METODE ȘI PRACTICI DE PREDARE INOVATIVĂ

Educatoare Niță Ștefania-Ioana

Școala Gimnazială „Alexandu cel Bun” Bacău
Grădinița cu Program Prelungit Nr.17 Bacău

„Creativitatea poate fi înțeleasă ca abilitatea de a crea, conecta și detașa elemente

cognitive. Informațiile stocate în datele preconștiente și prelucrate în mod deliberat sunt
recombinări și sortări, prin care valoarea inovației joacă un rol major”. (Wallach Kogan 1973)
Există riscul de a limita creativitatea exclusiv la arte și design. Potrivit psihanalizatorului
Gunther Ammon: creativitatea are de-a face cu curiozitatea. Curiozitatea solicită abordarea unei
cauze sau a unei probleme, ducând la încercare, eroare și în cele din urmă la proiectare.
Creativitatea este adusă și aici în legătură cu activitățile productive. Fiecare descoperire nouă a
copilului poate fi descrisă ca un act creativ. Cum se dezvoltă acest potențial de creativitate
depinde de factorii de mediu care influențează copilul. Pentru majoritatea oamenilor, reacțiile
sunt asociate cu stimuli care adesea co-apar în istoria de învățare a individului. Creativitatea
pemite cuplarea acestor stimuli și deschide noi domenii de învățare și domenii de experiență
pentru individ.
Manifestările creativității vor varia în funcție de:
- Sensibilitate: oamenii creativi sunt mai sensibili și receptivi la situații problematice; ei
încearcă să găsească modalități de rezolvare, de a oferi ajutor și alternative și de a alege soluții
neobișnuite;
- Flexibilitate/manevrabilitate spontană și adaptabilă: oamenii creativi au capacitatea de a
se adapta spontan la situații noi, fără a adera la cele vechi; experimentează și iubește noul;
- Originalitate: persoanele creative au idei „spumante” și pline de spirit, idei care se abat de
la normă, sunt unice și fără constrângeri.
Un educator va fi creativ în personalitatea sa globală. Toți factorii care determină
creativitatea trebuie să-l caracterizeze, trebuie să stăpânească diferite tehnici creative și metode
de lucru; el trebuie să practice un stil de educație care evocă și promovează comportamentul
creativ. Pentru a deveni cu adevărat creativ, educatorul trebuie să treacă printr-un proces de
dezvoltare; el trebuie să se educe pe sine, fără a-și neglija intenția de a deveni creativ. Un scop
al educatorului trebuie să fie acela de a atinge libertatea interioară, spiritul deschis și dorința de a
schimba atitudinile pedagogice și didcatice de rutină. Într-o lume „săracă”, fără impulsuri și
sugestii, nici promovarea inteligenței, nici a creativității nu este posibilă deoarece gradul în care
creativitatea poate fi încurajată depinde de mediul în care copilul trăiește, se joacă,
experimentează. În fiecare an de viață, copilul trebuie să fie sprijinit în funcție de dezvoltarea sa
mentală, fizică, emoțională, socială. Este important ca accentul să fie întotdeauna pe un sprijin
echilibrat și holistic (ireductibilitatea întregului la suma părților sale).
Când vine vorba de tema sustenabilității, este foarte important ca educatorii să nu se
ocupe doar teoretic. Durabilitatea nu este doar o chestiune de cunoaștere reală, ci și de atitudine
și valori. Prin urmare, educatorii trebuie să reflecte asta în atitudinea lor. Nu pot să am încredere
în natură dacă strig „Yuck” la fiecare păinajen. Pornind de la întrebări și discuții cu copiii: Ce
este climatul și de ce trebuie să-l protejăm? putem găsi împreună și răspunsuri, luând o problemă
globală și explorând împreună cu copiii ce putem face pentru protecția climei. Participarea joacă
un rol important. Copiii sunt foarte mândri când ajută la formarea unui loc de joacă, loc de
recreere, când se implică în ecologizarea unui spațiu, chiar și curtea grădiniței. La fel de
importantă este includerea simțurilor. Acest aspect are mult de-a face cu cercetarea. Copiii își
modelează lumea prin percepția lor senzorială, iar educatorul trebuie să le dea o mulțime de
spațiu pentru a face acest lucru. Un bun exemplu este călătoria către lume în perioada
Crăciunului sau Paștelui. Simțim mirosul, gustul și descoperim, împreună cu copiii, de unde
provin lucrurile. Crearea de experinațe senzoriale reprezintă modul real în care educatorul poate
aduce învățarea globală în grădiniță. Un alt punct favorabil de plecare este de a pune întrebări în
legătură cu lumea trecută, lumea vechiului și de a le urmări în timp, în istorie. Întotdeauna se
poate descoperi ceva nou nu doar în relația spațială ci și cea temporală este utilă. De exemplu, la
întrebarea: Cum a fost pe timpul bunicilor?, educatorul poate invita bunicii, organiza o șăzătoare,
pot aduce lucruri, obiecte folosite în acele timpuri: fus, furcă, vârtelnițe, ciubăr, putine, costume
populare vechi, etc. cu ajutorul cărăra pot fi organizate expoziții.
Problema distrugerii mediului și nedreptatea globală aparțin lumii noastre. Ar trebui să le
