Conceptul de marketing trece în prezent printr-un proces de reevaluare în raport cu noile

cerinţe globale, tehnologice, economice si sociale cu care se confruntă firmele pe piaţa locală
cît şi cea internaţională. Marile pieţe sunt înlocuite de micropieţe; apar reţelele de distribuţie
multiple; clienţii cumpără prin intermediul cataloagelor, telefonului şi ofertelor TV; frenezia şi
activitatea promovării produselor şi reducerilor de preţ erodează treptat fidelitatea clienţilor faţă de o
anume marcă; modalităţile conveţionale de reclamă sunt din ce în ce mai ineficiente şi costă din ce în
ce mai mult. Toate acestea la un loc, împreună cu alte “seisme” cauzate de evoluţia pieţelor, conduc
la o singură concluzie, aceea că firmele trebuie să-şi revizuiască conceptele fundamentale şi să
răstoarne premizele care au stat înainte la baza succesului lor în afaceri.
 
Ca disciplina, marketingul îşi revizuieşte premizele, conceptele, metodologia şi sistemele, în scopul
luării celor mai potrivite decizii în sfera afacerilor. Cei care lucrează în acest domeniu trebuie să ştie
când să opteze pentru o piaţă mare şi când pentru un segment al acesteia, când să lanseze
sortimente noi sau doar să extindă gama celor existente, când sa încurajeze si când să oprească
distribuirea unui produs, când să protejeze piaţa internă şi când să pătrundă agresiv pe cea externă,
când să diversifice avantajele ofertei şi când să reducă preţul, când sa măreasca şi când să reducă
bugetul afectat vânzarilor, publicităţii, altor elemente specifice activităţii de marketing. Probabil că
schimbarea majoră de mentalitate în domeniul marketingului a reprezentat trecerea de la încheierea
unei tranzacţii, la câstigarea unui client. În trecut, marketingul era orientat în principal către finalizarea
unei tranzacţii; acum accentul cade mai mult pe partea relativă a acestuia. Pe lângă aspectele legate
de “închiderea unei tranzacţii”, se insistă din ce în ce mai mult asupra tehnicilor optime de atragere şi
menţinere a clientelei.
 
Clienţii buni reprezintă un element-cheie: atunci când sunt bine serviţi şi trataţi, ei devin o sursă de
profit pe termen lung pentru firmă. În condiţiile unei concurenţe din ce în ce mai ascerbe, primul
obiectiv al unei firme trebuie să fie acela de a câstiga fidelitatea clientului şi de a-i satisface acestuia
cerinţele la un nivel superior. Marketingul de relaţie nu reprezintă însă numai încercarea unei firme de
a stabili relaţii mai bune cu cumpărătorii. Firmele de succes au în vedere şi stabilirea unor relaţii
reciproc avantajoase cu furnizorii şi distribuitorii lor. O firmă care reduce marja de profit a furnizorului
sau distribuitorului, care câstigă în timp ce partenerii săi pierd, nu va rezista pe piaţă. Cei inteligenţi
fac echipă cu furnizorii, în dorinţa de a oferi servicii mai bune utilizatorului final.
 
În esenţă rolul marketingul înseamnă mult mai mult decât a veni în întâmpinarea cerinţelor
clienţilor. Firmele bune răspund cerinţelor clienţilor lor; firmele cu adevarat mari crează pieţe.
Rolul de lider pe o anumită piaţă se câştigă prin descoperirea şi crearea unor noi produse,
servicii, stiluri de viaţă şi modalităţi de a ridica standardul de viaţă al consumatorilor.
 
