baza de polietilenglicol si hidroxid de' aluminiu, Eficienta antimicrobiana si
antiinflamatoare este dublata de actiunea blanda,neiritata. fala de mucoasa gingivala.
121. Chirurgia parodontală. Kit chirurgical minim pentru intervenții chirurgicale parodontale.
Chirurgia parodontala – indepartarea tesuturilor degradate,a structurilor patologice si recuperarea functional
a dintilor parodontotici.
Instrumentar si materiale
Instrumentarul specific folosit In chirurgia parodontala este alcatuit
din:
1. Instrumentar de consultalie și explorare:
- sonde parodontate și exploratorii. pensa CRANE-KAPLAN pentru masurarea și marcarea adancimii
pungilor parodontale (in gingivectomii). Este o pensa cu un brat drept și unul angulat, ascutit;bratul drept se
introduce in punga parodontala. iar cel cu varf produce. din exterior, prin apropierea celor doua brale, puncte
hemoragice.
2. Instrumentar de pregatire a campulul operator și de anestezie.
3. Instrumentar de incizie și sectionare:
- bisturie cu lama de unica folosinta. cea mai utilizata fiind numarul 15, dar și 11, 12 b arcuata, folosita
pentru incizia vertical secundara de tip RAMFJORD (operatia WIDMAN modificata);
- bisturie de gingivectomie tip GOLDMAN·FOX pentru incizii vestibulare și aproximale: au partea activa de
forma trlunghiular alungita. angulata fala de maner;
- bisturiu ORBAN angulat, pentru diferite incizii in plan orizontal;
- instrumentul KIRKLAND numarul15 sau 16 are partea activa de forma unei lame triunghiulare. Cu o
margine convexa ascutita și un varf mai lung decat celatalt. Instrumentul este folosit pentru incizia iniliala
marginala și aproximala, ca și pentru indepartarea gingiei incizate.
4. Iinstrumentar de decolare a lambourilor si evidentiere a osului alveolar:
- decolatoare mucozale și periostale.
5. Instrumentar pentru indepartarea tesutului de granulalie.
70
chiuretaj radicular și pentru modelarea osului alveolar:
- instrumente de detartraj subgingival;
- chiurete chirurgicale cu margini ascutite, rotunde sau ovale, de tip cupa sau inelare;
- chiurete GRACEY (In conditiile decolarii unui lambou, ele pot
acliona cel mai eficient și direct controlat asupra osului alveolar);
- razușe sau pile subgingivale;
~ pense ciupitoare de os;
- daltite (de os);
- freze, preferabil de os LINDEMAN;
6. Instrumentar de sutura:
- ace, de preferinta atraumatice;
- pense mentinatoare de ac.
7. Instrumentar ajutator:
- spatule;
- departatoare;
- pense;
- discuri. freze;
- seringil de spalatura;
8. Materiale:
- comprese de tifon;
- rulouri de vata;
- bulete de vata;
- anestezice;
- lichide antiseptice de spalatura, ser fiziologic;
- fire de sutura;
- cimenturi chirurgicale.
122. Obiectivele chirurgiei parodontale.

• acces pentru debridare radiculară când metodele convenţionale nu sunt eficiente
• restabilirea conturului gingival favorabil
• facilitarea igienei orale
• alungirea coroanei clinice pentru facilitarea suportului odontal necesar restaurărilor protetice
adecvate
• recâştigarea prin proceduri regenerative specifice a parodonţiului distrus
123. Indicații privind tratamentul chirurgical al parodontitei marginale cronice..
1. pungi false nereductibile prin tratament antimicrobian;

2. pungi parodontale adevarate;
3. hiperplazii gingivale (cu sau fara pungi false sau adevarate);
4. defecte mucogingivale.
• eşecul terapiei nechirurgicale – succesul tratamentului convenţional este evaluat după detartraj şi
surfasaj şi înaintea administrării agenţilor antimicrobieni care tind să reducă inflamaţia şi să
mascheze situs–urile unde terapia convenţională nu a dus la rezoluţia bolii
• reducerea / eliminarea per se a pungii nu este necesară în situs–urile care răspund la terapia
convenţională şi rămân stabile pe durata etapei de evaluare
pungile mici reprezintă un obiectiv adecvat pentru a facilita terapia de menţinere şi de a reduce incidenţa
recurenţei
124. Contraindicații locale și generale ale tratamentului chirurgical al parodontitei

marginale cronice generalizate.
71
Principala contraindicalie locala a tratamentului chirurgical parodontal este legata de starea igienei
bucale.Aceasta, uneori, nu este efectuata corespunzator de catre
pacient, in pofida ,instructiunilor date de medic sau de igienistul dentar.
In astlel de situatii, interventia chi.rurgicala este urmata de recidive ale inflamatiei gingivale și de eșecul
operator.Unele suferinte acute, ca gingivostomatita ulcero necrotica, nu permit efectuarea interventiei
chirurgicale de suprimare a continutului
pungilor sau a hiperplaziilor gingivale decat dupa 0 perioada de
tratament medicamentos antimicrobian.
Contraindicaliile generale
Bolile generale care contraindica In mod absolut interventia
chirurgicala sunt:
1) leucemiile acute;
2) infarctul de miocard mai recent de sase saptamani;
3) hemofilia;
4) starile cașectice din T.B.C., tumori maligne;
5) starile avansate de insuficienta cardiaca, hepatica sau renala;
6) psihozele majore.
Bolile generale care presupun 0 investigatie compieta și 0

compensare medicamentoasa corespunzatoare, In relatie cu medicul
internist, Inaintea interventiei chirurgicale parodontale sunt:
1) diabetul;
2) boala ADDISON;
3) boli cardiovasculare: hipertensiunea arteriala, insuficienla
coronariana, purtatori de implante vasculare;
4) epilepsia, boala PARKINSON.
125. Gingivoplastia. Definiție. Tehnică. Indicații. Contraindicații.

