Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Curs 3 Ati Reechilibrarea Hidroelectrolitica
Curs 3 Ati Reechilibrarea Hidroelectrolitica
Bolile chirurgicale, traumatismele, interventia chirurgicala in sine provoaca tulburari ale echilibrului
hidroelectrolitic al organismului, punand in pericol viata pacientilor. Asistenta medicala trebuie sa
recunoasca manifestarile acestor dezechilibre pentru a anunta medical si a se lua masurile de corectare
necesare.
Apa in organism este repartizata intracelular si extracelular,in vasele de sange si vasele limfatice.
O parte din apa rezulta din procesul de metabolism al proteinelor glucidelor, lipidelor si se numeste apa
metabolica (de combustie).
Bilantul hidric este raportul dintre ingestia de lichide si eliminarea lor din organism.
Centrul principal al senzatiei de sete se gaseste in creier, la nivelul hipotalamusului. Cand apare
deshidratarea, hipotalamusul inregistreaza scaderea nivelului apei in sange, apoi stimuleaza activitatea
glandei hipofize posterioare care secreta hormonul antidiuretic — (ADH), scazand astfel pierderile de apa
de la nivelul rinichiului.
Glandele suprarenale sunt si ele stimulate pentru a produce mai mult aldosteron, favorizand astfel
retinerea unei mai mari cantitati de sare si concomitent retinerea apei la nivelul rinichilor.
Ingestia de apa, declansata de senzatia de sete - manifestata prin gura uscata, reface rezervele de apa
ale organismului.
Gradul de aciditate sau alcalinitate a unei solutii este dat de concentratia de ioni de H+. Concentratia de
H* a fost denumita simbolic pH.
Sangele are pH-ul intre 7,35 - 7,40, usor alcalin. In conditii patologice variatiile pH- ului sanguin sunt
intre valorile 6,8 - 7,8. Modificarile mai mari de aceste sunt incompatibile cu viaja.
Echilibrul acido-bazic al organismului este exprimat prin valoarea pH-ului sanguin care in mod normal
este de aproximativ 7, 40( usor alcalin).
Substantele care modifica permanent pH-ul sunt eliminate prin respiratie, urina, digestie.
Prin alimentatie se introduc in organism acizi- prin preparate din carne si substante alcaline prin
vegetale; fiecare dintre aceste substante au tendinta de a deregla echilibrul acido-bazic.
In sange, atat in plasma cat si in hematii, exista sisteme - tampon care corecteaza modificarile. Echilibrul
acido-bazic al organismului este mentinut de rinichi si respiratie.
clorura de amoniu;
- acidoza = cresterea cantitatii de ioni de H+; se corecteaza prin perfuzie cu solutie de bicarbonat de
sodiu.
Nevoia de apa a adultului este 2500 ml/zi; aproximativ 35 ml/kg corp/zi. La copil cantitatea de apa in
organism este mult mai mare decat a adultului:
Lichidele totale ale organismului reprezinta aproximativ 45 - 70% din greutatea corporala. Barbatii au in
medie 62% din greutatea corpului apa; femeile au 51% apa; nou - nascutii si copiii au aproximativ 75 -
80% din greutatea corpului apa.
Un aport insuficient de lichide sau o pierdere exagerata de lichide si saruri minerale duce la stari
patologice de deshidratare care in functie de cauza si mecanismul prin care se instaleaza pot sa
intereseze sectorul celular, extracelular sau ambele.
Termeni medicali
ioni
Lichid extracelular= lichid din exteriorul celulei care include si lichidul interstitial si cel intravascular
Dezechilibru = lipsa echilibrului dintre apa si electroliti; pierderea sau anomalia fiziologica/ anatomica a
unei structurii sau functii
Alcaloza = cresterea rezervei de alcali din sange, manifestata prin cresterea bicarbonatului
Acidoza= cresterea aciditatii in sange manifestata prin cresterea concentratiei ionilor de H+; apare in
coma diabetica.
Hipocalcemie = scaderea Ca < 4,5mEq/l manifestata prin crize de tetanie sau spasmofilie
Starile de deshidratare
Deshidratarile survin in urma unui aport insuficient de lichide sau secundar unor pierderi
exagerate de lichide in stari patologice.
Clasificarea deshidratarilor
a) prin lipsa aportului de apa si electroliti apare la copiii mici, sugarii care nu stiu sa ceara, la bolnavii
varstnici neputinciosi, paralizati, neingrijiti, la bolnavii gravi (neurologici, comatosi) nesupravegheati;
b) prin imposibilitate de ingerare a lichidelor datorita unor afectiuni ale tubului digestiv: stenoza pilorica,
stenoza de esofag, spasm la nivelul cardiei, stenoza la nivelul duodenului.
c) prin pierderi exagerate in: diaree, varsaturi, peritonite, ascite, aspiratie gastrica prelungita,
intoxicatii.
- prin transpiratii puternice la cei care lucreaza in atmosfera supraincalzita: mineri, fochisti, otelari.
Apare in: varsaturi, diaree, aspiratie gastrica, paracenteza, hemoragii masive; se pot pierde pe aceste cai
2 - 3 I sau chiar mai mult.
