Violenţa în familie este un fenomen des întâlnit în România zilelor noastre.
Victimele violenţei în familie sunt de obicei femeile, dar şi copiii. Atunci când tatăl loveşte mama, copilul suferă. El îşi petrece astfel copilăria într-un mediu tensionat, plin de teamă. Copilul va fi afectat la nivel emoţional, amintirile marcându-i întreaga viaţă. Părinţii consideră, în mod eronat, că dacă violenţa nu se răsfrânge asupra lor atunci copilul nu are de suferit. Însă, chiar dacă nu sunt abuzaţi direct, copiii sunt afectaţi, ajungând mai târziu nişte adulţi timoraţi, timizi sau chiar violenţi la rândul lor. Violenţa în familie determină la copii întîrzieri în dezvoltare sau regresie, performanţe şcolare slabe, capacitate scăzută de adaptare la situaţii noi, slabă apreciere de sine, dificultăţi în relaţionare. De asemenea, de multe ori, ei dezvoltă la nivel psihic sentimente de frică, de furie, de neîncredere, de vinovăţie şi de neajutorare. Mulţi dintre ei vor fugi de acasă, vor avea un comportament şi un limbaj agresiv. Violenţa în familie afectează psihicul copilului încă de la cele mai fragede vârste.