21.11.

2018

Curs nr. 7 - Fiscalitate europeană

Impozitul pe profit - art. 13-46 C.Fisc..

Impozitul pe venitul microîntreprinderilor - art. 47-57 C.fisc.

Variante în alte legislații

• Impôt sur les bénéfices des sociétés et autres personnes morales –
Franța – 33,1%
• Corporate tax – Suedia – 22%
• Corporate tax – Cipru – 10%

1
 21.11.2018

Subiect
Obiect
Regim juridic
Regim contabil

Creditor – statul – impozit central

Debitor – persoanele juridice

• Excepții: instituții publice, culte religioase, instituții de
învățământ, partide politice etc.
• Clasificare: persoane juridice române, persoane juridice
constituite conform legislației europene, persoane juridice
străine.
• Punctual: societăți (comerciale), societăți agricole, asociații
și fundații.

2
 21.11.2018

Capacitate de • Discuție – principiul prevalenței economicului

folosință și de exercițiu

• existența unei persoane juridice

• derularea unei activități impozabile
Răspundere fiscală: • executarea de fapte juridice în numele și pe seama
persoanei juridice.

Problema răspunderii
penale a persoanei • cumulare
juridice & persoanei
fizice

Potrivit dispoziţiilor art. 9 alin. (1) lit. c) constituie infracţiunea de evaziune fiscală, evidenţierea în actele
contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor
operaţiuni fictive, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.
A evidenţia operaţiuni fictive înseamnă a înregistra anumite operaţiuni care nu au existat în documentele
legale, cum ar fi, spre exemplu, cheltuieli care nu au la bază operaţiuni reale.
În ceea ce priveşte subiectul activ al infracţiunii analizate în prezentul recurs, Înalta Curte reţine că spre
deosebire de infracţiunile prev. de art. 3 şi art. 8 din Legea nr. 241/2005 unde legiuitorul vorbeşte despre fapta
contribuabilului – prin urmare pentru aceste infracţiuni subiectul activ este contribuabilul – la celelalte
infracţiuni, inclusiv cea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2), legiuitorul nu mai arată cine ar trebui să
fie autorul faptei.
În atare condiţii, subiect activ al infracţiunii poate fi orice persoană fizică sau juridică care acţionează în numele
sau în interesul contribuabilului, ori în realizarea obiectului de activitate al acesteia. Prin urmare subiect activ
poate fi administratorul de drept al societăţii precum şi administratorul de fapt sau orice altă persoană din
cadrul societăţii – director, contabil, vânzător – în măsura în care prin acţiunile şi/sau inacţiunile lor urmăresc ca
societatea să se sustragă de la plata taxelor şi impozitelor datorate.
În cauza dedusă judecăţii, inculpatul recunoaşte – astfel cum rezultă din declaraţia dată în faţa instanţei de
recurs – săvârşirea faptei cu menţiunea doar, că poate răspunde penal pentru infracţiunea de evaziune fiscală
săvârşită în perioada în care a dobândit calitatea de administrator al societăţii, respectiv 21 octombrie 2008 –
martie 2009. Or, aşa cum s-a arătat anterior, şi administratorul de fapt poate fi subiect al infracţiunii, calitate
pe care inculpatul a avut-o în perioada februarie 2008 – martie 2009.

3
 21.11.2018

Formula legală: Cheltuilei

• Profit impozabil = Toate
veniturile – Toate
Cheltuielile – Venituri
neimpozabile +
Cheltuieli nedeductibile
Cota de impunere –
• Rezultat negativ –
pierdere fiscală
nedeductibile –
cheltuieli care nu
sunt realizate pentru
Cheltuieli deductibile
Perioada impozabilă Venituri din: acte a obține venituri – de
– cheltuieli realizate jure sau de facto
– trimestrul – juridice, fapte
16% pentru a obține
excepțional: anul. juridice etc. • Sarcina probei revine
venituri contribuabilului
• Modalitatea de probă:
Înscrisuri – documente
justificative

 Din contract – bilateral – uneori unilateral

 Din lege – mai rar
 Din fapt juridic licit – ilicit
 Document justificativ
 Contractul
▪ Factura
▪ Chitanta
 Bon etc.
 Hotărâre judecătorească

4
 21.11.2018

(i) cheltuieli
deductibile integral
• (indicate generic de
art. 25 alin. (1) şi
expres de alin. (2)):
salarii, materii
prime, chirii,
amenajări, instalaţii,
utilaje, provizioane,
rezerve etc.
(ii) cheltuieli
deductibile limitat
• (art. 25 alin. (3)):
cheltuieli de
protocol, cheltuieli
sociale, perisabilităţi,
provizioane, rezerve;
(iii) cheltuieli
nedeductibile (art. 25
alin. (4))
• amenzi, penalităţi,
pierderi, degradări,
contribuţii peste
limitele legale,
cheltuieli nedovedite
prin documente
justificative,
cheltuieli pe baza
unui document emis
de un contribuabil
inactiv etc.

