a|r|a 23 

_ CITIND PRINTRE ABSENȚE. ARHEOLOGIA PIERDERILOR.

ABA(N)DDON EXTERMINATORUL.

DESPRE ABSENȚA FUNCȚIUNII SAU DISTRUGEREA LENTĂ A PATRIMONIULUI URBAN

Autor: Asist. Univ. Dr. Arh. Trifa Raluca-Maria, UAUIM București

Adresa e-mail: trifa_raluca@yahoo.com

ABSTRACT

Key-Words: patrimoniu construit, abandon, București, dezvoltare sustenabilă

“... nu mai suntem cei care am fost, pentru că noi clădiri au fost ridicate peste dărâmăturile celor
măcinate de foc și bătălii, iar cele ce au mai rămas în picioare sunt pline de singurătate, au suferit și
ele trecerea timpului, in timp ce aceia care le-au locuit abia de mai trăiesc in amintirea confuză a cuiva
sau în vreo legendă, stingând-se definitiv, uitați, înlocuiți de noi pasiuni si nefericiri.”

(Ernesto Sabato, Abaddon Exterminatorul)

Pierderea integrității unei clădiri istorice, și implicit a valorilor asociate acesteia, survine
frecvent în urma abandonului. Absența unor funcțiuni și moduri de utilizare adecvate
contribuie semnificativ la accentuarea procesului de degradare, fără a genera în mod direct
o distrugere imediată a componentei materiale. Parafrazând titlul celebrului roman al lui
Ernesto Sabato, asemenea lui Abaddon fenomenul generalizat al abandonului are un însă un
efect nefast asupra patrimoniului construit, cu implicații serioase asupra imaginii peisajului
urban, generând însemnate pierderi economice și fracturi la nivelul straturilor sociale.

Indiferent de cauzele care au condus la acest fenomen, efectele nocive sunt extrem de
evidente în marile orașe europene. Diversitatea problematicii asociate abandonului
clădirilor de patrimoniu poate fi ilustrată de centre urbane importante precum Porto, oraș
înscris în Patrimoniul UNESCO, unde aproximativ una din cinci clădiri din centrul istoric este
abandonată, consecință a crizei economice din deceniul trecut. În ciuda valorilor evidente,
întreținerea sau restaurarea construcțiilor din Porto necesită prea multe resurse financiare,
în timp ce vânzarea lor devine neprofitabilă din punct de vedere economic. Și marile
metropole din spațiul francofon se confruntă cu aceeași problemă, chiar dacă factorii
determinanți diferă. Costul mult prea ridicat de închiriere ori vânzare, precum și schimbarea
dramatică a structurii sociale (generată adesea de creșterea numărului de emigranți și
deplasarea populației locale către alte zone), frecvent întâlnite în orașele franceze și
belgiene, contribuie la agravarea fenomenului amintit anterior. Orașe importante din Italia
și Turcia se confruntă cu un alt pericol, abandonul clădirilor istorice fiind adesea generat de
pericolul seismelor puternice. Alteori, deși dețin mijloace financiare necesare stopării
acestui fenomen, deciziile neinspirate ale administrației locale favorizează perpetuarea
abandonului arhitecturii istorice (adesea uzate moral și fizic), fapt demonstrat de
numeroase ansambluri industriale, clădiri de cult, construcții militare, cinematografe sau
gări ce zac nefolosite.

Bucureștiul pare să fie susceptibil la mare parte dintre problemele enunțate anterior, un
contingent semnificativ de clădiri istorice fiind în prezent abandonate. Absența unor moduri
adecvate de utilizare atrage după sine numeroase consecințe negative la nivelul orașului, ce
merită a fi discutate în cadrul sesiunii de comunicări. În plus, comunicarea propusă cu ocazia
Simpozionului ARA urmărește identificarea unor soluții menite să asigure reintegrarea în
viața contemporană a patrimoniului construit bucureștean, pornind de la investigarea
factorilor care au generat și întreținut acest fenomen.