Tema 3.

Factori de influenţă a
comportamentului consumatorului.
Factorii culturali.
3.1 Factori de influență ai comportamentului consumatorului.
3.2 Cultura societății: conținut, componente și influențe asupra comportamentului consumatorului.
3.3 Influența subulturii asupra CC.
3.4 Cultura națională și globalizarea consumului.
3.1 Factori de influență ai comportamentului
consumatorului
Diversitatea comportamentului consumatorului se poate explica și prin
varietatea factorilor care influențează direct sau indirect procesul decizional de
cumpărare și de consum.

Comportamentul consumatorului nu se poate explica, decât prin cunoașterea

sistemului de factori ce acționează în strânsă legatură și intercondiționare
reciprocă, dar modul în care acționează și mai ales locul și rolul pe care aceștia
le au în sistem, sunt privite în mod diferit și de aceea întâlnim în literatura de
specialitate diferite clasificări ale acestor factori.
I. Dubois şi Jolibert grupează aceşti factori astfel:
factori individuali, în care includ: personalitatea, stilul cognitiv,
stilul de viaţă şi riscul perceput;
factorii mediului, care se referă la: factorii socio-demografici
(curba vieţii de familie, clasele sociale), grupuri de referinţă,
familia, mediul economic.
II. Kotler structurează factorii ce determină comportamentul consumatorului în 4
categorii:
factori culturali – reprezentaţi de: cultura, subcultura şi clasa socială;
factori sociali – care includ: grupuri de referinţă, familia, roluri şi statuturi;
factori personali – ce se referă la: vârsta şi stadiul din ciclul de viaţă, ocupaţia,
stilul de viaţă, circumstanţele economice, personalitatea şi părerea despre sine;
factori psihologici – desemnaţi prin: motivaţie, percepţie, învăţare, convingeri
şi atitudini.

F. Culturali
Externi
F Sociali
Factorii CC
F. Personali
Interni
F. Psihologici
III. Clasificarea pe care o prezintă R. Boier,
(Comportamentul consumatorului, Ed. Graphix, Iasi 1994
p.30) în cele trei grupe:
 Condițiile individuale ai comportamentului
consumatorului, care includ: nevoile și motivațiile,
personalitatea și imaginea despre sine, stilul de viață,
atitudinile și preferințele;
 Condițiile sociale, reprezentate de: familie, grupuri de
referință și lideri de opinie, rol și statut social, clase sociale;
 Condițiile culturale.
IV. Cătoiu I. (Catoiu, N. Teodorescu Comportamentul consumatorului, Teorie si practica Ed. Economica, Bucuresti 1997
p.2 -4), care consideră comportamentul de cumpărare influențat, de 2 tipuri de variabile : direct observabile și deduse prin
cercetările de tip interferential. Acesta, realizează următoarea tipologie complexă a factorilor ce manifestă influențe asupra
comportamentului consumatorului:
influenţe directe exercită:
 factorii demo-economici;
 factorii specifici mixului de marketing;
 factorii situaţionali, cum sunt:
 presiunea timpului,
 importanţa cumpărăturii,
 ocazia cu care se realizează cumpărarea.
influenţe deduse exercită:
 factorii de natură psihologică (endogenă) reprezentaţi de:
 percepţie,
 motivaţie,
 învăţare,
 personalitate,
 atitudine.
 factorii de natură sociologică (exogenă) definiţi prin:
 familie,
 grupuri de apartenenţă,
 grupuri de referinţă,
 clasa socială,
 subcultură, cultura.
V. De interes este și punctul de vedere al englezilor E. Hill și T. O Sullivan,
care pornesc de la premiza că mediul social al consumatorului, circumstanțele
individuale și psihologia se combină pentru a influența deciziile asupra
cumpărăturilor care trebuie să le facă. Aceștia disting trei categorii de factori :
 mediul social reflectat în : cultura, grupuri referentiale si clasa sociala;
 caracteristici personale definite prin : personalitate, stil de viata,
motivatii, atitudini si credinte, perceptie;
 circumstante individuale desemnate prin : sex, vârsta, ciclul de viata al
familiei, venit, educatie.
Fig. 1. Factorii ce influenteaza comportamentul consumatorului
3.2. Cultura societății: conținut, componente și influențe asupra comportamentului consumatorului.