arătăm copiilor că există în lume oameni care suferă de foame. Apoi este foarte important să
găsim soluții împreună. Copiii au nevoie de încrederea că pot fi eficienți, deoarece sunt foarte
sociabili și corecți și au idei bune despre cum pot fi eradicate abuzurile.
Exemplu practic.
Metoda Brainstorming/furtuna din creier/furtuna creierului în grup are loc în două etape:
- Nivelul de lumină verde: cantitatea de gânduri creative
- Red Light Nivel: calitatea gândurilor creative
Toate gândurile/ideile copiilor la această problemă sunt scrise: fără critici, fără
evaluare. Contribuțiile din etapa de lumină verde sunt apoi sortate și analizate în etapa de lumină
roșie. De asemenea, se verifică dacă și cum pot fi realizate. La etapa de lumină roșie există o
examinare critică a problemei/subiectului.
Tema: Ploaia
Ca parte a unei teme săptămânale, vremea a fost discutată. În ceea ce privește ploaia, s-a folosit
metoda Brainstorming.
Educator: nu a plouat de mult timp, ce păcat, poate că va ploua curând. Vrem să vorbim despre
ploaie și acum nu mai este ploaie, putem doar să gândim împreună. Ce putem gândi despre
ploaie?
Copiii: umbrelă, baltă, ștergătorul de parbriz, haina mea a fost stropită, cizme de cauciuc, pălărie
de ploaie, luncă cu flori, umed, noroi... (durata etapei de lumină verde: 7-8 minute). Deoarece
copiii pot „citi” doar imagini, răspunsurile au fost afișate pe flip-chart/tablă în formă picturală.
Educator: ce știm cu toții despre ploaie? Imediat au apărut obiecții din partea copiilor că unele
aspecte amintite nu corespund ploii. Așa că s-a trecut la faza de lumină roșie. Am discutat
despre „ploaie” și am sortat colecția de idei, cu ștergerea reprezentărilor incorecte. Copiii au
realizat că există aspecte care sunt distractive în ploaie și aspecte care ne enervează. Am format
două grupe pentru a pune împreună avantajele și dezavantajele ploii:
- Fun: pietricele în baltă...
- Probleme: ești stropit de mașina care trece, trebuie să porți umbrela...
Apoi am înregistrat rezultatele într-o lucrare comună/colectivă: desen.
Experimente similare pot fi realizate pe teme din cele mai diverse domenii: domeniul culorilor,
instrumente muzicale, hârtie/hârtie umedă, lemn, alimente.
Analizând diferite metode creative, ajungem la concluzia că ele pot fi utilizate și pentru a
promova inteligența. Exemplul Brainstorming-ului demonstrează acest fapt. În etapa de lumină
verde, multe contribuții sunt colectate și multe declarații creative făcute. În următoarea etapă de
lumină roșie, inteligența este utilizată într-o foarte mare măsură, deoarece trebuie să determinăm
ce este cu adevărat util, din contribuțiile aduse, la rezolvarea problemei. Odată cu verificarea și
compararea cunoștințelor existente, soluțiile corecte sunt selectate și preocesate sau procesate și
stocate mental. Prin urmare, metodele creative trebuie să primească mai multă atenție în ceea ce
privește promovarea de informații. Astfel se demonstrează că există o relație între creativitate și
inteligență, într-o anumită relație variabilă. Proporția creativității și a inteligenței în această
relație se schimbă în funcție de situația inițială, de condițiile de mediu, de schimbările spontane.
În diferitele „valuri” din educația timpurie, educația holistică a fost neglijată mulți ani,
grădinița a suferit acest val de diferențiere. Este în natura copilului că dorește întotdeauna să
perceapă totul cu toate simțurile: atingând, mirosind, degustând, ascultând, văzând. Părinții și
educatorii au multe ocazii pentru a încuraja copilul să facă o muncă creativă în situațiile de zi cu
zi, în loc să răspundă la întrebarea copilului, pot să-i pună întrebări și să-l ajute să găsescă singur
răspunsul. Întrebările îl motivează pe copil să vorbească, este chemat să facă propriile
descoperiri și să ia propriile decizii și idei.
Educator: Mergem pe jos? Preșcolar: Da.
Educator: Este astăzi o zi frumoasă? Ce vrei să facem astăzi? Preșcolar: Oh, ieșim afară!
Ne putem juca în nisip. Sau mergem la Grădina Botanică?
Educator: Aștept cu nerăbdare o plimbare. Nu am mai fost de mult timp la Grădina Botanică.
Preșcolar: Da, mergem la Grădina Botanică. Indiferent dacă nucile nu sunt înflorite. Crezi
că cactusul uriaș are încă atât de multe flori?
Poate că profesorul/educatorul a uitat deja cactusul uriaș cu flori multe sau nu a fost la fel
de impresionat. Întrebările noastre nu trebuie să fie întrebările copilului. Copilul așteaptă, de
multe ori în zadar, răspunsuri la întrebările sale. Copilul trebuie să simtă că are un partener în
adult care îi permite să participe la viața proprie, copilul trebuie să fie recunoscut ca partener
real.
Toți marii oameni au fost odată copii (dar nimeni nu-și mai amintește).

Bibliografie:
Ammon Gunter, Dinamica grupului de creativitate, Munich, 1974.
Ulmann Gisela, Cercetarea creativității, Gutersloh, 1973.