COXARTROZA
Kinetoterapia în afecţiuni reumatologice
Curs 10
Coxartroza – elemente clinice,
metodologie de recuperare.
COXARTROZA
Coxartroza primară (primitivă, esențială sau idiopatică)
nu reprezintă decât procesul artrozic degenerativ general,
localizat și la articulația șoldului concomitent cu alte
localizări articulare (coloană, genunchi etc.).
Coxartroza primitivă nu atrage după sine deficite
funcționale sesizabile de pacient, lasă o mobilitate peste
unghiurile utile ale șoldului, radiografia nu arată distrucții
sau pensări importante ale spațiului articular (în afară de
o coroană de osteofite).
Fenomenele sunt bilaterale și aproape perfect simetrice
cu modificări anatomice.
Definiţie: artroza coxo-femurală
reprezintă localizarea
reumatismului degenerativ la
nivelul articulaţiei şoldului.
COXARTROZA
Apariția distrucțiilor sau pensării spațiului articular trebuie
să excludă diagnosticul unei coxartroze primitive, fiind
vorba de coxartroză secundară care se dezvoltă pe fondul
unei cauze locale preexistente.
Astfel, apar modificări în ceea ce privește anatomia
articulară (displazii congenitale coxofemurale), afectări ale
circulației capului femural (necroze aseptice), creând
disfuncții locale (traumatisme, infecții, inflamații acute sau
cronice, tumori etc.).
Aceste coxartroze sunt de obicei unilaterale; deseori apar
totuși și bilateral, dar fără simetrie perfectă în aspectul
radiologic, gradul de afectare și simptomatologie clinică.
1
 Atitudini vicioase EXAMENUL FIZIC (OBIECTIV) ÎN COXARTROZĂ

• examinarea clinică în clinostatism, notând atât simetria

Redoare în abducţie
membrelor inferioare, cât şi atitudinile spontane ale şoldului
afectat;
• examinarea clinică în ortostatism;
• modificările de statică;
• inegalitatea de lungime a membrelor inferioare cu basculare
de bazin;
• examenul în încărcare unipodală, apreciind durerea şi
stabilitatea;
• testarea posibilităţii poziţiei ghemuit (frecvent incompletă prin
durere şi redoare articulară sau imposibilă);
• examenul mersului, analizându-se lungimea şi regularitatea
pasului, direcţia piciorului în raport cu axul de mers (prezenţa
Redoare în adducţie rotaţiei externe), bascularea de bazin şi hiperlordoza lombară,
insuficienţa stabilizatorilor, dinamica durerii în mers.

DIAGNOSTICUL POZITIV ÎN COXARTROZĂ DIAGNOSTICUL CLINICO-FUNCȚIONAL

– Se bazează pe anamneză, examen clinic şi examen O apreciere cu încercare de cuantificare funcțională, pe
radiologic, prezentând de la început forma clinică (primitivă
sau secundară). principalele determinări simptomatice clinice ale

suferinței de șold a fost propusă de Bertrand:

 Pentru durere

Grad 0: fără durere.

Grad 1: durere mică, oboseală articulară.

Grad 2: durere permanentă, calmată de repaus.

Grad 3: durere continuă, ziua și noaptea.

2
 DIAGNOSTICUL CLINICO-FUNCȚIONAL DIAGNOSTICUL CLINICO-FUNCȚIONAL

 Pentru mobilitate  Pentru stabilitate

Grad 0: anchiloză. Grad 0: nulă, mers imposibil.

Grad 1: redori strânse sub 100. Grad 1: mers posibil cu 2 bastoane sau în cadru

Grad 2: mobilitate mică = flexie 100-450; abducție 100-300. Grad 2: mers cu un baston.

Grad 3: mobilitate medie = flexie 450-900; abducție 300-400. Grad 3: mers fără baston cu ușoară șchiopătare.