 În lucrarea ”Principles of marketing ”, Philip Kotler şi Gary Armstrong apreciază

faptul că factorii culturali exercită cea mai profundă influenţă asupra comportamentului
consumatorului.
 In general noțiunea de cultura este raportata la o civilizație, o societate și cuprinde
totalitatea manifestarilor spirituale și intelectuale ale acesteia.
 Una dintre cele mai vechi definitii ale culturii este cea a lui Edward Tylor, care
defineste cultura astfel: „Cultura este acel intreg complex care cuprinde
cunostintele, credintele, arta, morala, legile, obiceiurile si orice alte capacitati si
obisnuinte dobandite de indivizii unei societati”.
 Ralph Linton definește cultura ca fiind „configurația comportamentelor invațate și a
rezultatelor lor, ale caror elemente componente sunt impartașite și transmise de
către membrii unei societați date”.
 În opinia lui Margaret Mead, cultura reprezintă „un ansamblu de comportamente învățate, o sumă
de convingeri, obiceiuri și tradiții, împărtășite de un grup de oameni și dobândite succesiv de
cei care intra în acea societate”.
 Cercetătorul Geert Hofstede a definit cultura ca fiind „programarea colectivă a minții, care
diferențiază membrii unui grup uman de altul”.
 Parintele marketingului modern, Philip Kotler a definit cultura ca fiind „ansamblul valorilor de
bază ale percepțiilor, dorințelor și comportamentelor însușite de un membru al societății de la
propria familie sau de la alte instituții importante”.
 Oamenii au sute de opinii, câteva zeci de atitudini şi doar un număr restrâns de valori.

 O valoare este o reprezentare mentală a unui scop pe care un individ doreşte să-l atingă.

 Cercetări antropologice arată că există valori cu caracter personal, dar şi valori mai profunde,
cu caracter universal, prezente în toate culturile. Valori cu caracter personal ar putea fi dorinţa
noastră de a fi demni de consideraţie, dorinţa de a avea succes, de a fi performanţi, de a trăi
intens orice plăcere, de a duce o existenţă responsabilă în folosul celor din jur etc.

 Două precizări sunt importante:

În primul rând, nu orice dorinţă este o valoare. O dorinţă devine valoare atunci când
exprimă un scop important în viaţa individului. O carieră de succes, o familie, copii, bani
mulţi, sunt scopuri majore, în timp ce dorinţa de a avea un televizor mai bun sau de a pleca în
Franţa în excursie sunt doar trebuinţe sau motive de un rang ceva mai înalt. Valorile sunt
scopurile pentru care trăim.
În al doilea rând, o distincţie importantă este aceea între valori definite ca fiind „ceea
ce dorim" şi valori definite ca fiind „ceea ce este de dorit". Uneori, nu există nicio deosebire
între aceste două situaţii. Alteori însă, scopurile individuale sau de grup nu concordă neapărat
cu ceea ce indivizii sau grupurile consideră că este opţiunea morală cea mai potrivită.
 Valorile sunt transmise prin intermediul culturilor şi subculturilor. De aceea, ele
au un grad mare de stabilitate temporală şi tind să fie considerate ca pozitive sau
dezirabile de către aproape toată lumea. Ceea ce diferă însă este gradul de
importanţă pe care indivizii îl acordă diferitelor valori în raport cu propria lor
viaţă. Unii oameni pun mare preţ pe averi materiale, alţii pe o viaţă fără stres şi
obligaţii majore. Unii îşi doresc o familie, alţii acordă o importanţă mai mare
carierei.

