Model de eseu

Elaborați, în aproximativ două pagini, un eseu despre constituirea și consolidarea statului

român modern, având în vedere: (30 de puncte)
– precizarea unei caracteristici a proiectelor politice din spațiul românesc în sec. XVIII;
– menționarea a două proiecte politice referitoare la statul român modern, elaborate de români
în prima jumătate a secolului al XIX-lea;
– prezentarea unui proiect politic din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, care a contribuit
la formarea statului român modern;
– formularea unui punct de vedere referitor la evoluția statului român modern la începutul
secolului al XX-lea și susținerea acestuia printr-un argument istoric.

Notă! Se punctează si utilizarea limbajului istoric adecvat, structurarea eseului, evidențierea

relației cauză-efect, elaborarea argumentului istoric (prezentarea unui fapt istoric relevant și
utilizarea conectorilor care exprimă cauzalitatea si concluzia), respectarea succesiunii
cronologice/logice a faptelor istorice și încadrarea eseului în limita de spațiu precizată.

[Informația istorică – 24 de puncte distribuite astfel:]

(Introducere)
Proiectele politice românești au jucat un rol important în conștientizarea românilor cu privire
la necesitatea înfăptuirii statului modern, independent și unitar, precumși la cea a modernizării
societății românești. Proiectele politice au început să se contureze în secolul al XVIII-lea,
devenind tot mai complexe pe măsură ce diferite aspecte ale lor treceau din planul ideilor în
cel al rezolvărilor concrete, într-un context extern favorabil.

(Cuprins)
(- precizarea unei caracteristici a proiectelor politice din spațiul românesc în sec. XVIII)
[- 3 puncte pentru precizarea oricărei caracteristici a proiectelor politice din sec.XVIII]
Astfel, în contextul războaielor ruso-austro-turce, boierii români formulează proiecte politice
precum memoriul de la Focșani din 1772 prin care solicită domnii pământene și unirea
Moldovei cu Țara Românească într-un stat, sub garanție europeană.
La începutul secolului al XIX-lea, demersurile politice românești s-au concretizat prin mai
multe acțiuni.
(- menționarea a două proiecte politice referitoare la statul român modern, elaborate de
români în prima jumătate a secolului al XIX-lea)
[câte 3 puncte pentru menționarea oricăror două proiecte politice referitoare la statul român
modern (3px2=6p)]
Între 1821-1848, formarea unui stat român modern a reprezentat idealul noii elite boierești și a
burgheziei care prin intermediul memoriilor, proiectelor de reformă sau activităților unor
societăți culturale și secrete, au desfășurat o amplă mișcare reformatoare.
Astfel, în Moldova, Ionică Tăutu a elaborat, în 1822, Constituția Cărvunarilor, care cerea:
drepturi cetățenești, respectarea proprietății, libertatea comerțului, a presei, egalitatea în fața
legii, modernizarea structurilor politice, administrative, juridice și fiscale.
În Țara Românească, „partida națională”, condusă de Ion Câmpineanu, a elaborat, în 1838,
două documente: „Act de Unire și Independență” și „Osăbitul Act de numire a suveranilor
românilor”; acestea cereau înlăturarea suzeranității otomane și a protectoratului rusesc
instaurat în 1829, Unirea Principatelor într-un Regat al Daciei, alegerea unui domn ereditar.
RezoluțiileAdunărilor ad-hoc de la Iași și de la București, din 1857 au fost proiecte politice
importante pentru crearea statului român modern.
Demersurile începute încă din primele decenii ale secolului și continuate de revoluțiile din
1848, au dus la realizarea Unirii din 1859, când s-a realizat dubla alegere a lui Al.I. Cuza, atât
în Moldova cât și în Țara Românească, devenind primul domnitor al Principatelor Unite.
Această acțiune politică a fost pregătită de redeschiderea „Problemei Orientale”, prin
izbucnirea Războiului Crimeii(1853-1856), purtat de Imperiul Otoman, Anglia, Franța,
Sardinia, pe de o parte, și Rusia, pe de altă parte. Încheiat cu Congresul de Pace de la Paris,
din 1856, acest război a deschis drumul către realizarea statului român modern.

