Alexandra Halmaghi, anul II

1. Ce este cyberbullying-ul?

O formă de agresiune realizată prin intermediul tehnologiilor de comunicare, provenită din

intenția de a domina o persoana care este victimizată prin inducerea unor efecte psihologice
negative precum intimidare, rușine, înjosire prin intermediul rețelelor de socializare sau alte
medii online (Menin, Guarini, Mameli, Skrzypiec, & Brighi, 2021). Acest fenomen este întâlnit
frecvent în perioada adolescenței și diferă față de bullying-ul față în față prin următoarele aspecte
comentate de Peter, I. si Petermann, F. (2018), care formează o stare generală de neajutorare:
Repetiția, întrucât materialul distribuit de către agresor pe internet poate fi perpetuat de alte
persoane care au intrat în contact cu conținutul online, prin urmare, chiar dacă agresorul își
retrage postarea, aceasta încă poate să fie salvate și continuată de alte persoane.
Dezechilibrul în puterea exercitată datorită faptului că un agresor poate fi și anonim, iar
victimă este agresata fără să cunoască identitatea celeilalte persoane.
Spațiul privat sau public în cyberbullying, dintre care cel din urma este considerat mai
puternic deoarece devine un proces care implică mai multe persoane, ceea ce reprezintă
vizibilitatea jignirii.
Percepția persoanei agresate despre situație, căci aceasta stabilește dacă este sau nu afectata.

2. Efectele psihologice ale cyberbullying-ului

Unul dintre efectele negative majore este scăderea siguranței psihologice, precum stima de sine
și încrederea în sine .Acest deficit poate sa conducă la depresie, mai ales dacă percepția victimei
despre dauna suferită este catastrofală (Peter si Petermann 2018)
De asemenea, victima poate să recurgă la păstrarea tăcerii asupra evenimentelor care ii se
întâmpla, și prin urmare să refuze să ceară ajutorul celor din jur pentru a nu crește rușinea pe care
o simt sau din alte motive cum ar fi posibila reacție a părinților, autoînvinovățirea pentru ceea ce
se întâmplă și frica față de agresor. (Zavoianu & Pânișoară, 2020).

3. Prevenția
În urma unor studii asupra acestui fenomen (Huang, Zhang, & Yang, 2020) se poate observa
faptul că oricine poate să ia rolul “protectorului” care intervine într-un proces de cyberbullying,
mai mult, prezenta acestuia este decisivă pentru oprirea agresiunii pentru că victimă este
susținută în conflict și prin urmare se combate efectul marginalizării.
Așadar, este importantă sublinierea în educația adolescenților a necesității de a trece de la
simpli observatori a unor situații negative la apărători din empatie.
De asemenea, se pare că oamenii tind să intervină într-o astfel de situație în funcție de modul
în care percep seriozitatea ei, respectiv dacă agresiunea este considerată îndeajuns de gravă încât
să necesite participarea lor (Koehler & Weber, 2018)
 4. Cyberbullying În România

Conform statisticii realizată de Association Save the Children Romania in 2018, 54% dintre
copii au fost victimele agresiunii online, majoritar eleve prin cyberbullying direct precum mesaje
private. În schimb elevii sunt jigniți în grupuri publice sau jocuri (Zavoianu & Pânișoară, 2020).

5. Concluzie

Mediul online poate să ne lipsească de libertatea de a alege uneori, căci o persoana afectată de
cyberbullying poate să fie hărțuită în continuu pe aceeași platformă. În această situație de
vulnerabilitate ajutorul cerut oamenilor din jur poate să diminueze gravitatea situației, însă un
pas și mai important ar fi inițiativa personală, a celor care observă hartuirea, de a interveni
împotriva continuării unui comportament agresiv.

6. Rezumat
- Hărțuirea online online provine din probleme de dominanță, este repetitivă, publică sau
privată, intenționată și plasează victima într-o situație de neajutorare auto percepută.
- Efectele hărțuirii pot să conducă tinerii către stări depresive
- Acest fenomen se poate transforma de la un singur instigator la un proces de grup.
- Intervenția unui susținător al victimei poate să diminueze semnificativ impactul
agresiunii.

7. Bibliografie

Huang, C. L., Zhang, S., & Yang, S. C. (2020). How students react to different
cyberbullying events: Past experience, judgment, perceived seriousness, helping behavior and
the effect of online disinhibition. Computers in Human Behavior, 110, 106338.
doi:10.1016/j.chb.2020.106338

Koehler, C., & Weber, M. (2018). ”Do I really need to help?!” perceived severity of
cyberbullying, victim blaming, and bystanders’ willingness to help the victim. Cyberpsychology:
Journal of Psychosocial Research on Cyberspace, 12(4). doi:10.5817/cp2018-4-4

Menin, D., Guarini, A., Mameli, C., Skrzypiec, G., & Brighi, A. (2021). Was that
(cyber)bullying? investigating the operational definitions of bullying and cyberbullying from
adolescents’ perspective. International Journal of Clinical and Health Psychology, 21(2), 100221.
doi:10.1016/j.ijchp.2021.100221
Peter, I., & Petermann, F. (2018). Cyberbullying: A concept analysis of defining attributes
and additional influencing factors. Computers in Human Behavior, 86, 350-366.
doi:10.1016/j.chb.2018.05.013

Zavoianu, E., & Pânișoară, I. (2020). Cyberbullying prevention and intervention programs -
are they enough to reduce the number of online aggressions? Journal of Education Culture and
Society, 11(1), 126-135. doi:10.15503/jecs2020.1.126.135