Violenţa în mediul online

Odată cu dezvoltarea noilor căi de comunicare virtuale, violenţa a cunoscut o nouă formă,
cea a violenţei în mediul online sau cyberbullying.

Cyberbullying-ul este una dintre cele mai comune forme de violenţă ale secolului al XXI-
lea. În cazul acestui tip de violenţă, internetul este folosit pentru a hărţui pe cineva sau pentru a-l
face de râs. Este un tip de violenţă intenţionată şi, de obicei, durează pe o perioadă îndelungată.

Cei mai predispuşi pentru a deveni victime ale violenţei online, cât şi agresori în mediul
online, sunt adolescenţii, întrucât ei reprezintă segmentul cel mai mare de consumatori ai social
media şi ai mesageriei virtuale.

În cazul cyberbullying-ului, agresorul poate fi o persoană sau un grup, dar modul în care
acţionează a prins numeroase forme, după cum urmează:

 trimiterea unui mesaj sau e-mail victimei

 trimiterea de mesaje fără conţinut neapărat violent, dar constant, până în punctul în care
devine hărţuire
 postări pe social media dureroase sau ruşinoase pentru victimă
 răspândirea online a zvonurilor despre cineva
 batjocorirea cuiva într-un chat de grup
 crearea de conturi false, însuşirea personalităţii altcuiva
 atacarea şi omorârea avatarului sau personajului cuiva într-un joc online, în mod repetat
şi intenţionat
 ameninţarea sau intimidarea cuiva prin mesaje
 postarea unei poze sau a unui videoclip cu scopul de a stânjeni pe cineva

Violenţa online este preferată şi mult mai uşor folosită, întrucât nu presupune nicio
interacţiune directă cu victima, însă poate avea urmări în viaţa reală a participanţilor la acest tip
de agresiune.

Una dintre diferenţele între violenţa în mediul online şi tipurile de violenţă fizică este
publicul mult mai mare care poate fi martor al acestui act. Dacă în cazul violenţei din spaţiul
real, agresorul este observat de un număr limitat de oameni, care se află în acelaşi loc cu el, în
cazul agresiunilor din mediul online, numărul martorilor poate fi chiar egal cu numărul
utilizatorilor totali de internet.

De asemenea, o altă problemă identificată în cazul violenţei online este imposibilitatea de

identificare a agresorului. Agentul FBI George C. Venizelos declara despre cyberbullying:

"Nu putem subestima impactul bully-ingului când este mărit şi de mijloace virtuale. Au
trecut vremurile proverbialului bătăuş din curtea şcolii, întrucât curtea şcolii s-a extins acum
exponenţial prin intermediul internetului. Perceperea relativă a anonimităţii pe internet pare să
ofere mai mult curaj individului să spună sau să facă lucruri pe care altfel nu le-ar face niciodată
în viaţa sa reală."1

Oricine poate crea o adresă de e-mail falsă sau un profil de social media cu o identitate
falsă, folosind un pseudonim, apoi poate posta mesaje abuzive pe reţelele de socializare sau pe
forumuri, cât şi să hărţuiască direct prin trimiterea de mesaje anumitor persoane, fără a se şti
vreodată cine este.

Un alt aspect unic al cyberbullying-ului este accesibilitatea acestuia. Violenţa fizică poate
fi evitată, de exemplu un copil agresat la şcoală scapă de violenţă în timpul weekend-urilor sau în
timpul vacanţelor. Violenţa prin intermediul online-ului, în schimb, nu poate fi evitată, poate
urmări victima la orice oră, în orice loc.

Avocata Millie Anne Cavanaugh din Los Angeles a tratat subiectul accesibilităţii violenţei
prin intermediul mediului online:

"Prin cyberbullying, problemele nu se opresc când sună clopoţelul. Cu avansarea

internetului, agresorii îşi pot deranja, ameninţa, hărţui, umili şi face de ruşine colegii de clasă
noaptea şi chiar în weekend-uri... În trecut, zvonurile puteau fi răspândite prin intermediul
bileţelelor. dar acum agresorii pot livra doze zilnice de umilinţă prin simpla postare a unui mesaj
pe pagina web personală sau prin trimiterea unui e-mail despre victimă către toţi ceilalţi colegi
de clasă."2

Tactici ale violenţei online

1 Peggy Parks, Cyberbullying, ReferencePoint Press, San Diego, 2013, p. 11.

2 Ibidem, p. 12.
 Metodele de agresare virtuală variază în funcţie de numărul persoanelor implicate şi a
tipului de media care este folosit. Hărţuirea, de exemplu, presupune deranjarea constantă a cuiva
prin mesaje ofensive, insultătoare şi/sau mesaje de ameninţare, prin mesaj direct, e-mail sau sms-
uri.

