Centralitatea gandirii in sistemul

psihic-uman

Gândirea este procesul psihic care se desfasoara intr-un plan mintal,

intern, subiectiv, uzand de judecati, rationamente, operatii cognitive cu ajutorul
carora realizeaza o procesare profunda a realitatii.

Sistemul psihic uman (SPU) reprezinta un ansamblu autoreglabil de stari

si procese structurate pe baza principiilor semnalizarii, reflectarii si coechilibrate
prin intermediul unor operatori specifici de comparare, clasificare, opunere,
seriere spatio -temporala, generalizare.

Gandirea ca proces central al sistemului psihic uman este principalul

factor care asigura baza pentru procesele si fenomenele constiintei. Spre
deosebire de perceptie, care este legata strict de prezent, de "aici" si "acum",
gandirea se organizeaza ca un sistem multifazic, intinzandu-se pe toate cele trei
coordonate temporale: prezent, trecut, viitor. Ea realizeaza o permanenta
corelare intre diversele momente si stari ale obiectului, foloseste informatia
despre trecutul obiectului pentru a explica prezentul lui si integreaza informatia
despre trecutul si prezentul obiectului pentru a prevedea starea Iui in viitor.
Gândirea permite oamenilor să înțeleagă, să interpreteze, să reprezinte
sau să modeleze lumea pe care o întâlnesc și să facă predicții despre lumea
aceasta. Este, prin urmare, util pentru un organism cu nevoi, obiective și dorințe
pe măsură ce face planuri sau încercări în alt mod de a realiza aceste obiective.
Centralitatea gandirii consta nu doar in faptul ca ea antreneaza celelalte
procese si functii psihice, dar si in faptul ca orienteaza, conduce si valorifica
celelalte procese si functii.
Ca modalitate superioara prin care individul uman functioneaza in
integralitatea sa, sistemul psihic uman implica antrenarea tuturor componentelor
sau subsistemelor intre care exista numeroase interdependente, in vederea
realizarii procesului complex de adaptare a individului la solicitarile interne si
externe. Solicitarile multiple si variate la care este supus individul uman
mobilizeaza permanent experienta sa anterioara, dar il si obliga la gasirea de noi
solutii de adaptare.
 Astfel, gandirea este foarte complexa si in jurul ei graviteaza alte
fenomene psihice precum memoria, limbajul, imaginatia si procesele cognitive
senzoriale respectiv senzatiile, perceptiile si reprezentarile:
Memoria in gandire este esentiala deoarece memoria ne pune la dispozitie
ceea ce am invatat, dar ne ofera si materialul necesar pentru a realiza
restructurari si cum am precizat si mai devreme gandirea nu se bazeaza numai
pe prezent ci si pe viitor si trecut si astfel memoria are un rol important in
gandire. Putem spune ca este strans legat de caracterul mijlocit al gandirii
deoarece acest caracter este rezumat foarte mult pe experientele si informatiile
stocate in memorie.
Limbajul este realizat prin intermediul limbii si al tuturor resurselor ei. Astfel
ajungem o data cu gandirea sa ne dezvoltam si limbajul pentru ca nu
ne-am putea prezenta altora gandirea noastra(informatiile gandite de noi) fara
limbaj. Putem spune ca este legat foarte mult de caracterul procesual al gandirii
deoarece se desfasoara pe axa timpului si verticala gandirii si se refera la
dezvoltarea limbajului de la simplu la complex si de la complex la simplu.
 Imaginatia are si ea insa o importanta in gandire. Cu ea ne creem scopuri,
tragem concluzii, mai explicit ne legam de caracterul finalist al gandirii.
Si procesele cognitive senzoriale respectiv senzatiile, perceptiile si
reprezentarile prezinta un rol in gandire deoarece legandu-se si de caracterul
abstract-formal al gandirii ne dam seama ca reprezentarile si perceptiile din
trecut de ajuta sa ne formam o logica in gandire si sa extragem informatiile
esentiale din tot ce auzim zi de zi.

Putem observa astfel ca in gandire este o continua legatura atat intre

elementele care graviteaza in jurul sau cat si in toate informatiile pe care le
percepe in fiecare zi si astfel putem spune ca gandirea este centralizata fata de
restul care o sustin continuu.