Caracterizarea lui Ghiță

Andrei Matia
XB

Ioan Slavici este considerat unul dintre reprezentanții de seamă ai prozei ardelene, care a
lăsat literaturii noastre adevarate capodopere.
Principalele trăsături a operei “Moara cu noroc” sunt obiectivitatea și realismul viziunii.
Opera este o nuvelă realistă, dar în același timp și una psihologică, începând și sfârșindu-
se cu vorbele bătrânei. Personajul este un tip uman semnificativ, o individualitate cu
trăsături fizice și morale distincte, puse în lumină printr-un șir de întâmplări situate
într-un anumit cadru temporal și social.
Personajul, ca-n orice opera realistă este un personaj tipic în împrejurari tipice. El
este un personaj principal, realist, fiind în final o victimă a unei lumi care disprețuiește
sărăcia, dar și al imensului sau orgoliu.
Modalitătiile de caracterizare prezente in opera noastră sunt cele directe, conturate
de către narator prin cele două ipostaze ale personajului: cea a țăranului muncitor și
iubitor al familiei sale “un om harnic și sârguitor, era mereu așezat și pus pe gânduri, se
bucura când o vedea pe dânsa veselă” si cea a omului dominat de bani și de avere,
evidențiindu-se schimbările prin care acesta trece din momentul în care prețuiește averea,
care îl va transforma în alt om “acum el se făcuse de tot ursuz, se aprindea pentru orice
lucru de nimic, nu mai zambea ca inainte, ci râdea cu hohot încat îți venea să te sperii de
el”, “cand mai se hârjonea câteodata cu dânsa iși pierdea lesne cumpătul și lăsa urmă
vinete pe brațe”. Cele conturate de către alte personaje, de catre Ana: “Tu ești om Lică,
iară Ghiță nu e decat o muiere îmbrăcată în haine bărbătești, ba chiar mai rău de atat.”,
considerându-l laș și netrebnic. De către Lică: “Tu ești om Ghiță, om cu multă ură în
sufletul tău, și ești om cu minte: dacă te-aș avea tovarăș pe tine aș rade și de dracul și de
mumă-sa, mă simt chiar eu mai vrednic cand mă știu alăturea de un om ca tine”.
Caracterizarea directă sa îmbina cu autocaracterizarea: “Ei! Ce să-mi fac?…Așa m-a
lăsat Dumnezeu!… Ce să-mi fac dacă e în mine ceva mai tare decât voința mea? Nici
cocoșatul nu e însăși vinovat că are cocoașă în spinare.”, conturează conceptul dupa
care oamenii, la fel ca și Ghiță, în fața banilor, iși uită geneza sufletului, rotindu-se dup
avere la fel cum se rotește floarea-soarelui după soare.
Caracterizarea indirectă reiese din faptele protagonistului, el ajungând din păcate
după mutare la “moara cu noroc”, rob al patimilor banilor, sacrificându-și familia și
liniștea în favoarea averii, făcând tot ce-i stă în putință pentru a agonisi câți mai multi
bani, ajungând chiar să jure strâmb în fața judecătorului pentru a-i salva viața lui Lică.
Raportam protagonistul, pe Ghiță la un alt personaj, la Lică. Din punctul meu de
vedere, Lică pentru Ghiță este un rău necesar întrucat îi hrăneste pofta orgoliului după
avere, introducându-l și pe el în treburi necurate. Amândoi fiind în goana după avere, un
subiect foarte controversat în zilele noastre, cum afirma proverbul ,, banul este ochiul
dracului,,
În concluzie, Ghiță, personajul principal al nuvelei realiste și psihologice “Moara cu
noroc” de Ioan Slavici este conturat în mod realistic, psihologic, al carui statut social și
moral se schimbă pe parcursul operei.