Condiţia de fond. Condiţia de formă.

• Conform art. 25 C.Fisc., sunt cheltuieli • Întocmirea şi prezentarea

deductibile numai cheltuielile
efectuate în scopul realizării de
venituri impozabile.
• Deductibilitatea este condiţionată de
dovedirea legăturii cu activitatea
generatoare de venituri
• Deductibilitatea este direct legată de
obiectul de activitate al
contribuabilului
• Deductibilitatea este condiţionată şi
de efectivitatea activităţii realizate.
documentelor justificative.
• Documentele justificative sunt
documentele indicate expres de
legislaţia contabilă prin care se justifică
constituirea şi utilizarea resurselor
financiare ale unei persoane
impozabile: contracte, facturi,
rapoarte, fişe de magazie, proces-
verbal de scoatere din uz.
• Acestea provin de la contribuabilul
însuşi, în cazul operaţiunilor interne ori
de la terţi, în cazul operaţiunilor
externe.

5
 21.11.2018

 Bunuri
 Pentru bunurile cu durată de exploatare (mijloace fixe) deducerea se face în
sistem de amortizare fiscală, conform art. 28 C.Fisc..
 Pentru bunurile consumabile se aplică deducerea integrală la achiziţionare.
 Mijloacele fixe amortizabile sunt bunurile cu valoare mai
mare de 2.500 lei şi cu durată de utilizare mai mare de 1 an.
 Durata normală de utilizare se stabileşte prin lege, conform
H.G. nr. 2139/2004.
 C.Fisc. stabileşte 3 metode de amortizare:
 liniară, degresivă şi accelerată.
 Deducerea prețului de achiziție se va face pe parcursul
duratei de existență a mijlocului fix – la final bunul se
casează.

 Regula este contabilitatea în partidă dublă,

conform Legii nr. 82/1991 – societăți.
 Pași de lucru:
1) Redactarea documentelor justificative
1) Factura, contractul, procesul-verbal de recepție etc.
2) Înregistrarea documentelor justificative
1) Registrul-jurnal, Registrul-inventar, Cartea mare, Jurnale
auxiliare.
3) Întocmirea situaţiilor contabile recapitulative
1) Bilanţul contabil – anual
2) Balanța de verificare – semestrial - trimestrial
4) Întocmirea declaraţiilor fiscale
1) Formular 100/101 etc.

6
 21.11.2018

 Contabilitatea este organizată într-un sistem de

conturi, pe capitole, cu denumiri stabilite prin
O.M.E.F. nr. 3055/2009.
 Din aceste conturi, informaţiile sunt preluate în Bilanţ şi
Balanţă.
 Sistemul de conturi.
 Contul este un procedeu specific, o convenţie utilizată în
contabilitate, pentru a evidenţia existenţa şi mişcarea
fiecărui element patrimonial, fiind organizate pe
categorii şi sub-categorii: 531 „Casa”, 5311 „Casa în lei”.
 Partidă dublă – orice modificare de activ sau pasiv se
înregistrează în 2 conturi – cu sens pozitiv și negativ

