Universitatea din Oradea

Facultatea de Științe Economice

Program de studiu MN. I.D.

Impactul actualei crize energetice asupra

intrepinderilor românești

Student: Bogan-Marta Diana-Mihaela

2022
 Introducere în criza economică actuală din câteva puncte principale de vedere
microeconomic.

Criza economică în intreprinderile românești este datorată de inflația actuală de 15%

chiar 16,9 în ultimul trimestru care este o valorare ce nu s-a mai atins până în zilele noastre.
Producerea de electricitate și gaze la nivelul țării noastre este unul destul de ridicat deoarece
stațiile de elice eoliene sunt pe masura producerii energiei de care are nevoie România, iar
legat de gazele pentru încălzire la nivelul țării se produc 5 sau mai multe miliarde mc de gaze
anual. Suportul cu aceste resurse ar trebui sa fie nedeterminat de factorii de taxe cere se impun
intreprinderilor, ba chiar ar trebui susținute cu taxe mici deoarece sunt producătoare de profit
pentru bugetul statului.

Odată cu pandemia începută în 2019 România avea de suferit din punct de vedere
economic mai ales de la lockdown-ul provocat în 2020 oprind economia aproape definitiv.

producție de energie pe parcursul unui an

Producție de gaze naturale (medie pe parcursul a 11 ani )

Nivelul inflației (exprimare pe trimestre )

Din punct de vedere microeconomic criza economică a intreprinderilor românești se

va referi la: factori de producție, munca, natura, capitalul, costuri de producție, timpul
economic al costului, cererea și oferta, concurența și prețul, salarizarea, dobânzile, profitul.

Un prin aspect sunt factorii de producție care sunt primordiali într-o intreprindere,
Factorii de producţie constau din potenţialul de resurse economice atrase în circuitul
economic.

Resursele economice disponibile şi valorificabile, în măsura în care sunt atrase şi

utilizate în activitatea economică, apar ca fluxuri sub formă de servicii ale factorilor de
producţie.
În economia de piaţă modernă, factorii de producţie se află în proprietatea unor agenţi
economici, publici sau privaţi, care, în mod liber, îşi asumă responsabilitatea utilizării lor în
activităţi ale căror rezultate sunt cerute de piaţă, cu respectarea normelor în vigoare.

Iniţial, au fost doi factori denumiţi factori primari (originari): munca şi natura. Apoi a
apărut factorul derivat tradiţional: capitalul.

Munca a fost, este, și va fi principalul factor prin care orice intreprindere va funcționa,
populația formează câmpul de muncă, vârsta medie de activitate în câmpul muncii este de la
16-60 ani la bărbați și 16-55 la femei, aceste valori sunt standardizate dar asta nu face ca
aceste valori să difere, dimensiunile, structurile şi dinamica populaţiei unei ţări depind de:
procesele demografice esenţiale, generale (natalitate, mortalitate); de soldul migraţiei
internaţionale (rezultat al raportului dintre emigrări şi imigrări).

Natura ca factor de producţie, natura reprezintă un ansamblu de elemente la care

omenii fac apel pentru a produce, elemente ce sunt adaptate nevoilor umane prin muncă.
Pământul este folosit ca principală resursă în producție deoarece este esențial, prin prelucrarea
acestuia s-a ajuns azi la materiile prime pe care le utilizăm în dezvoltarea lucrurilor materiale.
 Dacă-l analizăm ca fond funciar (ca sol), putem reţine funcţiile lui specifice:
- suport şi mediu de viaţă pentru flora terestră;
- sursă principală de elemente nutritive şi rezervorul principal de energie pentru faună
(inclusiv pentru om);
- receptor şi regulator al umidităţii în sistemul sol - apă - plantă.

Însemnătatea fondului funciar decurge din următoarele:

- funcţiile specifice ale solului nu pot fi înlocuite cu nimic şi de nimeni; lumea va depinde la
infinit de energia şi substanţa solului;
- solul este un corp material viu, o resursă cu un potenţial de producţie regenerabil (utilizare
raţională, ameliorări, amendamente etc.);
- singura resursă naturală de producere a alimentelor şi a unor materii prime agro-silvice de
mare importanţă;
- caracterul limitat şi diferenţiat calitativ pe zone şi ţări
Alt factor decisiv într-o intreprindere este acumularea capitalului, fără un capital
generos intreprinderea nu poate acoperii toate cheltuielile.
Capitalul este un factor de producţie care constă din ansamblul bunurilor produse şi folosite
pentru obţinerea altor bunuri materiale şi servicii, destinate vânzării cu avantaj economic, cu
profit, capitalul fix este acea parte a capitalului tehnic care participă la mai multe procese
economice se consumă treptat, parte cu parte, şi se înlocuieşte periodic atunci când este
consumat integral sau când este uzat moral, iar capitalul circulant reprezintă acea parte a
capitalului tehnic care se consumă în fiecare ciclu de producţie, participă cu întreaga lui
expresie bănească la formarea costurilor şi se înlocuieşte după fiecare consumare, odată cu
reluarea unui nou ciclu.