in mod obișnuit. gingivectomia se insotește de a serie de manopere de plastie prin care se urmarește
restaurarea morfologiei functionale a conturului gingival prin proceduri plastice:
- excizia papilelor cu fenornene de staz ,excluse f nctional;
- modelarea marginii gingivale cu forfecute de plastie sau c1ești
de plastie tisulara;
- subtierea marginilor gingivale cu pietre diamantate.
Indicatiile de ordin special al gingivectomiei gingivo-plastice sunt:

1. Sechelele gingivale ramase dupa gingivostomatita ulcero-neerotica.
2. Fibromatoza gingivala cu Ingroșarea excesiv a marginii gingivale.
3. Descoperirea unor portiuni de rada.cina. In urma gingivectomiei
efectuate de necesitate In zonele vizibile, frontale.
Contraindicatii:
1. Gingie subtire, friabila, slab vascularizata, care nu se preteaza
la modelare plastica.
2. Involulii gingivale precoce, limitate la un dinte sau un grup de dinli, din cauza gradului inalt de recidiva.
Aici se aplica proceduri de chirurgie mucogingivala prin lambouri repozilionate lateral (ceea ce
constituie. de altfel, tot 0 plastie) sau prin grefe gingivale libere.
72
Tehnica:
-Anestezie infiltrativa
-incizie combinata- intrasulcular, la nivelul marginii gingivale libere. daca nu prezinta
o ingrosare fibroasa excesiva;
- extrasulcular, pe versantul extern al marginii gingivale libere ingrosate Si la baza papilelelor interdentare
excluse functional, de staza, hiperplazice, friabile.
Incizia se face in bizou intern la 45 grade fata de planul orizonta.Interdentar, incizia se completeaza cu
bisturie de tip GOLDMAN-FOX sau cu forfecule de plastie. Aceasta incizie este proprie caracterului
particular al gingivoplastiei (tala de realizarea unui lambou clasic sau modificat) . Se indeparteaza piesa
gingivala nerecuperabila. ingrosata, fibroasa. cu pensa anatomica sau cu ajutorul unor instrumente de
detartraj "grele" (gheara de detartraJ).Mucoasa gingivala restanta se decoleaza cu grija de periost. Sunt
situalii cand, din cauza friabilitatii mucoasei, acest lucru nu se poate
face si se realizeze 0 decolare mucoperiostala.
In continuare se indep rteaza, cu grija, lesulurile alterale prin:
- chiurelajul lesutului de granulatie;
- chiuretarea și netezirea suprafelei radacinii;
- excizia modelant a osului alveolar prin inlaturarea zonelor
osteitice, ramolite.Se sUlureaza portiunea gingivala decolata In pozitie cat mai
coronara, la colelul analomic al dinlelui.
Se sUlureaza marginea caudala (apicala) a mucoasei alveolare a fundului de sac restant la perfostur
subfacent, penfru a nu permlte migrarea inevilabila a acesleia, prin tracliuni și prin melaplazia fibroasa In
limpul vindecarii, spre coronar, cu reducerea conseculiv a adancimii fundului de sac vestibular; de asemenea
se previne
.prinderea" și alunecarea spre apical a lamboului care a fost aplicat cit mai aproape de colelul dinlelui.
Periostul descoperit va fi protejal cu mese iodoformale, schimbate in primele trei zile, și se va acoperi de
epileliu in 12-14 zile.
Firele de sutura se scot la 7-8 zile. Vindecarea elinica survine dupa 7-10 zile eu redarea unui aspect
fizionomie corespunzalor.
126. Gingivectomia. Definiție. Tehnică. Indicații. Contraindicații.