 Psihologul Milton Rokeach (1968) a descoperit că oamenii deţin două seturi

distincte de valori organizate ierarhic: valori terminale şi valori instrumentale.
 Valorile terminale sunt scopurile ultimative pe care le urmărim în viaţă (fericire,
securitate emoţională, carieră profesională), iar valorile instrumentale sunt
scopuri-mijloace sau standarde comportamentale dezirabile, prin care încercăm
să atingem scopurile ultimative propuse (de exemplu curaj, ambiţie, politeţe,
responsabilitate etc).
 Valorile culturale sunt de natură:

 Tangibilă (alimente,  Intangibilă (limba, educația, norme

îmbrăcăminte și sociale, obiceiuri, tradiții etc.) ele
încălțăminte, reprezentând rezultatul evoluției societății.
locuințe, unelte, Acestea se transmit de la o generație la
lucruri de artă etc.) alta și cunosc o dinamică continuă, o
permanentă adaptare la noile realități.
 Relația dintre cultură, specificul
comportamentului consumatorului și deciziile de
marketing.
 stimulentele de marketing (cei 4 P) ar trebui să reflecte valorile
culturale, utilizarea și luarea acestora în considerare.
 stimulente de marketing prezentate consumatorului - mijloace de
realizare a unor obiective, motive, modele de comportament ale
consumatorilor, inclusiv consumul.
 Modele specifice ale comportamentului consumatorilor reprezintă
un mijloc sau un instrument de realizare a valorilor culturale ale
societății. Astfel, modelele de consum (fotografia neexploatată)
sunt instrumentale (adică utilizate ca mijloace) în atingerea valorilor
și normelor culturale (un om străin nu ar trebui să vadă chipul
femeii). Modelele de consum sunt doar o legătură de mediere între
stimulente (atribute de produs, comunicări) și valori realizabile.
Un lanț care leagă stimulentele de marketing, modelele comportamentului consumatorilor
și scopurile (valorile) finale ale consumatorilor este folosit pentru a dezvolta o strategie de
marketing printr-un proces numit „laddering”, adică „crearea în scări”.

Marketerii pot folosi aceste trei componente ale lanțului „obiective - stimulente - mijloace
pentru a atinge obiective” în construirea unei scări pentru a dezvolta următoarele
elemente ale unei strategii de marketing:
 elemente de comunicare: atribute specifice de produs care ar trebui comunicate
(transmise) în publicitate.
 beneficii, avantaje pentru consumator. Este important să se arate consecințele pozitive
ale utilizării produsului pentru consumator.
 punct al pârghiei. O asociație în atributele publicitare și avantajele cu valori culturale
finite pentru a le activa. Publicitatea ar trebui să demonstreze că greutatea redusă și
cifra elegantă sunt rezultatul consumului, ceea ce sporește stima de sine și atracția
vizuală a consumatorului.
Impactul valorilor culturale asupra
comportamentul consumatorului
 Orientate spre alții (spre valorile altor persoane), reflectă
opiniile societății asupra relațiilor relevante dintre indivizi și
grupuri din societate. Aceste relații au un impact semnificativ
asupra practicilor de marketing.
 Valorile orientate spre mediu prescriu atitudinea societății față
de mediul său economic, tehnic și fizic. Programe de
marketing, fiind dezvoltate pentru societate subliniază
rezolvarea problemelor, asumarea riscurilor, iar performanța
diferă de programele de marketing pentru o societate fatalistă,
orientată spre securitate și orientată spre statut.
 Valorile centrate pe sine (auto-orientare) reflectă valorile și
atitudinile față de viață pe care membrii individuali ai societății
le consideră preferabile. Aceste valori sunt, de asemenea,
semnificative pentru marketing.
 Implicaţii ale valorilor în activitatea de marketing
 Cercetătorii s-au străduit să găsească clasificări valorice cât mai relevante pentru
comportamentul de consum. Cea mai cunoscută este Lista de Valori (LOV), construită de
Lynn Kahle (1983) şi cuprinzând nouă valori de tip terminal.
 Scala identifică valorile dominante ale unei persoane:
1. Auto-consideraţie;
2. Auto-realizare;
3. Siguranţă;
4. Sentiment de apartenenţă;
5. Pasiune/devoţiune;
6. Sentiment de împlinire;
7. Distincţie şi plăcere;
8. Respect din partea altora;
9. Relaţii calde cu alte persoane.
 Există câteva probleme serioase în ceea ce priveşte tipologiile valorice. Valorile au un
caracter general. Ele pot explica un comportament în cadrul unui context social şi cultural de
ansamblu, dar nu pot explica de ce o persoană îşi cumpără la fiecare doi ani o maşină, iar o
altă persoană, cu orientări valorice similare, nu-şi cumpără niciun automobil. Valorile nu par a
avea o legătură prea mare cu preferinţa pentru un produs sau pentru o marcă specifică.
Tipologiile valorice nu sunt legate de consum în mod direct, ci numai într-un sens foarte
general.
De aceea, apelând exclusiv la valorile oamenilor, nu vom putea înţelege comportamentele
concrete de consum. Valorile au, totuşi, un rol major în influenţarea comportamentului uman şi
de aceea marketingul nu a renunţat niciodată la încercarea de a folosi valorile pentru a atrage
consumatorii spre anumite produse sau mărci. Calea utilizată este aceea de a lega atribute ale
produselor de valorile consumatorilor. Oamenii nu cumpără produse, ci beneficii.

