Abstract:

Patologia vârstnicului este rezultatul direct al procesului de îmbătrânire, agravat de involuţia fizică şi
psihică ce apare odată cu înaintarea în vârstă. Modificările oculare legate de vârstă sunt prezente prin:
presbiopie, scăderea cantităţii de lacrimi, reducerea periferică a câmpului vizual, lichefierea vitrosului (cu
decolarea posterioară de vitros şi dezlipire de retină), scăderea vederii prin cataractă, glaucom, retinopatie
diabetică, leziuni maculare (DMLV), atrofie optică. Concomitent la persoanele în vârstă sunt prezente
multiple afecţiuni sistemice, la nivel cardiovascular, respirator, locomotor, neurologic, auditiv. Bolile
vârstnicului pot fi multiple, cu o evoluţie lungă, cronică, cu perioade de acutizare, complicaţii frecvente,
convalescenţă prelungită. Îmbătrânirea este un proces continuu, dinamic care trebuie urmărit deoarece în
evoluţia sa se creează noi conexiuni şi echilibre care trebuie identificate şi tratate adecvat, bătrâneţea fiind
o etapă distinctă a ontogenezei care nu trebuie privită ca o stare de boală. La un pacient vârstnic trebuie
delimitat normalul îmbătrânirii de patologie.
Cuvinte cheie: vârstnic, cataractă, glaucom, îmbătrânire, DMLV.
INTRODUCERE:
Creşterea actuală a populaţiei umane vârstnice, generează o patologie specifică, cu
multiple aspecte clinice.
Patologia vârstnicului cuprinde un cumul de boli ireversibile, care conduc la disfuncţii
medicale şi psihosociale, în final subiectul în vârstă fiind dependent fizic, psihosocial, spiritual.
World Health Organisation (WHO) consideră că în 2050 populaţia peste 60 de ani se
dublează, cu creşterea frecvenţei invalidităţii (sau chiar decesului) prin boli cardio vasculare,
tumori maligne, boli psihice, dar şi creşterea frecvenţei patologiei oculare. (1)
Patologia vârstnicului este rezultatul direct al procesului de îmbătrânire, agravat de
involuţia firească fizică şi psihică paralel cu înaintarea în vârstă.
MODIFICĂRI OCULARE ȘI SISTEMICE LA VÂRSTNICI:

- Modificări oculare inevitabile legate de vârstă care apar în evoluţia fiecărui individ

 presbiopia se instalează după 40 ani şi este generată de scăderea acomodaţiei

cristalinului, prin scăderea elasticităţii sale

 se reduc dimensiunile pupilei, pacientul având nevoie de lumină ambientală

de trei ori mai puternică

 scade cantitatea de lacrimi, care poate genera ochi uscat cu disconfort ocular

 scad dimensiunile periferice ale câmpului vizual (necesită precauţii la volan)

 corpul vitros se lichefiază şi în formele grave se însoţeşte de decolare

posterioară de vitros şi decolare de retină

1
 - Bolile oculare la persoane în vârstă sunt multiple şi multe dintre ele invalidante,
unele dintre ele fiind boli preexistente îmbătrânirii, agravate în evoluţia lor de vârstă
sau/şi prezenţa de boli degenerative specifice vârstei a treia (2,3):

 maculopatia degenerativă, care afectează zona centrală a retinei, este însoţită

în timp de scăderea/pierderea vederii la persoane peste 60 ani (posibil istoric
familial)

 retinopatia diabetică în DZ tip 1,2 poate fi însoţită de pierderea vederii prin

retinopatie proliferantă

 cataracta senilă afectează uni/bilateral, pacientul în vârstă, şi necesită

rezolvare chirurgicală în momentul instalării disconfortului vizual

 glaucomul cu unghi deschis, cu debut la vârsta adultă, poate evolua către

decompensare cu pierderea vederii.
Cunoscând patologia oculară la vârstnic este important să avizăm pacientul de involuţia
posibilă a ochilor şi necesitatea controlului periodic oftalmologic şi să recomandăm
adresabilitate medicală oftalmologică de urgenţă dacă se instalează:
- vedere dublă, chiar temporar

- pierderea vederii uni/bilateral, temporar/permanent

- prezenţa bruscă de puncte luminoase, vedere distorsionată

- durere şi ochi roşu.