Activitatea de marketing trebuie să aibă la bază o filosofie bine întemeiata pe principii de eficienţă,
operativitate şi responsabilitate. P. Drucker spunea că o firma are două funcţii: inovaţia şi marketingul.
Atunci de ce majoritatea confundă marketingul cu vanzările? Da, misiunea marketingului este de a
vinde şi rolul este de a sesiza nevoile neîndeplinite ale oamenilor şi de a creea soluţii noi şi
atragătoare. Marketingul presupune, mai întâi, investigarea mediului economico-social în
scopul identificării pieţei-ţintă, definită prin segmente, urmată de conectarea (adaptarea)
activităţii la mediu, utilizând un set de mijloace, în centrul cărora este plasat mixul de
marketing. Un astfel de proces are ca obiectiv sincronizarea cererii cu oferta, cu efecte benefice
pentru furnizor şi client. Repetarea procesului asigură în timp stabilitatea relaţiei dintre cerere şi
ofertă. Să presupunem ca vrem să dăm pieţii un produs nou, care are fi paşii pe care trebuie sa-i
întreprindem? Angajam un specialist de marketing pentru: identificarea oportunităţilor, dezvoltarea
unui produs nou, atragerea consumatorilor, păstrarea consumatorului şi construirea loialităţii,
satisfacerea comenzilor. Abia dupa ce ai rapoartele şi toate analizele poţi să investeşti. Dezvoltarea în
această manieră a activităţilor întreprinderii constituie o primă dimensiune a conceptului de marketing,
intitulată marketing tranzacţional. Până la urmă nucleul care determină competitivitatea ramurii şi
a ţării este capacitatea concurenţială a întreprinderilor şi organizaţiilor ce formează ramura
economică, iar în final economia ţării. Ţara deţine un avantaj competitiv atunci când în aceasta
există numeroase intreprinderi ce deţin acelaşi avantaj. Subiecţii ce formează competitivitatea unei
unităţi economice sunt: indivizii şi produsele. Competitivitatea entităţii economice reprezintă
întâietatea şi superioritatea acesteia faţă de ceilalţi concurenţi, într-o dimensiune sau alta, realizată
prin maximum depuneri de eforturi de îmbunătăţire a situaţiei prin valorificarea oportunităţilor şi
eliminarea pericolelor. În formă mai evoluată, procesul poate fi derulat de o manieră care să permită
atragerea şi menţinerea clienţilor, sincronizarea cererii cu oferta fiind urmărită pe termen lung. O
astfel de abordare se constituie într-o altă dimensiune a marketingului, denumită sugestiv marketing
relaţional, care semnifică relaţia specială care se stabileşte între întreprindere şi clienţii săi. În
accepţia prezentată mai sus, procesele de marketing au ca punct de pornire piaţa definită şi abordată
ca fiind alcătuită din segmente ori clienţi (consumatori, cumpărători). Abordările se constituie în alte
două dimensiuni ale conceptului de marketing, denumite corespunzător: marketing orientat spre piaţă
(segmente) şi marketing orientat spre client.
 
Evolutiv, marketingul orientat spre client reprezintă o etapă superioară în dezvoltarea
marketingului, exprimând o formă mai eficientă de satisfacere a nevoilor consumatorilor, în
acest mod, întreprinderea asigură o mai puternică personalizare a ofertei, proiectată de o
manieră care să permită o individualizare permanentă în raport cu cererea. Întreţinerea unui
astfel de sistem presupune multă flexibilitate, care are la bază o capacitate ridicată de
inovare. În ultimul deceniu consumatorul trece printr-o perioadă atipică în care comportamentul de
achiziţie se schimbă, iar campaniile de marketing tradiţionale riscă să nu mai aibă impactul scontat.
De asemenea, în contextul reducerii bugetelor de marketing, practienii din domeniu îşi vor îndrepta
atenţia înspre mediul de comunicare mobil, care oferă o variantă eficientă din punct de vedere al
costurilor de relaţionare cu clienţii .
 
Functiile marketingului:
 