 Ne dorim un Rolex fără baterii, care nu trebuie întors niciodată şi care are un ecran rezistent
la şocuri; dar aceste calităţi sunt total inutile dacă nu ne oferă un sentiment de libertate sau
lipsă de grijă. Un Rolex cu diamante, spre deosebire de unul placat cu argint, nu are nici o
semnificaţie dacă prezenţa diamantelor nu conferă purtătorului un plus de prestigiu sau
autoconsideraţie.
 Oamenii acţionează în vederea satisfacerii nevoilor lor. Iar nevoile sunt reprezentate
de valorile pe care le deţin. În limbajul de marketing, consumatorii acţionează în direcţia
atingerii beneficiilor pe care le caută. Beneficiile sunt sau derivă din atributele produselor. În
consecinţă, legătura dintre valori şi atribute este reprezentată prin lanţurile de mijloace-scopuri sau
modele A-C-V (Wilkie, 1990, p. 216)
Un model sau lanţ A-C-V conţine trei trepte:
 (1) produsele oferă atribute (A) consumatorilor;
 (2) consumatorii receptează consecinţele (C) acestor atribute;
 (3) consecinţele ajută consumatorii să-şi satisfacă anumite valori (V).
 Cu cât producătorii reuşesc să lege mai puternic atributele produsului de valorile pe care oamenii le
consideră importante, cu atât produsele vor fi mai atractive pentru consumatori. Această relaţie este
valabilă şi pentru publicitate. Cu cât atributele şi consecinţele lor portretizate în reclamă sunt mai
puternic legate de valorile consumatorilor, cu atât ele au un impact mai mare şi mai durabil asupra
publicului-ţintă.
 Deosebirile valorice dintre diferitele grupuri sociale şi faptul că valorile se schimbă în decursul
timpului au implicaţii importante în activitatea de marketing.
Măsurarea valorilor
 Pentru măsurarea valorilor, se folosesc anumite scale cu itemi valorici, iar respondenţii
sunt rugaţi să arate pe o scală cât de importanţi sunt aceşti itemi valorici pentru ei, personal.
Unii autori preferă ca, în locul evaluării scalate a fiecărui item, respondenţii să ierarhizeze
itemii în funcţie de importanţa pe care le-o acordă. Se consideră că evaluarea pe o scală
descrie nivelul absolut de asentiment faţă de valoarea respectivă, în timp ce ierarhizarea
stabileşte o ordine de prioritate a valorilor care au niveluri similare de susţinere. Oamenii sunt
adesea puşi în situaţia de a opta între alternative cu grade apropiate de importanţă subiectivă.
În asemenea situaţii de conflict, ei trebuie să facă alegeri prioritare. De aceea, ierarhizarea ca
metodă de măsurare este mai „naturală" şi mai sigură în cercetarea valorilor.
Problema cea mai dificilă este definirea itemilor valorici. Aceşti itemi nu trebuie să fie nici
prea generali, nici prea specifici. Dacă sunt prea generali, ei măsoară doar clişee culturale.
În studiile care folosesc scale de măsurare a valorilor, se recomandă utilizarea unor gradaţii
mai extinse, de regulă 10 puncte.