Apare in: transpiratii exagerate, polipnee, D.Z., insolatie, febra, lipsa de aport de apa.
3. Deshidratarea hipotona - se produce cand se elimina sarurile minerale in proportie mai mare decat
apa. Poate aparea dupa:
- transpiratii abundente.
1. Deshidratare usoara sau de grad I - pierderile de lichide nu depasesc 5% din greutatea corporala,
pacientul prezinta numai sete exagerata fara modificari clinice.
2. Deshidratare medie sau de gradul II - pierderile de lichide ajung la 8% din greutatea corporala.
3. Deshidratare grava (severa) sau de gradul III - pierderile de lichide ajung la 10% din greutatea
corporala.
- hipotensiune arteriala
- diureza scazuta;
- in deshidratarea de gradul III apare starea de obnubilare, TA foarte scazuta, puls filiform, oligoanurie,
chiar coma.
- fontanele infundate,
Bilantul hidric
Bilantul hidric al organismului consta in compararea aportului de lichide, cu volumul lichidelor eliminate
care, in mod normal trebuie sa fie egale.
• bilantul negativ cand pierderile sunt mai mari decat aportul; indica stare de deshidratare.
Pentru stabilirea si efectuarea unei rehidratari corecte a organismului trebuie sa se cunoasca tipul de
deshidratare, simptomele, investigatjile de laborator, greutatea corporala a pacientului, bilantul hidric.
- Proteinemia VN = 65 - 85g/l
- masoara functiile vitale (T°, puls, TA, respiratie, diureza) si noteaza valorlle in foaia de temperatura;
- determine volumetric: cantitatea de lichide eliminate prin diureza, numar de scaune, cat si prin
pierderi patologice (varsaturi, transpirapiratie abundenta), lichide de aspiratie.
- senzatia de sete
- turgor cutanat
- frecventa pulsului
- masurarea TA '
;
- cianoza extremitatilor
- uscaciunea limbii
Ratia de corectare reprezinta cantitatea de lichide pierdute de bolnav pana la inceperea reechilibrarii
hidroelectrolitice.
Necesarul de lichide a bolnavului se calculeaza astfel: la nevoile bazale ale organismului se adauga o
cantitate de lichide egala cu pierderile prin varsaturi, transpiratii, diaree, aspirate gastrica, febra
si pansamente;
- pentru fiecare grad de temperatura, depasind 37°C, bolnavul va priml 500 ml lichide.
TULBURARI ELECTROLITICE
1. Sodiul (Natriul) reprezinta 90% din cantitatea de cationi din lichidul extracelular, valoarea normala
fiind de 137-147 mEq/l. Sodiul determina presiunea osmotica, crestera TA, regleaza echilibrul acido-
bazic, prin combinarea cu cloruri si bicarbonat.
- transpiratie excesiva;
- Educa pacientul sa evite consumul excesiv de apa, sa respecte doza de diuretice recamandata, sa evite
purgativele drastice (sarea amara).
Cauze:
Problemele bolnavului: agitatie pana la convulsii, sete intensa, hiperemia fetei, HTA, tahicardie, mucoase
uscate, confuzie.
2. Potasiul constituie un important ion din lichidul intracelular, regleaza actlvitatea neuromusculara.
Modificari: hipopotasemia si hiperpotasemia.
Cauze: inanitie, anorexie, supradozare de diuretice care elimina K, tratament cu cortizon, diaree.
Hipopotasemia apare la scaderea K+ sub 3mEq/l in sange.
Simptome :
- mancarime de piele;
Interventiile asistentei:
- evalueaza starea bolnavului dupa tratament: dispar crampele musculare, greturile, palpitatiile.
Hiperpotasemia reprezinta cresterea K peste 6 - 7mEq/l; este o urgenta medicala, deoarece exista riscul
opririi inimii in diastola.
Simptome:
- aritmii cardiace, unda T cu amplitudine mare, risc de stop cardiac (in diastola).
Interventiile asistentei:
- canuleaza o vena, monteaza o perfuzie cu solutie de glucoza, in care adauga medicamentele indicate:
insulina, bicarbonat de Na+;
3. Hipercalcemia reprezinta cresterea Ca in sange peste valorile normale, ca urmare a excretiei excesive
de parathormon de catre glandele paratiroide.
Manifestari clinice:
Interventii independente:
- recomanda pacientului sa consume cantitati suficiente de lichide evitand apa minerala carbogazoasa;
poate consuma apa plata, ceai, apa fiarta si racita.
Hipocalcemia reprezinta scaderea Ca in sange sub 4 mEq/L ca urmare a unei tulburari de secretie a
paratiroidelor.
Problemele bolnavului: *
- semne de tetanie sau aparitia crizelor de spasmofilie.
- administreaza regimul alimentar care trebuie sa fie bogat in lactate, branzeturi, ou, carne, vitamine;
- evalueaza starea generala a bolnavului; dupa aplicarea tratamentului dispar spasmele si contractiile
musculare.
