Introducere în teoria asistenței sociale, David Howe

-recenzie-

,,Introducere în teoria asistenței sociale", scrisă de David Howe- un autor britanic, fost
asistent social- este o carte referitoare la sistemul de asistență socială. Ea este alcătuita din
181 de pagini, împărțită în 16 capitole, plecând de la beneficiarii sistemului de asistență
socială, ajungând până la teorii specifice acestui domeniu. A apărut pentru prima dată în anul
1987, la ediția Routledge.
Autorul pune accent, pe tot parcursul cărții, pe ideea conform căreia cunoașterea și
aplicarea teoriei în munca de asistent social este imperativă. În asistența socială, consideră
Howe, este importantă părerea beneficiarilor, doar cu ajutorul acesteia putând fi oferite
servicii cât mai potrivite și totodată, eficiente. Implicarea și dovada că le pasă îi fac pe
asistenții sociali să fie percepuți de cei cu care lucrează ca persoane competente, de aici
decurgând rezultate pozitive în ceea ce privește intervenția. De o importanță deosebită sunt și
explicațiile, pe care asistentul social ar trebui să le ofere beneficiarilor. Aceștia au nevoia să
știe în ce etapă a intervenției se află, ce urmează, ce metode se folosesc și altele asemenea.
Cartea vorbește despre ,,rețeta" practicii asistenței sociale corecte, eficiente. Este
necesar ca asistentul social să lucreze ghidându-se după un ,,plan". El, și beneficiarul, trebuie
să știe unde se află și unde se dorește să se ajungă. Obiectivele au aici un rol important.
Teoriile în asistența socială joacă un rol crucial. Folosindu-se de ele, asistentul social poate
explica, descrie, prognoza și determina rezultate în ceea ce-l privește pe beneficiar. Pe scurt,
utilizând diversele teorii, asistenții sociali reușesc să se ghideze astfel încât munca lor să fie
eficientă.
O altă idee apărută în carte este aceea că beneficiarii trebuie ajutați, ținându-se cont de
viziunea lor despre situația în care se află. Ei trebuie implicați, tratați ca actori ai propriei
vieți, nu drept spectatori pentru care se iau decizii, fără a avea dreptul de a interveni.
Mai mult, se vorbește despre subiectivism, obiectivism, interacționism și despre cum
fiecare teorie adoptată duce la moduri diferite de intervenție. Se amintește de funcționalismul
structuralist. Fiecare persoană are rolul ei în societate, iar odată îndeplinit ne ajutăm pe noi,
cât și pe restul. Acțiunile noastre sunt în strânsă legătură cu acțiunile celorlalți și doar prin
cooperare și echilibru societatea poate funcționa normal.
 Am constatat, de-a lungul lecturii, că autorul pune la dispoziția cititorului mai multe
variante, perspective de a analiza aceeași ipoteză. Îl ajută, în acest fel, să privească lucuruile
într-un mod mai complex, să analizeze și să aleagă singur modul în care se raportează la lume.
Ideile exprimate în carte sunt din diferite sfere, astfel încât apar informații din filosofie,
psihologie, sociologie, antropologie, asistență socială etc. Autorul adună diferite concepte,
pentru a face cititorul să înțeleagă complexitatea omului și a lumii în care acesta trăiește.
Așadar, lecturând ,,Introducere în teoria asistenței sociale” de David Howe, am
perceput cartea ca pe un ghid, ce vine în sprijinul asistenților sociali, pentru a reuși să obțină
cele mai bune și de durată rezultate. Autorul subliniază ca fiind extrem de importante:
înțelegerea ființei umane, comunicarea sinceră cu aceasta, înțelegere, corelarea practicii cu
teoria. Un bun asistent social trebuie să cunoască, înainte de a practica, complexitatea
universului în care își va desfășura activitatea.