 Aşa se întâmplă, de pildă, atunci când întrebăm cât de importante sunt pentru respondenţi
viaţa, libertatea, sănătatea, propriii copii etc. Dacă itemii sunt prea specifici, atunci
surprindem mai degrabă atitudini, convingeri, motive sau opinii. Este cazul unor întrebări
legate de importanţa băuturilor răcoritoare, a alimentelor organice, a sportului sau a votului
uninominal
LISTA VALORILOR: LOV
Aceasta este o listă cu lucruri pe care unii oameni le doresc în viaţă.
Vă rugăm să citiţi lista cu atenţie şi să acordaţi o notă de la 1 la 10 pentru fiecare din aceste scopuri
posibile, în funcţie de cât de important este în viaţa dvs. de zi cu zi. Unu (1) înseamnă „neimportant",
iar 10 înseamnă „foarte important".

Neimportant Foarte important

1. A nu fi singur, a face parte

din grupuri familiale, de prieteni 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

2. Aventură 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

3. Relaţii calde cu alţi oameni 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

4. Auto-împlinire 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

5. A fi foarte respectat 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

6. Plăceri şi distracţii în viaţă 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

7. Siguranţă 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

8. Respect faţă de sine 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

9. Realizări personale 1 2 3 4 5 6 7 8 9 1
 Acum, vă rog să recitiţi această listă şi să încercuiţi lucrul care este cel
mai important pentru dumneavoastră în viaţa de zi cu zi.
• Valorile 2, 4, 8 şi 9 reprezintă valori interne individuale.
• Valorile 1, 5, 7 reprezintă valori externe.
• Valorile 3 şi 6 reprezintă valori interpersonale.
Se calculează scoruri medii pentru toate cele nouă valori. Apoi, se
calculează scoruri pentru cele trei dimensiuni valorice reprezentate de
valorile interne, externe şi interpersonale. Ierarhizarea valorilor în
funcţie de importanţă, făcută la sfârşitul chestionarului, poate fi utilizată
pentru ponderarea scorurilor medii ale celor nouă valori din scală.
Procentul deţinut de un item valoric în ierarhie devine un coeficient de
ponderare, pe care îl înmulţim cu scorul mediu al valorii respective.
Rezultatul constă într-o departajare a valorilor şi într-o ierarhizare mai
corectă a acestora.
Sursa: Cercetarea de marketing – Petre Datculescu, pg. 80
 3.3 Influența subulturii asupra CC.
 Cultura secundară sau subcultura reprezintă cultura unui grup mai restrâns de
indivizi care împărtăşesc sisteme de valori pe baza unor experienţe şi situaţii comune
de viaţă.
 Subculturile se constituie pe baza unor factori diverşi, precum etnia, religia, aria
geografică, vârsta etc. Unele exemple de comportamente de consum diferite în
funcţie de subculturi sunt prezentate de autorii francezi Marcenac, Milton şi Saint-
Michel.
Subcultura este luată în considerare pentru cunoaşterea diferenţierii cererii în profil
teritorial, chiar în ţările relativ mici, în care totuşi există particularităţi ale
obiceiurilor şi tradiţiilor de cumpărare şi consum.
În genere, se disting patru grupe de subculturi care îl definesc pe individ şi îi
influenţează comportamentul de consum:
 grupurile de naţionalităţi, care trăiesc în comunităţi largi, cu gusturi şi tradiţii
etnice specifice;
 grupuri religioase, cu preferinţe şi trebuinţe proprii;
 grupuri rasiale, cu stiluri culturale şi atitudini distincte;
 grupuri geografice, cu stiluri de viaţă caracteristice unor spaţii teritoriale.
 Astfel, în funcţie de naţionalitate, există comportamente diferite în privinţa
automobilelor: italienii se raportează mai degrabă afectiv la tabloul de bord iar
francezii sunt atraşi mai mult de elementele precise, marcate clar ale acestuia.
În Franţa, coniacul se consumă ca atare, ca digestiv iar japonezii şi alte
naţionalităţi îl beau îndoit cu apă. În multe ţări asiatice se prepară mâncăruri din
insecte, şerpi etc..
 Credinţele religioase influenţează în mare măsură obiceiurile de consum:
anumite alimente nu sunt consumate (carnea de vită în India, carnea de porc de
către evrei, alcoolul este interzis de religia musulmană); de asemenea, produse
şi practici legate de planificarea familială sau igiena intimă feminină sunt dificil
de promovat în zone cu credinţe religioase refractare la acestea.
 În funcţie de zona geografică există numeroase diferenţe în privinţa
consumului de carne şi grăsimi (mai abundent în ţările nordice), de legume şi
fructe (cu precădere în zonele sudice şi tropicale). Diferă, în funcţie de vârstă,
interesul cu privire la servicii bancare şi de asigurări.
Studierea lor atentă permite ca strategiile concurenţiale să ia în considerare
particularităţile subculturilor, ceea ce poate contribui la mai buna satisfacere a
consumatorilor cu produse şi servicii concomitent cu eficientizarea activităţii
producătorilor.
 3.4 Cultura națională și globalizarea consumului
 Creația populară orală, tradițiile, obiceiurile, meșteșugurile, literatura, arta plastică, muzica, teatrul, iar din secolul al
XX-lea și cinematograful au înregistrat în evoluția lor succese remarcabile, mărturie fiind operele artistice de valoare
care au intrat în patrimoniul culturii naționale și universale.

