ROLUL CREATIVITĂȚII ÎN TERAPIA LOGOPEDICĂ

”Creativitatea este motorul inovării și factorul cheie al dezvoltării personale,[…]

sociale și al bunăstării tuturor indivizilor în societate” (Logo-ul Anului European 2009).
Creativitatea utilizează în mod inventiv experiența și cunoștințele acumulate, oferind soluții și
idei originale. Componenta principală a creativității este imaginația. Creația de valoare reală
presupune o motivație, dorința de a realiza ceva nou, ceva deosebit, ceva ce necesită voință și
perseverență. Profesorul modern trebuie să aibă capacitatea de a-și educa elevii în direcția
dezvoltării creativității acestora.
Psihologii admit că fenomenul creativităţii este o caracteristică general-umană,
deoarece fiecare individ posedă însuşiri care îi vor permite acte creative, dar la niveluri diferite
de realizare. În ultimele decenii cercetarea psihologică a creativităţii şi-a concentrat atenţia
asupra studiului căilor şi a condiţiilor de dezvoltare a capacităţilor creatoare. În acest context,
sarcina de bază a educaţiei este dezvoltarea şi structurarea forţelor creative existente în fiecare
individ în aşa fel încât activitatea individuală să devină în mod firesc şi o activitate creativă.
Ideea fundamentală a profesorilor este „Ce se poate face pentru stimularea creativităţii
elevilor?” ori „Care sunt coordonatele unei educaţii în vederea creativităţii?”. Nu este un
anumit ghid al creativităţii, însă există anumite metode şi principii călăuzitoare cu caracter
general ce se pot aplica în mai multe sau poate în majoritatea problemelor legate de
creativitate.
Profesorii pot face foarte mult pentru stimularea creativităţii elevilor. Cercetările pe
această temă au arătat că atitudinea pozitivă a profesorului faţă de creativitate este unul dintre
cei mai importanţi factori care facilitează creativitatea. O primă condiţie a dezvoltării
creativităţii elevului este ca profesorul să ştie ce înseamnă a fi creativ, să aibă cunoştinţe de
bază despre creativitate, despre psihologia creativităţii, despre posibilităţile de dezvoltare a
acesteia în procesul de învăţământ. E necesar a se respecta personalitatea creatoare a elevului.
Acest lucru nu este uşor dacă ne gândim la faptul că elevii creativi pun întrebări incomode,
oferă soluţii inedite de rezolvare a problemelor, nerespectând procedeele stereotipe, sunt de o
curiozitate uneori supărătoare.
 În zilele noastre, creativitatea a devenit o necesitate în demersul logopedic. Acest lucru
se datoreaza evoluției tehnologiei şi apariției multitudinii de jocuri ce îi atrag pe copilaşi foarte
mult.
În activitata terapeutică, profesorul logoped trebuie să fie el însuși creativ, să
dovedească flexibilitate intelectuală. Acest lucru va fi simţit de elevi şi le va stârni o atenţie
sporită, le va determina o curiozitate. Un asemenea profesor va fi privit cu ochi admirativi de
elevi.
Terapia orientată spre creativitate implică un set de condiţii favorabile, fiind
hotărâtoare încurajarea copiilor să lucreze şi să gândească independent, să-şi elaboreze
propriile proiecte, să-și depășească deficitul.
Profesorului logoped îi revine astfel sarcina de a selecta metodele, moderne sau
tradiționale, care vor fi folosite eficient în lecțiile de dobândire de noi cunoștințe și în lecțiile
de evaluare a cunoștințelor și abilităților.
A fi azi profesor european presupune a promova strategii și metode de predare activă și
de a dezvolta interesul elevilor pentru cunoaștere și înțelegere. Pentru aceasta este necesar să
utilizăm toate mijloacele care ne stau la dispoziție: video, audio, calculator, internet,
experiment real sau virtual.