1. Investigarea pietei, a necesitătilor de consum  este prima dintre functiile marketingului.

Ea reprezintă punctul de pornire al întregului demers de marketing şi, de aceea, este
considerată functia-premisă a marketingului. Rolul marketingului este, înainte de a stabili
strategia şi tacticile ce vor fi implementate, acela de a identifica toate informatiile
pertinente, capabile să reducă gradul de incertitudine asociat oricărei decizii manageriale.
Pentru aceasta, sunt utilizate, diferitele metode şi tehnici din bogata panoplie a
cercetărilor de marketing, începând cu studierea surselor secundare de informatii şi
continuând cu cercetarea directă, experimentul de marketing şi simularea fenomenelor
de marketing.
2. Conectarea dinamică a întreprinderii la cerintele mediului său extern reprezintă cea
de-a doua funcţie a marketingului, ea fiind expresia unui element definitoriu al spiritului,
teoriei şi practicii marketingului: situarea clientului în centrul activitătii de marketing, rolul
oricărei întreprinderi fiind acela de a-şi servi cât mai bine clientii. Adaptarea continuă a
ofertei întreprinderii la cerintele, aşteptările şi nevoile clientilor, precum şi atitudinea
deschisă către diversele modificări ce pot să apară în cadrul altor componente ale
mediului de marketing, predispozitia de a accepta schimbarea, tin de esenta
marketingului şi îl delimitează de alte modalităti de a concepe conducerea activitătii
întreprinderii. Aceasta este functia-mijloc a marketingului, întrucât arată cum, în ce fel, se
desfăşoară activitatea de marketing. Adaptarea permanentă la cerintele mediului nu
trebuie înteleasă ca o atitudine contemplativă a întreprinderii. Ea  trebuie să încerce să
anticipeze evolutiile mediului şi, pe cât posibil, să le influenteze, pentru a valorifica mai
bine oportunitătile care pot să apară. Această adaptare survine ca un compromis între
cerintele mediului, pe de o parte, şi obiectivele şi posibilitătile întreprinderii, pe de altă
parte.
3. Satisfacerea în conditii superioare a nevoilor de consum, cea de-a treia functie a
marketingului, este considerată o functie-scop (sau functie-obiectiv) a acestuia. Privită la
 nivel macroeconomic, din perspectiva întregii societăti, ea este o finalitate importantă a
activitătii de marketing: dacă toate întreprinderile ar practica marketingul, produsele
prezente pe piată ar fi pe deplin adaptate la cerinţele şi nevoile consumatorilor, iar
bunăstarea generală a societătii ar creşte. Din perspectivă microeconomică, această
functie-scop este o materializare a conceptiei de marketing societal. Marketingul conduce
la realizarea unor produse dorite de consumatori, la informarea corectă a acestora cu
privire la caracteristicile produselor în cauză, distributia în conditii optime a produselor,
oferirea unei game largi de servicii etc., toate acestea fiind menite să crească bunăstarea
clientilor efectivi şi chiar potentiali ai întreprinderii respective.
4. Maximizarea eficientei economice, a profitului, reprezintă o ultimă functie a
marketingului. Ea este, de asemenea, o functie-scop, obţinerea profitului fiind o finalitate
axiomatică a existentei oricărei întreprinderi şi preocuparea principală a tuturor celor
implicati în activitatea de marketing. Adaptarea la cerintele clientilor şi asigurarea
satisfactiei acestora sunt premisele pentru câştigarea încrederii, formarea unei imagini
corespunzătoare, creşterea vânzărilor şi maximizarea profitului. Marketingul intervine în
momentele-cheie ale asigurării eficientei economice a întreprinderii: el determină
dimensiunea şi structura productiei, în conformitate cu cerintele consumatorilor, ceea ce
va facilita comercializarea produselor şi va evita aparitia stocurilor de produse greu de
vîndut, stabileşte nivelul preturilor produselor astfel încât să se contureze o anumită
imagine, să se atingă un anumit volum al vânzărilor şi să se obtină un profit
corespunzător, asigură desfacerea produselor în condiţii optime, implicându-se în
transportul, depozitarea şi vânzarea propriu-zisă a acestora, popularizează existenta
produselor şi informează cumpărătorii potenţiali despre caracteristicile acestora.

Prin functiile sale, marketingul se încadrează în sistemul activitătilor operative şi functionale ale
întreprinderii moderne. El tinde să devină o functie specifică a întreprinderii, functia de marketing,
alături de functiile clasice ale acesteia (cercetare-dezvoltare-inovare, productie, comercială, financiar-
contabilă, de personal). Marketingul are un rol integrator, în raport cu toate celelalte functii ale
întreprinderii, el implicându-se în multe activităti care, în mod traditional, apartineau acestora. În
acelaşi timp, această situatie ridică probleme privind integrarea organică a marketingului în structura
organizatorică a întreprinderi, astfel încât coeziunea sistemului managerial şi eficienta întregii activităti
să aibă de câştigat. Integrarea marketingului are loc atât la nivel conceptual, acest mod modern de
gândire economică fiind îmbrătişat de către tot personalul întreprinderii, indiferent de compartimentul
în care lucrează, cât şi la nivelul activitătilor concrete, marketingul preluând acele activităti care
influentează imaginea întreprinderii şi a produselor sale, indiferent de compartimentul unde acestea
se desfăşoară (conceperea produsului, alegerea mărcii, realizarea ambalajului, stabilirea pretului,
găsirea canalelor optime de distributie,  informarea consumatorilor şi promovarea produsului etc.). Din
acest punct de vedere, se poate afirma că marketingul asigură functia de imagine a întreprinderii,
contactul acesteia cu piata.
 