Persoane impozabile
Mod de calcul

7
 21.11.2018

 o microîntreprindere este o persoană juridică română care îndeplinește cumulativ

următoarele condiții, la data de 31 decembrie a anului fiscal precedent:
 a) a realizat venituri, altele decât cele obținute din desfășurarea activităților, prevăzute la art. 48 alin.
(6);
 b) a realizat venituri, altele decât cele din consultanță și management, în proporție de peste 80% din
veniturile totale;
 c) a realizat venituri care nu au depășit echivalentul în lei a 100.000 euro. 500.000 1 milion
▪ Cursul de schimb pentru determinarea echivalentului în euro este cel valabil la închiderea exercițiului financiar în care s-au înregistrat
veniturile;
 d) capitalul social al acesteia este deținut de persoane, altele decât statul și unitățile administrativ-
teritoriale;
 e) nu se află în dizolvare, urmată de lichidare, înregistrată în registrul comerțului sau la instanțele
judecătorești, potrivit legii
 Excepții:
 Activităţi în domeniul bancar – Cod CAEN – 651-652;
 activităţi în domeniile asigurărilor şi reasigurărilor, al pieţei de capital, cu excepţia persoanelor
juridice care desfăşoară activităţi de intermediere în aceste domenii – Cod CAEN 651-653, 662-663;
 activităţi în domeniile jocurilor de noroc – Cod CAEN 920, consultanţei şi managementului – Cod
CAEN 701-702;
 au capitalul social deţinut de un acţionar sau asociat persoană juridică cu peste 250 de angajaţi.

Cifra de afaceri pe • Societăți nou-înființate

fiecare an • Societăți vechi

(1) Cotele de impozitare • a) 1% pentru microîntreprinderile care au peste 2 salariați,

pe veniturile inclusiv;
microîntreprinderilor • b) 2% pentru microîntreprinderile care au un salariat;
sunt: • c) 3% pentru microîntreprinderile care nu au salariați.

Calculul şi plata
impozitului pe veniturile • până la data de 25 inclusiv a lunii următoare trimestrului
microîntreprinderilor se pentru care se calculează impozitul.
efectuează trimestrial,

8
 21.11.2018

 Baza impozabilă
 (1) Baza impozabilă a impozitului pe veniturile microîntreprinderilor o constituie veniturile
din orice sursă, din care se scad:
 a) veniturile aferente costurilor stocurilor de produse;
 b) veniturile aferente costurilor serviciilor în curs de execuție;
 c) veniturile din producția de imobilizări corporale și necorporale;
 d) veniturile din subvenții;
 e) veniturile din provizioane, ajustări pentru depreciere sau pentru pierdere de valoare, care au fost
cheltuieli nedeductibile la calculul profitului impozabil;
 f) veniturile rezultate din restituirea sau anularea unor dobânzi și/sau penalități de întârziere, care au
fost cheltuieli nedeductibile la calculul profitului impozabil;
 g) veniturile realizate din despăgubiri, de la societățile de asigurare/reasigurare, pentru pagubele
produse bunurilor de natura stocurilor sau a activelor corporale proprii;
 h) veniturile din diferențe de curs valutar;
 i) veniturile financiare aferente creanțelor și datoriilor cu decontare în funcție de cursul unei valute,
rezultate din evaluarea sau decontarea acestora;
 j) valoarea reducerilor comerciale acordate ulterior facturării, înregistrate în contul "709", potrivit
reglementărilor contabile aplicabile;
 k) veniturile aferente titlurilor de plată obținute de persoanele îndreptățite, potrivit legii, titulari inițiali
aflați în evidența Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor sau moștenitorii legali ai
acestora;
 l) despăgubirile primite în baza hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului;
 m) veniturile obținute dintr-un stat străin cu care România are încheiată convenție de evitare a
dublei impuneri, dacă acestea au fost impozitate în statul străin.

9
 21.11.2018

Scopul Directivei este eliminarea dublei impuneri, atât juridice, cât şi fiscale.

Dubla impunere ar proveni din taxarea aceluiaşi profit, odată în patrimoniul societăţii-filială/sediului permanent şi a doua oară în
patrimoniul societăţii-mamă.

Domeniul de aplicare al Directivei 2011/96/UE este dat de repartizarea de profit indiferent dacă de intrare sau de ieşire, dintr-un
stat membru către alt stat membru, între o societate şi filiala sa ori între o societate şi un sediu permanent al său.