 Folclorul în Republica Moldova are o puternică bază de origine daco-latină și cuprinde un sistem de credințe și
obiceiuri populare, concretizate în muzică și dans, în poezia și proza orală, mitologie, ritualuri, teatru popular etc. Acest
patrimoniu cultural, în ansamblul manifestărilor sale, constituie un domeniu amplu, de o valoare deosebită, al artei
naționale, care nu numai a precedat formele ei culte, ci a și continuat să se dezvolte în epoca modernă, asigurând
culturii profesioniste substanța originalității ei etnice.

 Patrimoniul cultural al Republicii Moldova reprezintă o totalitate de valori și bunuri culturale (materiale și spirituale,
mobile și imobile) de importanță locală, națională și mondială, constituite pe parcursul istoriei: situri arheologice, case
de locuit, conace, cetăți, mănăstiri și biserici, lucrări de artă monumentală, monumente și instalații tehnice, ansambluri
de construcție – piețe, străzi, cartiere, sate și centre urbane sau zone etnografice cu arhitectură tradițională.
Actualmente, în republică are loc reconsiderarea atitudinii societății față de patrimoniul cultural și natural, față de
diversitatea expresiilor culturale.

 Patrimoniul arheologic al Republicii Moldova este bogat în opere de artă de o vechime considerabilă. Au fost
depistate mostre de sculptură încă din perioada paleoliticului târziu. Ceramica culturii Cucuteni din perioada eneolitică
este atestată în mai multe localități ale Republicii Moldova și posedă valențe artistice incontestabile, prezentînd o
întreagă mitologie în imagini.
 Tradiții
 Republica Moldova este o țară europeană cu o îndelungată istorie în cadrul statului
românesc (medieval și pre-modern) Moldova, populată preponderent de moldoveni
(români), dar și de diverse etnii precum ucraineni, bulgari, găgăuzi, ruși, evrei, germani, cehi
etc. Aici s-au păstrat multe tradiții multiseculare care se regăsesc și în jumătatea vestică a
Moldovei și în restul României, cu elemente comune popoarelor creștine din estul Europei.
 Multe evenimente tradiționale moldovenești reprezintă un amalgam de elemente
caracteristice calendarului agricol, păstoresc, religios și civil, amestec, care în Moldova s-a
transformat într-un permanent izvor de bunavoință, căldură și ospitalitate.
 Oaspeții Moldovei în timpul sărbătorilor pot participa la un șir de evenimente culturale:
concerte („Mărțișor”, „Cireșar”, „Invită Maria Bieșu” etc.), teatre („Bitei” etc.), parade și
manifestări de masa de Ziua Independenței, „Limba Noastră”, hramurile orașelor și satelor
etc. Zilele roadei sunt marcate în orasele și satele noastre prin iarmaroace tradiționale. În
timpul acestor evenimente turiștii străini pot cunoaște îndeaproape folclorul, costumele
tradiționale, piesele de artizanat, etc.
 Apar multe tradiții cu caracter familiar: cumetriile, nunțile, petrecerile etc., care în sate s-au
transformat în adevărate spectacole cu mulți oaspeti și daruri. Tradiționale în Moldova sunt
șezătorile în zilele de iarnă cu cântece de lăutari și dansuri. În mare parte, sărbătorile