Este interventia chirurgicala prin care se indeparteaza:
a) peretele moale (extern) al pungilor parodontale. Prin aceasta
se realizeaza:
- desfiintarea posibilitatii de retentie a placii microbiene;
- accesul direct la tesuturile infectate care pot fi indepartate cu Acces direct
ușurinta;
- prevenirea recidivelor;
b) gingia hiperplaziatA si pungile false sau adevarate subiacente.
Gingivectomia este o interventie radicala, prin care se suprima, intr-o singlUra sedinta, suportul morfologic
al bolii parodontale
de tip distructiv sau proliferativ.
Indicatii:
1. Pungi supraalveolare cu un perete gingival fibros, de consistenta ferma, care nu poate fi chiuretat
corespunzator (sau, daca este chiuretat, nu se reacoleaza).
2. Abcese gingivale situate in grosimea papilei interdentare.
3. Abcese parodontale marginale recidivante, cu peretele extern
al pungii ingrosat, fibrozat dupa incercari nereusite de tratament
impropriu (Inlepare cu sonda, evacuare incompleta a conlinutului,
tratamente prelungite cu antibiotice) sau cu punct de plecare zona de
bi- sau trifurcatie a molarilor.
73
4. Pungi parodontale de adancime medie, cu perete extern subtire, slab vascularizat, dilacerabil,
5. Pungi parodontale cu exsudat inflamator recidivant dupa alte intervenlii chlrurgicale.
6. Hiperplazii gingivale de cauza microbiana, medicamentoasa si uneori, hormonala.
7. Indicalii ale gingivectomiei legate de alungirea coroanei
dentare:
a) in abraziunile patologice excesive, marirea coroanei clinice se face printr-o interventie compusa din
gingivectomie si rezectie osoasa
modelanta a marginii osului alveolar (ostectomie și oteoplastie);
b) Cavitati cu distructii dentare subgingivale adainci care face dificila conturarea primara șrealizarea finala a
formei cavitatii, ca siobturatia acesteia;
c) Fracturi dentare Tn zona treimii coronare a radacinii (Ia radacini
bine implantate care pot fi recuperate prin reconstituiri coronoradiculare)
;d) Eroziuni In treimea coronara a radacinii care nu pot fi altfel
corect abordate pentru tratamentul conservativ prin obturatii;
e) Perforalii ale canalului radicular Tn treimea coronara a rad~kinii
cand aceasta este bine implantata și se urmareste reconstructia coronara;
f) Retenlie insuficienta a bontului coronar;
g) Odontoplastia dlntilor pluriraEliculari prin separarea radacinilor mai ales prin amputatie radiculara;
Contraindicatii:
1. Gingivite alergice.
2. Hipertrofii gingivale reversibile prin tratament antimicrobian.
3. Gingivite hiperplazice din leucoze, agranulocitoza (In absenta
tratamentului bolii sistemice).
4. Unele gingivite hiperplazice de cauza hormonala; In sarcina se recomanda temporizarea gingivectomiei
pana dupa na$tere.
5. Pungi parodontale osoase (se prefera lambouri).
6. Pungi parodontale adanci care depa$esc linia (jonctiunea) mucogingivala.
7. Contraindicatii ale alungirii coroanelor c1inice prin gingivectomie:
a) igiena bucala defectuoasa;
b) dinti fara valoare strategica pentru restaurarea protetica;
c) implicarea furcatiilor la molari $i premolari.
Tehnica:
1. Marcarea portiunilor celor mai declive ale pungilor parodontale se face cu 0 sonda parodontala gradata
sau, mai bine, cu pensa CRANE-KAPLAN . Bratul neted al pensei se introduce In punga pana Intampina 0
rezistenta u$or depresibila. Prin apropierea bratelor pensei, varful extern creeaza un punct
hemoragic .Acesta este situat Insa cu 1-2 mm mai coronar decat portiunea cea mai decliva, in functie de
grosimea tesutului de granulatie.
2. Incizia se face cu bisturiul cu lama nr. 15 (preferabil), bisturiu deschis extern la 45° (fig. 135) fata de
planul orizontal. Linia de incizie trebuie facuta cu 1-2 mm spre apical de punctele hemoragi.ce - din
considerentul aratat mai sus privind nivelul I'a care se situeaza acestea.
3. Excizia gingiei se reaHzeaza cu instrumentul KIRKLAND, cu pense anatomice Si este usurata prin
actiunea instrumentului de
detartraj in forma de "gheara" aplicat interdentar.
4. detartrajul minutios al radacinilor expuse.
5. Chiuretajul radacinii.
6. indepartarea tesuturilor de granulatie: epitelial Si conjunctiv
(mai voluminos), se face in toate cazurile.
7. Modelarea fina a conturului gingiei se face cu forfecute de plastie sau c1esti de tesut; utilizarea unor
pietre diamantate este posibila, dar trebuie limitata la situatiire cand conturul gingival are 0
74
consistenta ferma.
8. Toaleta plagii se face cu ser fiziologic sau cu solutie de gluconat de clorhexidina 0,12%.
9. Protectia plAgii se face cu cimenturi chirurgicale: din acest punct de vedere trebuie mentionat ca
cimenturile chirurgicale cu oxid de zinc-eugenol pot produce reactii alergice datorita eugenatului
127. Frenectomia. Definiție. Tehnici. Indicații. Contraindicații.
Frenectomia este interventia chirurgicala prin care se indeparteaza sau se repozitioneaza frenul - acel tesut
care are rolul de a restrictiona miscarea organelor mobile din corp.
Tehnici:
Frenectomia
După anestezie locală, se tracţionează buza, punându-se în tensiune frenul labial, şi
se aplică două pense hemostatice curbe la nivelul
inserţiilor acestuia (superior şi inferior).
Se practică incizia frenului distal de pensele
hemostatice, fragmentul supraperiostal excizat
îndepărtându-se. în cazul existenţei unei
diasteme produse de un fren labial hipertrofie,
incizia va fi extinsă palatinal, respectând
papila interincisivă. în continuare, se decolează
mucoperiostul de-a lungul marginilor inciziilor
verticale în porţiunea labială. Primul fir
de sutură este poziţionat la nivelul fundului de
sac vestibular, asociind tehnica cu vestibuloplastia.
în acest mod se reduce posibilitatea
formării hematomului şi se facilitează reacolarea
părţilor moi la nivelul fundului de sac
vestibular. Plaga în porţiunea superioară se
suturează cu fire separate.
Indicatii:
-Fren labial voluminous sau malpozitionat(scop orthopedic la confectionarea protezelor mobile);
-fren lingual,labial scurt sau lung(scop orthodontic la indepartarea diastemelor)
-defecte de vorbire;
-defect esthetic si functional;
-insertie patologica,provoaca retractie gingivala;
-retractia papilei incisive;
Contraindicatii:
-recesiuni gingivale;
-Gingivite alergice;
-boli sistemice;
-diabet zaharat decompensat;
128. Frenuloplastia. Definiție. Tehnici. Indicații. Contraindicații.