Grad 4: mobilitate puțin diminuată = flexie > 900; abducție > 400. Grad 4: mers fără șchiopătare.

Grad 5: mobilitate normală. Grad 5: funcție normală.

STADIALIZAREA COXARTROZEI Cotaţia funcţională a coxartrozei după

Merle d’Aubigne
 CLASIFICAREA FUNCŢIONALĂ
GRAD DURERE MOBILITATE MERS

0 Durere vie şi continuă Anchiloză şi atitudine Imposibil

Stadiul iniţial: dureri în ortostatism şi la mers prelungit, oboseală
vicioasă
musculo-articulară locală, reducerea amplitudinilor maxime pe 1 Dureri vii şi nocturne Anchiloză clinică cu Numai cu cârje
atitudine vicioasă mică
toate direcţiile de mişcare la articulaţia şoldului. 2 Dureri vii care fac imposibilă Flexie 40 de grade Numai cu două
activitatea profesională Abducţie 0 grade bastoane

Stadiul evoluat: dureri în repaus, redoare articulară în zona 3 Dureri vii după 15 minute de mers Flexie maximă 40-60 grade Mers cu un
baston
amplitudinilor de utilizare curentă, atitudini vicioase
4 Dureri vii după 30 de minute de Flexie maximă 60-80 grade Mers prelungit cu
corectabile pasiv sau chiar activ. mers, dar dispar rapid la repaus un baston,
claudicaţie
5 Durere rară, la debutul mersului Flexie maximă 80-90 grade Mers fără baston,
Stadiul final: dureri intense, limitare marcată a mobilităţii până la Abducţie 0 grade claudicaţie uşoară

anchiloză, atitudini vicioase ireductibile. 6 Indoloritate Flexie 90 grade Normal

Abducţie 40 grade

DIAGNOSTIC DIFERENŢIAT AL COXARTROZEI

DIAGNOSTIC DIFERENŢIAT AL COXARTROZEI
 Se face mai ales cu coxita.
CRITERII CLINICE DE DIAGNOSTIC  Alte diagnostice diferenţiate se fac cu:
• Debut anterior vârstei de 40 de ani (de obicei sub 25 de ani unilateral).
• Debut brutal al durerii, cu evoluţie rapidă. • Sciatica: atunci când este vorba de o durere
• Durere neinfluenţată de repaus. posterioară a coapsei; sunt posibile mişcări de
• Redoare matinală persistentă. elongaţie.
• Antecedente de boală inflamatorie (PR) sau infecţioasă (TBC).

CRITERII BIOLOGICE DE DIAGNOSTIC • Osteonecroza idiopatică a capului

• VSH mare (peste 40), leucocitoză cu polimorfonucleare. femural: afecţiune rară, la care examenul
• Semne de sinovită inflamatorie.
radiologic evidenţiază un spaţiu articular normal
CRITERII RADIOGRAFICE DE DIAGNOSTIC şi integritatea cotilului.
• Pensare a spaţiului articular.
• Liză osoasă subcondrală (nu în regiunile de presiune maximă). • Gonartroza: rar, atunci când este prezentă o
• Remaniere osoasă rapidă.
durere iradiată în genunchi.
• Absenţa osteofitozei.

3
 EVOLUŢIE ŞI PROGNOSTIC ÎN COXARTROZĂ
TRATAMENTUL ÎN ARTROZĂ
• Evoluţia este diferită de la un caz la altul.
• În general, evoluţia este lentă, progresivă, cu dureri şi
redoare articulară compatibile timp de 5-10 ani cu o
activitate funcţională limitată (chiar şi în cazul formelor
bilaterae evoluate).
• Invaliditatea apare după 7-15 ani de evoluţie.
• Ca urmare a intensificării durerii se reduce progresiv
perimetrul de mers, poate apărea hipotrofia musculară,
bolnavul necesitând sprijinul în baston.
• La tineri se citează frecvent forme evolutive lente,
probabil pe seama unei rezistenţe deosebite a cartilajului
în faţa procesului distructiv.
• La vârstnici, mai ales la cei obezi, apar coxartroze
distructive rapide sau uzante, cu evoluţie de câţiva ani.