Domeniul de aplicare ratione personae. Termenul societate dintr-un stat membru desemnează orice societate care îndeplineşte
următoarele condiţii:
•(i) are una dintre formele de organizare prezentate în anexa I partea A;
•(ii) în conformitate cu legislaţia fiscală a unui stat membru, este considerată ca avându-şi reşedinţa fiscală în statul membru respectiv şi, în temeiul unui acord privind
dubla impozitare încheiat cu un stat terţ, nu se consideră că are sediul fiscal în afara Uniunii;
•(iii) în plus, plăteşte unul dintre impozitele menţionate în anexa I partea B, fără posibilitatea unei opţiuni sau exceptări, sau un alt impozit care substituie impozitele:
impôt des sociétés/vennootschapsbelasting în Belgia; korporativen danak în Bulgaria; dan z príjmu právnických osob în Republica Cehă; selskabsskat în Danemarca;
Körperschaftssteuer în Germania; tulumaks în Estonia; corporation tax în Irlanda; foros eisodimatos nomikon prosopon kerdoskopikou charaktira în Grecia; impuesto
sobre sociedades în Spania; impôt sur les sociétés în Franţa; porez na dobit în Croaţia; imposta sul reddito delle societa în Italia; foros eisodimatos în Cipru; uznemumu
ienakuma nodoklis în Letonia; pelno mokestis în Lituania; impôt sur le revenu des collectivités în Luxemburg; társasági adó, osztalékadó în Ungaria; taxxa fuq l-income
în Malta; vennootschapsbelasting în Ţările de Jos; Körperschaftssteuer în Austria; podatek dochodowy od osób prawnych în Polonia; imposto sobre o rendimento das
pessoas colectivas în Portugalia; davek od dobicka pravnih oseb în Slovenia; dan z príjmov právnických osôb în Slovacia; yhteisöjen tulovero/inkomstskatten för
samfund în Finlanda; statlig inkomstskatt în Suedia; corporation tax în Regatul Unit.

Regimul fiscal. Conform

art. 4 din Directiva
2011/96/UE: În cazul în • a) să nu impoziteze profiturile respective în măsura în
care, în temeiul asocierii care aceste profituri nu sunt deductibile de filială şi să
dintre societatea-mamă şi impoziteze profiturile respective în măsura în care
filială, o societate-mamă aceste profituri sunt deductibile de filială; sau
sau sediul său permanent • b) să impoziteze profiturile respective, autorizând în
primeşte profituri acelaşi timp societatea-mamă şi sediul permanent să
deducă din cuantumul impozitului datorat fracţiunea
repartizate, statul din impozit aferentă acelor profituri şi plătită de filială şi
membru în care este orice sub-filiale, cu condiţia ca, la fiecare nivel,
situată societatea-mamă societatea comercială şi sub-filiala să îndeplinească
şi statul membru în care condiţiile enunţate în definiţiile prevăzute la art. 2 şi să
se află sediul său respecte cerinţele prevăzute la art. 3, până la limita
permanent trebuie, cu cuantumului reprezentând impozitul aferent datorat.
excepţia cazurilor de
lichidare a filialei:

10
 21.11.2018

 CJUE, cauzele reunite C-339/08, P. Ferrero e C. SpA împotriva Agenzia delle Entrate – Ufficio di
Alba; C-338/08 General Beverage Europe BV împotriva Agenzia delle Entrate – Ufficio di Torino,
ECLI:EU:C:2008:509: 24. În acţiunile principale nu este contestat faptul că societăţile olandeze în
cauză, şi anume Ferrero International şi GBE, au calitatea de societăţi-mamă, [în sensul art. 3 alin.
(1) din directivă], ale Ferrero şi, respectiv, Martini. 25. Pe de altă parte, noţiunea „taxă reţinută la
sursă”, prevăzută la [art. 5 alin. (1) din directivă], nu este limitată la anumite tipuri de impozitări
naţionale determinate. În plus, calificarea unui impozit, a unei taxe, a unei contribuţii sau a unei
prelevări în raport cu dreptul (comunitar) revine Curţii în funcţie de caracteristicile obiective ale
impozitării, independent de calificarea care îi este dată în dreptul naţional. 26. În această
privinţă, astfel cum rezultă dintr-o jurisprudenţă constantă, prin taxă reţinută la sursă pe profiturile
repartizate, în sensul [art. 5 alin. (1) din directivă], se înţelege orice impozitare a veniturilor primite
în statul în care dividendele sunt repartizate şi al cărei fapt generator este plata de dividende
sau de orice alt randament al titlurilor atunci când baza de impozitare a acestui impozit este
randamentul titlurilor menţionate, iar persoana impozabilă este deţinătorul aceloraşi titluri.
31. Sub rezerva verificării acestor diferite elemente de către instanţa naţională, majorarea impozitării
ar constitui, prin urmare, un impozit complementar în sarcina societăţii distribuitoare, destinat să
evite ca, la distribuirea dividendelor către o societate italiană, aceasta să poată beneficia de un credit
fiscal pentru impozitele pe care societatea distribuitoare nu le-ar fi plătit. 32. Trebuie să se constate
că acest impozit este aplicat indiferent dacă profiturile sunt repartizate societăţilor rezidente
sau societăţilor nerezidente, cum este o societate olandeză care nu beneficiază de un credit
fiscal instituit de legislaţia italiană. 34. În plus, majorarea impozitării nu poate fi considerată ea
însăşi ca o taxă reţinută la sursă, interzisă de [articolul 5 alineatul (1) din directivă], de vreme ce
persoana impozabilă nu este deţinătorul titlurilor, ci societatea distribuitoare.