-este o interventie chirurgicala de remodelare sau repozitionare a frenului lingual sau labial.
Frenoplastia „în Z”
Tehnica este similară în prima parte cu excizia simplă. Dupa îndepărtarea frenului, se realizează câte o
incizie oblică la extremităţile defectului excizional, rezultând un aspect în formă de „Z” (inciziile oblice se
75
fac în unghi de 60 de grade). Cele două lambouri mucozale triunghiulare sunt decolate supraperiostal şi
rotate în plan orizontal pentru a închide defectul vertical. Prin această metodă se obţine şi o adâncire minimă
a fundului de sac vestibular.
Frenoplastia cu vestibuloplastie
Această metodă se indică în cazul frenurilor labiale cu inserţie largă la nivelul mucoasei crestei alveolare,
cât şi în cazul bridelor laterale localizate la nivelul fundurilor de sac
vestibular maxilar. După anestezia locală, se incizează frenul la nivelul inserţiei sale alveolare,
până la nivelul periostului. Prin decolare supraperiostală, lamboul mucozal se mobilizează
şi este deplasat spre fundul de sac vestibular.Lamboul se fixează în noua poziţie prin sutura la periost (Fig.
5. 4).Indiferent de tehnica utilizată, uneori rămâne un defect osos neacoperit de mucoasă,
care se va vindeca per secundam. La pacienţii edentaţi, aplicarea imediată a protezei rebazate este
obligatorie.
129. Tipuri de lambouri în chirurguia parodontală. Noțiune.
Lambou-fragment de mucoasa sau periost decolat de osul alveolar prin una sau mai multe incizii.
 In raport cu osul alveolar subiacent:
-reflectat in intregime;
-reflectat partial
 In functie de straturile din care este format:
-mucozal;
-mucoperiostal;
 Dupa pozitie:
-apical;
-lateral;
-coronar;
 Dupa gradul de extindere:
-extins:pe un grup de dinti,pe o arcada;
-limitat:in ‘’L’’,pe 1-3 dinti;
130. Reguli de creare a lambourilor în chirurgia parodontală.
-alegerea tehnicii corecte a interventiei:
-Mucoasa bine vascularizata;
-delimitarea corecta a lamboului;
-decolarea in totalitate a mucoasei ;
-crearea unui acces bun si cimp operator larg;
-pozitia corecta a bisturiului,incizia corecta(pentru pastrarea vascularizarii lamboului);
-lambou manvrat cu grija si fara tensiune;
-nu se efectueaza din mucoasa:friabila,dilacerata,subtire,slab vascularizata,exclusa functional,de
staza,hiperplazica,intinsa;
131. Lambouri: lambou complet, lambou Widman modificat, lambou cu grosime parțială.
Se efectueaza pe un dinte,un grup de dinti sau pe intreaga arcada.
Tehnica lamboului complet:
1.Delimitarea lamboului.
2.Anestezie infiltrative
3.incizie orizontala pina la marginea crestei alveolare.
4.doua incizii vertical(distanta dintre ele de 1 dinte)
5.decolarea lamboului
76
6.hemostaza prin tamponament.
7.indepartarea tartrului subgingival restant.
8.indepartarea tesutului de granulatie
9.chiuretaj
10.hemostaza
11.spalarea plagii cu ser fiziologic
12.aplicarea materialului de aditie
13.aplicarea si mentinerea membrane
14.protectia plagii prin sutura
Lamboul Widman-tehnica continua a chiuretajului subgingival cu microlambouri papilare,avind o tehnica
deosebit de precisa.
Tehnica:
1.Incizie pe vresantul vestibular,oblica,urmata de o decolare papilara.
2.incizie vertical intrasulculara pina la marginea osului alveolar.
3.incizie orizontala intre cele 2 suprafete incizate initial.
.decolarea lamboului
4..hemostaza prin tamponament.
5.indepartarea tartrului subgingival restant.
6.indepartarea tesutului de granulatie
7.chiuretaj
8.hemostaza
9.spalarea plagii cu ser fiziologic
10.aplicarea materialului de aditie
11.aplicarea si mentinerea membrane
12.protectia plagii prin sutura
132. Lambouri poziționate (apicale, coronare, lambou lateral pediculat).

Operalia cu lambou deplasat apical efectuata eu dublu scop: eliminarea pungilor parodontale si cresterea
zonei de gingie fixa, dar fara adincirea fundurilor de sac vestibulare.
Tehnica
-incizie in bizou intern a gingiei sub marginea libera, pana la dinte, sub fundul pungii si excizarea peretilor si
a continutului acesteia pana la dinte;
-printr-o a doua incizie se decoleaza un strat subtire de mucoasa palatinala ;
- se chiureteaz tesuturile palologice subiacente, se modeleaza marginile osului alveolar ;
-lamboul palatinal subtire se sutureaza intrerupt, intr-o pozitie mai apicala fata de ce initial,cee ce incheie
operatiunea de desfiintare a pungii parodontale palatinale. Lamboul repozitionat apical se practica si in cazul
refacerii coroanei clinice a dintilor, redusa prin atritie avansata.
Operalia cu lambou deplasat coronar urmareste acoperirea suprafetei radiculare cu retractie gingivala.
Este 0 interventie de sine statatoare sau poate urma la doua luni dupa aplicarea unei grefe gingivale libere.
Operatia cu lambou deplasat lateral este indicata pentru acoperirea unei zone de retractie gingivala pe
dintii izolati.
Tehnica:
- Se incizeaza marginea gingivala care Iimiteaza zona de retractie Si se excizeaza portiunea subtire dinspre
aceasta zona;
- Se decoleaza un lambou lateral mucozal sau mucoperiostal, suficient de lat pentru a acoperi in intregime
zona de retractie;
- Se deplaseaza lateral lamboul pediculat si se sutureaza la gingia adiacent $i mucoasa alveolara;
77
- Se protejeaza plaga cu ciment chirurgical.
133. Grefa de țesut conjunctiv. Definiție. Tehnici și materiale. Indicații. Contraindicații.

Grefele tesutului conjunctiv sunt de obicei recoltate de la nivelul palatului, cu condiţia sã existe o
grosime adecvatã a ţesutului. Zona trigonului retromolar poate fi de asemenea folosit, datoritã
grosimii submucoasei în aceastã zonã. Aceastã grefã este cu grijã suturatã şi un lambou coronar
avansat, plasat şi suturat peste ea.
Printre varietatea abordãrilor chirurgicale utilizate în tratarea recesiunii gingivale, grefa de ţesut
conjunctiv în combinaţie cu acoperirea grefei prin lamboul de deasupra poate fi consideratã ca
standard în tratarea defectelor prin recesiune gingivala.
Deoarece succesul şi previzibilitatea acestei tehnici chirurgicale este mai dificil de anticipat,
numeroase modificãri au fost propuse, inclusiv grefã de ţesut conjunctiv cu sau fãrã manşon epitelial,
parţial sau total acoperit de lambou pediculat, cu un design al preparãrii sub formã de tunel, acoperit
de papila nedecolatã.
Aceastã metodã permite menţinerea a unei grosimi mai mari a lamboului în zona apicalã, ceea ce va duce la
o acoperire a zonelor denudate radiculare pentru multiple defecte de recesiune adiacente. O varietate a
tehnicilor de prelevare au fost sugerate incluzând incizii paralele sau o incizie unicã pentru a minimaliza
marimea plãgii palatinale, care va permite inchiderea primarã a sitului donator, ceea ce va reducere durerea
postoperatorie
134. Chirurgia osoasă în boala parodontală. Scopuri si obiective. Tehnici.