Costurile de producție și timpul economic sunt influențate de volumul de produse create si de

calitatea acestora, deoarece calitatea este diferită de cantitate și de aceea costurile de producție
vor fi mai ridicate dar si timpul mai îndelungat în comparație cu producerea unor produse cu
calitate inferioară.

Din punct de vedere microeconomic costul de producţie constă din totalitatea

cheltuielilor efectuate şi/sau care urmează să fie făcute, toate în exprimare bănească, de către
o întreprindere pentru producerea şi desfacerea de bunuri corporale şi incorporale.

Acești factori de producție sunt legați de cerere și ofertă, deoarece fără aceste două
componente esențiale în lumea afacerilor nu sunt plauzibile introducerile de produse pe piață
fără un public larg care să fie consumatorul principal al acestor produse, de aceea cererea
exprimă relaţia între cantitatea dintr-o marfă, calitatea omogenă dorită de cumpărător
(consumator), pe care acesta este dispus să o achiziţioneze într-un interval de timp şi la preţul
existent. Oferta apare în momentul în care cererea unui produs este mare si este produs de
două intreprinderi diferite, personajele din marketing sunt puse în situația de a crea oferte
pentru punctele de furnizare a produselor, oferta constă în cantitatea dintr-un bun sau dintr-un
serviciu pe care diferiţi agenţi economici ai pieţei (producători, distribuitori, importatori), în
calitate de vânzători, sunt dispuşi să o furnizeze la un anume preţ şi la un moment dat.

Concurența și prețul sunt factorii cei mai afectați de criza economică, deoarece
concurența dintre intreprinderi este colosală pentru a aduna capitale enorme și cu acest aspect
intreprinderile mici vor pune pauză activități, Concurenţa reprezintă, deci, confruntarea,
rivalitatea economică între industriaşi, bancheri, comercianţi, prestatori de servicii, pentru a
atrage de partea lor clientela consumatoare prin preţuri mai convenabile, prin calitatea mai
bună a mărfurilor, în vederea obţinerii unor profituri cât mai mari şi cât mai sigure. prețurile
sunt principalul indice în acest moment deoarece majorările de preț din cauza inflației si lipsa
de resurse a planetei duce la explozia prețurilor, acestea sunt si influențate de costurile de
transport ale distribuitorilor, Preţul este suma de bani încasată respectiv plătită pentru
transferarea definitivă a atributelor dreptului de proprietate de la o persoană la alta.

Slarizarea sau Forma de salarizare (sistemul de salarizare) constă în principiile

(tehnicile) şi metodele prin care se determină mărimea şi dinamica salariului individual, toate
făcând legătura între mărimea rezultatelor unei unităţi economice, partea ce revine salariaţilor
din aceste rezultate şi munca prestată de salariat. Salarul este diferit în funcție de studiile pe
care le are individul si de funcția pe care o are în intreprindere, salariile sunt afectate de
această criză deoarece se vor modifica negativ în unele situații din cauza costurilor la utilități,
din cauza producerii de bani la banca națională rulajul de bani va fi bazat pe datorie.

Dobânda este parte din creditul pe care îl au intreprinderile pentru extindere sau
acoperire de datorii cauzate de un capital insuficient costurilor, Creditul constă în
transmiterea de bunuri, pe un timp limitat, fixat dinainte, numit scadenţă, contra unei sume de
bani numită dobândă. Acesta este un act de încredere a creditorului în debitor şi se referă la
schimbarea unui bun în natură sau în bani contra unei promisiuni de rambursare a acestui bun,
la un termen dinainte convenit, împreună cu dobânda.
Profitul este partea de bani pe care intreprinderea o colectează după achitarea
cheltuielilor lunare, profitul poate să apară considerabil în urma unei fraude sau în urma
majorării de preț a produselor create, având în vedere problemele economice legate de
energie, profitul oricărei intreprinderi din acest moment este dedicat acoperirii costurilor de
energie electrică și gaze, categoria economic-profit, se utilizează în teoria şi practica
economică unele categorii derivate precum: profit contabil; profit economic; profit normal;
profit pur (supraprofit).

Statistică financiară a României