Relaţiile întreprinderii cu mediul pieţii concurenţiale, expresia creativităţii şi inovării se regăseşte în
inovaţii concretizate în apariţia de produse şi servicii noi, prin care sunt satisfăcute diferite nevoi
umane. Relaţia „nevoi umane - inovare, inovaţii" le plasează pe acestea din urmă în centrul
preocupărilor marketingului, fiind regăsite în cadrul unor instrumente specifice: strategii de
produs, de piaţă, de preţ, de  promovare, de personal etc. Pe un plan mai larg, creativitatea a fost
pusă la baza tuturor componentelor mixului de marketing, acesta reprezentând o trăsătură definitorie
a specialistului în marketing alături de altele, cum sunt: spirit inovator, imaginativ etc.
 
Economia bazată pe cunoaştere pune însă pe un alt plan inovarea şi inovaţia. Tot mai mulţi specialişti
de marcă apreciază că în cadrul noului tip de economie pieţele sunt mult mai competitive, acestea
sunt marcate de evoluţii şi dinamici nemaiîntâlnite în perioada anterioară, spre exemplu în domeniul
bunurilor preambalate, a crescut masiv concentrarea distribuţiei, numărul concurenţilor s-a redus, pe
când numărul mărcilor a crescut masiv; ciclurile de viaţă ale produselor au scăzut dramatic; este mai
ieftin să înlocuieşti decât să repari; tehnologia digitală a stimulat revoluţia pe mai multe pieţe; creşte
numărul de patente şi mărci înregistrate; pentru orice produs, numărul variantelor a crescut
spectaculos; pieţele sunt hiperfragmentate.
 
Concurenţa inovaţională va scurta semnificativ ciclul de viaţă al ofertei, marketingul trebuind să
găsească rapid şi eficient noi soluţii. Se va impune tot mai mult cumpararea de la domiciliul
consumatorului, forma care va fi un concurent serios pentru desfacerea mărfurilor în magazine. Se va
extinde distribuirea mărfurilor cu ajutorul reţelelor de calculatoare, se va impune televânzarea.
Decontările bancar-financiare vor absorbi tot mai mult elementele informaticii – monetica
generalizându-se ca ansamblu de mijloace electronice destinate automatizării transferului bancar mai
ales prin cărţile de credit. În plan practic, unde marketingul operează efectiv, trăsăturile noii societăţi
informaţionale se reflectă în tendinţa de servicizare – tranziţia către o societate a serviciilor. De aici
rezultă mari schimbări şi consecinţe în planul ocupării pe ramuri de activitate a forţei de muncă, în
structura obiectului cererii şi ofertei pe piaţă.
Alături de impactul tehnologic asupra ofertei de mărfuri şi de schimbările structurii acesteia activitatea
de marketing va fi marcată şi de celălalt factor al pieţei – cererea de mărfuri. Se va schimba
comportamentul tuturor purtătorilor de cerere, indiferent de profil, poziţie juridică, unităţi industriale,
prestatori, instituţii, consumatori individuali – ultimii ca persoane fizice inregistrând cele mai
spectaculoase schimbări tocmai ca rezultat al evoluţiei sistemului de valori, al opţiunilor pentru noi
stiluri de viaţă. Consumatorul modern este plasat la confluenţa dintre imitaţie şi originalitate, el fiind
din ce in ce mai atent în selectarea alternativelor pentru satisfacerea propriilor nevoi, va avea o
personalitate economică tot mai puternică şi deci şi o conduită economică schimbată.
 