(- prezentarea unui proiect politic din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, care a contribuit
la formarea statului român modern)
[- 3 puncte pentru menționarea oricărui proiect politic din a doua jumătate a sec. XIX
– 4 puncte pentru prezentarea proiectului politic menționat, prin evidențierea relației istorice
de cauzalitate si utilizarea unui exemplu/a unei caracteristici
– 2 punct pentru utilizarea doar a unui exemplu/a unei caracteristici referitoare la proiectul
politic menționat => max. 7 p.]
Astfel, în cadrul Congresului, s-a discutat despre problema românească și s-a hotărât, printre
altele, ca Principatele să fie puse sub garanția colectivă a Marilor Puteri, iar poporul român să
fie consultat cu privire la dorința s-a de unire. Acest lucru s-a realizat prin intermediul
Adunărilor ad-hoc din Moldova și Țara Românească întrunite în 1857Proiectul Adunărilor ad-
hoc (1857). [Ad-hoc în limba latină înseamnă special pentru aceasta. Adunările ad-hoc se
întruneau doar pentru hotărârea unei probleme apoi erau dizolvate. Alegerile pentru Adunările
ad-hoc au fost câştigate de partida unionistă (partida naţională) în ambele ţări. În aceste
adunări au fost reprezentate toate categoriile sociale, inclusiv clăcaşii, care aveau dreptul să
aleagă un delegat în fiecare judeţ.] Hotărârile Adunărilor ad-hoc au fost aproape similare atât
în Moldova cât şi în Ţara Românească: unirea Principatelor într-un singur stat cu numele de
România; conducerea unui prinţ dintr-o familie domnitoare europeană – el şimoştenitorii săi
să fie crescuţi în religia ţării; respectarea autonomiei ţăriişi trecerea sub garanţia colectivă a
celor şapte Mari Puteri. Hotărârile Adunărilor ad-hoc au fost aduse la cunoștința Marilor
Puteri în 1858, care adoptă Convenția de la Paris. Aceasta hotărăște o unire formală și parțială
a celor două Principate, care trebuie să-și aleagă, fiecare, câte un domnitor, un guvern și o
adunare reprezentativă.
Oamenii politici au recurs, însă, la alegerea aceleași persoane ca domn atât în Moldova(5
ianuarie 1859), cât și în Țara Românească (24 ianuarie 1859), înfăptuind o adevărată unire și
punând, astfel, puterile europene în fața faptului împlinit.
În timpul lui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, urmașul lui Cuza la tronul României, statul
a cunoscut o evoluție, lucru confirmat de adoptarea primei Constituții(1866), câștigarea
independenței(1878), proclamarea sa ca regat(1881), fapt ce a dus la creșterea prestigiului
extern. Importanța strategică a statului român în sud-estul Europei s-a evidențiat cu ocazia
celor două războaie balcanice(1912, 1913) și, apoi, prin cooptarea sa în Primul Război
Mondial de către Antanta.

(- formularea unui punct de vedere referitor la evoluția statului român modern la începutul
secolului al XX-lea și susținerea acestuia printr-un argument istoric.)
[- 3 puncte pentru formularea oricărui punct de vedere referitor la evoluția statului român
modern la începutul secolului al XX-lea
– 5 puncte pentru susținerea punctului de vedere formulat printr-un argument istoric –
prezentarea oricărui fapt istoric relevant și utilizarea conectorilor care exprimă cauzalitatea
(deoarece, pentru că etc.) si concluzia (asadar, ca urmare etc.)]

(punct de vedere) La începutul secolului al XX-lea, statul român modern evoluează spre
reîntregirea teritorială. Un fapt istoric relevant îl reprezintă implicarea în Primul Război
Mondial(1916-1918). / (prezentarea faptului istoric)După doi ani de neutralitate (1914-1916),
România optează pentru aderarea la Tripla Înțelegere(Antanta) printr-un tratat semnat la 4
august 1916. Astfel, statul român se angaja să atace Austro-Ungaria, primind în schimb
promisiunea recunoașterii drepturilor sale istorice asupra Transilvaniei și Bucovinei.Ca
urmare acțiunile militare și diplomatice au adus România în tabara învingătoare, fapt care a
contribuit la recunoașterea internațională a actului politic din 1918 – unirea Basarabiei, a
Bucovinei și a Transilvaniei cu România.

(Concluzie) Așadar, evoluția României în relațiile internaționale, în secolul al XIX-lea și

începutul secolului al XX-lea, a fost dictată, în principal, de interesele sale naționale, care au
pledat pentru întregirea națională, realizată la 1918.

Ordonarea si exprimarea ideilor menționate – 6 puncte distribuite astfel:

– 2 puncte pentru utilizarea limbajului istoric adecvat
1 punct pentru utilizarea parțială a limbajului istoric adecvat
– 1 punct pentru structurarea eseului (introducere – cuprins – concluzie)