Tehnici.
a) Interventii de rezectie si modelare osoasa -ostectomii si osteoplastii se realizeaza in: - pungi
parodontale osoase, create printr-o resorbtie alveolara preferentiala. acolo unde osul alveolar este
intarit de prelungiri din corpul oaselar maxilare, mai rezistente la resorbtie;
mentinerea unui perete extern osos creeaza conditii favorabile pentru recidiva inflamatiei septice;
- resorbtii osoase verticale, unde se atenueaza neregularitalile conturului osos alveolar; -
restaurarea coroanei clinice a dintilor prin gingivectomie si remodefare a marginii osului alveolar
la un nivel mai decliv, cu repozitionarea apicala a Iamboului mucogingival; - exostoze ale
marginii si versantilor osului alveolar
b) Interventii de restaurare a osului alveolar Refacerea prin mecanisme naturale a osului alveolar nu este
posibila fara o interventie ajutatoare, terapeutica.
Se disting, in acest sens, doua directii de tratament:
-fara utilizarea unui material aditional ;
- prin tratament de aditie;
In primul caz, se insista in mod deosebit pe indepartarea tesutului de granulatie epitelial din pungile
parodontale si a epiteliului jonctional restant. Tesutul epitelial impiedica restructurarea cementului si a
tesutului conjunctiv desmodontal. Indepartarea lui se poate face prin: - agenti chimici: hipoclorit de sodiu,
antiformina, fenol - dar acestia au s actiune neselectiva fata de tesuturi; - agenti fizici: ultrasunete, freze si
pietre abrazive, care. de asemenea, nu pot fi controlati cu precizie pentru a actiona numai pe tesutul epitelia/;
- interventii chirurgicale parodontale de eliminare a epiteliului ¬ dar acesta poate prolifera din marginile
plagii.
135. Osteoplastia. Definiție. Indicații. Tehnici și instrumente.

78
OSTEOPLASTIE: remodelarea osului fără a îndepărta structurile osoase ce susţin dintele. Osteoplastia
implica reconturarea osului alveolar nesustinator in idea obținerii unui contur gingival și osos fiziologic.
Indicatii:
-pungi infraalveolare cu un singur perete
-reducerea torusului palatin
-reducerea defectelor infraalveolare adiacente zonelor edentate
-reducerea exostozelor a caror prezență complică diminuarea pungilor
-cratere interproximale
Osteoplastia se realizeaza in:
- pungi parodontale osoase, create printr-o resorbtie alveolara preferentiala. acolo unde osul alveolar este
intarit de prelungiri din corpul oaselar maxilare, mai rezistente la resorbtie; mentinerea unui perete extern
osos creeaza conditii favorabile pentru recidiva inflamatiei septice;
-resorbtii osoase verticale, unde se atenueaza neregularitalile conturului osos alveolar;
-restaurarea coroanei clinice a dintilor prin gingivectomie si modelare a marginii osului alveolar la un nivel
mai decliv, cu repozitionarea apicala a 'Iamboului mucogingival;
- exostoze ale marginii si versantilor osului alveolar.
Tehnica
Osteoplastia se practica asociat cu gingivectomia sau operatii cu lambou.Cind se practica asociat
gingivectomiei,se folosesc pietre diamantate sau freze ,care trebuiesc racite in permanenta,pentru a Evita
aparitia sechestrelor osoase sau intirzieri in procesul de vindecare.
Osteoplastia,osteoectomia sunt cel mai des folosite in timpul interventiilor chirurgicale cu
lambou.Reflectarea partial sau totala a lamboului permite evidentierea defectelor osoase si aprecierea
topografiei acestora,topografie ce nu se va evalua prin sondare sau examen radiologic.
Îndepartarea sau reconturarea osului se realizeaza cu daltițe,pietre diamantate,freze chirurgicale.
136. Resorbția radiculară, gestionarea pungilor parodontale infraosoase.

Resorbţia radiculară este un răspuns fiziologic normal în cazul dinţilor deciduali, rezultând în exfolierea
dinţilor temporari şi înlocuirea cu dentiţia permanentă. În dentiţia permanentă, procesul de resorbţie
radiculară reprezintă o stare patologică. Tipurile de resorbţie radiculară a dinţilor permanenţi, în linii
generale, pot fi clasificate în resorbţii interne şi externe. Forma internă îşi are originea în pulpa dentară, în
timp ce resorbţia externă debutează la nivelul ligamentului parodontal. Resorbţia internă este relativ rară şi
apare ca rezultat al traumei sau al inflamaţiei pulpare, induse de carie . Resorbţia radiculară externă prezintă
cauze variate, incluzând: stări infecţioase/inflamatorii, leziuni
traumatice, stimulare prin presiune mecanică, stări neoplazice, tulburări sistemice, idiopatice .
Pungile infraosoase se insotesc de defecte osoase definite ca defecte cu 1 perete, 2, 3,combinat. astfel, def os cu 3 pereti sunt
marginite pe de o parte de supr d si pe de alta parte 3 suprafete osoase.Def cu 2 pereti - cratere interdentare - marginit de 2 sup
dentare si 2 osoase def cu 1 perete sunt marginite de 2 pereti dentari, 1 osoase si una moale. Defectele combinate sunt marginite
de mai multe suprafete ale unui dinte si mai multesup de os. Defectele in gen inconjura dintelui.
137. Pierderea osului alveolar în dehiscență. Expunerea radiculară.

Dehiscenta si fenesfratia sunt defecte prin resorbtie la nivelul corticalei externe a osului alveolar, care duce
la descoperirea radacinii subiacente.
Dehiscenta reprezinta o lipsa de os, situata marginal, ca 0 palnie deschisa coronar si mai ingusta spre apical.
Fenestratia este un defect osos circumscris, situat sub marginea crestei alveolare.
Osul spongios este redus pana la disparitie la dintii frontali, unde, in apropierea marginii alveolare, osul
propriu-zis si corticala externa fuzioneaza.. Vascularizatia periostala este saraca in zonele unde
periostul $i mucoasa sunt sUbtiri si intinse,asa cum sa intampla pe suprafata convexa a radacinilor. mai ales
la dintii vestibularizati sau oralizati. Aceste circumstante favorizeaza aparitia dehiscentei sau a
79
unei fenestratii care se transtorma in dehiscenla. Concomitent, resorbtia osoasa de cauza inflamatorie
bacteriana se dezvolta cu predilectie in zonele aproximale ale radacinilor. Dehiscenta $i fenestratia se
trateaza chirurgical prin acoperire cu lambou de vecinatate bine vascularizat.
138. Fenestrație. Definiție. Semne clinice. Tratament.