Psihologii şi experţii în securitate cibernetică au studiat intens pentru a descoperi

motivele pentru care un agresor ar alege această metodă de violenţă. În urma studiilor realizate
pe elevi de şcoală generală şi liceu, printre motivele identificate s-au numărat: furie, dorinţa de
răzbunare, frustrare, distracţie, dorinţa de a părea mai dur şi mai interesant în mediul online decât
în realitate, plictiseala, gelozia şi dorinţa de a primi atenţie şi de a fi acceptaţi de către grupul
social.

Prevenirea cyberbullying-ului

Încercarea de a opri violenţa din mediul online este foarte grea, unii susţin că este chiar
imposibilă, deoarece prezintă un număr de probleme. Una dintre cele mai mari probleme este
identificarea şi găsirea fizică a agresorului în labirintul mondial al internetului, din cauza
folosirii, în majoritatea cazurilor, a anonimităţii sau a identităţilor false.

În ciuda provocărilor, răspândirea ştirilor despre acest tip de agresiune a dus la un efort
atât din partea părinţilor, a copiilor, a şcolilor, cât şi a autorităţilor. În acest sens, au fost create
programe de prevenire a violenţei online în şcoli din întreaga lume, pentru ca elevii să fie
pregătiţi în cazul în care îi ajung victime, dar şi pentru a evita apariţia unor noi agresori.

Violenţa online în cazul adulţilor

Cu toate că, aşa cum am menţionat, adolescenţii sunt cei mai predispuşi acestui tip de
violenţă deoarece ei sunt cei mai mari consumatori ale reţelelor sociale virtuale, şi adulţii îi pot
pica victime. Printre exemplele acestui tip de agresiune se numără mesajele agresive pe care
persoanele publice le pot primi şi extinderea urmăririi fizice a unei persoane prin urmărirea ei în
mediul virtual (cyberstalking).

Măsuri legale
 Mai multe state ale lumii au adoptat diverse legi pentru a scade numărul agresiunilor din
mediul online.

Majoritatea legilor care interziceau hărţuirea în cadrul familiei au fost revizuite şi s-a
adăugat specific şi interzicerea hărţuirii virtuale.

În Polonia, cyberstalking-ul a devenit ilegal din anul 2011.

În Statele Unite ale Americii, statele componente au diverse legi pentru a reglementa
acest tip de violenţă, precum legea statului Massachusetts care interzice atât abuzul fizic,
emoţional, cât şi online a unui individ, ca urmare a sinuciderii unuia dintre cetăţenii statului, care
fusese abuzat în mediul virtual.

Primul tratat internaţional care reglementează violenţa din mediul online este Convenţia
despre Cybercrime încheiat la Budapesta în 2001. Scopul acestei convenţii este de a armoniza
legile statelor, de a îmbunătăţii metodele de investigare şi chiar şi pentru a creşte cooperarea între
state. Iniţiativa a fost a Consiliului European de la Strasbourg.

Consecinţe ale violenţei virtuale

S-a creat chiar o legătură între cyberbullying şi suicid. Numărul ridicat de sinucideri
printre adolescenţi din ultimii ania adus în atenţia publicului efectele nefaste pe care violenţa
virtuală le poate avea asupra victimei. Termenul folosit pentru astfel de cazuri este "bullycide"3.

Un raport din 2009 al Centrului de Prevenire şi Control al Bolilor din Statele Unite ale
Americii arată că tinerii care au fost victime ale violenţei online subt mai predispuşi către
consumul de alcool şi droguri, exmatriculare şi absenteism. 4

Potrivit unui sondaj realizat de Associated Press şi MTV în anul 2011, 14% din cei care
au fost agresaţi în mediul virtual, ulterior agresării lor, au urmat diverse tratamente pentru
îmbunătăţirea sănătăţii psihice5.

3 Ibidem, p. 16.
4 Ibidem, p. 44.
5 Ibidem, p. 44.
 Un alt studiu realizat în 2010 de către Institutele Naţionale de Sănătate a descoperit că
elevii claselor a 6-a - a 10-a care au fost implicaţi într-un act de violenţă online, atât ca agresor,
cât şi ca victimă, au un nivel mult mai ridicat al depresiei decât colegii lor.6

Toate studiile efectuate pe această temă arată că tinerii implicaţi în acest tip de violenţă
suferă de stimă de sine scăzută, note mai mici la şcoală, neîncredere şi sentimentul nesiguranţei
chiar şi în propria casă.

Concluzii

Violenţa în mediul virtual poate acea consecinţe la fel de grave ca şi violenţa fizică, chiar
dacă nu implică un contact fizic direct al agresorului cu victima. Cyberbullying-ul poate afecta
atât imaginea victimei, cât şi sănătatea psihică a acesteia. Indiferent de motivele pentru care unii
apelează la acest tip de violenţă, este cu siguranţă unul dintre cele mai răspândite mijloace de
agresiune din vremurile noastre, tocmai din cauza faptului că agresorul se poate afla sub
protecţia anonimatului şi legislaţia nu este reglementată suficient pentru a soluţiona aceste
cazuri.

6 ibidem, p. 44.