Afecţiunile sistemice prezente la persoanele în vârstă sunt multiple (1):

- afecţiunile cardiovasculare la persoane în vârstă sunt cauza frecventă de boală cu
consecinţe chiar fatale şi necesită diagnostic, urmărire clinică şi terapeutică
permanentă

- DZ tip 2 produs de incapacitatea de a utiliza eficient insulina (declanşat de obezitate,

sedentarism, stil de viaţă nesănătos) trebuie urmărit permanent pentru a evita
complicaţiile grave pe care le poate produce

- AVC (dacă bolnavul supravieţuieşte) poate fi urmat de deficite motorii grave,

tulburări de limbaj, psihice, comportamentale

- depresia la vârstnic este frecventă şi are manifestări clinice diferite

- demenţa este o afecţiune gravă, care se însoţeşte de pierderea progresivă a abilităţilor

cognitive şi atunci pacientul necesită supraveghere permanentă, deoarece terapia
medicamentoasă care poate fi utilă în formele incipiente ale bolii, devine ineficientă
în formele avansate de boală

2
 - cancerul sân, prostată, pulmonar, colon poate afecta persoanele în vârstă şi are o
evoluţie clinică variată.
Alte boli ale vârstnicului sunt multiple, intricate şi se pot agrava în timp: obezitatea,
artroza, fracturi (şold), hipoacuzie, tromboembolismul venos.
Comorbidităţile vârstnicului, unele cu risc de moarte iminentă, sunt un proces continuu,
involutiv, cu evoluţie inevitabilă spre decompensare fizică şi psiho-socială
- bătrâneţea în toate dimensiunile sale: medicale, economice, demografice, culturale
reprezintă o problemă socială importantă, în care pacientul în vârstă necesită
supraveghere, control medical periodic, îngrijire, empatie în familie sau în instituții
specializate.

DISCUŢII:

Procesul biologic de îmbătrânire fiziologică este un proces de involuţie distructivă a

organismului cu o evoluţie finală inexorabilă către o stare terminală.
Vârsta are un impact sever asupra vederii, odată cu înaintarea în vârstă producându-se o
scădere variabilă (dar reală) de acuitate vizuală, generată de procesul normal de îmbătrânire, dar
şi de evoluţia unor boli oculare sau/şi generale:
- deficitul de vedere poate produce dificultăţi în activitatea zilnică, pentru citit, TV,
deplasare
- scăderea CV periferic creează dificultăţi pentru detectarea obstacolelor în mers
- scotomul paracentral macular afectează confortul vizual curent al pacientului
- apar probleme de adaptare, afectând vederea noaptea sau la scăderea iluminării.
Procesul normal de involuţie la persoanele în vârstă este agravat de boli noi sau vechi
care amplifică procesul de îmbătrânire, limita dintre îmbătrânirea fiziologică şi îmbătrânirea
patologică fiind greu de stabilit.
Îmbătrânirea fiziologică normală progresiv-regresivă modifică echilibrul
parametrilor morfofuncţionali, situaţie accentuată de apariţia unor afecţiuni
supraadăugate, specifice vârstnicilor, sau de agravarea celor preexistente. (4)
Îmbătrânirea moleculară sau celulară este un proces lent şi pasiv, probabil
programat, agravat de factori interni şi externi variaţi, dar şi variabili
- Odată cu înaintarea în vârstă apar modificări morfologice şi funcţionale la nivelul
structurilor anatomofiziologice ale organismului
Îmbătrânirea generală a organismului (şi a ochiului în particular) este generată de multipli
factori intercorelaţi
- componenta genetică individuală

- modificări degenerative la nivel celular cu acumulări de radicali liberi şi alţi produşi

de degradare metabolică

- modificări imunologice la vârstnici cu reducerea capacităţilor sistemului imun de a

produce anticorpi (cantitativ şi calitativ)

3
 - influenţa factorilor externi: radiaţii, metale grele, stres, aminoacizi şi zaharuri izomere
din alimentaţie

- apariţia legăturilor încrucişate (cross linkage) în structurile moleculare intra şi

extracelulare sub acţiunea factorilor interni, externi, metabolici intra şi extracelulari.

