Sistemul de forte coplanare ales se aplică asupra corpului 2, prin intermediul

STUDIUL REDUCERII FORŢELOR COPLANARE ştifturilor 5 şi firelor flexibile 6, trecute peste scripeţii 3. La aplicarea forţelor corpul 2 este
imobilizat de ştifturile 4. Prin scoaterea simultană a ştifturilor de fixare 4, corpul 2 devine
SCOPUL LUCRARII liber si astfel se poate observa “calitativ" efectul sistemului de forţe coplanare aplicat.

În cadrul lucrării se studiază experimental reducerea sistemelor de forţe coplanare EXECUTAREA ÎNCERCĂRILOR
folosind masa Töppler şi se verifică concordanţa dintre rezultatele teoretice şi cele
experimentale. Considerând planul plăcii 2 drept planul xOy al forţelor se calculează elementele
torsorului de reducere în raport cu punctul O. Coordonatele punctelor de aplicaţie Ai ale
CONSIDERAŢII GENERALE forţelor Fi trebuie să fie: 1  xi  19 , respective 1  yi  19 . De asemenea se recomandă ca
Fi  6 N .
Fie în planul xOy (fig. 1) un sistem de forţe Fi Pentru verificarea experimentală a rezultatelor teoretice se execută operaţiile:
y F1
A1 (Xi,Yi) aplicate în punctele Ai(xi, yi)(i = 1,2…n).
1) În cazul R  0 : - cu valorile X, Y si MOZ din tabelul 1 se determină axa
z
MO

yX F2 Elementele torsorului de reducere ale sistemului de
Fi 
Ai xY A2 forţe în raport cu punctul O sunt : centrală ( xY  yX  M Oz ). Se verifică dacă axa centrală intersectează placa, în caz contrar
R Fn R   Fi  X i  Y j; X   X i ; Y  Yi ; se modifică sistemul de forţe;
P An Tabel 1
x M O   ri  Fi  M OZ k ; M OZ   ( xiYi  yi X i ).
O Sist.
Nr Xi Yi xi yi xiYi yi X i
xiYi  yi X i
Figura 1 de
forţei [N] [N] [cm] [cm] [Ncm] [Ncm]
Sunt posibile următoarele cazuri de reducere : forţe
1) R  0 - sistemul de forţe este echivalent cu o rezultanta unică situată pe axa centrală, 1
2
având ecuaţia xY  yX  M OZ ;
3
a) M O  0 - axa centrală nu trece prin punctul de reducere O; I 4
b) M O  0 - axa centrală trece prin punctul O. 5

2) R  0; M O  0 - sistemul de forţe este echivalent cu un cuplu de forţe rezultant, de  X= Y= MOZ =

moment M0 .
3) R  0; M O  0 - sistemul. de forţe este în echilibru (efect nul).
DESCRIEREA DISPOZITIVULUI
Dispozitivul se compune din: 1–masă pătrată
cu placă de sticlă netedă şi plană; 2–placă pătrată
prevăzută cu o reţea de găuri, asupra căreia se aplică
forţele coplanare. Placa se reazemă pe masa 1 prin
intermediul a patru bile, astfel încât se poate mişca uşor
în planul mesei (frecările sunt neglijabile); 3–scripeţi
cu menghine de fixare; 4–ştifturi de fixare a plăcii 2;
5–ştifturi pentru aplicarea forţelor Fi ; 6–fire flexibile;
7–greutăţi de 1 N ; 8–cutii pentru greutăţi.
Figura 2
- se aplică sistemul de forţe considerat (placa 2 fiind blocată) ;
- se pune în evidenţă axa centrală;
- se scot simultan ştifturile de blocare 4. Sub acţiunea forţelor corpul 2 execută o
mişcare de translaţie rectilinie, in cazul când axa centrală trece prin centrul de greutate, sau
o mişcare plană când axa centrală nu trece prin centrul de greutate;
- pentru verificarea intensităţii efectului, înainte de scoaterea ştifturilor 4, se aplică
o forţă - R intr-un punct de pe axa centrală. In acest caz, după scoaterea ştifturilor de
blocare 4, se constată că placa 2 rămâne in repaus.
2) În cazul R  0; M O  0 : - se aplică sistemul de forţe considerat; - se scot
simultan ştifturile 4 şi se observă că placa 2 execută o mişcare de rotaţie în jurul centrului
de greutate; - pentru verificarea calculelor se aplică un cuplu de forţe de moment
M1  M 0 . In acest caz placa 2 rămâne în repaus şi după scoaterea ştifturilor 4.
3) În cazul R  0; M O  0 : - se aplică sistemul de forţe ales; - se scot simultan
ştifturile 4 şi se constată ca efectul sistemului de forţe este nul (placa rămâne în repaus).