Cum se diagnostichează boala Alzheimer (bA)?

O evaluare clinică complexă cuprinde:

 Anamneza
Sunt necesare informaţii din trecutul medical al pacientului, de la rudele acestuia, de la medici (prin actele medicale),
etc;

 Starea somatică
Examenul neurologic e foarte important, dar nici celelalte sisteme nu trebuiesc neglijate;

 Starea psihică
Cea mai relevantă este evaluarea cogniţiei, fără a pierde din vedere observaţii clinice sau evaluări ale
comportamentului general, dispoziţiei, proceselor şi conţinutului gândirii, atenţiei; de asemenea, modificări de
personalitate, modificarea nivelului conştienţei, limbajul, etc.;

 Evaluarea cognitivă

 (Mini Mental State Examination) Scala de evaluare a stării mentale – Folstein et al., 1977 este încă cel mai utilizat
instrument standardizat de screening al demenţei. MMSE cuprinde evaluarea următoarelor funcţii cognitive:
orientarea, înregistrarea informaţiilor, atenţie şi calcul, reproducerea informaţiilor şi limbaj. Întrebări de tipul: În ce
dată suntem? În ce oraş suntem? Cum se cheamă acesta? (arătăm ceasul) îşi au relevanţa lor în cadrul subtestelor
pe care le compun. Scorul obţinut de pacient este raportat la vârsta şi la pregătirea acestuia;

 Împreună cu MMSE, se aplică şi Testul Ceasului Desenat. Testul oferă multe informaţii despre funcţionarea cognitivă
şi adaptativă generală;

Consultaţia.
Colaborarea medicului specialist psihiatru cu interniştii, cu neurologii este esenţială deoarece trebuie luat în
considerare managementul bolilor care contribuie la starea bolnavului

 Investigaţii paraclinice

 Evaluările de laborator de rutină.

Pentru a exclude posibilitatea existenţei altor boli care ar putea explica sindromul demenţei sau alte boli care ar putea
agrava un caz de BA deja existent, se pot face diferite teste – exemple: analize de sânge sau de urină, chimia serică
a funcţiei hepatice, funcţia tiroidiană, screening pentru droguri, etc;

 Evaluarea psihometrică (testarea psihologică).

Evaluarea realizată de psiholog trebuie să fie clar focalizată asupra unei teme cu relevanţă în cadrul teoretic general
al demenţelor şi să vizeze procese ca atenţia, memoria, gândirea, judecata, etc.

 Metode de neuro-imagistică.
Aici facem referire la Rezonanţa Magnetică Nucleară (RMN), Tomografie Computerizată (CT), radiografie craniană,
electroencefalogramă (EEG), etc., în funcţie de recomandările medicului specialist. Acestea produc imagini ale
creierului în viaţă, relevând posibilele diferenţe între creierul persoanelor afectate de bA şi cel al persoanelor non-
afectate. Aceste teste reprezintă metode nedureroase, căi neriscante de explorare a creierului unei persoane în viaţă.
În urma acestei evaluări a persoanei, medicul specialist (psihiatru sau neurolog) poate pune diagnosticul de boală
(demenţă) Alzheimer, demenţă vasculară, demenţă mixtă sau de alt tip. (Capitol inspirat din Sadock, J.B.&Sadock,
M.D. (2001). Manual de buzunar de psihiatrie clinică (3-rd ed. ). Philadelphia: Lippincott Williams & Wilkins.).