Osul spongios este redus pana la disparitie la dintii frontali, unde, in apropierea marginii alveolare, osul
propriu-zis si corticala externa fuzioneaza.. Vascularizatia periostala este saraca in zonele unde
periostul $i mucoasa sunt sUbtiri si intinse,asa cum sa intampla pe suprafata convexa a radacinilor. mai ales
la dintii vestibularizati sau oralizati. Aceste circumstante favorizeaza aparitia dehiscentei sau a
unei fenestratii care se transtorma in dehiscenla. Concomitent, resorbtia osoasa de cauza inflamatorie
bacteriana se dezvolta cu predilectie in zonele aproximale ale radacinilor.
Tratament
Dehiscenta si fenestratia se trateaza chirurgical prin acoperire cu lambou de vecinatate bine vascularizat.
139. Ostectomie. Definiție. Tehnici și materiale. Indicații. Contraindicații.

OSTEOCTOMIE: remodelarea osului prin îndepărtarea structurilor osase de suport în scopul corectării
defectelor osoase.
Ostectomia-reprezinta îndepărtarea plastica a osului alveolar propriu-zis justaradicular si interradicular,care
poate lua aspect de deformități datorită fenomenului de resorbție.
Se indică în:
-eliminarea craterelor interdentare
-defecte infraalveolare ce nu raspund terapiei de regenerare
-resorbtii orizontale cu marginile osoase neregulate.
INDICAŢII
 facilitarea tratamentului leziunilor carioase
 creşterea suprafeţei de retenţie coronară
 re–stabilirea spaţiului minim biologic
 ameliorare estetică în cazuri de erupţie
pasivă deficitară
CONTRAINDICAŢII
 raport nou coroană / rădăcină defavorabil
Tehnica:
Osteoplastia,osteectomia se practica asociat cu gingivectomia sau operatii cu lambou.Cind se practica
asociat gingivectomiei,se folosesc pietre diamantate sau freze ,care trebuiesc racite in permanenta,pentru a
Evita aparitia sechestrelor osoase sau intirzieri in procesul de vindecare.
Osteoplastia,osteectomia sunt cel mai des folosite in timpul interventiilor chirurgicale cu lambou.Reflectarea
partial sau totala a lamboului permite evidentierea defectelor osoase si aprecierea topografiei
acestora,topografie ce nu se va evalua prin sondare sau examen radiologic.
Îndepartarea sau reconturarea osului se realizeaza cu daltițe,pietre diamantate,freze chirurgicale.
ALUNGIREA COROANEI CLINICE (ACC)

• tehnică cu lambou repoziţionat apical şi reconturare osoasă
140. Defectele osoase. Tipuri.
80
I.dehiscenta,fenestratia.
II.Resorbtia verticala si orizontala
III.Dupa nr de pereti afectati
-cu un perete
-cu 2 pereti
-cu 3 pereti
IV.dupa localizarea anatomica
-leziuni ale septurilor interdentare
-intraosoase
-interradiculare sau de furcatie
-combinate
V.pozitia pierderii osoase interradiculare in raport cu osul subiacent
-infraosos
-juxtaosos
-supraosoase
141. Definirea pierderii osoase orizontale. Imagine radiografică.
REZORBTIA OSOASA-Poate fi de tip orizontal sau vertical.Pierderea orizontal cea mai des intalnita.Osul se reduce in
inaltime in general la nivelul mai multor dinti, marginea osoasa ramane perpendiculara pe suprafata rad. Sunt afectate corticale
vest si orale, septuri interdentare dar nu in mod obligatoriu cu aceasi intensitate.
Carranza - in plan orizontal a alveolizei la dinti pluriradiculari
gradul I - stadiul incipient (leziunea debutanta)in care punga supraosoasa, o usoara alveoliza in zona fucatiei. defect < din 1/3 din
diametrul v-o al spatiului interradicular. La sondaj oriz sonda nu patrunde inter rad. RX neconcludent - pierdere osoasa minima
gadul II leziune partiala tip ‘cul de sac’ distructi mai avansata leziunea>1./3 din diam V-O al spatiului fara a trece partea cealalta.
Sonda patrunde interrad dar nu depaseste spatiul spre cealalta fata a d. Rx oarecare Rx T, mai accentuata spre portiunea
coronara a septului interred
gradul III leziune completa, os interrad complet absent, orif v si o ale furcatiei sunt acoperite de tes ging, deschiderea furcatiei nu
este vizibila clinic.sondaj orizontal - sonda patrunde dintr-o parte in cealalta a sp interrad(leziunea este in esenta un tunel v-o)Rx
RxT crateriforma care creaza o componenta verticala impreuna cu pierderea osoasaorix.
Tip de lez prezent atat in gradul III si IVgrIV os interad complet distrus, tes moi migreaza apical, deschiderea furcatiei
estevizibila clinic.
142. Definiția pierderii verticale osoase. Imagine radiografică.

Pierderea osoasa verticala – angular apar in directie oblica, produc pierderi de substanta de-a lungul lungimii rad d, baza
defectului fiind localizata apical fata de osul inconjurator. In cele mai multe cazuri,defectele angulare sunt insotite de pungi
infraosoase. deoarece septurile dintre radacini sunt mai subtiri coronar, in fazele initiale de parodontita prezinta rezorbtie
orizontala.Cu cat este mai mare distanta in tre doi dinti cu atat este mai gros septul interdentar - situatie in care se dezv defect de
tip vertical.
Tipul de rezorbtie depinde de:
morf dintelui
81
spatiul dintre dinti ( inghesuirile dentare si malpozitile)
gradul de igiena orala
tipul de microorganisme care exista la nivelul placii.
Defectele angulare pot fi in functie de forma alveolize

-hemisepturi apar frecv pe sup distala a rad molarilor
-cratere interdentare - craterele os sub forma de concavitati in creasta os interdenta,limitate intre corticalele v si o. Ele rep circa
1/3 din toate defectele os si aprox 2/3 dintoate defectele mand si sunt de doua ori mai frec in sementele post decat in cele ant
-defecte intraosoase
-defecte os combinate
143. Regenerarea tisulară ghidată. Definiție. Tehnici și materiale. Indicații. Contraindicații.