Fuziune înseamnă o
• – una sau mai multe societăţi, în momentul şi ca efect al dizolvării fără lichidare, îşi transferă totalitatea activelor şi pasivelor către o altă societate existentă, în schimbul emiterii către acţionarii lor a
unor acţiuni reprezentând capitalul celeilalte societăţi şi, dacă este cazul, al plăţii în numerar a maximum 10% din valoarea nominală sau, în absenţa valorii nominale, a valorii nominale contabile
echivalente a titlurilor respective;
• – două sau mai multe societăţi, în momentul şi ca efect al dizolvării fără lichidare, îşi transferă totalitatea activelor şi pasivelor unei alte societăţi pe care o înfiinţează, în schimbul emiterii către

operaţiune prin care:

acţionarii lor a unor titluri reprezentând capitalul noii societăţi şi, dacă este cazul, al plăţii în numerar a maximum 10% din valoarea nominală sau, în absenţa valorii nominale, a valorii nominale
contabile echivalente a titlurilor respective;
• – o societate, în momentul şi ca efect al dizolvării fără lichidare, îşi transferă totalitatea activelor şi pasivelor către societatea care deţine toate titlurile ce reprezintă capitalul său. Sunt posibile trei
forme de fuziune, fuziune într-o companie preexistentă, fuziune într-o companie nouă şi fuziunea mamă-fiică.

• este operaţiunea prin care o societate, în momentul şi ca efect al dizolvării fără lichidare, îşi transferă totalitatea activelor şi pasivelor către

Divizarea două sau mai multe societăţi existente sau nou-înfiinţate, în schimbul emiterii către acţionării săi, pe bază de proporţionalitate, a titlurilor
reprezentând capitalul societăţilor beneficiare şi, dacă este cazul, a sumei în numerar de maximum 10% din valoarea nominală/valoarea
nominală contabilă echivalentă a titlurilor.

• este operaţiunea prin care o societate transferă, fără a fi dizolvată, una sau mai multe ramuri de activitate, către una sau mai multe societăţi

Divizarea parţială
existente sau nou-înfiinţate, lăsând cel puţin o ramură de activitate la societatea care efectuează transferul, în schimbul emiterii, în mod
proporţional către acţionarii săi, a unor titluri de valoare care reprezintă capitalul societăţilor care primesc activele şi pasivele şi, după caz, o
plată în numerar ce nu poate depăşi 10% din valoarea nominală sau, în absenţa unei valori nominale, din valoarea contabilă nominală a
acestor titluri de valoare.

•este operaţiunea prin care o societate transferă, fără a fi dizolvată, totalitatea sau una ori mai multe ramuri
Transferul de active ale activităţii sale către altă societate în schimbul transferării titlurilor reprezentând capitalul societăţii
beneficiare.

• este operaţiunea prin care o societate achiziţionează o participaţie din capitalul altei societăţi, astfel încât obţine o majoritate a drepturilor

Schimbul de acţiuni
de vot în cadrul societăţii respective sau, deţinând această majoritate, achiziţionează încă o participaţie, în schimbul emiterii către acţionarii
acesteia din urmă, în schimbul titlurilor lor de valoare, al unor titluri de valoare care reprezintă capitalul fostei societăţi şi, după caz, al unei
plăţi în numerar ce nu poate depăşi 10% din valoarea nominală sau, în absenţa unei valori nominale, din valoarea contabilă nominală a
titlurilor de valoare emise în schimb.

Transferul sediului social • este operaţiunea prin care o SE sau SCE, fără lichidare şi fără înfiinţarea unei noi persoane juridice, îşi transferă sediul social
dintr-un stat membru în altul.