Profunde mutaţii se vor înregistra în creşterea exigeneţelor faţă de consum ca o expresie a imaginii
de bunăstare, exigenţa care are la bază factori foarte diverşi printre care: preocuparea pentru
menţinerea sănătăţii; pastrarea formei fizice; creşterea gradului de informaţie asupra alternativelor de
consum; creşterea capacităţii de cântărire a posibilităţilor de a satisface o trebuinţă sau alta – toate
consecinţă a unui nivel superior de educaţie. În achiyiţia produselor alimentare de exemplu, au loc
schimbări semnificative pentru care activitatea de marketing trebuie să fie din timp pregătită.
Consumatorul caută compromisul între savoare şi sănătate, constientizează că „monotonia nu are
gust bun”, tradiţionalul ritm al celor trei mese pierde teren în favoarea unei pieţe pentru mese
intermediare. Se schimbă opţiunea între rece şi cald, mostrele alimentaţiei sudului urcă tot mai mult
spre nord, gătitul acasă pentru bărbaţi va reprezenta un hobby. Mutaţiile socio-demografice
semnificative pe plan mondial vor avea ponderea lor de influenţă asupra activităţii de marketing.
Asistăm la o tot mai mare integrare a femeii în viaţa activă, la proliferarea familiei netradiţionale, a
familiilor fără copii etc. Se accentuează procesul de îmbătrânire a populaţiei cu creşterea masivă a
segmentului de peste 65 de ani. Aceste elemente vor atrage dupa sine noi cereri şi noi trebuinţe
cărora serviciile de marketing trebuie să le facă faţă. În gestiunea timpului discreţional al omului vor
interveni, de asemenea, anumite mutaţii. Marketingul va avea probele serioase cu dimensionarea
principalelor destinaţii atribuite timpului liber şi cu găsirea resurselor materiale pentru activităţile ce
urmează a le satisface. Studiile de prognoză arată că din rândul domeniilor de petrecere a timpului
liber se detaşează două ca prioritare, şi anume, turismul şi timpul liber pentru economia casnică.
Timpul destinat sportului şi diferitelor hobby indică o creştere medie, iar pentru utilizarea mijloacelor
moderne de comunicare o creştere lentă. Accentul va cădea pe piaţa posibilităţilor de petrecere a
timpului liber, care va înregistra mai ales o dezvoltare de ordin intensiv. Activităţi care în anii ’70 nu
erau considerate ale domeniului timp liber, au devenit astăzi adevarate hobby: activităţi de economie
casnică, gătit, grădinărit, calculatorul personal etc.
 
Asemenea mutaţii în sistemul de valori al cumpărătorului va duce la schimbări în domeniul resurselor
financiare. Segmentarea arborescentă a clienţilor după criterii de ordin geografic, demografic, socio-
economic etc. cedează treptat locul unei abordări multidimensionale de natură tipologică ce iau
simultan în consideraţie elementele de personalitate (ţeluri, aspiraţii, idealuri etc.). În prezent şi cu atât
mai mult în viitor cresc interdependenţele dintre economiile naţionale, dintre componentele acestora
cu tendinţa creării unei adevarate pieţe mondiale. Mediul extern la care îşi raportează în prezent
activitatea orice agent economic are tendinţa extinderii spaţiale. Această interdependenţă atrage după
sine şi un import-export de crize, de inflaţie, de tendinţe de echilibrare a cererii şi ofertei pe spaţii
geografice tot mai largi. Acest cadru devine tot mai favorabil globalizării afacerilor la nivel
internaţional. Are loc şi o diluare a graniţelor naţionale, a graniţelor dintre marketingul naţional şi cel
internaţional. Se impune tot mai mult marketingul total ca abordare unitară de către firma a tuturor
pieţelor legate de activitatea sa (piaţa de aprovizionare, piaţa muncii, a capitalurilor, a asigurărilor).
Pentru multe firme va creşte gradul de internaţionalizare, lucru ce aduce schimbări în politica de piaţă,
fie că e regionala, naţională sau internaţională.
 