Factorii care influenţează îmbătrânirea (1,2,4)

 factori genetici determină longevitatea individului, omul fiind programat genetic să
trăiască 110-120 ani.

 factori nongenetici: imunologici, degradarea ţesutului conjunctiv, prezenţa radicalilor

liberi

 factori socio-culturali care influenţează stilul de viaţă, modul de a gândi al fiecărui

individ

 factori psihologici – intervin diferit în procesul de îmbătrânire în funcţie de

personalitatea, habitatul şi activitatea profesională individuală a pacientului

- vârstnicii cu o bună sănătate mentală şi fizică trebuie implicaţi activ în viaţa socială

- la vârstnici creşte capacitatea organizatorică, se perfecţionează funcţiile de sinteză,

generalizare, abstractizare

 factori somatici

 fiecare persoană în vârstă îmbătrâneşte diferenţiat, prin suprapunerea unor boli

cronice şi degenerative pe un organism în senescenţă:

 fizică – păr cărunt, piele crăpată, cu pete maronii, afectarea fiecărui organ

 senzorială

- scăderea vederii, auzului, mirosului, gustului, sensibilităţii tactile

- diminuarea atenţiei, memoriei, gândirii, limbajului, fluxului verbal,
vocabularului
 afectivitate

- labilitate emoţională
- irascibilitate
 Afecţiuni care pot produce scăderea AV la vârstnici:

- cataractă

4
 - glaucom primar cu unghi deschis

- retinopatia diabetică

- leziuni maculare cu DMLV atrofică, exsudativă

- neuropatie optică

 Asocierea altor comorbidităţi fizice sau mentale la vârstnici cu afectare a vederii

accentuează deficitul vizual şi agravează starea generală a pacientului. Compromiterea
funcţiei vizuale se accentuează în paralel cu îmbătrânirea, şi odată cu descreşterea
funcţiei vizuale, performanţele în activitatea curentă se reduc semnificativ.

 Vederea scade odată cu vârsta prin presbiopie generată de scăderea puterii de acomodaţie
a cristalinului prin scăderea elasticităţii acestuia, concomitent cu reducerea câmpului
vizual central în afectări ale maculei în DMLV, a CV periferic în evoluţia unui glaucom,
sau leziuni circulatorii arteriale sau venoase retiniene în HTA, DZ, ateroscleroză.

 Paralel cu scăderea fiziologică a vederii, la persoane în vârstă, scăderea de vedere poate fi

indusă sau accentuată de statusul general al vârstnicului prin:

- scăderea auzului amplifică gradul de scăderea al AV

- senescenţa senzorială

- scăderea atenţiei, în special atenţia voluntară şi capacitatea de concentrare

- scăderea memoriei de scurtă durată, cu dificultăţi în capacitatea de orientare spaţio-

temporală

- apatie, depresie, labilitate emoţională, structură dizarmonică a personalităţii

 Toţi aceşti factori generaţi de îmbătrânire, corelaţi cu afecţiunile evolutive

preexistente sau noi, pot accentua scăderea de vedere la persoane în vârstă prin
scăderea percepţiei vizuale.

 Scăderea de vedere poate fi o problemă medicală reală prin leziuni oculare obiective sau
poate fi agravată prin scăderea percepţiei vizuale în contextul îmbătrânirii, şi trebuie
confirmată de oftalmolog şi medic internist sau geriatru, investigând starea clinică a
pacientului pentru a depista un eventual deficit organic, psihic personal, familial sau
instituţional în condiţiile în care boala oculară care a generat scăderea de vedere este
staţionară.

5
 Pacientul în vârstă se poate adapta la vederea scăzută şi îşi poate menţine o viaţă
activă, chiar în condiţii de vedere foarte scăzută, prin autoeducare, dacă statusul
clinic şi psihic îi conferă suficientă putere de compensare a deficitului vizual.

 Vârstnicul trebuie să-şi păstreze condiţiile de viaţă cu care este obişnuit; dacă acestea se
schimbă, pacientul este dezorientat, nu mai doreşte nicio activitate, nu mai socializează,
se mişcă prea greu, vederea pare a se deteriora progresiv, devine inactiv, depresiv, deşi
examenul clinic nu decelează leziuni organice, oculare sau generale agravante.