11
 21.11.2018

O fuziune, divizare sau divizare parţială nu determină impozitarea plus-valorii calculate prin diferenţa între valorile reale ale
activelor şi pasivelor transferate şi valorile lor fiscale

În mod simetric, art. 9 din Directiva 2009/133/CE stabileşte că prevederile art. 4, art. 5 şi art. 6 se aplică şi cesiunii de active,
stabilind acelaşi regim fiscal derogatoriu, care nu permite impozitarea plus-valorii determinate ca diferenţă între valoarea reală a
elementelor de activ şi pasiv cesionate şi valoarea lor fiscală.

În cazul în care activele transferate într-o fuziune, divizare, divizare parţială sau un transfer de active includ un sediu permanent
(o fabrică, un puț, un loc de comerț) al societăţii care efectuează transferul şi care este situat într-un stat membru, altul decât cel
al societăţii care efectuează transferul, statul membru al societăţii care efectuează transferul renunţă la dreptul de impozitare a
sediului permanent respectiv. Spre exemplu, într-o fuziune societatea A din România preia fabrica din Polonia a societății B, caz
în care Polonia renunță la impunerea profitului aferent respectivei fabrici.

În dreptul român, identificăm o definiţie a entităţii transparente fiscal – art. 7 pct. 14 C. fisc.: entitate transparentă fiscal, cu/fără
personalitate juridică – orice asociere, asociere în participaţiune, asocieri în baza contractelor de exploatări în participaţie, grup de
interes economic, societate civilă sau altă entitate care nu este persoană impozabilă distinctă, fiecare asociat/participant fiind subiect
de impunere în înţelesul impozitului pe profit sau pe venit, după caz.

 CJUE, C-321/05, Hans Markus Kofoed împotriva Skatteministerie,

ECLI:EU:C:2007:408: 32. Prin urmare, nu poate fi calificată drept „sumă în
numerar” (…) o prestaţie pecuniară atribuită de o societate achizitoare acţionarilor
societăţii achiziţionate pentru simplul fapt că există o anumită legătură temporală
sau o altă legătură cu operaţiunea de achiziţionare ori o eventuală motivaţie
frauduloasă. Dimpotrivă, este necesar să se verifice în fiecare caz, având în vedere
toate împrejurările, dacă prestaţia în discuţie are caracterul unei contraprestaţii cu
caracter obligatoriu în cadrul unei operaţiuni de achiziţionare. În acţiunea
principală, trebuie să se constate că nu există niciun indiciu în dosar care să
dovedească faptul că dividendul în discuţie ar fi făcut parte integrantă din
contraprestaţia ce trebuie plătită de către Dooralong pentru achiziţionarea
Cosmopolit, ceea ce ar constitui condiţia necesară pentru a putea fi calificată drept
„sumă în numerar” (…). Dimpotrivă, potrivit instanţei de trimitere, este cert că în
niciun moment nu s-a încheiat un acord între domnii Kofoed şi Toft, precum şi
Dooralong care să o oblige pe aceasta din urmă să distribuie acest dividend. În
aceste împrejurări, dividendul în discuţie, din acţiunea principală, nu ar putea fi
inclus în calculul „sumei în numerar” (…). Prin urmare, schimbul de părţi sociale în
discuţie face obiectul [art. 8 alin. (1) din Directiva 90/434], ceea ce implică faptul că
impozitarea acestuia este, în principiu, interzisă.

12
 21.11.2018

redevenţe:
•plăţile de orice fel primite ca remuneraţie pentru
dobânzi: utilizarea sau concesionarea utilizării unui drept
de autor asupra unei opere literare, artistice sau
•veniturile din creanţe de orice fel, însoţite sau nu ştiinţifice, inclusiv filmele cinematografice şi
de garanţii ipotecare sau de o clauză de programele informatice, a unui brevet, a unei
participare la beneficiile debitorului, în special mărci comerciale, a unui desen sau a unui model,
veniturile din obligaţiuni sau împrumuturi, a unui plan, a unei formule sau a unui procedeu
inclusiv primele şi loturile ataşate acestor secret, precum şi pentru informaţii legate de o
obligaţiuni sau împrumuturi; penalizările pentru experienţă acumulată în domeniul industrial,
întârzierea plăţilor nu sunt considerate dobânzi; comercial sau ştiinţific; plăţile primite pentru
utilizarea sau concesionarea utilizării unui drept
privind echipamente industriale, comerciale sau
ştiinţifice sunt considerate redevenţe.