OBIECTIVELE TRATAMENTULUI ÎN ARTROZĂ TIPURI DE TRATAMENT ÎN ARTROZĂ

 ameliorare durerii;  Tratament medicamentos este un tratament al îmbunătăţirii troficităţii

ţesutului cartilaginos şi un tratament al durerii şi contracturii musculare.
 combaterea sau diminuarea contracturilor şi
- Tratamentul de îmbunătăţire a troficităţii ţesutului cartilaginos foloseşte:
implicit a impotenţei funcţionale; preparatele de iod şi sulf, extractele de cartilaj şi de măduvă osoasă şi estrogenii.

 ameliorarea circulaţiei periferice; - Medicaţia de bază este reprezentată de substanţele antialgice

nesteroidiene (clasa AINS) dintre care cele mai utilizate în cazul bolnavului
 întârzierea degenerescenţei articulare; artrozic sunt indometacinul şi aspirina.

 combaterea hipotrofiei musculare; - Se mai folosesc: diclofenacul, brufenul, niflurilul, profenidul etc.

 creşterea mobilităţii articulare; - Medicaţia corticosteroidiană (hormonii corticosteroizi) administrată pe cale

generală nu este indicată datorită efectelor secundare faţă de benignitatea
 corectarea şi recuperarea unor deformări şi afecţiunii.

anchiloze; - Tratamentul contracturii musculare este realizat în principal prin mijloace

fizicale şi doar secundar se pot asocia medicamente cu efecte decontracturante:
 controlul şi reeducarea mersului.  mydocalm; diazepam; clorzoxazonă.

TIPURI DE TRATAMENT ÎN ARTROZĂ TIPURI DE TRATAMENT ÎN ARTROZĂ

 Tratament fizical-kinetic:  Tratament igieno-postural este o formă a terapiei de

 termoterapie – căldura se foloseşte pentru efectul antispastic- cruţare şi reprezintă totodată una din obligaţiile
decontracturant asupra musculaturii, ameliorând şi vascularizaţia cartilajului kinetoterapeutului.
articular, deci opunându-se procesului degenerativ;
Evitarea purtării de greutăţi.
 electroterapie – cu scop de încălzire a ţesuturilor în profunzime, deci Evitarea utilizării de încălţăminte cu toc înalt.
având rol vasculotrofic; sunt indicate: diatermia, undele scurte sau ultrasunetul;
Este contraindicat mersul pe teren accidentat sau pe distanţe mari.
 masoterapie – are rol terapeutic decontracturant asupra musculaturii de Se va prefera mersul pe bicicletă, mersul pe jos fiind cel mai prost
vecinătatea articulaţiei afectate şi poate acţiona facilitator înaintea programului
exerciţiu pentru coxotic.
kinetic;
Efectuarea zilnică a unui program de exerciţii fizice de întreţinere
 hidrokinetoterapie – este cunoscut efectul apei calde de a facilita musculară şi articulară.
exerciţiile kinetice prin:
Evitarea menţinerii prelungite a unor poziţii antalgice (cu flexia
- descărcarea articulaţiilor;
genunchiului şi şoldului), precum şi repausului în pat sau fotoliu.
- efectuarea unor contrarezistenţe ca în cazul înotului terapeutic.
Pentru odihnă se va prefera poziţia DD cu gambele uşor ridicate
 Kinetoterapie;
deasupra planului patului.
 tratament chirurgical ortopedic.