din Republica Moldova și cele din România, sunt identice.
 Industrializarea și internaționalizarea, procese ce au determinat globalizarea, au dus
la faptul că în volumul consumului mondial a început să crească proporția
produselor omogene. Dezvoltarea turismului ce stimulează activitatea de
antreprenoriat în vederea satisfacerii nevoilor turiștilor străini, poate determina
standardizarea produselor și serviciilor.
 Adesea, acest lucru este însoțit de extinderea unei anumite culturi în alte țări (de
exemplu, restaurantele McDonald's de același tip, care se deschid în diferite țări ale
lumii).
 Globalizarea producției și a consumului s-a accentuat considerabil în ultimii ani, ca
urmare a mutațiilor substanțiale înregistrate în economia mondială, și, în special, în
anumite zone ale lumii.
 Utilizarea rețelelor media globale facilitează sarcina marketingului de a crea mărci
globale și evenimente omogene de promovare în mai multe țări.
 Unele mesaje publicitare și caracteristici specifice ale produselor corespund într-o
careva măsură abordării globale a publicității.
Acestea caracteristici pot fi rezumate după cum urmează:
 1) mesajul de comunicare se bazează pe similitudinea stilului de viață;
 2) publicitatea se adresează nevoilor umane și emoțiilor;
 3) produsul satisface nevoile și dorințele universale.
În prezent, pentru a fi competitiv pe o piață internă, o întreprindere trebuie să ofere
un produs care să fie competitiv pe piața mondială.
Atunci când intrați pe o piață străină, o firmă ar trebui să evalueze perspectivele
utilizării aceluiași marketing pe diferite piețe.
Dacă este posibil, firma va obține economii semnificative de la standardizarea
marketingului. O astfel de firmă poate lucra cu piața, utilizând segmentarea
intermarket - grupuri de consumatori identificate care nu se limitează la limitele
tradiționale de piață sau geografice. Astfel, activitățile de marketing ale companiei
se concentrează pe similitudinea reprezentanților ai diferitelor culturi. Această
abordare se numește Marketing global.
 În ceea ce priveşte produsele ecologice se remarcă faptul că la nivel mondial
există un număr aproximativ de 100 de ţări producătoare de produse
agroalimentare ecologice, în Europa aproape toate ţările au o ofertă, mai
bogată sau mai redusă de astfel de produse.
 Principalul producător european este Germania cu un număr de 6.700
exploataţii, urmată de Franţa cu 3.500 exploataţii şi Italia cu 2.000 exploataţii.
 Vânzările de produse ecologice pe principalele pieţe ale lumii se ridică la
aproximativ
10.455 milioane dolari, din care:
 Europa 5.255 milioane dolari,
 S.U.A. 4.200 milioane dolari
 Japonia 1.000 milioane dolari.
 Dar nu întotdeauna poate fi aplicat marketingul global, deoarece există
diferențe de limbă, cultură, tradiții etc. Astfel, analiza identităților și
diferențelor culturale și etnice ale fiecărei țări dobândește un rol important în
marketingul modern.

Multumesc pentru atenție !!!