Relaţia de asociere se verifică

• (i) când aceasta deţine o participare directă de cel puţin 25% la capitalul celeilalte societăţi, sau
• (ii) când cealaltă societate deţine o participare directă de cel puţin 25% la capitalul său, sau
• (iii) când o a treia societate deţine o participare directă de cel puţin 25% la capitalul său şi din capitalul celeilalte societăţi.
Statele membre au opţiunea de a înlocui criteriul legat de participarea minimă la capital printr-un criteriu privind deţinerea
unui număr minim de drepturi de vot.

Directiva 2003/49/CE se aplică, de asemenea, plăţilor de dobânzi ori redevenţe între o societate
mamă şi un sediu permanent, definit ca orice unitate fixă de desfăşurare a afacerilor situată într-
un stat membru, unde se exercită parţial sau în totalitate activitatea unei societăţi din alt stat
membru.

Regimul fiscal. Evitarea dublei impuneri se face prin metoda scutirii; sumele plătite cu titlu de
dobândă ori redevenţă sunt scutite de la impunere, în statul sursă, prin reţinere la sursă sau prin
estimarea bazei de impozitare. Statul de origine este statul din care se face plată, şi anume
statul de rezidenţă al societăţii asociate ori statul de rezidenţă al sediului permanent.

13
 21.11.2018

 CJUE, C-397/09, Scheuten Solar Technology GmbH împotriva Finanzamt Gelsenkirchen-

Süd, ECLI:EU:C:2011:499: 25. 26. Prin norma prevăzută la dispoziţia menţionată se
urmăreşte să se asigure scutirea beneficiarului dobânzilor şi al redevenţelor generate
într-un stat membru, altul decât acela unde beneficiarul este stabilit, de orice impozitare
în statul membru de origine al respectivelor dobânzi şi redevenţe. Prin propoziţia
subordonată introdusă prin „dacă”, textul art. 1 alin. (1) din Directiva 2003/49 stabileşte astfel
o legătură între plata unor asemenea dobânzi şi redevenţe într-un stat membru şi primirea
plăţilor menţionate de către beneficiar în alt stat membru. 27. În această privinţă, art. 2 lit. a)
din Directiva 2003/49 defineşte dobânzile menţionate ca „veniturile din creanţe de orice fel”.
Or, numai beneficiarul efectiv poate percepe dobânzi care constituie veniturile din astfel de
creanţe. 28. Din cele de mai sus reiese că art. 1 alin. (1) din Directiva 2003/49, interpretat în
lumina considerentelor (2)-(4) ale acesteia, urmăreşte evitarea unei duble impuneri juridice a
plăţilor transfrontaliere de dobânzi, prin interzicerea impozitării dobânzilor în statul membru
de origine în detrimentul beneficiarului efectiv al acestora. Dispoziţia sus-menţionată se referă,
aşadar, numai la situaţia fiscală a creditorului dobânzilor.

delimitarea teritorială a impunerii

respectarea principiului impunerii în statul în care au fost generate profiturile şi valoarea. Această preocupare a statelor membre este
generată de practicile fiscale prejudiciabile ale unor jurisdicţii fiscale (paradisuri fiscale) şi de mobilitatea contribuabilului (reală ori fictivă) în
căutare de evitare a impunerii.

În ultima perioadă, la nivelul legislaţiei Uniunii Europene, accentul a evoluat dinspre protecţia mobilităţii, ca fundament al pieţei unice, spre
consolidarea sistemelor fiscale ale statelor cu fiscalitate normală.

Punctul de plecare în reglementare este dat de politica OCDE, de dezvoltare a instrumentelor împotriva erodării bazei impozabile şi a
transferului profiturilor (BEPS); tehnica utilizată de OCDE şi de altfel singura compatibilă cu dinamica dreptului internaţional public este
blocajul fiscal, în sensul că statele cu fiscalitate normală formează o blocadă fiscală şi administrativă faţă de statele cu fiscalitate laxă.

Directiva 2016/1164/UE priveşte contribuabilii cărora li se aplică impozitul pe profit.

Măsurile împotriva evitării obligaţiilor fiscale reglementează mecanismele de deducere a unor cheltuieli, atunci când acestea au ca scop doar
erodarea (mutarea) bazei de impunere. Spre exemplu, în cazul dobânzilor din împrumuturi în cadrul unor grupuri de companii, Directiva
2016/1164/UE recunoaşte dreptul de deducere al costurilor îndatorării, dublată de limitarea deducerii costurilor excedentare ale îndatorării.

14