Este o modalitate terapeutica realizata prin tehnici chirurgicale care folosesc in principal bariere mecanice,
unele cu valoare biologica: matricele de biovitroceramica in collagen si care conduc la regenerarea gingivo-
parodontala.
Rolul de bariera intre epiteliu si tesut conjuntiv si desmodontal il au membranele:
1. neresorbabile:
-membrane din politetrafluoretilena expandata
- latex(cauciuc)
AVANTAJE:
-adaptare buna si etansa mai ales la nivelul concavitatii interradiculare
-posibilitatea tratarii mai multor dinti simultan
-buna separare a cheagului de singe de eventualele contaminare bacteriana
-pretul de cost redus
2. resorbabile
-de collagen o importanta protein atit pt structurarea desmodontiului si ligamentului periodontal cit si a
osului si vementului
-acid polilactic
-acid poliglicolitic
-poliglatin
-dura mater liofilizata
-amestec de copolimeri din acid polilactic si tributilcitrat
-grefele autogene de periost
Membranele neresorbabile au dezavantajul reinterventiei chirurgicale.
Indicatii:
-tratamentul defectelor furcatiilor de cl. 2 si 3
-resorbtia osoasa limitata( 1-2 pereti)
-incongruente dento-alveolare cu inghesuire
-resorbtii osoase orizontale
144. Amputarea radiculară. Definiție. Tehnici și materiale. Indicații. Contraindicații.

Amputatia radiculara reprezinta procedura prin care se indeparteaza una sau doua radacini ale unui dintre
pluriradicular, conservandu-se coroana dentara. Interventia se aplica de obicei molarilor de pe maxilar.
Indicatiile pentru amputare radiculara si hemisectie tin de mai multe specializari stomatologice:
- Indicatiile parodontale sunt leziunile de furcatie (atunci and boala parodontala s-a extins la spatiul dintre
doua radacini) de gradul II si III, in special la primul si al doilea molar.
- Indicatiile endodontice sunt obstructionarea canalului radicular si imposibilitatea de a indeparta o
restaurare dentara tip fundatie.
82
- Complicatii stomatologice cum ar fi instrumente endodontice rupte si blocate pe canalul radicular,
perforatii de clasa IV in zona de furcatie si perforatii de clasa II a radacinii.
- Alte indicatii sunt carii de furcatie sau radacina, fractura verticala a unei radacini sau, foarte rar, ca parte a
extractiei partiale in timpul tratamentului endodontic.
Contraindicatiile acestor proceduri sunt cazurile de fuziune a radacinilor, unde separatia este imposibila,
atunci cand radacina ramasa nu poate fi tratata endodontic sau daca sprijinul osos este insuficient pentru a
restaura radacina ramasa.
145. Hemisecția. Definiție. Tehnici și materiale. Indicații. Contraindicații.

Hemisectia reprezinta procedura prin care se indeparteaza o radacina a unui dintre pluriradicular, impreuna
cu portiunea de coroana corespondenta. Partea ramasa este de obicei atasata sau ancorata unui dinte
adiacent, pentru sprijin si stabilitate. Interventia se aplica de obicei molarilor mandibulari si doar in cazuri
exceptionale molarilor superiori.
Hemisectia se realizeaza astfel:
1. anestezie tronculara de tip periferic
2. sectionarea coroanei, cu un disc diamantat, perpendicular pe spatial interadicular
3. separarea complete a radacinilor cu o freza cilindrica
4. extractia fragmentului coro-radicular cu implantatie deficitara, cu un cleste de premolar inferior
potrivit
5. suprimarea tesutului de granulatie , a concretiunilor periradiculare si a cementului necrotic de pe
radacina restanta
6. extirparea pulpei de la nivelul jumatatii restante si obturarea corecta a canalului radicular
7. dupa cel putin 8 saptamini se va imobiliza printr-o punte dentara.
Indicatiile pentru hemisectie tin de mai multe specializari stomatologice:

- Indicatiile parodontale sunt leziunile de furcatie (atunci and boala parodontala s-a extins la spatiul
dintre doua radacini) de gradul II si III, in special la primul si al doilea molar.
- Indicatiile endodontice sunt obstructionarea canalului radicular si imposibilitatea de a indeparta o
restaurare dentara tip fundatie.
- Complicatii stomatologice cum ar fi instrumente endodontice rupte si blocate pe canalul radicular,
perforatii de clasa IV in zona de furcatie si perforatii de clasa II a radacinii.
- Alte indicatii sunt carii de furcatie sau radacina, fractura verticala a unei radacini sau, foarte rar, ca
parte a extractiei partiale in timpul tratamentului endodontic.
Contraindicatiile acestei proceduri sunt cazurile de fuziune a radacinilor, unde separatia este

