Umbra lui Mircea.

La Cozia

Grigore Alexandrescu (1810?-1885) este unul dintre cei mai importanti reprezentanti ai pasoptismului in
Muntenia, care reuseste sa dea glas, prin opera lui, meditatiei de tip romantic asupra istoriei neamului,
istorie pe care a pretuit’o si pe care o transforma de multe ori in modele pentru urmasi.

Poezia Umbra lui Mircea. La Cozia a fost scrisa, dupa cum marturiseste autorul insasi, in urma calatoriei
facute la manastirile din Oltenia. Vechea manastire Cozia, Loc de veci pentru domnitorul Mircea cel
Batran, i’a trezit sentimente puternica si reflectii originale despre trecutul glorios si despre razboi. Poezia
a aparut in revista Propasirea, in 1844

Poezia ilustreaza romantismul, avand o seria de trasaturi specifice evolutiei acestui curent in literatura
romana, tema istorica, motivele preromantice: (al umbrelor, al zidurilor, al mormintelor,, nocturnul,
fantoma) , imbinarea diferitelor specii lirice, antiteza trecut-prezent, particularitatile stilului retoric (
invocatia si exclamatia retorica, gradarea, hiperbola )

Romantismul romanesc se caracterizeaza prin coexistenta cu clasicismul, prin asumarea unor accente
patriotice si revolutionare de dezvoltare a constiintei nationale. Simetria compozitiei este clasica: poezia
incepe si e incheie cu descrierea cadrului natural.

Poezia Umbra lui Mircea. La Cozia de Grigore Alexandrescu este o meditatie cu elemente de elegie, de
oda si de pastel.

Tema poeziei este istoria nationala, dezvoltata pe linia valorii de model pentru tanara generatie.

Titlul poeziei este format dintr’o constructie lexicala cre sugereaza evocarea unui domnitor patriot,
fixand totodata si premisele romantice: fantoma- umbra si natura – La Cozia.

Textul este organizat, prin antiteza trecut-prezent, in doua parti principale: evocarea trecutului glorios
simbolizat de figura domnutorului, si meditatia asupra razboiului, pe care vremurile civilizate
contemporane trebuie sa-l inlocuiasca cu pacea. Cele doua parti se echilibreaza prin secventele
simetrice situate la inceputul poeziei si la final.

Prima secventa (primele trei strofe) instituie o atmosfera romantica, incarcata de mister, cu o mare
tensiune lirica. Aceasta secventa are rolul de a institui o atmosfera crepusculara, romantica, propice
aparitiei fantomei si instituie starea de meditatie.

Cadrul descris corespunde regimului nocturn al imaginii poeticesi, ca specie, ilustreaza pastelul. Relatia
spatiu-timp se construieste gradat, prin mentionarea unor elemente aflata in apropierea eului, taul Olt,
manastirea.

Imaginarul romantic se sustine prin motivul apei, motivul umbrei, al manastirii si cu fantezia eului.

Secventa a doua evoca domnia legendara a lui Mircea, asociind imagini din trecutul glorios. Dintre
elementele romantice, apar acum dialogul cu natura, interogatia retorica, si invocatia.
Secventa a treia este o meditatie comparativa trecut-prezent, nascuta din luciditatea poetului, constient
ca razboiul nu inseamna doar eroism, ci si moarte.

Secventa a patra realizeaza revenirea la cadrul romantic, de la inceputul poeziei.

Discursul liric construit la persoana I indica subiectivitatea eului

Lirismul subiectiv se realizeaza si prin figuri de stil, structuri lingvistice, prin care eul liric stransmite
senzatii si reflectii: epitetul moral – “valuri mandre”; comparatia – “ca prin vine un fior”; metafora –
“ceasul nalucei”; invocatia,interogatia,hiperbola

Tonalitatea solemna este conferita de particularitatile prozodice. Poezia are 16 catrene, de 15-16 silabe.
Rima este incrucisata. Ritmul trohaic confera versurilor o armonie speciala.

Limbajul poeziei lui Grigore Alexandrescu indica evolutia limbii romane pana in epoca pasoptista.
tehnicile artistice, elementele de vocabular, de morfosintaxa, proginalitatea limbajului prin care se
construieste universul poetic reflecta romantismul pasoptist.

Poezia “Umbra lui Mircea. La Cozia” de Grigore Alexandrescu ilustreaza trasaturi ale romantismului
romanesc, printre care preferinta pentru tema istorica, pentru meditatia asupra trecutului; motive
preromantice precum: noaptea, ruinele, mormintele; atmosfera de mister; imaginarul nocturn, dominat
de fantasme; prezenta unor figuri de stil ca antiteza si metafora propulseaza aceasta poezie in categoria
operelor romantice din perioada pasoptista.