Competitivitatea este determinată de capacitatea de a supravieţui şi a progresa în condiţii de
concurenţă prin implicarea inovaţiei, mobilizând flexibilitatea şi productivitatea folosirii
resurselor disponibile. Astfel, cel mai îndelungat efect asupra dezvoltării economiei îl au
activităţile de inovare. Aceste activităţi asigură întreprinderii un nivel sporit de întâietate.
Pentru a asigura activitatea de inovare, întreprinderea trebuie să efectueze anumite investiţii,
care vor fi asigurate din contul sporirii volumului de vânzări sau din contul reducerii costurilor
de producţie, determinate de sporirea competitivităţii bazate pe inovare. Astfel, putem
evidenţia că nivelul de interdependenţă dintre investiţii-inovare-competitivitate este deosebit
de înalt. Această corelare are un caracter ciclic. Competitivitatea întreprinderii este
determinată de activităţile de inovare, desfăşurate în cadrul ei, inovarea este cauzată de
investiţiile efectuate, iar investiţiile sunt condiţionate de rezultatele financiare obţinute de
întreprindere în urma competitivităţii realizate de aceasta.
 
Firmele mici şi mijlocii sunt tot mai mult obligate să-şi restructureze radical obiectivele şi strategiile de
piaţă. De unde anterior ele operau în condiţiile unei concurenţe şi  clientele stabile, cunoscute, în
prezent firmele activează în condiţiile unui adevărat război, în care au loc schimbări rapide ale
concurenţei, progrese tehnologice, apariţii de noi legi şi politici comerciale şi o scădere continuă a
fidelităţii clientelei. Trebuie avut în vedere faptul că, astăzi, cumpărătorii sunt puşi în faţa unei game
uriaşe de produse de tot felul. Nu trebuie, de asemenea, uitat că ei au reacţii şi cerinţe diferite faţă de
preţul unui produs sau de raportul produs/servicii oferite. Nu în ultimul rând, cerinţele lor în ceea ce
priveşte calitatea sunt în continuă creştere. Având posibilităţi nelimitate de a alege, ei se vor orienta
către acele oferte care corespund cel mai bine aşteptărilor şi nevoilor lor; decizia de a cumpara se va
baza pe capacitatea de percepţie a valorii. Aşadar nu este de mirare că firmele cele mai prospere
sunt cele care reusesc sa ofere clientilor satisfacţia scontată, întelegând marketingul nu ca pe o
funcţie separată, ci ca pe o filosofie de însuşiri la nivelul întregii organizaţii. Ceea ce se cere
compartimentului de marketing este identificarea categoriilor de consumatori şi a nevoilor pe care le
satisface în mod profitabil, precum şi a modalităţilor prin care acest obiectiv poate fi atins cu o
eficienţă sporită în comparaţie cu alţi concurenţi. Acest tip de firme îşi canalizează eforturile în direcţia
satisfacerii la maximum a cerinţelor pieţei-ţintă. Intenţia lor nu este de a ocupa poziţia a treia sau a
patra pe piaţă; daca nu reusesc să aducă ceva special pe piaţa-ţintă, ele nu vor rezista prea mult.
Acestea sunt genul de firme orientate în principal către piaţă şi client şi nu către produs sau costuri.
Ele acordă o atenţie deosebită calităţii şi serviciilor, înfruntă concurenţa şi stiu cum să coopereze cu
partenerii strategici din cadrul reţelelor de aprovizionare şi distribuţie. Ţelul lor este eficienţa activităţii,
dar fără a acţiona în detrimentul flexibilităţii.
 
Factorii competitivităţii economice sunt împărţiţi în trei mari categorii [1]:
Infrastructura şi
Resursele umane Mediul productiv
accesibilitatea
• Infrastructura de bază • Caracteristicile forţei de • Cultura antreprenorială
muncă
       -   de bază;        -  bariere surmontabile pentru acces
-        productivitatea;
-        de căi ferate; -        cultura asumării riscului
-        flexibilitatea;
-        aieriană;  
-
  • Internaţionalizare
• Abilităţile de management
•Infrastructura -        exportuei/vînzări globale
tehnologică        -    internaţionalizat;
-        investiţii
 -        cultura afacerilor
-
-        nivelul de professionalism;
• Tehnologia
-        nivelul de eficienţă;
       -   tehnologia
 
-   aplicare
• Forţa de muncă înalt
-   management
calificată
 
       -  cercetători şi ingineri
 
• Inovarea
-        analişti;
-        TIC
       -   Patente
 
-        Telecomunicaţii
-        nivelurile C-D
•Rate ridicate de participare în
-        Internet
programele de instruire după -        instituţiile de cercetare şi
terminarea şcolii universităţile
       -  învăţămînt superior -        legăturile companiilor cu sectorul C-
D
-        învăţămîntul vocaţional
 