 Aceste persoane care afirmă scăderea progresivă a AV trebuie ajutate să-şi păstreze o
viaţă cât mai activă, iar funcţia vizuală pe care o au să şi-o menţină prin diferite
modalităţi, stimulând alte simţuri (muzică, lecturi, conversaţii) pentru ca vârstnicul să-şi
compenseze deficitul funcţional important.

 Schimbarea locului obişnuit de viaţă la o persoană în vârstă se asociază cu dificultăţi de

adaptare şi accentuarea deficitului vizual (deşi deficitul nu are corespondenţă organică)
şi poate crea psihoză şi dependenţă socială.

 Orice persoană în vârstă cu handicap vizual trebuie înţeleasă şi ajutată permanent pentru
a depăşi dificultăţile, trebuie să i se acorde suficientă atenţie şi să i se insufle încredere
în propria persoană, astfel încât aceasta să îşi poată asigura independenţa fizică şi
socială.

 Deficitul de vedere este accentuat şi de puterea limitată de a se deplasa a pacientului în

vârstă, de mobilitatea diminuată, dar şi de reducerea relaţiilor psiho-sociale.

 Scăderea funcţiei vizuale se poate produce şi prin involuţie neurologică pe diferite căi.

 Este important a se evalua gradul de scădere a percepţiei vizuale, factorii agravanţi, dar
şi de posibilităţile de reabilitare ale scăderii AV (dacă este posibil) prin corecţie optică,
tratament medical sau chirurgical dacă este necesar şi eficient.

 La orice persoană în vârstă trebuie recunoscută patologia asociată pe care o

prezintă, iar pentru a limita degradarea absolută, orice vârstnic trebuie controlat
periodic, dar şi ajutat permanent sau la nevoie.

 În tratamentul fiecărui pacient vârstnic medicaţia trebuie bine cunoscută, deoarece

aceşti pacienţi au multiple comorbidităţi care necesită multiple tratamente cu
medicamente care au efecte pozitive sau negative corelate (uneori chiar efecte toxice).

 La vârstnic scad capacităţile fizice, apare o involuţie progresivă psiho-intelectuală, iar

social individul îşi limitează activităţile şi îşi accentuează deficienţele clinice
preexistente.

6
  Modificările de îmbătrânire importante sunt localizate la nivelul sistemului cardio-
circulator, respirator, neurologic şi locomotor, vizual, auditiv. (6)

- atât cât este posibil, medicul are obligaţia să trateze şi să corecteze multiple boli
oculare şi generale prezente la pacientul în vârstă, analizând fiecare semn şi simptom
în evoluţie, anunţat de pacient sau familie.

 Pacienţii în vârstă reprezintă 70% din pacienţii internaţi şi consumă o treime din
fondurile bugetului pentru sănătate.

 Evoluţia în timpul vieţii către îmbătrânire este un proces unidirecţional, prin degradare
multifuncţională progresivă asociată în timp cu leziuni organice, cu patologie corelativă
evolutivă.

 Îmbătrânirea este inevitabilă şi implică o serie de procese care încep din momentul
concepţiei (1,4,5).

- modificările produse de îmbătrânire diferă de la un individ la altul şi cuprind

aspecte biologice, psihologice şi sociale în funcţie de personalitatea vârstnicului.

 Îmbătrânirea afectează capacitatea de învăţare şi reduce informaţiile memorate anterior,

dar exerciţiul intelectual este util pentru prelungirea vieţii.

 Bolile la vârstnici se caracterizează prin: (4,5,6)

 polipatologie

 evoluţie lungă, cronică, cu perioade de acutizare

 complicaţii frecvente

 convalescenţă prelungită

 deteriorarea stării generale

 simptome atipice:

- lipotimii, confuzie, iritabilitate

- infarct fără durere
- boli infecţioase afebrile
 Problemele psihosociale personale ale vârstnicului şi relaţia lui cu mediul în care trăieşte
sunt esenţiale pentru evoluţia clinică a pacientului în vârstă: (7,8)

 mulţi prieteni sau rude dispar

7
  propriul Eu devine spoliat de vârstă

 apare imposibilitatea de a fi fizic şi mental ca la tinereţe

 vârstnicul constată că primul pas (chiar minuscul) de a merge se construieşte

foarte greu

 privaţiunea materială, impotenţele senectuţii, măsoară procentul de populaţie în

vârstă care se degradează ireversibil

o alimentaţia echilibrată din punct de vedere nutriţional este o condiţie

importantă pentru o bună imunitate, pentru o rezistenţă generală bună a
organismului unei persoane în vârstă (consum de legume, frunte, hidratare,
ore de somn, haine adecvate, condiţii de mediu)

 singurătatea generează un cumul de sentimente: tristeţe, anxietate, melancolie –

din lipsa contactului social

 Important este ca familia sau instituţia unde există persoane în vârstă să fie atentă şi să
încerce să înţeleagă prin ce trece vârstnicul izolat în mediul lui existenţial (3,4,5)

- gesturi simple de apropiere, înţelegere şi respect, al celor din jurul persoanei în vârstă
reprezintă un ajutor esenţial în păstrarea unui echilibru psihic al unui vârstnic
conştient şi raţional

 Asistăm în prezent la o îmbătrânire demografică progresivă şi ireversibilă, cu o creştere

anuală de 2,6% la bătrâni, faţă de populaţia generală de 1,2%, în paralel cu creşterea
numerică a persoanelor de sex feminin (femeile trăiesc cu 7-8 ani mai mult) şi
geriatrizarea urgenţelor în contextul geriatrizării medicinii (2,7).

CONCLUZII
 Îmbătrânirea este un proces lent progresiv, în care rata de îmbătrânire este diferită
de la un individ la altul prin: determinare genetică, condiţii de viaţă individuale şi
patologie specifică fiecărui individ

- 70% din decese sunt produse şi precedate de o boală a cărei dinamică nu mai
răspunde la tratament

 Comorbidităţile asociate la pacientul în vârstă se pot însoţi rapid de decompensare

 Medicul oftalmolog, asistentul social, familia, instituţia trebuie să ajute pacientul în

vârstă până la sfârşit, pentru a-i asigura condiţii omeneşti de viaţă, în contextul
dezechilibrului uneori major pe care-l prezintă unii vârstnici

8
 - orice medic are obligaţia să informeze pacientul (dacă acesta colaborează), familia
sau instituţia despre problemele oculare şi generale reale în prezent şi în evoluţie.

- pacienţii cu afecţiuni generale majore – DZ, HTA – sau psihice – depresie, demenţă –
trebuie identificaţi, controlaţi şi trataţi adecvat, orice medic având datoria să
recunoască comorbidităţile asociate.

 Pacientul în vârstă are nevoie de înţelegere afectivă, sensibilitate şi ajutor real de la

membrii de familie apropiaţi, sau dacă aceştia nu mai există, de la asistent social în
cazurile instituţionalizate.

Îmbătrânirea este un proces continuu, dinamic, care trebuie urmărit, deoarece în evoluţia
sa se creează noi conexiuni şi echilibre care trebuie identificate şi tratate adecvat, bătrâneţea
fiind o etapă distinctă a ontogenezei care nu trebuie privită ca o stare de boală.
Conflicts of interests: The authors did not report any potential conflicts of interest in
research, authorship, and / or publication of this article.
Funding: The authors have not received any financial support for the research,
authorship and / or publication of this article.

Bibliografie:
1. Dumitrache M., Boli oculare la persoane în vârstă, Editura Calisto – 2018
2. Bălăceanu-Stolnici C., Geriatrie practică, Editura Amaltea, 1998
3. Dumitrache Marieta, Tratat de oftalmologie, 3 volume, Editura Universitară ”Carol
Davila”, București, 2012
4. Prada G.I., Geriatrie și gerontologie, Editura Medicală, 2001
5. Inouve S.K., Studenski S., Tinetti M.E., Kucher G.A., Geriatric Syndromes, J Am Geriatr
Soc, 2007, 55(5)
6. Gherasim L., Oproiu I.A., Actualități în medicina internă, Editura Medicală, 2015
7. Wills Eye Hospital, The Wills Eye Manual: Office and Emergency Room Diagnosis and
Treatment of Eye Disease, 5th ed. Philadelphia, PA,Lippincott, 2008
8. Lee A.G., Beaver H.A., Geriatric Ophthalmology, Springer, 2009