imposibila, atunci cand radacina ramasa nu poate fi tratata endodontic sau daca sprijinul osos este
insuficient pentru a restaura radacina ramasa.
146. Grefa gingivală liberă autogena . Definiție. Tehnici și materiale. Indicații. Contraindicații.
Grefele gingivale libere sunt folosite pentru cresterea zonei de gingie fixa, redusa de obicei, prin bride cu
insertie inalta (frecvent in zona caninului si premolarilor inferiori)
Tehnica:
1. desfiintarea pungilor parodontale, daca acestea exista, prin gingivectomie
83
2. pregatirea zonei primitoare printr-o incizie orizontala de-a lungul jonctiunii mucogingivale si
decolarea mucoasei subiacente care se sutureaza decliv, la periost lasind libera o suprafata a acesteia
pentru a primi grefa
3. pregatirea grefei care este recoltata cu bisturiul sau cel mai bine cu un mucotom, din zona neteda a
mucoasei palatinale, situate aproape de coletul dintilor de pe aceeasi parte cu zona grefata de la
mandibula
4. aplicarea grefei peste zona denudate, sutura separate a marginii coronare si a capetelor laterale
5. protectia plagii cu mese de tifon sau ciment chirurgical, aplicat cu grija, pt a nu se insinua intre
marginile grefei si zona primitoare
147. Alungirea coronară. Definiție. Tehnici și materiale. Indicații. Contraindicații.
Alungirea coronară este o procedură de micro-chirurgie, în general cu aplicație estetică. Acest tratament
presupune armonizarea conturilor gingivale pentru creșterea suprafeței coroanei dintelui. Acest tratament are
va rezultat un zâmbet mai frumos.
Scopul urmarit de alungirea coronara, indiferent de metoda utilizata, este acela de a sigura un complexdento-gingival stabil si
sanatos. Pentru a atinge acest scop trebuie luate in considerare dimensiunile“inaltimii biologice”.
Această procedură are loc sub anestezie locală, iar durata variază în funcție de numărul dinților asupra
cărora se acționează. Se va efectua incizii de dimensiuni mici care vor permite expunerea rădăcinii și a
osului dentar. Există situații în care este nevoie îndepărtarea unei cantități mici din structura osoasă pentru a
putea fi atașată plomba sau coronița dentară. Odată ce este expusă o porțiune destul de mare de dinte, gingia
va fi curățată cu o soluție specială, iar gingia va fi suturată.
În cazul apariției durerii, medicul va prescrie o rețetă pentru analgezice și va recomanda folosirea unei apre
de gură cu proprietăți antimicrobiene. Periajul dinților poate fi realizat atâta timp cât sunt evitate gingiile.
Riscurile pe care le implică intervenția de alungire coronară.
După ce țesutul gingival este îndepărtat, există posibilitatea apariția sângerărilor gingivale. Se întâmplă ca
unii pacienți să dezvolte o sensibilitate la mâncăruri calde sau reci. Aceasta poate dispărea odată cu
montarea coroniței dentare.În urma procedurii de alungire coronară, pot apărea câteva riscuri destul de mari.
Fixarea dintelui în osul maxilarului poate fi slăbită, dintele tratat poate avea un aspect mai lung decât ceilalți
dinți, iar în cazul în care dintele cade, inserarea unui implant devine dificilă deoarece a fost îndepărtată o
porțiune din structura osoasă a dintelui.În cazul în care sângerarea gingivală nu se oprește, aveți senzația că
zona operată prezintă semne de infectare sau
84

Examen Paradontologie

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Examen Paradontologie

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Întrebări pentru examen anul V

1.Parodonțiul marginal. Definiție.Structura. Funcțiile.

Functiile de baza a parodontiului marginal:

2. Parodonțiul superficial. Definiție. Structura.

Ca si restul mucoasei bucale, gingia este alcatuita din:

Glicozaminoglicanii sunt reprezentati prin:

3. Parodonțiul de susținere. Definiție. Structura.

4. Biomecanica dintelui. Noțiunea de “hypomoclion”.

5. Rolul biomecanicii dintelui în debutul și evoluția bolii parodontale.

6. Gingia. Tipurile de gingie.

7. Semne clinice ale gingiei sănătoase (culoare, textură, consistență).

8. Papila interdentară, structura și funcțiile.

9. Marginea gingivală liberă, structura și funcțiile.

10. Gingiva fixă, structura și funcțiile.

11. Ligamentul periodontal (PDL).

12. Cementul. Structura și funcțiile.

13. Osul alveolar propriu-zis.

14. Osul alveolar susținător. Corticala externă și osul spongios.

15. Noțiune de resorbție osoasă și apoziție.

16. Gingia. Structura țesutului conjunctiv și epiteliului gingival.

17. Epiteliul oral. Structura și funcțiile.

18. Epiteliul sulcular. Structura și funcțiile.

21. Lichidul șanțului gingival. Compoziția și funcțiile.

23. Șanțul gingival. Noțiune. Structura. Compoziţie.

24. Lățimea spațiului biologic. Definiție. Dimensiuni.

30. Indicele de sîngerare (ÎS).

32. Măsurarea adâncimii pungii parodontale. Metode și instrumente.

sondele speciale de parodontometrie

33. Parodontograma. Metoda de completare a parodontogramei și instrumente utilizate..

36. Placa bacteriană. Definiție. Etiologie.Indicele de placă.

37. Etape de dezvoltare a plăcii bacteriene.

39. Placă bacteriană subgingivală. Etiologie. Compoziţie.

Placa subgingivala asociata suprafelei dentare

Adeziunea reversibila. Adeziunea ireversibila.

41. Bacteriile asociate bolii parodontale.

42. Tartrul dentar. Definiţie. Clasificare.

Compozitia tartrului dentar:

43. Tartrul dentar. Compoziţia minerală a tartrului dentar.

Tartrul supragingival este format in proportie de 70-90% din componente anorganice:

44. Tartrul dentar. Compoziţia organică a tartrului dentar.

Tartrul dentar contine:

45. Etapele formării tartrului dentar.

Tartrul supragingival este format in proportie de 70-90% din componente anorganice:

48. Indicii tartrului dentar . Metode de apreciere.

Indicele de igiena bucala: IHB

Suprafetele dentare cu placa, exprimate procentual (X):

Indicele SILNESS si LÖE

Examinarea placii se realizeaza prin inspectie fara solutii colorate. Valori :

2 – depozit fin, pelicular

3 – strat gros, acopera santul hingival de la marginea gingivala libera la suprafata dentara

Indicele de retentie a placii bacteriene LÖE

0 – absenta cariilor, tartrului sau obturatiilor cu margini neregulate in apropierea gingiei

1 – tartru supragingival, carii, obturatii cu margini neregulate

2 – tartru subgingival, obturatii cu margini neregulate

Indicele de placa Quigley-Hein

Se obtine dupa colorarea placii si exam fetelor V si O ; 5grade

1 – banda discontinua de placa la marg ging

2 – banda continua subtire sub 1mm

3 – banda continua peste 1mm

4 – placa acopera 2/3 din suprafata dentara

5 – placa acopera peste 2/3 din suprafata dentara

∑ grade/nr. suprafete=IQH

49. Metode manuale şi tehnici de eliminare a tartrului dentar.