 
• Disponibilităţile de capital
• Infrastructura educaţională
• Natura competiţiei
• Echilibrul sectorial
Cum se desfaşoară activitatea de marketing în acest tip de firme? În primul rând, marketingul
înseamnă mult mai mult decât un simplu compartiment. Persoanele cu atribuţii în acest domeniu
participa la procesul decizional înainte chiar de proiectarea unui produs, iar munca lor continuă mult
timp după ce produsul a fost pus în vânzare. Ele identifică acele nevoi ale clientelei care pot fi cele
mai profitabile pentru firmă, participă la proiectarea produsului şi elaborarea gamei de servicii, au o
influenţă decisivă asupra ofertelor de preţ, îşi concentrează eforturile în direcţia promovării
produselor, serviciilor şi imaginii firmei, analizeaza gradul de satisfacere a clientului şi pe baza reacţiei
pieţei, încearcă să contribuie la îmbunătăţirea ofertei şi a performanţelor. Firmele de succes crează
o cultură în care toţi membrii organizaţiei au “conştiinţa pieţei şi a produsului”. Fiecare angajat
este în masura să influenţeze pozitiv sau negativ percepţiile şi preferinţele clientului. Este o diferenţă
imensă între firmele care concurează oferind produse similare şi cele care oferă noi întrebuinţări ale
produselor şi serviciilor, fiind un pas înaintea cerinţelor pieţei. În ultima instanţă, marketingul
înseamnă oferta de valoare şi ridicarea standardului de viaţă. La nivelul pieţelor de consum şi al celor
de afaceri, au avut loc si alte schimburi semnificative. Pieţele de consum se caracterizează în
prezent prin îmbatrânirea populaţiei, creşterea numărului de femei angajate, căsătorii târzii, creşterea
numărului de divorţuri, familii mai mici, apariţia unor grupuri etnice de consumatori cu necesităţi
distincte, precum şi prin diversificarea stilurilor de viaţă. Pieţele de afaceri se află, de asemenea, în
plină evoluţie. Firmele solicită furnizorilor produse mai bune din punct de vedere calitativ, livrarea mai
rapidă, servicii mai bune şi preţuri mai mici. Ele sunt obligate să micşoreze durata de creare a noilor
produse, datorită reducerii ciclului de viaţă al acestora. În plus, firmele trebuie să identifice modalităţi
mai bune de distribuire şi promovare a produselor, cu costuri mai scăzute. Ultimii ani au reprezentat o
lecţie amară pentru societăţile din întreaga ţară. Firmele autohtone nu-şi mai pot permite să ignore
existenţa concurenţilor străini (cei din Ungaria şi Turcia, în domeniul alimentar) a pieţelor externe de
aprovizionare. De asemenea, costurile materiale şi salariale trebuie aliniate la nivelul celor de pe plan
mondial. În plus firmele trebuie sa ţină cont de apariţia unor noi tehnologii materiale şi echipamente,
precum şi de noile tehnici de organizare şi comercializare.
Există înca multe firme pe piaţa autohtonă care realizează produse fără a şti ce vor consumatorii,
pentru a descoperi ulterior că piaţa le respinge, şi nu puţine sunt firmele care îşi uită clienţii după ce
aceştia le-au cumpărat produsele; o asemenea neglijenţă este suficientă ca să alunge consumatorii în
braţele concurenţei. Ca o concluzie, putem spune că asistăm la impunera unei noi viziuni asupra
firmei de succes bazată în mare măsură pe imaginea succesului din punct de vedere al pieţei prin
“crearea şi oferirea unui standard de viaţă”. Trecerea de la societatea industrială la cea
postindustrială se va reflecta pregnant în producţia de mărfuri, în produsele ce vor fi puse pe piaţă ca
ofertă. Inovaţia cuprinde toate compartimentele societăţii, iar bunurile materiale îşi pierd treptat
ponderea în oferta de piaţă, manifestandu-se interes sporit spre ramurile economice care aduc
inovaţii de produse şi servicii orientate spre satisfacerea calitativă a trebuinţelor umane.