Exemple de activități aplucative în ceea ce privește creativitatrea în domeniul

logopediei
Pentru a stimula activismul și creativitatea elevului, profesorul logoped însuși trebuie
să fie un tip creativ și activ, să manifeste un comportament și o atitudine pozitivă în acest sens.
Aşadar, logopedul este nevoit să apeleze la resursele sale creative pentru ca terapia
logopedică să nu fie monotonă, ci, dimpotrivă, atractivă şi interesantă.
În cadrul primelor şedințe se creează relația terapeutică, logopedul şi logopatul,
cunoscându-se unul pe celălalt. Logopedul descoperă care este nivelul de dezvoltare,
potențialul şi care preferințele şi hobby-urile copilului.
Va utiliza ceea ce a aflat atunci când alege ce materiale să folosească. Spre exemplu,
dacă copilul este pasionat de roboți va căuta fişe cu roboți, va crea un joc cu zar şi pioni care
are cartonaşe cu nişte roboți, etc.
 Materiale logopedice create din materiale reciclabile
Materialele reciclabile pot fi folosite pentru a crea materiale logopedice. Astfel, o cutie
de pantofi sau o cutie de dimensiuni mai mici, poate fi găurită, astfel încât să poată fi introduse
monede în orificii. Atunci când copilul introduce moneda, va pronunța cuvinte cu sunetul
afectat.
De asemenea, dintr-un pahar de carton poate fi creat un “mâncătoru de cuvinte”,
Paharul capătă viață, când decupăm ochii, nasul şi gura cu o forfecuță şi ataşam un coif din
hârtie.
Copilul va da de mâncare înfometatului nostru nişte cuvinte scrise pe biletele mici de
carton, pe care bineînțeles că le va pronunța.

Materiale logopedice create din alte materiale consacrate

Cartonaşele pentru realizarea mişcărilor de miogimnastică sunt foarte utile, dar, de
multe ori, micuții se plictisesc de ele. De aceea, putem pune pe masă, cu fața în jos, câteva
cartonaşe şi să îi dăm copilului să sufle într-un fulg.
Acolo unde pică fulgul, copilul întoarce cartea şi execută mişcarea. Sau, putem face un
cerc din toate cartonaşele şi copilul să învârtă o sticlă sau un spinner (în prealabil lipim o față
zâmbitoare pe unul din cele trei elemente ale spinner-ului) şi acolo unde pică dopul sau fața
zâmbitoare, copilul va executa mișcarea.
Sau, putem folosi mai multe cartonaşe cu fructe, iar copilul să folosească un iepuraș
din plastic cu care să „țopăie” de la un cartonaş la altul, numind ceea ce vede desenat pe
cartonaş.

Special pentru logopezi: materiale create din fetru

Fetrul poate fi utilizat pentru a realiza diverse materiale logopedice, conducând şi la
stimularea senzorială tactilă. Astfel, puteți crea un joc din fetru intitulat „Înghețatele
logopedice”. Acestea sunt, de regulă, utilizate cu scopul învățării culorilor şi dezvoltării
motricității fine.
Se pot adăuga atât silabele directe şi inverse scrise pe bețele de înghețată, pe care
copilul le va pronunța, precum şi cuvinte diverse ce se ataşează cu scai de înghețatele din fetru
şi, pe care, le pronunță micuțul.
 De asemenea, pot fi create din fetru diverse elemente care să ajute la executarea
mişcărilor de miogimnastică (o față zâmbitoare, o față cu limba scoasă, o față care dă un
pupic, un cățel cu limba scoasă etc) sau la executarea exercițiilor de respirație (un nor care
suflă, un tort cu lumânāri, un dragon care suflă foc, etc)

Concluzionând, consider că este absolut necesar ca logopezii să aibă încredere în

capacitățile lor creative şi să dea frâu liber imaginației, deoarece creativitatea este în fiecare
dintre noi.

Bibliografie:

1. Baban, A., Consiliere școlară, Ed. Psinet, Cluj-Napoca, 2001

2. Cosmovici, A., Psihologie școlară, Ed. Polirom, Iași, 1998
3. Gage, J. și colab., Educational Psychology, Prentice Hall, New Jersey, 1992
4. Jurcău, N., Psihologie educaţională, Editura U.T. Press, Cluj-Napoca, 2000
5. Nicola, I., Tratat de pedagogie şcolară, EDP, Bucureşti, 1996
6. Roco, M., Creativitate şi inteligenţă emoţională, Editura Polirom, Iaşi, 2001
7. Radu, I., Psihologie școlară, Ed. Științifică, București, 1977