Evaluarea interventiilor aplicate
diureza se normalizeaza;
- somnolenta, convulsii;
- coma cu H.T.A. ;
Interventiile de urgenta:
- perfuzii cu solutii depletizante (diuretice): Manitol, glucoza 33%, medicatie diuretica pe cale I.V.,
punctii evacuatoare, dializa extrarenala;
- controlul presiunii venoase centrale (PVC) pentru a se evita in cursul aportului hidromineral
accidentele de hiperhidratare.
Tehnici de hidratare
SOLUTII PERFUZABILE
Rolul asistentei medicale este sa cunoasca solutiile, concentratia, compatibilitatile dintre ele si
medicamente pentru a pregati si a administra o perfuzie la indicatia medicului, in vederea restabilirii
echilibrului initial al organismului.
solutii izotonice, care contin ioni in concentratie egala cu cea a organismului (fiziologica);
solutii hipertonice care contin ioni in concentratie > decat cea fiziologica;
solutii hipotonice care contin ioni in concentratie < decat cea fiziologica.
1. Solutii de baza servesc ca mijloc de transport pentru medicamente, solutii corectoare, lichide.
Exemple:
Solutia de clorura de Na concentratie 0,9% in pungi P.V.C. de 250 ml, 500 ml, 1000 ml (cunoscuta sub
denumirea de ser fiziologic) si solutia de glucoza 5% sunt cele mai folosite.
2. Solutiile de corectare se folosesc la corectarea perturbarilor metabolice (alcaloza, acidoza), la
completarea unui deficit electrolitic si la reglarea insuficientelor functionale.
Exemple:
Solutii hipertonice:
- sorbitol 40%, manitol 10% si 20% se folosesc in tulburari de diureza, reducerea edemelor, fortarea
diurezei in intoxicatii.
• Carbohidratii: solutii de glucoza, diferite concentratii, solutiile de fructoza, dextroza 5%, 10%, 20%;
• Aminoacizii sunt indispensabili sintezei proteinelor, deoarece organismul nu-si poate sintetiza
aminoacizii esentiali, acestia trebuie sa fie administrati in solutii perfuzabile.
2. Nitroglicerina
3. Algocalmin
4. Metoclopramid
5. Eufilina
6. Insulina . . -
7. Dopamina
8. Ambroxol
9. Cimetidina
10.Diazepam
Medicamentele incompatibile se administreaza in seringi sterile, separat, iar pentru evitarea reactiilor
dupa fiecare administrare se spala calea (cateterul sau canula) cu ser fiziologic steril inainte de a
administra un alt medicament.
ATENTIE! Nu se amesteca:
• Manitolul
DE RETINUT:
La administrarea vitaminelor se va tine cont ca multe sunt sensibile la lumina si caldura. De aceea se
prefera administrarea in perfuzii de scurta durata sau se vor introduce in flacon chiar inainte de
administrare.
• Recipientul de perfuzie — flaconul din sticIa (Arginina) sau cel din plastic se aseaza vertical.
• Toate medicamentele si solutiile adaugate se amesteca cu solutia de baza prin rasturnari succesive ale
flaconului inainte de administrare.
• Se alege trusa de perfuzie adecvata; se inchide dispozitivul de reglare si filtrul de aerisire daca este
incorporat in picurator inainte de introducerea in recipient.
• Se introduce trocarul in dopul recipientului prin rasucire o singura data. Rasucirile succesive pot
antrena fragmente mici de cauciuc care ajung in solutie.
• Se da aerul afara din tuburi prin suspendarea flaconului; picuratorul trebuie sa fie umplut cu solutie 2/3
(daca nu este suficient de plin exista pericolul patrunderii bulelor de aer din tuburi in vena).
• Flaconul se suspenda in stativ la o inaltime de 50- 60cm deasupra nivelului corpului pacientului.
• Tubul de aer se fixeaza la flacon fara indoituri, daca se foloseste o trusa de perfuzie cu filtru de aer.
De retinut!
In cazul perfuziilor de scurta durata, cand se administreaza o cantitate mica de solutie, 50 - 100 ml,
trocarul nu se infinge prea mult pentru ca orificiul de scurgere sa fie deasupra dopului. Daca se infinge
prea mult o mare parte de solutie va ramane in flacon.
A incorect B corect
- alimentatie
parenterala
- in hipoglicemie IV
- antiedematos
- pungi, flacoane PVC 250, 500ml
Concentratii hipertonice: '
- glucoza fiole 33%, 40%
- clorura de K 0.3 g;
- clorura de Ca 0.5g; I.V. perfuzie lenta
6. Solutie de lactat deNa Concentratie 110g% solutie izotonica 50% - solutie de corectare-
perfuzie lenta in acidoza
hipotonica
7. Solutia Hartman Solutie salina - solutie de corectare
- perfuzie lenta in
acidoza hipotonica
9. Solutii pentru diureza Manitol 5%o pungi PVC 250 ml - activeaza diureza
osmotica
11. Solutie dextroxa fructoza 5%, 10%, 20% 5% pungi saci PVC 500, - perfuzie lenta -
1000 ml alimentatia parenterala
12. Substituienti de plasma Dextran 40+glucoza in flacon din sticla - perfuzie lenta
Dextran 40 cu NaCI