4
 TIPURI DE TRATAMENT ÎN ARTROZĂ TIPURI DE TRATAMENT ÎN ARTROZĂ

 Tratament igieno-postural
Folosirea obligatorie în timpul mersului a unui baston purtat în mâna
opusă şoldului afectat şi mai ales utilizarea lui corectă pentru a se
realiza efectiv o descărcare a articulaţiei portante.
Există situaţii când bastonul se ţine de partea MI afectat, centrul de
greutate deplasându-se în mers spre membrul afectat (situaţie
întâlnită în stadiile avansate).
Înălţimea bastonului este şi ea deosebit de importantă pentru a
asigura un sprijin eficient. Cu bastonul lângă corp, cotul trebuie să
aibă o flexie uşoară (300), respectiv bastonul să ajungă la marginea
superioară a marelui trohanter.
Corectarea inegalităţilor membrelor inferioare prin utilizarea unor
talonete. Corectarea nu este necesară decât de la 2 cm în sus.
Menţinerea unei greutăţi corporale normale sau chiar sub valoarea
standardelor normale.
 Tratament balnear – Curele balneare, repetate mai mulţi ani,
au efect benefic înlăturând durerea şi ameliorând mobilitatea
articulară la bolnavii cu artroză, dar fără efect etiologic, neputând
opri progresia leziunilor cartilaginoase.
Se recomandă staţiuni cu profil reumatologic, cu ape
hiperterme, sulfuroase, cloruro-sodice şi nămoluri (Techirghiolo,
Amara, Lacul Sărat, Băile Herculane, Călimăneşti, Sovata, Ocnele
Mari etc.).
 Terapie ocupaţională în artroză se utilizează doar acele
activităţi care se efectuează din şezând, eventual decubit, bazate
pe pedalat, alunecări pe planşeta cu rotile, giroplane etc.
Dintre sporturi se folosesc ciclismul, nataţia, schi fond sau chiar
călărie.

KINETOTERAPIA ÎN ARTROZĂ KINETOTERAPIA ÎN ARTROZĂ

 Obiective
creşterea tonusului şi a stării psihice generale şi
speciale;
menţinerea şi corectarea posturilor şi a
aliniamentului corpului;
conservarea funcţiei statice şi dinamice a
corpului;
asigurarea unor unghiuri de mobilitate
funcţionale şi evitarea atitudinilor vicioase;
menţinerea (creşterea) mobilităţii articulare
urmărind obţinerea amplitudinii funcţionale pe
toate axele de mişcare posibile la nivelul
articulaţiei afectate.
 Obiective
menţinerea şi creşterea progresivă a forţei şi
rezistenţei musculare necesare realizării
stabilităţii şi controlului motor;
reechilibrarea tonusului muscular şi refacerea
echilibrului fiziologic dintre forţa de contracţie a
flexorilor şi cea a extensorilor;
refacerea jocului articular şi menţinerea feed-
back-ului proprioceptiv articular;
consolidarea stabilităţii articulaţiei afectate şi
scăderea încărcării;
reeducarea mersului şi păstrarea independenţei
funcţionale.

TRATAMENTUL CHIRURGICAL ÎN COXARTROZĂ

TRATAMENTUL CHIRURGICAL ÎN ARTROZĂ

Artrodeza are drept

Tratamentul chirurgical poate fi precoce sau tardiv. scop sacrificiul mobilităţii
pentru păstrarea
 Tratamentul chirurgical precoce este indicat în
cazul coxartrozelor secundare, stărilor precoxotice stabilităţii, anchilozând
şi urmăreşte corectarea, în măsura posibilului, a şoldul într-o poziţie
cauzelor locale anatomice. convenabilă, indoloră.
 Tratamentul chirurgical tardiv sau paliativ se Artroplastiile sunt
adresează coxartrozelor evoluate, primitive sau intervenţii care
secundare, fie în scop antalgic, fie pentru a păstrează mobilitatea
ameliora mobilitatea când există o invaliditate şoldului şi sunt
importantă. recomandate la coxoticii
vârstnici.

5
MULȚUMESC PENTRU ATENȚIE!