Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
O Scrisoare Pierdută
O Scrisoare Pierdută
Reperele spațio-temporale
Tipuri de comic:
Latina clasică este varianta scrisă a limbii latine, folosită începând din secolul
III î.Hr. și până în secolul VI d.Hr. Ca limbă oficială a Imperiului și ca limbă
vorbită de păturile culte, respectă riguros normele lingvistice, se păstrează ca
limbă literară în operele autorilor clasici.
În fonetică acționează mai multe legi: vocala ,,i’’ după consoană produce
modificarea consoanei (dicere-dezicere-zicere) sau dispariția ei. Se transformă
vocalele a, à, o și e în poziție nazală (adică urmate de n sau n+consoană,
m+consoană) în â, u, î sau i. ex : lana-lână ; bonus-bun ; ventum-vânt ; bene-
bine
Legea rotacismului: consoana ,,l” în poziție intervocalică devine ,,r”. ex: bula-
gura; sale-sare; darus-dar
-teoria care susține formarea limbii și a poporului român atât la nord cât și la
sud de Dunăre
-dialectul maglenoromân (în două regiuni din Grecia, Serbia, două orașe din
Macedonia)
-influența slavă (secolele VI-VII); ex: gât, obraz, cocoș, veveriță, nevastă,
prieten, ciocan, izvor, Bogdan, Mihai, Nicolae, Vlad
-influența maghiară (sec. X); ex: bolund, boldă, uiagă (sticlă), beteag
-influența germană (sec. XII, XVIII, XIX, XX); ex: cartof, chiflă, griș, halbă, șnițel,
pantof, stofă, șort, șnur, chelner
-1828- după ce Ion Heliade Rădulescu simplifică sistemul scrierii chirilice într-o
variantă ce se adapta pronunțării românești
-între 1863-1844 s-au creat alfabete de tranziție în care literele latine înlocuiau
treptat caracterele chirilice, principalul autor al acestei acțiuni fiind tot I.H.
Rădulescu în Țara Românească, iar în Moldova Gheorghe Asachi, și în Ardeal
George Barițiu
-documentele oficiale din timpul lui A.I. Cuza instituie prin lege folosirea
alfabetului latin în 1860 (Muntenia) și 1862 (Moldova)
Limba actuală