FRACTURA POUTEAU - COLLES

= fractura supraarticulara a epifizei distale a

radiusului cu traiectul situat la circa 20-25 mm
deasupra articulatei radiocarpiene
 1. Mecanism de producere
CADERE PE PALMA CAND DORSIFLEXIA PUMNULUI AJUNGE INTRE 40˚ SI 90˚
• Plan frontal:
• linia vf stiloidei radiale –
vf stiloidei ulnare -> unghi
30˚ deschis int
• supraf radius desch
mediala - 23˚
• Plan sagital:
• fata inf a epif dist de radius
priveste in jos si inainte
sub un unghi deschis ant
de 11˚
 Deplasarile fragmentului epifizar distal

Deplasare posterioara ->

deformare in “dos de furculita”,
limitare miscari F si E a radiocarp

Deplasarea proximala – scurtarea

radiusului, angrenarea fragm si <
unghiului bistiloidian

Deplasarea laterala ->

”deformarea in baioneta”
2. Semne si
simptome
• Clinic: durere, impotenta functionala
totala la niv articulatiei radiocarpiene
• Inspectie: - tumefierea tegumentelor si
deformare “dos de furculita”
- Deplasarea laterala:
“deformare in baioneta” -> ax AB:
deget 4 sau 5
• Palpare: crepitatii osoase, mobilitate
patologica
3.Diagnostic radiologic

• radiografiile din incidenţele standard AP şi LL

• în aprecierea deplasărilor pre şi post-
reducţionale se va ţine cont de câteva repere
• poziţia stiloidei radiale trebuie să fie cu 1
cm peste orizontala prin stiloida cubitală
• unghiul bistiloidian normal >250
• suprafaţa articulară radială este înclinată
volar 10-120
Fractura Pouteau Colles Fractura Goyrand Smith
- Deplasare dorsala - Deplasare volara
- Cadere pe mana in hiperextensie - Cadere pe mana in hiperflexie
4.Clasificare
• Fracturilor extremitatii distale ale radiusului:
• FRACTURI EXTRAARTICULARE
• fractura Pouteau Colles
• fractura Goyrand Smith
• fractura Gerard Marchant
• FRACTURI ARTICULARE
• sunt mai frecvente la vârstnici:
• fractura stiloidei radiale
• fractura marginala anterioara
• fractura marginala posterioara
• fracturi complexe
 5. Tratament

A. Tratament ortopedic:
• fracturile fără deplasare sau cu deplasare minimă: imobilizare cu
atelă gipsată antebrahiopalmară dorsală pentru 3-5 săptămâni
• fracturile cu deplasare necesită de obicei reducerea ortopedică şi
imobilizare.
• Pacientul culcat pe o masă de consultaţie, o chingă
aplicată pe braţ deasupra cotului asigurând
contraextensia.
• Un ajutor realizează priza mâinii pe police şi pe
degetele II-IV cu cele două mâini, moment în care prin
extensie lentă fractura se dezangrenează iar mâna se
poziţionează în înclinaţie cubitală.
• După dezangrenare medicul efectuează cu palmele o
presiune anteroposterioară şi apoi latero-laterală pe
gâtul mâinii, eventual completând reducerea prin
presiune directă cu cele două police.
• După ce clinic se constată dispariţia diformităţii şi
corectarea unghiului bistiloidian, se realizează o
imobilizare cu atelă antebrahiopalmară dorsală.
• Dacă fractura este cominutivă, cu leziuni radiocubitale
distale, antebraţul e scurt şi gros sau pacientul este
puţin cooperant, se va prefera completarea atelei
antebrahiopalmare la o atelă brahiopalmară,
imobilizând şi cotul. Articulaţiile metacarpofalangiene
vor fi libere, permiţând mobilizarea degetelor.
După reducere se va efectua un control radiologic al calităţii reducerii.

Dacă reducerea nu este acceptabilă, se va relua reducerea sau se va indica tratamentul chirurgical.

Dacă reducerea este acceptabilă pacientul va fi instruit să menţină poziţia proclivă a mâinii, să-şi mobilizeze activ degetele

Peste o zi la control se poate constata că imobilizarea a devenit compresivă prin augumentarea edemului posttraumatic, situaţie
în care imobilizarea se va ajusta prin tăierea feşilor, refăcând apoi imobilizarea şi chemând pacientul la control peste 7-8 zile.

La acest control se va ajusta imobilizarea (eventual devenită prea largă prin resorbţia edemului) şi se va efectua un control
radiologic prin gips.

Dacă reducerea se menţine se va ajusta imobilizarea, eventual se va completa circular, imobilizarea fiind menţinută 4-6 săptămâni
în funcţie de vârsta pacientului.

Dacă s-a recurs şi la imobilizarea cotului, acesta va fi eliberat la 2-3 săptămâni de la începerea tratamentului.

Dacă la controlul radiologic reducerea nu s-a menţinut, aceasta se va relua sau se va recurge la broşaj percutan, fixare externă sau
internă.
B. Tratamentul chirurgical:
• indicaţii: eşecul tratamentului ortopedic sau de la
început în fracturile extrem de instabile sau mai vechi
de 3 săptămâni
• metode de fixare sub control Rx TV
• broşe percutane
• cu fixator extern
• reducerea sângerândă şi fixarea internă e indicată la
tineri activi, cu fracturi instabile, cu fragmente mari
(mai ales marginale). Se preferă osteosimteza cu plăci în
T tip LCP
Tehnica Kapandji Placa si surburi: plasata dorsal sau volar
- 3 brose K introduse percutanat pentru a preveni rebdeplasarea - Mobilizarea precoce a articulatiei pentru prevenirea redorii
fragmenteleor - Se recomanda in fracturile cominutive ale epifizei distale de
- Acestea se scot la 6 saptamani. radius
- Mobilizarea precoce a articulatiei pentru prevenirea redorii
- Se recomanda in fracturile extraarticulare ale epifizei distale de
radius
 • Complicaţiile imediate sunt destul de
rare
• fracturile deschise
6.Complicatii • complicaţiile vasculonervoase
• fracturile asociate
Complicaţiile tardive sunt frecvente
• consolidarea vicioasă, cu basculare dorsală de peste 100 sau volară de peste 200 sau “în baionetă”, cu
persistenţa luxaţiei radio-cubitale distale
• pseudartrozele sunt foarte rare
• redorile frecvente dar recuperabile
• artroza secundară este rar invalidantă
• nevritele de median sau cubital
• ruptura tendonului lung extensor al policelui prin impingement
• osteodistrofia algică posttraumatică Südeck Leriche
• frecventă şi invalidantă
• apare prin mecanism simpatic, reflex
• femeile în vârstă, cu psihic labil şi tulburări neurovegetative sunt predispuse la această afecţiune
• imobilizările în poziţii incorecte sunt de asemenea incriminate
• clinic persistenţa îndelungată a durerii se asociază cu atrofia tegumentară, cu apariţia tulburărilor
vasomotorii
• radiologic imaginea de osteopenie “pătată”